Adrian Andrei Rusu, Ctitori şi biserici în Ţara Haţegului până la 1700, Editura

Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 1997

Subiect: Autorul încearcă să sublinieze care este gradul de integrare a elitei

româneşti din districtul medieval al Haţegului, în sistemul politic, social confesionalal
Regatului Maghiar şi al Principatului Transilvaniei

Scop: Doreşte să urmărească procesul de integrare a elitei româneşti

Cronologie: Secolul XIV-Secolul XVII.Abordează această limită inferioară deoarece

de atunci apar date semnificative cu privire la viaţa religioasă a Haţegului.Limita superioară o
constitue în istoria Bisericii, apariţie unei alte confesiuni, cea a unirii cu Roma.

Metode:

Crede că genealogia ctitorilor are o relaţie directă cu cea a bisericilor. Scindarea

unor vechi famili stăpânitoare peste cnezate mari , stă la originea apariţiei unor biserici noi.

Apelul la onomastică indică opţiunile religioase ale ctitorilor şi familiilor lor.

Numele de familie a început să apară la marile familii la începutul secolului al XV-

lea. Numele de familie poate sta sub adoptarea unui vechi patronim, ori din denominaţia
moşiilor patrimoniale.

Numele duble tind să indice o categorie socială nenobilă.

Arheologia ajută la cunoaşterea unor construcţii, morminte de ctitori, ori slujbaşi ai

bisericiii, rituri legate de înmormântare, date privitoare la cultura materială şi spirituală a celor
care s-au servit de biserici.

In cercetarea ctitorilor şi a bisericii, recurge la o schemă: localizare, date istorice

despre familiile nobiliare locale, informaţii despre biserici şi slujitorii lor.

Cercetează nu doar fenomenele religioase ortodoxe, ci şi cele romano-catolice,

reformate.

Pentru înţelegerea evoluţiei religioase a familiilor nobiliare din Haţeg, e important

termenul de oportunism politic. Colaborarea cu statul constitue garanţia stării sociale
privilegiate.
 Oportunism religios- ocuparea unor slujbe importante-comiţi, vicecomitţi şi juzi ai
nobililor- şi consecvente presupunea şi metamorfoze de natură religioasă.Prin oportunism la
metamorfoze etnice.Aici citează exemplul lui Mihai Viteazul , care ajuns stăpân în
Transilvania mergea 15 zile la biserica românească şi 15 la cea catolică 1. Asociază acest gest
cu oprtunismul politic. Formularea e cam ambiguu formată.

Concept:

Oportunism social: un astfel de exemplu îl constitue botezarea diferită a băieţilor de

fete din secolul al XV-lea, conform onomasticii.Starea socială trebuia întreţinută prin
administraţie şi sau ostăşire. Oprtunismul social este sincronizat cu oportunismul politic.
Colaborarea cu statul le oferă o individualitate socială, etnică şi religioasă. Sincronizarea
oprtunismului politic cu cel social duce înspre noi conjuncturi de factură culturală: învăţarea
limbii maghiare, mod cosmopolit, ţinută diferită.

Promovare socială: este un concept introdus de autor, tocmai datorită faptului ca nu

apare în istoriografie. Acest concept apare în relaţia cnez haţegan şi regalitate. Adrian Rusu
afirmă că aproprierea de regalitate duce la construcţia sentimentului regnicolar, de unde apare
nevoia de integrare şi adaptare. Recunoaşterea regnicolarităţii s-a făcut prin aşezarea elitei în
slujbe de castelani, comiţi, căpitani, bani, cămăraşi, slujbaşi ai Bisericii catolice.

1
A. Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei şi Ţării Româneşti. Acte şi
scrisori.VI. Bucureşti, 1933, p.76.