Indicele sintetic al fertilității – TURCIA

Indicele sintetic al fertilității este un indice ce aparține natalității și este definit ca

numărul total de copii pe care o femeie îi poate avea la vârsta fertilă. O femeie poate fi
condiserată fertilă atunci când aceasta se află între 15 și 49 de ani. Raportul indicelui sintetic al
fertilității este unul direct, și este exprimat în numărul de copii/femeie.
Rata medie a fertilității, în care majoritatea țărilor se regăsesc, este de < 2.1 copii/femeie.
Astfel, în funcție de condițiile de mortalitate, rata de 2,1 copii/femeie este considerată rată de
înlocuire a generațiilor. Prin urmare, în acele țări, este probabil ca populația să nu prezinte
schimbări semnificative sau să aibe o scădere treptată, ori populația să fie una îmbătrânită,
crescând vârsta medie a populației țării respective.
Din ce observăm pe harta cu distribuția teritorială a indicelui sintetic al fertilității, valorile
sunt diferite de la o țară la alta, unele având rate mari (>5 copii/femeie), iar altele care au rate
scăzute (<2.1 copii/femeie). Rate foarte mari (>5 copii/femeie) găsim în țările din Africa
Centrală și de Vest , rate mari (3.1-5 copii/femeie) în Africa, Asia Centrală și câteva țări din
Orientul Mijlociu, rate medii (2.1-3 copii/femeie) regăsim în Africa de Nord, Africa de Sud,
Orientul Mijlociu, Asia de Sud-Est și jumătate din țările din America de Sud și America
Centrală, iar rate scăzute (<2.1 copii/femeie) avem în totalitatea țărilor din Europa, cu excepție
Kosovo, America de Nord, Oceania, Caraibe și America de Sud (Brazilia, Argentina, Columbia),
Asia, în țări unde sunt impuse anumite legi antinatalistie sau populație este îmbătrânită (China,
Japonia, Coreea de Nord, Coreea de Sud, Thailanda, Taiwan).
Cele mai ridicate rate ale fertilității se regăsesc în țările africane. Acestea sunt: Niger (6.7
copii/femeie), Somalia (6.3 copii/femeie), Republica Democrată Congo și Chad (6.2
copii/femeie), Mali și Republica Central Africană (6.0 copii/femeie). În schimb, țările care
prezintă valori scăzute ale fertilității sunt: Coreea de Sud (0.8 copii/femeie), Puerto Rico (0.9
copii/femeie) Taiwan (1.0 copii/femeie), Singapore și Ucraina (1.1 copii/femeie).
Factorii care influențează, cu mult sau mai puțin, indicele și rata fertilității sunt:
economici, politic, socio-cultural, vârsta, educația, sistemul sanitar, statutul femeii în societate.
Factorii economici, prin tipul de economie, dotarea tehnică, forța de muncă, rolul femeii
la locul de muncă, practicarea agriculturii, dezvoltarea tehnologiilor și aparatelor, dezvoltarea
industriei, gradul de urbanizare şi transporturi, au jucat şi joacă în continuare un rol esenţial în
repartiţia teritorială a populaţiei. Influenţa acestui factor s-a manifestat în mod diferenţiat în timp
fiind mai puternică în cea de doua perioadă de evoluţie a societăţii în comparaţie cu prima în care
au dominat factorii fizico-geografici. Astfel, în țările cu o economie puternică și dezvoltată, rata
fertilității este una scăzută, fața de cele cu o economie slab dezvoltată care prezintă valori
ridicate ale fertilității.
Factorul politic joacă și el un rol serios în influențarea ratei fertilității prin adoptarea unor
legi pronataliste, care vin în sprijinul cuplurilor care vor să aibe copii prin sporuri sau acordarea
de concedii de maternitate și paternitate prelungite, sau de promulgare de legi antinataliste (de
exemplu China – politica unui singur copil), care reduce dreptul de a avea copii, în urma unei
supraaglomerări ale populației, care conduce la riscul de a epuizare a resurselor.
 Factorul socio-cultural s-a manifestat în mod diferenţiat în spaţiu şi timp, având caracter
conjunctual în funcţie de condiţiile sociale din regiunile respective. Includem aici o serie de
epidemii, ca ciuma, holera care au decimat populaţia în locurile în care au izbucnit sau populația
a fost obligată să se retragă, în lipsă de apărare, în alte zone sigure. La aceasta se pot adăuga
migraţiile determinate de condiţiile economice precare ale unor state sau regiuni de pe glob, sau
religia, care pentru majoritate oamenilor, este un element esențial și foarte important în viață,
astfel încât ei se ghidează după legile religiei de care aparțin. Prin urmare, se pare că religia
musulmană este una permisibilă pentru fertilitate, deorece rate mari, chiar foarte ridicate, se
regăsesc în statele care practică islamul.
Vârsta este și ea un factor care joacă în influențarea indicelui de fertilitate. Astfel, la
calcularea ratei fertilității, sunt luate în considerare femeile care au vârsta cuprinsă între 18 și 49
de ani și, bineînțeles, să fie fertile. Astfel că femeile care au sub 15 ani, peste 50 de ani și cele
care nu pot avea copii nu sunt luate în considerare, fiind excluse.
Nivelul de educație al unei populații poate influența, de asemenea, fertilitatea. Persoanele
mai educate (cu studii superioare – universitare, post-universitare) pot fi mai conștiente de
opțiunile de planificare familială și pot amâna momentul în care decid să aibă copii.
Sistemul sanitar este și el, de asemenea, considerat ca fiind un factor care influențează
fertilitatea. Dar, în mod surpinzător, rate mari ale fertilității se regăsesc în țări care nu au un
sistem dezvoltat.
Statutul femeii în societate este, din punctul meu de vedere, un factor foarte important,
deoarece prin acest mod observam câte drepturi are o femeie față de un bărbat sau prin prezența
ideologiei de egalitate între sexe, și cât de ”liberă” este o femeie de a întreprindre anumite
activități, precum munca (funcție, ierarhie), de a purta anumite tipuri de îmbrăcăminte, în special
în țările musulmane, care obligă femeile de a avea o ținută care să nu atraga priviri (rochii foarte
lungi, în special negre, hijab, burka etc), și modul în care femeia este percepută în cuplu sau, mai
bine zis, daca femeia este obligată să se supună bărbatului, care este considerat ”stâlpul” familiei.
Astfel, putem realiza o scurtă analiză a țării alese, aceea fiind Turcia. Turcia este o țară
poziționată de două continente: Europa și Asia; cea mai mare suprafață a sa fiind aflată în Asia.
Turcia înregistrează o rată a fertilității de 1.7 copii/femeie; astfel, se încadrează în categoria de
<2.1 copii/femeie ( rata de înlocuire a generațiilor). Deși, datorită populației ridicate, poziției
geografie cu multe influențe, dar și a religiei pe care populația o practica, Turcia tinde să aibe o
rată scăzută a fertilității.
În Turcia, deciziile privind încurajarea sau descurajarea fertilității sunt redate în cadrul
Constituției Turciei din 1982, diferite statuturi sau înțelegeri internaționale și legea pentru
modificarea ordonanțelor, regulamentelor și regulamentelor administrative.
Constituția prevede o serie de măsuri de protecție a familiei:
 Familia este definită ca fiind fundamentul societății turcești, iar statul trebuie să ia
măsurile de precauție necesare pentru a menține liniștea și bunăstarea familiilor
(articolul 41).
 Toți indivizii sunt egali, iar bărbații și femeile au drepturi egale (articolul 10).
 Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, iar viața
privată a unui individ sau a unei familii nu poate fi încălcată (articolul 20).
 Protecțiile sunt puse în aplicare prin dispozițiile Codului civil (Legea nr. 4721), care este
sursa principală de drept în ceea ce privește căsătoria, destrămarea căsătoriei și
bunăstarea copiilor.
Codul civil turc conține numeroase dispoziții referitoare la competența în cazul litigiilor
privind copiii. De exemplu:
 Cauzele referitoare la paternitate trebuie judecate în instanțele în care una dintre
părți își are domiciliul sau în care își avea domiciliul la momentul nașterii
(articolul 283).
 Cauzele legate de dezvoltarea unei relații cu un copil trebuie să fie judecate de
instanțele în care copilul își are domiciliul (articolul 326). (Domiciliul copilului
este acceptat ca fiind domiciliul părintelui custode).
 Cauzele legate de tutela unui copil trebuie să fie judecate în instanțele în care își
are domiciliul pârâtul.
 Acțiunile de schimbare sau de retragere a custodiei trebuie să fie intentate în
instanțele în care își are domiciliul copilul.

Custodia copiilor are legături strânse cu ordinea publică din Turcia și poate fi
reglementată numai prin lege, și nu printr-un acord încheiat între părinți.
Drepturile de custodie ale unui părinte încep odată cu nașterea copilului și continuă până
când acesta împlinește 18 ani. Copilul este considerat a fi în custodia părinților săi, iar în timpul
căsătoriei, părinții își afirmă împreună drepturile de custodie. Prin urmare, dacă ambii soți sunt
de acord ca mama să poată lua copilul în altă țară în timpul căsătoriei, nu va exista nicio
problemă juridică. În cazul în care soții au un acord, dar unul dintre soți nu respectă termenii
acestuia, acordul nu poate fi pus în aplicare în temeiul legislației turcești.
În cazul în care părțile nu sunt căsătorite, mama are custodia copilului (articolul 337 din
Codul civil turc). În cazul în care există o cerere, un judecător va stabili dacă există motive
pentru a lua copilul din custodia mamei sale. De obicei, mamei i se va încredința custodia unui
copil de vârstă mică, deoarece copilul este dependent de îngrijirea mamei sale.
În cazurile de divorț, judecătorul va încredința custodia unuia dintre soți (articolul 336
din Codul civil turc). Judecătorul își va baza decizia pe interesul superior al copilului (chiar dacă
părinții au un acord notarial). Custodia comună nu este reglementată de Codul civil turc. Cu toate
acestea, conform practicii Curții Supreme, custodia comună este acceptată ca parte a acordului
de divorț în considerarea protecției și a interesului superior al copilului (Decizia Curții Supreme
de Justiție a celui de-al doilea circuit din 20 februarie 2017, 2016/15771 E. și 2017/1737 K.).
 La articolul 2 din regulamentul privind femeile însărcinate sau care alăptează, domeniul de
aplicare al reglementării este asociat cu domeniul de aplicare al Legii nr. 6331, care extinde
domeniul de aplicare al Legii muncii. Regulamentul se va aplica fără a fi nevoie să se aibă în
vedere distincția dintre lucrători și funcționari publici, numărul de lucrători sau funcționari
publici care lucrează la locul de muncă și caracteristicile locului de muncă. Regulamentul
include în mod specific conceptul de femeie angajată în loc de femeie lucrătoare. Astfel, se ia ca
bază sistematică Legea nr. 6331. Odată cu ultimul alineat al articolului 74 din Legea muncii,
prevederile articolului se vor aplica tuturor tipurilor de lucrători care lucrează în baza unui
contract de muncă. În acest caz, chiar dacă salariata lucrează în baza unui contract de muncă, dar
se află în afara domeniului de aplicare al Legii Muncii (cum ar fi lucrările agricole cu mai puțin
de 50 de lucrători), ea va fi considerată în domeniul de aplicare al prezentului articol în cazul
nașterii și alăptării.

La articolul 4 din Regulamentul privind femeile însărcinate sau care alăptează, salariata
însărcinată este definită ca o salariată care își informează angajatorul despre sarcină cu un
document obținut de la o instituție sanitară, iar salariata care alăptează este definită ca angajată
care folosește concediu de lapte în in conformitate cu prevederile legislatiei la care se supune si
isi informeaza angajatorul despre situatie. In primul rand sarcina trebuie determinată și
documentată angajatorului.

Articolul 74 din Legea muncii prevede perioadele de concediu care trebuie utilizate înainte
și după naștere.

Concediile sunt asociate cu sarcina unei lucrătoare și alăptarea copilului ei. În plus, este
posibil ca unul dintre soții care adoptă un copil în vârstă de până la trei ani, sau, în anumite
cazuri, bărbații ale căror soții au născut un copil, să folosească drepturile recunoscute ale
regulamentului. Prin urmare:

 În timpul sarcinii, lucrătoarei i se va acorda concediu plătit pentru controale periodice.

 Li se acordă opt săptămâni de concediu plătit timp de opt săptămâni înainte de a naște.
 Este esențial să nu fie angajate timp de opt săptămâni de la naștere.
 În cazul sarcinii multiple, două săptămâni se vor adăuga celor opt săptămâni înainte de
naștere.
 Dacă starea de sănătate a salariatei este adecvată, cu acordul medicului, poate continua
munca cu până la trei săptămâni înainte de naștere dacă aceasta dorește. În acest caz,
perioadei lucrate de salariată se vor adăuga la perioada postnatală, iar perioada de
concediu postnatal poate ajunge la 13 săptămâni în cazul sarcinii unice și la 15
săptămâni în cazul sarcinii multiple.
 În cazul nașterii premature, perioadele care nu pot fi folosite înainte de naștere se vor
adăuga la perioadele postnatale.
 În cazul decesului mamei în timpul copilului după naștere, perioada de după naștere va fi
pusă la dispoziția tatălui.
 Unul dintre soții care adoptă un copil cu vârsta sub trei ani sau adoptatorul i se vor acorda
8 săptămâni de concediu de maternitate în Turcia de la data la care copilul este efectiv
livrat familiei.
  De
la sfârșitul concediului de maternitate, pentru îngrijirea și creșterea copilului și cu
condiția ca copilul să fie în viață, lucrătoarelor și lucrătorilor de sex feminin sau
masculin care adoptă un copil sub vârsta de trei ani vor primi concediu fără plată de 60
de zile la prima naștere, 120 de zile la a doua naștere și 180 de zile la nașterile
ulterioare pentru jumătate din orele de lucru săptămânale. În cazul sarcinii multiple, la
aceste perioade se vor adăuga treizeci de zile. Dacă copilul este cu dizabilități, această
perioadă se va aplica ca fiind de 360 de zile.
 Aceste perioade pot fi mărite înainte și după naștere în funcție de starea de sănătate a
femeii, dacă este necesar și determinate prin raport medical.
 La cerere, salariatei trebuie să i se acorde concediu fără plată până la 6 luni
 Acest concediu va fi acordat unuia dintre soți sau adoptatorului în cazul adopției
unui copil sub vârsta de trei ani. Această perioadă de concediu nu va fi luată în
considerare la calculul dreptului de concediu anual plătit.

BIBLIOGRAFIE

 https://uk.practicallaw.thomsonreuters.com/6-616-4228?
transitionType=Default&contextData=(sc.Default)&firstPage=true#co_anchor_a728262
 https://www-head--hunter--turkey-com.translate.goog/maternity-and-breastfeeding-leave-
in-turkey/?_x_tr_sl=auto&_x_tr_tl=en-US&_x_tr_hl=ro
 Constantin Vert, “Geografia populatiei. Teorie si metodologie”