Miorita comentariu literar

Balada populară românească "Miorița" reprezintă un adevărat monument

literar, o operă de o deosebită profunzime și complexitate, care a rezistat
încărcăturii timpului și a rămas o sursă inepuizabilă de înțelegere a spiritului și
tradițiilor românești.

Structura narativă a baladei este tripartită, începând cu o conversație între

cei trei păstori. Această primă secțiune aduce în discuție tema tradiției,
sugerând că evenimentele ulterioare sunt înrădăcinate în mit și istorie.
Miorița, simbol al sacrificiului, dezvăluie păstorilor premoniția propriei sale
morți, adăugând un element mistic și fatalist poveștii.

Al doilea plan narativ aduce în prim-plan perspectiva ciobanului bătrân, care

se află în postura de a mediere între cele două tabere în conflict. Rolul său
este de a împăca aparentele divergențe, deși este evident că un eveniment
tragic urmează să aibă loc. Această secțiune explorează teme precum
onoarea, loialitatea și inevitabilitatea destinului.

Finalul baladei, în care Miorița își ghidează propria înmormântare, adaugă un

aspect mitologic și transcendent. Mesajul de a fi îngropat în mijlocul albului,
simbolizând inocența, sugerează o rezonanță divină a sacrificiului. În acest
mod, balada devine o meditație profundă asupra vieții, morții și ciclului etern
al existenței.

Limbajul poetic al baladei "Miorița" este esențial în crearea atmosferei și

aprofundarea înțelesurilor. Metaforele, simbolurile și expresiile specifice
folclorului românesc conferă operei autenticitate și o forță emoțională
inegalabilă.

În concluzie, "Miorița" nu este doar o simplă poveste, ci o epopee a spiritului

românesc, un tezaur cultural în care se împletesc mitul, istoria și înțelepciunea
populară. Este un monument literar care continuă să captiveze și să inspire,
transcendând granițele timpului și oferind o panoramă a bogăției culturii
române.