Vindecarea unui slăbănog

Când ai săi el într-o zi Aduceau zăcând polog,

În Capernaum sosi, Într-un pat pe-un slăbănog
La o masă a intrat Vreau cu dânsul a străbate
Oamenii au și aflat. La Iisus să i-l arate.

Lume nemaipomenită Dară chip să treacă nu-e

Stă la ușă-ngrămădită, Sus pe casă deci se su’e,
Încât n-are prin mulțime Sparg învelitoare-n pod
Loc să mai străbată nimeni. Și cu patu-i il slobod.

Și din grai Iisus Preasfântul Pe bolnav în casă jos

Propovăduia Cuvântul, Drept în fața lui Hristos
Ascultau și fariseii El, credința lor văzând
De prin satele Iudeii. Spre bolnav se pleacă blând:

Cărturari din vremea ‘ceia ,,-Nu fi omule-ntristat,

De prin toată Galileia, De păcate ești iertat!”
Și prin vălmășeala iată Fariseii ce-ascultau
Patru oameni se arată. Cârtitori în gând ziceau:
 ,,-Cine este acesta care
Spune vorbe hulitoare
A ierta cuiva păcate?
Singur Dumnezeu doar poate.”
Dar Iisus vedea la fund
Ei în suflet ce ascund
Și mustrându-i zisu-lea:
,,-Pentru ce gândiți așa?”
,,-Ce-e mai ușor să spui
Oare slăbănogului?
De păcate ești iertat
Sau ridică-te din pat?”
Ca-să-nveți încredințare
Că al omului fiu are
De la Ziditoru-a toate
Darul de-a ierta păcate.
Zic acestui bolnav:,,-Scoală,
Mergi, ești vindecat de boală!”
Și bolnavu’ s-a sculat
Grabnic patu’ și-a luat.
La căminu’ lui s-a dus
Preamărindu-L pe Iisus
Iară lumea se mira
Și pe Domnul lăuda!