Exprimarea principiilor dreptului internațional în strategiile de securitate

Viitor – instituții transfrontaliere, Concept utilizat în limbajul doctrinar, politic și

cooperare judiciară internațională,
parteneriate, asistență și cooperare
Prezent – securitate cooperativă/prin
cooperare, securitate comună
Începutul sec. al XXI-lea – securitate
colectivă (ONU, OSCE,
org.nonguvernamentale
strategic într-o multitudine de contexte
detereminate de: valori de securitate (pacea cea
mai mare valoare – starea de stabilitate a
mediului de securitate); intersese de securitate
(identitatea – cea mai mare cerință, prosperitaea
– obiectiv major, stabilitatea coeziunea și
capacitatea de manifestare a autonomiei în
mediul de securitate); necesități de securitate
(diferențiază națiunile, sunt explicite, publice,
numai statele întrețin relații cu gestionarii
mediului de securitate)

Sfârșitul sec. al XX-lea – securitate

comună
Anii 80 – nevoia de rezolvare a
dilemei de securitate
Anii 70 – securitatea s-a bazat pe
putere și război
1947 – S.U.A. au adoptat Legea
privind securitatea națională (ulterior
a definit întreaga arhitectură a
relațiilor între statele suverane
1648 Pacea de la Westphalia
Doctrinele de securitate în funcție de domeniul
vizat (sferele de influență, problema nucleară,
cooperare politico-miltară); obiectivul urmărit
(balanța de putere, apărarea în toate direcțiile,
apărarea totală etc.);sursa emiterii (șeful
statului, prim-ministrul, consilieri (Monroe,
Truman, Eisenhower, Kennedy, Nixon, Reagan,
Bush, Clinbton, Chirac, Brejnev, Putin); statul
care le propagă (american, britanic, francez,
sovietic/rus, chinez, japonez, israelian, iranian)
Securitatea ca valoare politică este permanent o sursă de
conflicte
Sintagmele de securitate sunt exprimate pe fundamentul
raporturilor de putere

Aspect Securitate Aspecte

unidimesional a multidimensionale

În rel.internaționale s-a impus interesul național ---- Demilitarizarea securității (controlul civil)

Sistemul juridic internațional – sistem orizontal dominat de state

Principiile dreptului internațional

a) Declarația Adunării Generale a ONU din 1970 adoptată prin Rezoluția 2625(7 principii);
b) Actul Final de la Helsinki – Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa, 1975 ( 3 principii);
c) Carta de la Paris pentru o nouă Europă, 1990 (sunt confirmate cele 10 principii);
d) Doctrina mai recunoaște principiul dezarmării, principiul securității colective, principiul solidarității
internațiionale, principiul bunei vecinătăți, principiul primarității dreptului internațional