Referat

TENDINTE POSTMODERNISTE IN TEATRU

Tendinţa postmodernă a teatrului contemporan impune noi structuri dramatice, dizolvând

subiectul şi deconstruind personajul. Ele încalcă convențiile dramaturgiei tradiționale, renunță la
acțiune și logică, improvizează. Limbajul teatral este găsit prin conlucrarea dramaturgilor cu
teatrele, regizorii și actorii. Teatrul postmodern practică impuritatea stilului, care îmbină in cele
mai dese cazuri stilul „înalt” cu cel familiar şi chiar argotic. Autorii recurg la metateatru, fapt care
denotă evoluţia nivelului de receptare a textului. Piesele de teatru unesc elementele comice şi cele
tragice până la suprapunere, reiau, în sens parodic, structuri ale teatrului anterior: personajul,
conflictul, tipuri de personaje consacrate. Sunt cunoscute numeroase teatre de avangardă,
experimentale, artişti creatori de performance si happening-uri, care au dezvoltat mișcarea
postmodernistă în domeniu: Hermann Nitsch, Otto Mühl, Wooster Group, Survival Research
Laboratory, Squat Theatre, The Builders Association, Magazzini, Falso Movimento, Thetregroep
Hollandia, Theatergroep Victoria, Matschappej Discordia, Theater Angelus Novus, Hotel Pro
Forma, Serapionstheater, Bak-Truppen, Remote Control Productions, Ts Stan, Suver Nuver, La
Fura dels Baus, DV 8 Physical Theatre, Forced Entertainment, Station House Opera, Théâtre de
Compilicité, Teatro Due, Societas Raffaello Sanzio, Théâtre du Radeau, Akko-Theatre, Gob
Squad. Teatrul postmodernist din Polonia se înscrie în mișcarea teatrală postmodernă europeană
cu cele mai majore figuri teatrale din Occident, precum Tadeusz Kantor, Jerzy Grotowski,
Konrad Swinarski, Kristian Lupa, Krzysztof Warlikowski, Witold Gombrowicz. Aceștia au avut
o misiune specială de a recrea, dar și de a proteja cultura națională, de a trezi conștiințele
polonezilor, de a da glas libertății și de a vorbi despre despotismul puterii. Primele semne de
schimbare a limbajului dramaturgiei își fac apariția la sfârșitul anilor ‘80, cu Koterski, Nawrocki,
Villqist, care reflectă în piesele sale teme precum: intoleranța, teama de necunoscut,
comportamentul omului contemporan, patologia socială, criza etosului intelectual. Începând cu
anii 2000 dramaturgia poloneză capătă o nouă imagine și un flux proaspăt prin apariția unor
autori dornici să se exprime prin intermediul teatrului. Pentru ei mediul natural, punctul de
referință este democrația, libertatea. În textele lor se regăsesc teme precum depresiile, criza
familiei, violență, atitudinea sceptică față de autorități, problemele născute din neadaptare,
pierderea identității naționale și degradarea socială. Noua generație de dramaturgi este susținută
de instituții care promovează textele acestora: Festivalul Contemporan la Random, unde își fac
apariția noi autori, Laboratorul de Dramă, unde își fac debutul autorii Joanna Owsianko, Magda
Fertacz, Tomasz Kaczmarek, Teatrul Rozmaitosci, condus de Gregorz Jarzyna, pornind proiectul
TR/PL, descopera dramaturgii Przemyslaw Wojcieszek, Marek Kochan, Dorota Maslowska.
Pawel Demirski, unul din cei mai faimoși și controversați autori ai epocii, pune întrebări sociale
dificile și dureroase într-un stil care e împrumutat din cultura populară și metodele teatrului
documentar. El tratează textele clasice cu vandalism, batjocură ordinea stabilită, “miturile” și așa
numiții “eroi” ai generației anterioare. Este un autor cu un limbaj critic, antagonist și cinic, care
pune în prim plan valorile, marcate în urma transformării Poloniei și trecerii la un regim
capitalist. A debutat cu Unconsciously în 2002, o piesă bazată pe fapte reale, despre o femeie care
a rugat un protestant să o ajute să se sinucidă. Au urmat alte piese cu o valoare importantă pentru
teatrul polonez: From Poolnad with love, un text despre emigrație și identitatea Poloniei și
Walesa, a Merry and therefore a very lugubrious history, o reflecție critică asupra “revoluției
poloneze”, fără a demitiza mișcarea de solidaritate. Tadeusz Rozewicz, un autor multilateral și
creativ, un sceptic în privința comunismului, acuzat de nihilism , în piesa Kartoteka, inspirată de
avangarda pariziană (Beckett, Ionesco), propune o dublă identitate a eroilor, utilizează un limbaj
ascuțit, inteligent și metaforic. Proiectul TR/PL al Teatrului Rozmaitosci din Varșovia a făcut
cunoscut numele autorilor Szymon Wroblewski, Michael Bajer, Dorota Maslowska, propunând
texte cu un limbaj primitiv, alcătuit din “gunoiul” mass-media sau al Culturii Pop, care resping
toate formele, genurile teatrale. Teatrul nou polonez își are inspirația din scrierile occidentale si
poate fi caracterizat printr-un limbajul vulgar, colocvial. Textul dramatic jonglează cu informații
şi date biografice, amestecă cu spectaculozitate liricul, ironia şi tragicul, dialogul este redundant
și lipsit de sens, încurajează haosul , fragmentarea vieții sau a societății.

Cuvinte-cheie
postmodernism, noua generație, limbaj, structuri dramatice, deconstruirea personajului