Puterea credintei si a prieteniei-Vindecarea slabanogului din Capernaum

(Marcu 2, 1-12; Matei 9, 1-8; Luca 5, 18-26)

“Şi intrând iarăşi în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. Şi îndată s-au
adunat mulţi, încât nu mai era loc, nici înaintea uşii, şi le grăia lor cuvântul. Şi au venit la El,
aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se
apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în
care zăcea slăbănogul. Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor:
Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul
Dumnezeu? Şi îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că aşa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce
cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt
păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă? Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul
Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi
mergi la casa ta. Şi s-a sculat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi
uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.” (Marcu 2, 1-12)

Dicţionar:
Slabanog=infirm, paralitic, bolnav;
Capernaum=localitate din Israel, astazi in ruine, in care a copilarit Domnul Hristos;

Plan de idei
1. Intoarcerea Domnului in Capernaum;
2. Vindecarea sufletului celui slabanog;
3. Atitudinea carturarilor;
4. Vindecarea minunata si imediata;

Învăţături:
 Puterea credintei si a prieteniei adevarate;
 Sa-I ajutam pe cei bolnavi si sa ne rugam pentru acestia;
 Sa-I multumim lui Dumnezeu pentru toate;
 Sa avem credinta lucratoare prin iubirea fata de semeni;
 Adevaratul prieten se implica sufleteste;
 Prietenia se vede la vreme de bucurie si la vreme de necaz;
 O prietenie intre oameni este adevarata atunci cand suntem in primul rand prieteni ai lui
Hristos, cand respectam cuvantul Sau si Il implinim;
 Cei 4 prieteni au aratat ca adevarata credinta este un efort continuu, pt ca Imparatia
Cerurilor se ia prin nevointe;

Prietenia
1. Definitia – apropierea dintre oameni care au idei si fapte asemanatoare, izvorate
din iubire.
2. Criteriile – statornicia, iubirea, sinceritatea, respectul, egalitatea, intelegerea,
spiritual de sacrificiu;
 3. Roadele – dubleaza bucuriile noastre, ne elibereaza de povara gandurilor,
intareste pe cei slabi, etc.
4. Modele de prietenie

1. Iisus Hristos;
2. Maica Domnului;
3. Ingerul pazitor;
4. Sfintii;
5. Preotul duhovnic;
6. Parintii trupesti;
7. Parintii sufletesti;
8. Familia;
9. Prietenii;

Sfinții-prietenii Mântuitorului;

 Sf. Vasile cel Mare-Sf. Grigorie de Nazians;

 Sf. Ioan Casian-Sf. Gherman al Dobrogei;

 Mihai Eminescu-Ion Creanga;

 pictorul Iosif Iser-poetul Ion Minulescu;
 poetul Vasile Alecsandri-marele actor Matei Milo;

Temeiuri scripturistice
1. “Prietenul credincios este acoperământ tare; şi cel ce l-a aflat pe el aflat-a
comoară.” (Isus Sirah 6,14);
2. “Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.” (Ioan 15,14);
Temeiuri patristice
1. “Prieten adevarat este acela care indura necazurile, nevoile si nenorocirile
aproapelui, atunci cand acela este incercat, ca de ale sale, fara zgomot si fara tulburare.”
(din Troparul Sf. M.Mc. Dimitrie);
2. “Sa nu-ti ingadui sa incalci dumnezeiestile porunci de dragul prieteniei.” (Sf.
Antonie cel Mare);
 “Prietenul la nevoie se cunoaste!”
 “Prietenia indoieste bucuriile si injumatateste necazurile.” (Francis Bacon)
 “Vom castiga prietenia unui om cultivand in noi insusirile pe care le pretuim in el.”
(Socrate)
 Atotputernicia lui Dumnezeu-Învierea lui Lazar (Ioan 11, 1-45)

„Şi era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei. Iar Maria
era aceea care a uns cu mir pe Domnul şi I-a şters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate
Lazăr era bolnav. Deci au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubeşti este
bolnav. Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui
Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească.Şi iubea Iisus pe Marta şi pe sora ei
şi pe Lazăr. Când a auzit, deci, că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era. Apoi,
după aceea, a zis ucenicilor: Să mergem iarăşi în Iudeea. Ucenicii I-au zis: Învăţătorule, acum
căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi iarăşi Te duci acolo? A răspuns Iisus: Nu sunt oare
douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede
lumina acestei lumi; Iar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că lumina nu este în el.
A zis acestea, şi după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc.
Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine. Iar Iisus vorbise despre moartea
lui, iar ei credeau că vorbeşte despre somn ca odihnă. Deci atunci Iisus le-a spus lor pe faţă:
Lazăr a murit. Şi Mă bucur pentru voi, ca să credeţi că n-am fost acolo. Dar să mergem la el.
Deci a zis Toma, care se numeşte Geamănul, celorlalţi ucenici: Să mergem şi noi şi să murim
cu El. Deci, venind, Iisus l-a găsit pus de patru zile în mormânt. Iar Betania era aproape de
Ierusalim, ca la cincisprezece stadii. Şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le
mângâie pentru fratele lor. Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieşit în întâmpinarea Lui, iar
Maria şedea în casă. Şi a zis către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.
Dar şi acum ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da. Iisus i-a zis: Fratele
tău va învia. Marta i-a zis: Ştiu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi. Şi Iisus i-a zis: Eu sunt
învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi
crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că
Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume. Şi zicând aceasta, s-a dus şi a chemat
pe Maria, sora ei, zicându-i în taină: Învăţătorul este aici şi te cheamă. Când a auzit aceea, s-a
sculat degrabă şi a venit la El. Şi Iisus nu venise încă în sat, ci era în locul unde Îl întâmpinase
Marta. Iar iudeii care erau cu ea în casă şi o mângâiau, văzând pe Maria că s-a sculat degrabă şi a
ieşit afară, au mers după ea socotind că a plecat la mormânt, ca să plângă acolo. Deci Maria,
când a venit unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, zicându-I: Doamne, dacă ai fi
fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Deci Iisus, când a văzut-o plângând şi pe iudeii care veniseră
cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul şi S-a tulburat întru Sine. Şi a zis: Unde l-aţi pus? Zis-au
Lui: Doamne, vino şi vezi. Şi a lăcrimat Iisus. Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea. Iar
unii dintre ei ziceau: Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului să facă aşa ca şi acesta
să nu moară? Deci suspinând iarăşi Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Şi era o peşteră şi o
piatră era aşezată pe ea. Iisus a zis: Ridicaţi piatra. Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne,
deja miroase, că este a patra zi. Iisus i-a zis: Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui
Dumnezeu? Au ridicat deci piatra, iar Iisus Şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: Părinte, Îţi
mulţumesc că M-ai ascultat. Eu ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar pentru mulţimea care
stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis. Şi zicând acestea, a strigat cu glas
mare: Lazăre, vino afară! Şi a ieşit mortul, fiind legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză şi
faţa lui era înfăşurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă. Deci mulţi
dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ce a făcut Iisus au crezut în El.” (Ioan 11, 1-45)
 Idei principale:
1. Boala lui Lazar si atitudinea Domnului;
2. Pregatirea ucenicilor de catre Domnul Iisus pentru calatorie;
3. Convorbirile Domnului Iisus cu Marta si Maria;
4. Minunea invierii lui Lazar;

Învăţături morale:
1. Domnul Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat, Ziditorul nostru, Stapanul vietii si
al mortii;
2. Sufletele celor adormiti sunt vii si dupa iesirea din trup si asculta de porunca
Mantuitorului;
3. Invierea din morti este o realitata dovedita de Domnul Hristos;
4. Învierea lui Lazăr reprezintă simbolul învierii tuturor oamenilor;
5. Hristos este modelul prietenului adevarat;
6. Dragostea ramane si dupa moarte;
7. Prietenia se dovedeste in necazuri;
8. Cel care are prieten pe Hristos, are totul;
9. In masura in care avem o credinta vie in Hristos, in aceeasi masura vom fi vii in
vesnicie;

MARTA - fire curajoasă, în întâmpină pe Mântuitorul;

- prezenţă de spirit;
- curaj în suferinţă;
- credinţă nobilă;

Căinţă şi iertare – Pilda fiului risipitor (Luca 15, 11-32)

“Nu există păcate de neiertat, în afară de păcatul nepocăit.” (Sfântul Isac Sirul)

“Şi a zis: Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi
partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea. Şi nu după multe zile, adunând
toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în
desfrânări. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să
ducă lipsă. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la
ţarinile sale să păzească porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau
porcii, însă nimeni nu-i dădea. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt
îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi
spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-
mă ca pe unul din argaţii tăi. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, l-a
văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat. Şi i-a zis
fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Şi a zis
tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna
lui şi încălţăminte în picioarele lui; Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând,
să ne veselim; Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început
să se veselească. Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit
cântece şi jocuri. Şi, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. Iar ea i-
a răspuns: Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit
sănătos. Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a
zis tatălui său: Iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu
mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a
mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat. Tatăl însă i-a
zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim
şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. (Luca 15,
11-32)

Dicţionar:
Pocăinţă=părere de rău;
Desfrânare=destrăbălare; imoralitate; depravare;

Idei pricipale:
a. Tatăl împarte averea celor doi fii ai săi.
b. Fiul cel mic îşi risipeşte averea în păcate şi ajunge păzitor la porci.
c. Fiul cel mic conştientizează ca a greşit şi hotărăşte să se întoarcă la tatăl
său pentru a-i cere iertare.
d. Tatăl iartă pe fiul cel mic şi se bucură nespus pentru întoarcerea lui.
e. Tatăl linişteşte pe fiul cel mare care era supărat de primirea făcută fratelui
risipitor.

TATĂL FIUL MARE FIUL

MIC
Însuşiri pozitive Însuşiri Însuşiri Însuşiri Însuşiri Însuşiri
negative pozitive negative pozitive negative
- dreptatea - - ascultarea - invidia - pocăinţa - desfrâul
bunătatea - dreptatea - mânia - smerenia - necumptarea
- dragostea - - cuminţenia - îndreptarea - neascultarea
generozitatea
- răbdarea -
blândeţea

Simbolurile din pildă:

1. Tatal=Dumnezeu;
2. Fiul mic=oamenii care petrec în păcate, risipind darurile lui Dumnezeu;
3. Fiul mare=oamenii credinciosi, care-L asculta pe Dumnezeu şi Îi implinesc
poruncile;
4. Averea=darurile lui Dumnezeu (talantii);
5. Ţara îndepărtată=păcatul;
6. Slugile=îngerii;
 7. Roşcovele=asemanatoare pacatului-la inceput sunt dulci (păcatul), apoi amare si
asemanatoare paielor;

Darurile Tatălui:
Haina=Sfantul Botez;
Pecete şi inel=harul Sfantului Duh;
Încalţăminte=sa nu fie vatamat cand umbla pe calea Domnului (de serpi-diavolul) (robii
mergeau inainte desculti, el fiul=incaltaminte)
Viţelul cel gras=Fiul lui Dumnezeu, Domnul Hristos – se dă spre împărtăşire (la Sfânta Taină a
Împărtăşaniei/Euharistiei, în timpul Sfintei Liturghii);

Învăţături morale:
 Să fim ascultători faţă de Dumnezeu şi faţă de părinţi;
 Dumnezeu iartă pe cei păcătoşi care se întorc la El;
 Să cerem iertare celor pe care i-am supărat;
 Să ne mărturisim păcatele;
 Să nu fim invidioşi;

Bogăţia darurilor lui Dumnezeu – Pilda talanţilor (Matei 25, 14-30)

“Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele
luminilor.” (Iacov 1,17)

“Şi mai este ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână
avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui şi a
plecat. Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi. De
asemenea şi cel cu doi a câştigat alţi doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în
pământ şi a ascuns argintul stăpânului său. După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi
şi a făcut socoteala cu ele. Şi apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi,
zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei. Zis-a lui
stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi
pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis: Doamne, doi
talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi
credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria
domnului tău. Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti
om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat. Şi temându-mă, m-am
dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău. Şi răspunzând stăpânul său i-a
zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat?
Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu
dobândă. Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Căci tot celui ce are i
se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnică
aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea
dinţilor.” (Matei 25, 14-30)

Dicţionar:
A da socoteală cuiva (de ceva)= a plăti ceea ce i se cuvine;
Stăpân (aici)= persoană în serviciul căreia se află slujitorii;
Talant= monedă veche de aur sau argint, cu o valoare mare;
Zaraf= persoană care se ocupă cu schimbul banilor;

Simbolurile din pildă:

1. Stăpânul=Domnul Iisus Hristos;
2. Plecarea Stăpânului=Inaltarea Domnului Hristos la cer;
3. Talanţii=darurile oferite de Dumnezeu oamenilor;
4. Călătoria=perioada dintre prima si a doua venire a Mantuitorului;
5. Momentul întoarcerii Stăpânului=momentul venirii Mântuitorului pentru
Judecata de Apoi;

 Lucrarea cu talanţii=punerea lor în slujba semenilor;

 Ascunderea talantului=refuzul de a pune in valoare darurile primite de la Dumnezeu,
fiecare in parte;
 Talanţii=binele şi cinstea pe lumea aceasta oamenilor; toate
darurile sufleteşti şi pământeşti:
o Daruri sufleteşti: viaţa, mintea, înţelepciunea, toate talentele, sănătatea.
o Daruri pământeşti: priceperea de a lucra, de a chivernisi bine, bogăţiile
pământeşti.

Învăţături morale:
 Dumnezeu daruieste tuturor oamenilor “talanti” (daruri) necesari mantuirii (fiecaruia
dupa putere);
 Avem datoria sa inmultim “talantii” (darurile) incredintati noua de Dumnezeu - vom
da socoteala pentru tot;
 Inmultirea“talantilor” (darurilor) aduce mantuirea sufletului si mostenirea
ImparatieiCerurilor;