Sarbatorim astăzi intraea triumfală a Domnului în Ierusalim---o sarbatoare numită în

popor Floriile de la numele sărbătoari strămoșilor noștri romani ce aveau o sărbătoare în

primăvară numită FLORALIA---sărbătoare a florilor, de aici si frecventa unor nume în
poporul nostru ca Flore, Floare, Florica,Violeta, Lacrimioara sau derivatele lor de alint.
Acest eveniment a Intrarii în Ierusalim a fost precedat de doua importante evenimente
prezentate astăzi în Sf Evanghelie—la care doresc sa dau cateva repere…aceste
evenimente sunt următoarele INVIEREA LUI LAZAR si SPALAREA PICIOARELOR
CU MIR DE NARD.
Invierea lui Lazar (Betania)---unde poposea mereu cand trecea pe acolo dar prietenul
lui Lazar s-a inbolnvait si l-a gasit mort de patru zile. Vine în Betania fiind intampinat de
Marta si Maria care au zis—daca ai fi fost aici , fratele meu nu a murit(ca un repros de ce
ai intarziat)dar Hristos a zis stai linistita ca fratele tau va invia….si au mers la pestera
zicand Marta Doamne miroase ca e mort de patru zile---si Hristos cerand sa se deschida
mormantul s-a rugat Parintelui Ceresc mulțumind că l-a ascultat ca mulțimea sa vada ca
daca crede cu stăruniță toate sunt cu putință la Dumnezeu precum spune Sf Ev Marcu:
„Oridecate ori veti cere ceva rugandu-va si veti crede ca cea ati cerut ati si primit, sa stiti
ca veti avea”---adica daca cereti ceva multumiți crezand ca toate se implinesc!!!
Noi nu mai stim ce suntem, nu vrem sa intelegem ce este cu adevarat CREDINTA---
suntem ortodocsi ca asa-I religia mea---dragi mei a fi ortodox nu inseamna a avea religie
ci inseamna a trai in dreapta marturisire.
Asta este adevarul----avem nevoie de norme sa marturisim adevarul deplin, acum nu
mai este riscul sa vina cineva san e inchida pentru credinta cum a fost in communism dar
acum cand Hristos se ambitioneaza san u mai fie mit---ne batem singuri cu incapacitatea
noastra de a-L găsi pe Hristos nu il putem vedea pe Hristos ca Dumnezeu Intrupat.
Am visat pe mama pe tata, avem grija la lumanari la prosoape ce punem in sicriu ca
asa e la noi----UNDE LA NOI???---unde e minunea mai mare nun e intereseaza dar unde
este barfa cu ochi cat cepele---daca vrei sa faci pe placul lui Dumnezeu vino si cauta să-L
vezi nu il cauta in lucruri inutile ca el este la fiecare liturghie in POTIR..
De aceea, cetatea Betaniei s-a cutremurat de aceasta minune, dar seara Hristos
păstrează traditia si merge in casa lui Lazar pentru a lua cina si asa cum era obiceiul la
evrei ca invitaților sa li se spele picioarele a venit la Iisus o femeie păcătoasă desfrânată
cu un vas de alabastru plin cu mir de nard---foarte scump si atunci si acum așa cum ne
spune Evanghelia---Iuda cel ce avea să-l vândă pe Hristos la scurt timp i-a pus si un prêt
spunând ca mirul costa 300 de dinari(1 dinar era 4,55 grame o suma mare---1, 365 kg
argint 2 lei gram acum )tinand cont ca o zi de munca atunci era răsplătită cu doar un
dinar--- daca am păstra proporțiile si am socoti ar fi salariul 300 de zile de muncă----leafa
pe mai bine de un an de zile.
Iuda prefacandu-se ca are grija de saraci a spus ca mai bine bine se vindea acest mir si
banii sa fie impartiti saracilor. !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Dar Hristos le-a spus ucenicilor Lasati-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că
pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.--- avem motive sa
credem ca acesta femeie era Maria Magdalena care ajutata fiind de Hristos a recunoscut,
a lepadat pacatul curviei si L-a urmat in toate---si pentru ce a facut ea, a primit drept
rasplata cel mai frumos dar a fost primul om care l-a vazut pe Hristos Inviat.
ZILELE NOASTRE-BISERICA ACUZATA
Dupa toate acestea Iuda s-a hotarat sa-L vandal pe Hristos tocmindu-se pentru 30 de
arginti-pretul celui pretuit.
DAR HRISTOS PRIN TOATE ACESTEA SE PREGATEA DE PATIMI.
 Si hotaraste sa mearga la Ierusalim pregatindu-si intrarea triumfala in cetate, acolo
unde cetatea era neincapatoare, multimea multa cu sutele de miii venind din timp pentru
sarbatoarea evreiasca a Pastilor(Pesah).
CUM A PREGATIT???----ne spune Scriptura ca a trimis pe ucenici intr-un sat de
unde au luat un asin. DE CE UN ASIN???NE spune Bartolomeu Anania---- Daca nu
cunoastem istoria antica am putea spune ca Hristos a foslosit asinul doar pentru a-si
arata smerenia dar nu e asa….mai de mult caii erau folsiti numai in batalii iar cand regii,
imparatii se intorceau victoriosi, sau domnii fanarioti erau numiti in diferite functii, ei se
aratau multimilor pe UN CATAR---pe un asin.
Multime multa il aclama pe Hristos, rupand ramuri de finic si asternandu-si hainele pe
jos ca Mantuitorul sa treaca peste ele si cantau impreuna cu copiii OSANA, OSANA, Fiul
lui DAVID…ei il vedeau ca pe un izbavitor de regimul Imperiului Roman care pusese
stapanire peste Tara Sfanta---putem sa vedem acest lucru si din convorbirea lui Pilat cu
Hristos cand il intreaba---esti tu Imparatul Iudeilor---si spune Hristos tu ai spus, dar
Imparatia mea nu este de aici---aratand ca el este Imparata peste intreaga lume…este
Imparat si peste Ceruri.---dar cum putea un om ca Pilat care intreaba CE ESTE
ADEVARUL? Sa cunoasca pe Cel care este Calea, Adevarul si Viata???
VEDEAU IN HRISTOS UN MESIA POLITIC NU UNUL SPIRITUAL
+

DE CE SA NE TRANSFORMAM si noi din cei ce canta OSANA in cei care in numai

cateva zile au strigat Rastigneste-L!!! Nu stim ce sa cerem cum am spus si duminica!!!
Dorind să-l contrazică, un necredincios îi spuse unui creştin:
– Voi, creştinii, spuneţi că Dumnezeu este oriunde. Dacă este aşa, de ce te mai duci la
Biserică, să asculţi predica, când oricum Îl vedem peste tot.
– Aşa este, pe Dumnezeu, cei cu credinţă Îl văd peste tot şi prin toate, însă priveşte! Chiar
dacă aerul este încărcat pretutindeni cu vapori de apă, aceştia nu-ţi astâmpără setea şi,
de aceea, mergi la fântână. La fel şi noi, creştinii, mergem la Biserică aşa cum tu mergi la
fântână. Tu îţi astâmperi setea trupului cu apa proaspătă şi rece a fântânii, noi ne
astâmpărăm setea sufletului cu apa dătătoare de viaţă veşnică: Cuvântul lui Dumnezeu.
“Biserica este o corabie, iar creştinii care merg la Sfânta Biserică şi intră în ea sunt izbăviţi din
furtuna păcatelor” (Sfântul Nicodim)

Liniştea sufletească
La un dineu, se găsea, printre musafiri, şi un ateu – om rău, lipsit de credinţă – care l-a
întrebat la un moment dat pe creştinul de alături:
– De unde ştii tu că Dumnezeu te-a iertat pentru păcatele tale sau că îţi ascultă
rugăciunile, când, de fapt, nu vezi nimic din toate acestea?
– Dar tu, îl întrebă la rândul său creştinul, de unde ştii dacă este zahăr în ceaiul pe care îl
bei acum?
– Cum de unde? Simt gustul zahărului.
– Deci ştii că este zahăr în ceaiul tău, chiar dacă nu-l vezi. E, tot aşa simt şi eu dragostea
lui Dumnezeu în inima mea. Sufletul meu îngreunat de păcate se simte izbăvit prin
puterea Sfântului Duh. Sfânta Liturghie, Sfânta Spovedanie, rugăciunile îmi înalţă
sufletul ce nu-şi găseşte liniştea decât la Dumnezeu.
Dragostea nu o vezi cu ochii trupului, ci cu ochii sufletului.
“Când am ajuns la iubire, am ajuns la Dumnezeu” (Sfântul Isaac Sirul)