VARIANTA 1

Citiți cu atenție textul dat:

Ești atât de frumoasă, iarna!
Câmpul întins pe spate, lângă orizont,
și copacii opriți, din fuga crivățului…
Îmi tremură nările
și nicio mireasmă,
și nicio boare,
doar mirosul îndepărtat, de gheață,
al sorilor.
Ce limpezi sunt mâinile tale, iarna!
Și nu trece nimeni
doar sorii albi se rotesc liniștit, idolatru
și gândul crește-n cercuri
sonorizând copacii
câte doi, câte patru.
(Nichita Stănescu, Cântec de iarnă)
Cerințe:

1. Indică mărcile subiectivității lirice prezente în text.

Mărcile subiectivității lirice:

"Ești atât de frumoasă, iarna!" - atribuire de calități umane anotimpului iarnă.
"Îmi tremură nările" - utilizarea pronumelui posesiv "îmi" indică prezența
subiectivității, sugerează o reacție personală a vorbitorului.
"Și nu trece nimeni" - negarea prezenței altora indică izolarea vorbitorului și
accentuează starea sa de contemplare.

2. Indică elementele cosmice și elementele terestre din poezie. Arată care sunt
stările sufletești pe care le sugerează.

Elemente cosmice:
"câte doi, câte patru" - sugerează mișcarea armonioasă a corpurilor cerești.

Elemente terestre:
"Câmpul întins pe spate" - descriere a peisajului natural, așezat la nivelul
pământului.

Stările sufletești sugerate:

Admirație și încântare față de frumusețea iernii.
Stare de izolare și liniște în fața peisajului nins.
3. Alcătuiește trei enunțuri în care să exemplifici sensul propriu de bază, sensul
secundar și sensul figurat al cuvântului câmp.

Sensul propriu: Câmpul de flori era plin de culori vii.

Sensul secundar: S-a întins pe câmpul de studiu pentru a-și pregăti examenele.
Sensul figurat: Deschiderea cărții i-a deschis un câmp vast de cunoștințe.

4. Alcătuiește două propoziții în care să folosești cuvântul iarna cu valori

morfologice diferite

Sens morfologic (substantiv): Iarna este anotimpul meu preferat.

Sens morfologic (adverb): Îmi place să schiez iarna.

5. Analizează morfologic și sintactic următoarele cuvinte:

- îmi - este o formă a pronumelui personal, reflexiv, c.dativ la persoana
întâi, singular, f.s. – atribut pronominal
- de gheață – substantiv comun, simplu, g. f., n.sing., c. A., precedat de
prepoziția ,,de,, , nearticulat, f.s. – atribut substantival.
- nimeni – pronume negativ, simplu, invariabil, c. N., f.s. – subiect.
- liniștit – adverb de mod, f.s. – c.c. de mod.
- se rotesc - verb predicativ,modul indicativ, t. prezent, d. reflexivă,
conjugarea 4, pers. 3, n. plural, f.s – predicat verbal.

6. Indică valoarea morfologică a verbului a fi din textul dat. În textul dat avem 2
verbe: ești, sunt – care au valoarea morfologică copulativă.

Alcătuiește două enunțuri în care să ilustrezi alte două valori morfologice ale
verbului a fi.
Studentul este acasă și se pregătește de sesiune. (valoare predicativă)
Să fi învățat din timp, studentul primea acum o notă mai mare.

7. Explică modul în care se realizează raportul sintactic de inerență în propoziția

Ce limpezi sunt mâinile tale, iarna!

Raportul sintactic de inerență în propoziția "Ce limpezi sunt mâinile tale,

iarna!" este realizat prin construcția unei propoziții interogative exclamative cu
un pronume interogativ (ce) și un verb de stat (sunt). În această propoziție,
pronumele interogativ "ce" îndeplinește funcția de subiect, iar verbul "sunt"
funcționează ca predicat verbal.

Analizând fiecare componentă a propoziției:

Ce: Este un pronume interogativ care indică o întrebare despre natura sau
calitatea lucrurilor. În acest context, este folosit pentru a întreba despre calitatea
mâinilor în legătură cu iarna.

limpezi: Este un adjectiv calificativ la gradul pozitiv, care caracterizează

mâinile. În propoziție, este atribut adjectival al pronumelui "ce."

sunt: Este un verb de stat la persoana a treia, numărul singular, indicând starea
sau calitatea posesiei. În această propoziție, acționează ca predicat verbal și
stabilește relația de inerență între mâini și calitatea de a fi limpezi.

mâinile tale: Este un grup nominal care reprezintă obiectul asupra căruia se
referă predicatul. În această propoziție, funcționează ca complement direct al
verbului "sunt," indicând cui aparțin mâinile limpezi.

Prin urmare, raportul sintactic de inerență este realizat prin atribuirea unei
calități (limpezi) mâinilor (subiect) în legătură cu iarna (contextul general).
Propoziția sugerează o imagine poetică a mâinilor clare și pure, asociindu-le
direct cu frumusețea iernii.