Afecţiuni autoimune ale mucoasei bucale.

Lichenul plan bucal, lupusul

eritematos.

Lichenul plan bucal = dermatoză cutaneo – mucoasă de natură necunoscută.poate apărea ca o

afecțiune independentă a mucoasei orale.

22-60% din pacienți din pacienții cu lichen plan cutanat prezintă și leziuni bucale iar 5-44% din
pacienții cu leziuni bucale prezentați la stomatolog au și erupții cutanate.

Apare mai frecvent la sexul feminin,în a 4,5,6 decadă de viață.

Evenimentul primar patologic în lichenul plan este alterarea vacuolară sau hidropică a celulelor
bazale.

1.Reacții lichenoide ca răspuns la materialele dentare sau iritații de diverse

naturi :amalgam,galvanismul bucal,aliaje din punțile dentare.

2. Erupții lichenoide mucoase și cutanate după medicamente: săruri de aur,beta

blocante,antiinflamatorii nesteroidiene,metil-dopa,antimalaricele de sinteză.Recunoașterea unor
astfel de reacții este importantă dată fiind reversibilitatea lor după eliminarea substanței cauzale.

3.Erupții de lichen în boala de „grefă contra primitor"

4.Lichenul plan asociat cu diverse afecțiuni generale – diabet,hepatopatiile cronice,cu alte

afecțiuni auroimune : lupus eritematos,pemficoid,colită ulcerativă

5. lichenul plan idiopatic – cel mai frecvent.De multe ori cauzele lichenului plan bucal rămân
necunoscute.Deseori în etiologia sa au fost incriminate stress-ul intens sau șocuri emoționale
puternice.

Aspectul clinic

Leziunile cutanate apar sub forma unor papule poligonale,mici ,turtite de culoare roz violacee
sau brune,care după dispariție pot lîsa zone pigmentare.Erupțiile interesează mai mult zonele
flexoare ale membrelor și trunchiului

Leziunile bucale prezintă forme clinice multiple,polimorfe rezultate din asocierea unor leziuni
elementare.

1.leziuni keratozice : papule,rețele (forma reticulară – striații keratozice liniare sau ramificate
dispuse în rețele ce amintesc un aspect de dantelă ),placarde (sau plăci)

2.leziuni atrofice – zone eritematoase de epiteliu subțiat,izolate sau intricate cu leziuni

reticulare,papulare sau erozive.
Atunci cand leziunile atrofice apar la nivelul gingiei fixe dau naștere unei forme clinice
particulare- gingivita descuamativă.Aspectul clinic este al unor leziuni atrofice întinse,situate în
special pe versantul vestibular al gingiei.Alteori atrofia alternează cu eroziuni,keratoză și
ulcerații ale gingiei dând naștere unei gingivite descuamative nespecifice ce poate apărea și în
unele afecțiuni buloase ale cavității orale – pemfigoidul benign,lupusul eritematos discoid.

3.leziuni erozive sau ulcerative- mai frecvent în zona jugală posterioară adiacentă molarilor
inferiori sau la nivelul limbii.

4.leziuni buloase sau veziculare- rar ca atare,deoarece se sparg rapid datorită traumelor mecanice
generând ulcerații întinse.

Peste 5 % din leziunile de lichen planpot fi colonizate cu Candida fapt ce denotă o alterare a
imunității celulare.
Tratament

- Corticoizi – pe cale generală și locală în infiltrații sau aplicații locale

- Vitamina A- în aplicații locale
- Imunosupresoare (Ciclosporina )
- Griseovulsina
- Alte metode :Metotrexat,Metronidazol

Lupusul eritematos

Etiologie – necunoscută.Date recente vin să susțină un mechanism autoimun atât umoral cât și
cellular în geneza bolii.

Formele clinice specific cutanate (localizate sau generalizate) au fost impartite in forme acute,
subacute, intermitente si cronice. De cele mai multe ori aceste forme sunt induse de expunerea
la radiatii ultraviolete (naturale=soare, sau artificiale). Formele clinice nespecifice sunt de obicei
asociate cu lupusul sistemic sau cu alte afectiuni autoimune.

Lupusul eritematos sistemic (LES) poate afecta multiple organe inclusiv pielea, rinichii si
articulațiile.

Afectarea cutaneo-mucoasă .Este prezentă la aproximativ 70% din pacienți.

Afectarea hematologică
Anemia, scăderea numărului de plachete sangvine (trombocitopenia) sau a globulelor albe
(leucopenia cu neutropenie sau limfopenie) pot să apară în cadrul bolii sau secundare
tratamentului farmacologic.
Afectarea cardio-vasculară
Pericardita,miocardita ,endocardita pot apărea în cadrul acestei boli.
Afectarea renală (nefrita lupică)
Afectarea renală determină caracter de gravitate a evoluției pacienților cu lupus. O treime din
bolnavi fac afectare renală, sugerată de prezența proteinelor (proteinurie) sau a sângelui
(hematurie) în urină, creatinina serică este peste valoarea superioară a laboratorului, iar
clearance-ul creatininei este scăzut.

Persoanele cel mai frecvent afectate de lupus eritematos cutanat sunt femeile adulte cu vârsta
între 20 si 50 de ani insă pot fi afectați și bărbatii, copiii sau persoanele vârstnice.

Factori declanșatori sau agravanti pentru lupus eritematos cutanat pot fi:

 lumina solară
 radiatiile ultraviolete artificiale: solare, becuri fluorescente, etc.
 infectii (cel mai frecvent virale, conform raportarilor inclusiv SARS-CoV2 poate induce
lupus eritematos)
 anumite medicamente
 stres psiho-emotional
 interventii chirurgicale sau accidente grave
 fumat
 dezechilibre hormonale

Leziunile cutanate - întâlnite mai frecvent la nivelul feței,gâtului și mâinilor.

Nasul și obrajii sunt sediul characteristic al leziunilor din cadrul lupusului eritematos
systemic,ele reprezentănd dispoziția așa numită în future.Leziunile sunt exacerbate de
expunerea la lumină.

Leziunile bucale se prezintă ca arii sau placarde eritematoase,cu centru atrophic sau
ulcerat,înconjurat la periferie de arborizații keratozice fine cu dispoziție radiară.Aceste
margini keratozice sunt mai reliefate,prezentând la un examen atent o vascularizație ceva
mai accentuată cu o dispoziție tipică de asemenea radiară.Ocazional pe suprafața leziunii
pot fi observate mici papule sau arii keratozice.
Localizare predilectă – mucoasa jugală la nivelul molarilor,gingii,palat și roșul buzelor
 Tratament

- corticoterape topică locală în colutorii sau crème sau în infiltrații intralezionale

- corticoterapie generală,antiinflamatorii non steroidiene nespecifice -pt lupusul eritematos
sistemic