UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚELE VIEȚII

’’ION IONESCU DE LA BRAD’’ DIN IAȘI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

SPECIALIZAREA: IEA ID

PROIECT LA DISCIPLINA
MANAGEMENT

Îndrumător,
Șef lucr. dr. Ștefan VIZITEU
Student,
Timofte Dana Madalina
 2023

FUNDAMENTAREA TEHNICO ECONOMICĂ

A TEHNOLOGIILOR DE PRODUCȚIE PE
BAZA FIȘELOR TEHNOLOGICE
Culturi: 1. TRITICALE
2.FLOAREA-SOARELUI
3.LINTE

2
 CUPRINS

I AMPLASAREA CULTURILOR ȘI CARACTERIZAREA PEDOCLIMATICĂ A

ZONEI............................................................................................................................5
II PREZENTARĂ TEHNOLOGIILOR PENTRU CULTURILE ALESE.......................6
2.1 Triticale...................................................................................................................6
2.2. Floarea-Soarelui................................................................................................. 10
2.3 Linte...................................................................................................................... 15
III LISTA CU OFERTELE FURNIZORILOR............................................................23
Cultura 1..................................................................................................................... 23
Cultura 2..................................................................................................................... 23
Cultura 3..................................................................................................................... 24
IV ALEGEREA SOIURILOR ŞI HIBRIZILOR..........................................................24
4.1 Cultura de triticale...............................................................................................24
4.2 Cultura de floarea-soarelui.................................................................................25
4.3 Cultura de linte.................................................................................................... 25
V ÎNTOCMIREA ASOLAMENTULUI.......................................................................25
5.1 Structura culturilor..............................................................................................25
5.2. Gruparea plantelor de cultură...........................................................................26
5.3 Tipul şi schema de asolament............................................................................26
5.4 Rotația culturilor..................................................................................................27
5.5 Planul de cultură..................................................................................................28
VI FUNDAMENTAREA FIŞELOR TEHNOLOGICE PE CULTURI........................28
6.1. Cultura de triticale..............................................................................................30
6.1.1 Fișa tehnologică a culturii ...............................................................................30
6.1.2 Eficiența economică a culturii .........................................................................31
6.2. Cultura de floarea-soarelui................................................................................32
6.2.1 Fișa tehnologică a culturii ...............................................................................32
6.2.2 Eficiența economică a culturii .........................................................................33
6.3. Cultura de linte................................................................................................... 34
6.3.1 Fișa tehnologică a culturii ...............................................................................34
6.3.2 Eficiența economică a culturii .........................................................................35
VII CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI.......................................................................36
VIII BIBLIOGRAFIE..................................................................................................37

3
 I AMPLASAREA CULTURILOR ȘI CARACTERIZAREA
PEDOCLIMATICĂ A ZONEI

Culturile luate în considerare vor fi amplasate în cadrul comunei Candesti

(județul Botosani).

Comuna Cândeşti este aşezată în nord-vestul judeţului Botoşani la 50 km

de reşedinţa de judeţ şi 35 km de oraşul Dorohoi.

Coordonatele geografice: 47°55′ latitudine nordică și 24°58′ longitudine

estică.

Altitudinea medie: 300 m,din punct de vedere administrativ, comuna are în

componența sa următoarele localități: Cândeşti, Viţcani, Talpa și Călineşti.

4
 Amplasarea comunei în cadrul judeţului Botosani

Prin așezare teritoriul comunei este o parte componentă a Podișului

Sucevei Această regiune face parte din Platforma Moldovenească, o prelungire a
Platformei Ruse. Fundamentul este precambrian peste care s-au depus sedimente
groase paleozoice, mezozoice și neozoice. La suprafață se individualizează un
orizont de șisturi argiloase, nisipuri și pietrișuri. Comuna este așezată din punct
de vedere morfologic în Valea Siretului și pe versantul vestic al dealului Bour.
Altitudinea maximă este de 375 m pe dealul Vițcani iar minima de 250m în Valea
Siretului. Siretul formează o luncă largă de 2,5 –3 km.
Așezată în nord-estul tarii comuna Cândești are clima influențată de masele
de aer din estul continentului reci și uscate cât și de masele de aer arctice reci și
umede. Vara predomină masele de aer umede și răcoroase cu frecvență mai
redusă fiind masele cu aer cald și secetos, de tip continental. Iarna predomină
masele de aer ale anticiclonului siberian dar și masele de aer polar care determină
temperaturi scăzute și vânturi puternice. Alteori prezența maselor de aer arctic și
groenlandez determină producerea unor ninsori abundente cu viscoliri
puternice .Temperatura medie anuală este de 8° cu media lunilor de vară de 18°
iar a lunilor de iarnă minus 6°. Temperaturile extreme a fost de 34° și respectiv
minus 27°. Primul îngheț apare la sfârșitul lunii septembrie iar ultimul la
începutul lunii mai. Între aceste limite numărul posibil de zile cu îngheț este de
205 ceea ce influențează structura culturilor agricole. Umiditatea medie a maselor
de aer este mare(80 la sută) maxima fiind în decembrie iar minima în aprilie.
Cantitatea medie a precipitațiilor este de 750mm/an cu o maximă în luna iunie și
minima în februarie. Numărul anual de zile cu precipitații fiind de 170 . În zona
comunei Cândești predomină vânturile din nord-vest și sud est mai frecvente și
puternice la sfârșitul iernii.
Datorită așezării în Valea Siretului pe teritoriul comunei Cândești strațele
acvifere freatice sunt bogate și calitativ superioare cu o adâncime între 2 -20 m.

5
 II PREZENTARĂ TEHNOLOGIILOR PENTRU CULTURILE ALESE

2.1 Triticale

Rotaţia culturilor
Pentru a se putea însămânţa în perioada optimă, triticale se amplasează în rotaţie
după plante premergătoare care eliberează terenul mai timpuriu: leguminoase anuale
şi perene, in pentru fibre şi ulei, rapiţă, cartof şi porumb timpuriu, floarea-soarelui şi
sfeclă pentru zahăr recoltate timpuriu, cânepă pentru fibre etc. Triticale nu se cultivă
după cereale de toamnă sau de primăvară, datorită în special sensibilităţii la fuzarioză.
Fertilizarea
Triticale are următorul consum specific pentru 1.000kg boabe: 28 kg N, 10 kg
P2 O5 şi 31 kg K2 O (GH. BÎLTEANU, 1989). Deoarece soiurile actuale de triticale
cultivate în ţara noastră au rezistenţă la cădere inferioară grâului (având talia mai
înaltă), un sistem radicular bine dezvoltat şi cu putere mare de valorificare a
elementelor nutritive din sol, dozele de fertilizare trebuie să fie moderate, în funcţie de
fertilitatea solului
Fosforul şi potasiul se aplică sub arătură, iar azotul se fracţionează în două
reprize: 1/3 toamna şi 2/3 primăvara (la începutul alungirii paiului).
Lucrările solului
Se efectuează în aşa fel încât între executarea arăturii şi semănat să treacă un
interval de 15 – 20 zile, necesar pentru a se realiza „aşezarea solului”. Arătura se
efectuează, funcţie de sol, la 18 – 20 cm adâncime, cu precizarea că pe solurile cu o
vegetaţie prea înaltă se procedează mai întâi la o mărunţire a acesteia cu grapa cu
discuri. Dacă solul este prea uscat şi rezultă bulgări prea mari, se renunţă la arat şi se
pregăteşte terenul utilizând grapa cu discuri grea, GDG-4,2M, în agregat cu grapa
stelată. Pregătirea patului germinativ se face cu 1 – 2 zile înainte de semănat şi
constă în afânarea şi mărunţirea bulgărilor pe o adâncime de 6 – 8 cm cu ajutorul
grapei cu discuri.
Sămânţa de triticale trebuie să aibă germinaţia peste 85%. Înaintea semănatului
sămânţa se tratează cu produsele şi în dozele folosite la grâul de toamnă.

6
 Epoca de semănat este între 15 septembrie - 1 octombrie în zonele mai reci
(colinare) ale ţării şi 1 - 10 octombrie în zonele mai calde din sudul şi vestul ţării.
Semănatul mai timpuriu reduce rezistenţa la iernare, iar întârzierea semănatului
nu permite înfrăţirea şi călirea normală a plantelor, având efecte negative asupra
rezistenţei la ger, a înfrăţirii şi a capacităţii de producţie.
Adâncimea de semănat este 5 - 7 cm, în funcţie de textura şi umiditatea solului.
Densitatea la semănat este cuprinsă între 450 - 650 boabe germinabile la m2
Distanta între rânduri este de 12,5 cm.
Cantitatea de sămânţă la hectar este cuprinsă între 230 - 280 kg, în funcţie de
densitate, mărimea seminţelor şi de sămânţa utilă.
Lucrările de întreţinere
Obiectivele şi tehnica de aplicare a lucrărilor de îngrijire pentru triticale sunt
similare cu cele prezentate la grâul de toamnă. O atenţie deosebită trebuie să se
acorde prevenirii căderii plantelor, respectării dozelor şi momentul optim de erbicidare
în timpul vegetaţiei (sfârşitul înfrăţitului - sfârşitul alungirii primului internod al paiului),
pentru a preveni efectele fitotoxice ale erbicidelor.
Recoltarea
Triticale se recoltează la începutul coacerii depline a boabelor, însă nu se întârzie
recoltarea peste această fază deoarece se produc pierderi. Triticale, fiind mai
sensibilă la încolţirea în spic (în zonele şi în anii ploioşi), se recoltează înainte ca
umiditatea seminţelor să scadă sub 16%.
Combinele se reglează corespunzător, ţinând cont de faptul că triticale se treieră,
în general, mai greu decât grâul şi secara, iar boabele sunt sensibile la fisurare.
Producţiile realizate de triticale în ţara noastră sunt de 4.000 – 6.000 kg boabe/ha.

2.2. Floarea- Soarelui

Tehnologia de cultură a mazării

1. Rotaţia
Premergătoarele favorabile pentru floarea-soarelui sunt culturile cu recoltare
timpurie (cerealele păioase de toamnă şi, în primul rând, grâul de toamnă), precum şi
unele culturi recoltate toamna, cum este porumbul (cu condiţia să nu se folosească la
7
porumb mai mult de 1,5 kg Atrazin/ha şi să se facă tratamente contra răţişoarei);
rezultate bune se obţin şi după mazăre.
Sunt contraindicate ca premergătoare pentru floarea-soarelui culturile cu boli
comune şi, în special, cele care contribuie la propagarea putregaiului alb(Sclerotinia
sclerotiorum) dintre care soia, fasolea şi rapiţa, care ocupă suprafeţe mari în zonele
de cultură a florii-soarelui. Totodată, trebuie evitate ca premergătoare cânepa şi
tutunul (din cauza atacului de lupoaie). în cazul atacurilor puternice de putregai
cenuşiu, cartoful şi inul sunt, de asemenea, culturi ce nu pot preceda culturile de
floarea-soarelui.
Sensibilitatea ridicată a florii-soarelui la diferite boli care sunt greu de combătut
pe cale chimică, manifestată prin pierderi mari de recoltă, cere luarea unor măsuri
drastice pentru reducerea frecvenţei şi intensităţii atacului. Prevenirea eficientă a
bolilor se face prin evitarea cultivării florii-soarelui pe acelaşi loc un număr cât mai
mare de ani, interval de timp în care se produce o epuizare a formelor de rezistenţă a
patogenului în sol.
Ca urmare, cultivarea repetată pe acelaşi teren este exclusă, datorită, în primul
rând, atacului de boli (pătarea brună şi frângerea tulpinilor, mană,putregaiul alb,
putregaiul cenuşiu), dar şi din cauza atacului de lupoaie(Orobanche sp.) şi de
dăunători (răţişoara porumbului). Floarea-soarelui poate reveni pe acelaşi teren după
minimum 6 ani (8 ani în condiţii de irigare şi pe loturile semincere).
După floarea-soarelui se cultivă, cu rezultate bune, toate culturile neafectate
de boli comune; se pot obţine producţii mari şi la grâul cultivat după floarea-soarelui,
cu condiţia recoltării florii-soarelui până la 15 septembrie, tocării şi încorporării adânci
a resturilor vegetale şi aplicării unor doze ceva mai mari de îngrăşăminte cu azot.
2.Fertilizarea
Cu fiecare tonă de seminţe, floarea-soarelui extrage din sol 18 - 35 kg azot, 2,9
- 7,0 kg fosfor, 3,8 - 16,5 kg potasiu, 1,1 kg calciu, 1,8 - 2,3 kg magneziu. Produsele
secundare (calatidii, tulpini, frunze) conţin, de asemenea, cantităţi apreciabile de
elemente minerale, îndeosebi potasiu (1,51%), calciu(1,10%), azot (1,3%), magneziu
(0,58%), sodiu (după CR.HERA şi col., 1998).
Consumurile sunt mai mici decât cele menţionate în literatura mai veche,
justificat de raportul îmbunătăţit între masa totală a plantei şi producţia de sămânţă
(indicele de recoltă a crescut de la 0,16 - 0,25 la 0,33 - 0,40)
8
 Absorbţia elementelor nutritive este rapidă la floarea-soarelui, în legătură cu
ritmul de producere a substanţei uscate în timpul primelor stadii de dezvoltare.
Concentraţia în elemente nutritive este, de aceea, foarte ridicată în plantele
tinere şi descreşte spre maturitate. GACHON (1972) a arătat că 66% din N, P şi Ca,
75% din K şi 90% din Mg sunt absorbite într-un interval de 2 luni, şi anume de la
apariţia butonului floral şi până la înflorire.
O particularitate a plantei de floarea-soarelui este de a nu putea compensa
carenţele de elemente nutritive din fazele iniţiale de creştere; dacă, de exemplu,
floarea-soarelui nu este bine aprovizionată în perioada formării primordiilor florale (3 -
5 săptămâni după răsărire), se formează puţine flori şi producţia rămâne mică, chiar
dacă, ulterior, condiţiile de vegetaţie sunt mult mai bune.
Azotul.
Floarea-soarelui este o plantă exigentă faţă de aprovizionarea cu azot, mijlociu
pretenţioasă la fosfor şi foarte exigentă la potasiu. Îngrăşarea de bază trebuie gândită
ţinând cont de gradul de fertilitate al solului, rotaţie,cantităţile de fosfor şi potasiu
extrase din sol prin recoltă.
Pentru floarea-soarelui, atât deficitul cât şi excesul de azot, în special în fazele
timpurii, au repercusiuni negative asupra proceselor de creştere şidezvoltare şi,
implicit, asupra producţiei de seminţe şi a conţinutului de ulei. Pe măsură ce
avansează în vegetaţie, plantele subnutrite cu azot au frunzele îmbătrânite, de culoare
galbenă, iar la recoltare au calatidii mici şi cu multe seminţe seci.
Bine înrădăcinată, planta de floarea-soarelui este capabilă de a absorbi azotul
levigat în straturile mai profunde ale solului. Din acest motiv, adesea se constată că
floarea-soarelui valorifică puţin eficient azotul din îngrăşăminte. În timpul înfloritului,
floarea-soarelui poate absorbi cel puţin 3 - 4 kg azot/ha/zi; absorbţia tardivă de azot
nu corectează efectele insuficienţei azotului în fazele precoce.
Pe toate tipurile de sol, excesul de azot provoacă scăderea accentuată a
conţinutului de ulei, iar pe solurile brune şi brune podzolite diminuează cu 14 - 28%
producţia de seminţe. În toate fazele de vegetaţie, excesul de azot provoacă creşterea
luxuriantă şi prelungirea vegetaţiei plantelor în detrimentul producţiei de seminţe şi al
conţinutului în ulei şi, desigur, al rezistenţei la atacul de boli şi la secetă.
La evitarea excesului de azot (pe toată suprafaţa sau în vetre) contribuie:

9
folosirea în primăvară de îngrăşăminte chimice complexe sau nitrocalcar; fracţionarea
cantităţilor de azot: o parte se administrează la pregătirea patului germinativ şi restul
în timpul vegetaţiei.
Cantităţile de azot ce trebuie aplicate la floarea-soarelui se stabilesc, în primul rând, în
funcţie de producţiile planificate şi de indicele de azot al solului
Dozele astfel stabilite se măresc cu 10 kg/ha după premergătoare ca porumb,
cartof de toamnă, sfeclă; se măresc cu 10 kg/ha dacă solul are în primăvară apă la
nivelul capacităţii de câmp; se micşorează cu 0,75 - 1,5 kg pentru fiecare tonă de
gunoi administrată la planta premergătoare sau direct la cultura de floarea-soarelui şi
cu circa 10 kg dacă la semănat este secetă relativă (mai puţin de 80 m3 /ha apă, sub
capacitatea de câmp).
Azotul se administrează o jumătate la pregătirea patului germinativ (sau
concomitent cu semănatul), sub formă de azotat de amoniu, îngrăşăminte lichide sau
îngrăşăminte complexe; cealaltă jumătate, concomitent cu praşila I sau, sub formă
nitrică, la praşilele I şi a II-a.
Fosforul influenţează puternic procentul de ulei, iar în anumite condiţii determină şi o
sporire a producţiei de sămânţă, chiar mai accentuată decât azotul.
Floarea-soarelui nu se poate cultiva în nici un caz fără fertilizare cu fosfor, deşi
este citată de numeroşi autori ca având o capaciate mare de folosire a fosfaţilor din
sol; acest lucru nu este valabil pentru fazele iniţiale de creştere. Pe de altă
parte, în ţara noastră regimul precipitaţiilor şi temperatura (în cultură neirigată)
din perioada de înflorire şi fructificare nu permit o valorificare superioară a
rezervelor de fosfor din sol.
Absorbţia fosforului urmează un ritm apropiat de cel al azotului şi depinde mai
mult de explorare a solului de către rădăcinile florii-soarelui.
Pentru floarea-soarelui cele mai indicate îngrăşăminte cu fosfor sunt cele complexe.
Dintre îngrăşămintele simple se va folosi, cu mai bune rezultate,superfosfatul
concentrat pe soluri uşor acide şi superfosfatul simplu pe soluri neutre şi alcaline.
Epoca de administrare este vara sau toamna, înainte de arătura de bază, cu
încorporare sub brazdă. O parte din fosfor (circa 1/3 din doză) se poate aplica pe
rând, odată cu semănatul, cel mai bine sub formă de îngrăşăminte NP. Acest mod de
fertilizare favorizează o bună înrădăcinare şi creştere iniţială a plantei, conferindu-i
rezistenţă la secetă şi făcând posibile economii la cantitatea de fosfor, de 15 - 20%.
10
Potasiul.
Floarea-soarelui absoarbe mult potasiu, pe care îl restituie în proporţie de 90%,
prin resturile vegetale rămase după recoltare.
Potasiul are influenţe pozitive prin utilizarea mai bună a apei de către floarea-
soarelui, sporirea rezistenţei la frângere, la atacul diferitelor boli. La insuficienţa
potasiului, plantele de floarea-soarelui rămân mai mici şi capătă aspect de tufă (cu
internodii scurte şi frunze dese). Suprafaţa foliară se reduce drastic la carenţa de
potasiu.
Pe solurile cu mai puţin de 15 mg K2 O/100 g sol) (soluri brune, soluri podzolite şi
podzolice) trebuie folosite 60 - 80 kg potasiu/ha. În cultură irigată, potasiul trebuie
folosit în toate condiţiile.
Ca îngrăşăminte cu potasiu, produse industrial, se recomandă sarea potasică,
administrată toamna (sub arătură), îngrăşămintele complexe de tip NPK(înainte sau
concomitent cu semănatul).
Gunoiul de grajd aduce sporuri de producţie mai mari (700 - 800 kg/ha) pe soluri
carbonatate şi pe cele podzolite. Se realizează o mai bună valorificare a gunoiului de
grajd pe ansamblul rotaţiilor, dacă acesta se administrează la planta premergătoare
(porumb, sfeclă, cartof - în condiţii de irigare) (V. BÂRNAURE,1991). Floarea-soarelui
valorifică superior efectul remanent al gunoiului de grajd.
Plantele de floarea-soarelui prezintă, uneori, semne de suferinţă specifice
dezechilibrului de nutriţie cu microelemente, mai frecventă fiind carenţa de molibden
(în primăverile răcoroase, pe solurile acide) şi cea de bor (în anii cu primăveri
secetoase), carenţe care se combat prin încorporarea, o dată cu lucrările solului, a
0,55 - 1,1 kg/ha molibdat de amoniu sau 0,75 - 1,5 kg/ha molibdat de sodiu.
Lucrările solului
Floarea-soarelui necesită un sol bine afânat, fără hardpan şi structurat, care să
permită o răsărire rapidă şi uniformă, o înrădăcinare profundă şi un control eficient al
buruienilor. Aceasta este o garanţie a unei bune alimentări cu apă şi elemente
nutritive a plantelor şi o mai bună rezistenţă la cădere.
Cele mai frecvente consecinţe ale unei pregătiri neglijente a solului pentru
floarea-soarelui sunt: stagnarea seminţei în sol, care nu reuşeşte să străbată crusta
compactă de la suprafaţa solului; tendinţa pivotului rădăcinii de a se dezvolta

11
superficial atunci când întâlneste o zonă prea compactă; concurenţa cu buruienile
până în stadiul de 5 perechi de frunze.
Lucrarea de dezmiriştit se realizează cât mai devreme posibil după recoltarea
premergătoarei şi este urmată de arătura adâncă, efectuată pe un sol scurs bine,
evitând, pe cât posibil, patinarea care netezeşte şi compactează fundul brazdei.
Adâncimea arăturii pentru floarea-soarelui trebuie să fie de 22 - 25 cm; lucrarea
mai adâncă este necesară pe terenurile puternic îmburuienate sau cu cantităţi mai
mari de resturi vegetale rămase pe teren şi pe solurile compactate. În zonele mai
umedă şi pe solurile mai grele, îmbunătăţrea regimului aerohidric al solului, prin
scarificare la 60 cm, aduce sporuri de producţie de până la 28% (M. CROITORU, citat
de V. BÂRNAURE, 1991).
În primăvară, pentru a obţine un pat germinativ cât mai aproape de aceste
cerinţe ideale, trebuie limitat numărul de treceri pe teren cu utilajele agricole la un
minim care să evite tasarea excesivă. În plus, trebuie să nu se lucreze pe un sol
insuficient scurs în adâncime; în asemenea situaţii, este de preferat, să se întârzie
câteva zile data semănatului. La umiditate ridicată, tasarea produsă de roţile
tractorului determină deteriorarea însuşirilor fizice ale solului, iar utilajul cu care se
lucrează nu realizează o mărunţire a solului, ci o fragmentare în felii a acestuia,care
îngreuiează şi întârzie pregătirea patului germinativ şi favorizează pierderea umidităţii
din sol.
Suprafeţele lucrate bine încă din toamnă şi care la desprimăvărare se prezintă
fără resturi vegetale şi nivelate se lucrează cu combinatorul, iar cele arate în toamnă,
care prezintă denivelări şi unele resturi vegetale incomplet încorporate, se lucrează cu
grapa cu discuri uşoară în agregat cu grapa cu colţi şi lamă nivelatoare.
Calitatea patului germinativ este asigurată de reglarea corectă a agregatelor de
lucru si de evitarea lucrării când solul este prea umed. Ultima lucrare de pregătire a
patului germinativ se execută cu combinatorul, în ziua sau preziua semănatului, şi nu
mai devreme, pentru a nu favoriza îmburuienarea terenului înaintea răsăririi culturii.
Pentru a realiza un pat germinativ corect trebuie folosite agregate complexe, cu
scopul de a evita numărul de treceri prea mare (combinatoare). Prin ultimele lucrări
sunt încorporate erbicidele şi îngrăşămintele.
Conservarea apei în sol constituie un obiectiv esenţial care trebuie avut în
vedere la pregătirea patului germinativ. Pentru aceasta, solul trebuie lucrat
12
superficial, printr-un număr cât mai redus de lucrări; se va evita afânarea excesivă,
întoarcerea şi răscolirea energică a solului, prin care se favorizează pierderea apei
prin evaporare într-o perioadă în care aceasta este accelerată de temperaturile
încreştere şi vânturile care bat cu intensitate (CR. HERA şi col., 1989).
3. Sămânţa şi semănatul
Obţinerea de plante viguroase printr-o răsărire uniformă şi rapidă este determinată
de folosirea la semănat a unui material semincer cu indici calitativi superiori: valoare
biologică şi culturală ridicată (puritate fizică minimum 98%, germinaţie minimum 85%),
integritate fizică, fără spărturi sau fisuri, lipsa bolilor.
Sămânţa trebuie sa fie din anul precedent şi să aparţină unor categorii
biologice superioare, în cazul soiurilor, şi să fie din F 1 , în cazul hibrizilor.
O atenţie deosebită trebuie acordată folosirii de seminţe mari şi omogene; în
cazul folosirii de seminţe mici, pierderile de la semănat la răsărit pot ajunge la 25 -
40%, în anumite condiţii, şi nu se realizează o distribuţie uniformă a plantelor pe teren.
O lucrare efectuată de unii cultivatorii de floarea-soarelui de la noi (şi care
se justifică adesea) este alegerea seminţelor la masă. Prin această operaţiune sunt
îndepărtate seminţele mici, fisurate, decojite, atacate de boli (pătate). Puritatea
fizică creşte până la 100% şi capacitatea de germinaţie peste 95%, asigurându-se o
răsărire rapidă (explozivă), uniformă (fără goluri), lanuri mai puţin atacate de boli
şi sporuri de producţie. Seminţele germinabile intacte dau germeni normali în
proporţie de 95%, cele fisurate - 85%, iar cele decojite şi cu miez parţial lipsă sub 75%
(uneori sub 50%) (ZOIA CERESNYES şi N. PANĂ, citaţi de V.BÂRNAURE, 1991).
Tratarea seminţei de floarea-soarelui înainte de semănat, contra bolilor şi
dăunătorilor este obligatorie. Se recomandă să se efectueze tratamente contra manei
(Plasmopara helianthi) cu metalaxil (Apron 35 SD, 4 kg/t de sămânţă) sau oxadixil
(Wakil PTS, 2 kg/t de sămânţă), la hibrizii nerezistenţi (Fundulea 206, Felix). Împotriva
putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum) şi a putregaiului cenuşiu (Botrytis cinerea)
se fac tratamente cu unul dintre produsele: procimidon (Sumilex 50 PU, 1 kg/t de
sămânţă), iprodione (Rovral 50 PU, 2,0 kg/t de sămânţă), vinclozolin + carbendazim
(Konker SC, 1,25 l/t de sămânţă), mancozeb + tiofanat metil (Mancoben 60 PTS, 2
kg/t de sămânţă), tiofanat metil + tiuram(Tiramet 60 PTS, 2,5 kg/t de sămânţă).
Pentru controlul dăunătorilor (răţişoara porumbului – Tanymecus dilaticollis şi
viermilor sârmă - Agriotes sp.) se recomandă tratamente cu carbofuran (Furadan 35
13
ST sau Carbodan 35 ST sau Diafuran 35 ST, 28 l/t de sămânţă) efectuate centralizat,
de specialişti, deoarece aceste produse sunt foarte toxice (după AL. BARBULESCU şi
col., 1993)
Epoca de semănat.
Semănatul culturilor de floarea-soarelui începe atunci când în sol se realizează
pragul minim de 7°C la adâncimea de încorporare a seminţei (şi vremea este în curs
de încălzire); sunt asigurate, astfel, condiţii favorabile pentru germinarea rapidă şi
uniformă a seminţelor şi răsărirea plantelor.
Calendaristic, momentul semănatului florii-soarelui este determinat de evoluţia
condiţiilor climatice în primăvară, perioada optimă de semănat începând, după unele
estimari, la circa 15 zile de la desprimăvărare (GH. V. ROMAN şi col.1992); în
primăverile secetoase se recomandă semănatul la începutul intervalului,iar în cele
umede şi reci se poate semăna ceva mai târziu.
Calendaristic, semănatul se face, de regulă, între 25 martie (zone cu
desprimăvărare mai timpurie) şi 15 aprilie. Durata optimă de semănat în fiecare an
este de 5 - 6 zile. Întârzierea semănatului în a doua jumătate a lunii aprilie sau
începutul lunii mai determină scăderi importante de producţie.
La semănatul prea timpuriu, multe seminţe pier prin mucegăire, răsăritul se
prelungeşte şi este eşalonat ( după GH. BÂLTEANU şi GH. V. ROMAN,1986),
plantele sunt debile, atacurile de mană şi putregai alb sunt mai pronunţate, producţia
de seminţe scade şi se diminuează, de asemenea, procentul de ulei.
Întârzierea semănatului este însoţită de răsărirea neuniformă a plantelor,
datorită reducerii umidităţii din sol şi de deplasarea fazei de înflorire în perioada de
secetă din a doua jumătate a lunii iulie, ceea ce determină importante scăderi de
producţie. Trebuie subliniat că în zona solului brun-roşcat din Câmpia Română,
scăderi drastice de recoltă s-au constatat doar la întârzierea semănatului până
înultimile zile ale lunii aprilie.
Densitatea.
În condiţii bune de vegetaţie, la formele existente în prezent în cultură în
România, producţiile cele mai mari se obţin dacă la recoltare există 45.000 - 50.000
plante/ha în cultură neirigată şi 50.000 - 60.000 plante/ha în cultură irigată. Valorile de
densitate inferioare sunt recomandate pentru soiul Record, iar cele superioare pentru
hibrizii cu talie mică şi rezistenţă bună la frângere şi cădere. Ceilalţi hibrizi cu talie mai
14
înaltă reacţionează bine la o densitate intermediară. Densităţile excesive duc la
cădere şi frângere (plante mai înalte şi mai subţiri), atac de boli (mai ales pătarea
brună, dar şi la putregai), la consumuri specifice mai mari de apă şi elemente nutritive,
la sporirea proporţiei de seminţe seci.
Foarte important este ca repartizarea seminţelor pe rând la semănat să fie
uniformă, pentru asigurarera creşterii şi dezvoltării armonioase a tuturor plantelor.
La semănat se vor asigura densităţi mai mari cu 10 - 15% (exprimate în
seminţe germinabile/m2 ) faţă de densităţile de recoltare.
Cantitatea de sămânţă la hectar, corespunzătoare densităţilor optime, variază,
obişnuit, între 4,0 si 5,5 kg/ha.
Distanţa dintre rânduri. În condiţii de cultură neirigată sau irigată prin
aspersiune, este generalizat semănatul florii-soarelui la distanţa de 70 cm între
rânduri, prin care sunt asigurate posibilităţile de combatere a buruienilor prin praşile
mecanice. În conditii de irigare prin brazde se seamănă la 80 cm distanţă între
rânduri. Trebuie reţinut că, între diferite distanţe de semănat experimentate în
condiţiile de la noi (70 cm, 50 cm, 70 cm/25cm), diferenţele de producţie nu sunt
importante; ca atare, se seamănă la 70 cm între rânduri - distanţă care permite
utilizarea sistemei de maşini de la porumb. În climatul mai umed din vestul Europei,
culturile de floarea-soarelui sunt semănate la 60 cm între rânduri, distanţă care
asigură o mai bună distribuire pe teren a plantelor.
Adâncimea de semănat este de 5 - 7 cm; se poate semăna la 4 - 5 cm
adâncime pe soluri mai grele, umede şi numai dacă nu se folosesc erbicide triazinice,
care la adâncimi mici de semănat vin în contact cu sămânţa în curs de germinare şi
provoacă pagube (efecte fitotoxice - cu atât mai mari, cu cât solul este mai uşor).
Respectarea vitezei de semânat este, de asemenea, o condiţie importantă; o
viteza redusă (4,5 km/h) permite o repartiţie optimă a seminţelor pe rând şi
uniformitatea adâncimii, ceea ce va asigura o răsărire uniformă a plantelor.
4. Lucrările de îngrijire
Floarea-soarelui este foarte sensibilă la concurenţa buruienilor până în stadiul
de 5 perechi de frunze. Într-un interval de 30 - 40 zile, floarea-soarelui trebuie, deci, să
fie protejată prin tratamente cu erbicide şi prin prăşit.
Erbicidarea.

15
 Alegerea erbicidelor şi a asociaţiilor de erbicide depinde de buruienile prezente
în parcela în care se cultivă floarea-soarelui.
Prăşitul are un rol dublu: de a completa acţiunea erbicidelor (în numeroase
cazuri erbicidele nu asigură distrugerea completă a buruienilor) şi de a ameliora
structura solului şi a favoriza dezvoltarea tinerei culturi. Prăşitul culturii influenţeaza
hotărâtor creşterea plantelor şi nivelul recoltei. Floarea-soarelui se prăşeşte de 2 - 3
ori mecanic între rânduri şi de 2 - 3 ori manual pe rând, la adâncimea de 6 - 10 cm.
Prima prăşilă se face imediat ce rândurile de floarea-soarelui se disting bine şi
s-au format primele două frunze adevărate. Mai întâi se prăşeşte mecanizat şi apoi se
prăşeşte manual. A doua praşilă mecanică trebuie făcută la interval scurt (10 - 12
zile), imediat ce apar buruienile. La interval de circa 15 zile se face a treia praşilă
mecanică. Ultimul prăşit se efectuează la înălţimea plantelor de 60 – 70 cm,
întârzierea făcând imposibilă intrarea în lan cu cultivatorul, deoarece se lovesc
plantele (planta este foarte sensibilă la rupere).
Zona de protecţie la prăşit creşte de la 8 - 10 cm la prima praşilă, până la 14 -
15 cm la ultima (frunzele sunt rigide şi se rup cu uşurinţă). Este indicat să se
folosească la primele lucrări discuri de protecţie a rândurilor, plantele fiind sensibile şi
la acoperirea cu pământ. Viteza de lucru se stabileşte astfel ca să nu se arunce
pământul pe rând: de regulă, viteza I la prima lucrare şi vitezele II şi a III-a la
următoarele (după A. BONJEAN, 1986).
Polenizarea suplimentară a florii-soarelui, prin instalare de stupi de albine (1,5 -
2 stupi/ha) înainte de înflorire, în vecinătatea culturilor, aduce sporuri de producţie de
300 - 600 kg/ha (I. CÂRNU şi colab., 1982).
Tratamentele, la avertizare, contra bolilor pot aduce sporuri substanţialede
producţie (plus 30 - 56%).
Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum) este o boală care poate apărea pe
orice parte a plantei (se manifestă ca un putregai alb), în toate fazele de vegetaţie.
Pieirea plantelor şi reducerea drastică a densităţii lanurilor pot conduce la
scăderi de producţie foarte importante. Sensibilitatea maximă a plantelor se
înregistrează la răsărire şi la formarea calatidiului. Agentul patogen se conservă în sol
sub formă de scleroţi o durată mare de timp, de ordinul a 7 - 8 ani. Contaminarea se
face la nivelul solului, umiditatea favorizând atacul (atac timpuriu frecvent). În anii
secetoşi, atacul este mai putin amplu şi dăunător; în anii cu veri ploioase, pe solurile
16
unde apare exces de umiditate (aşa cum este solul brun-roşcat), este favorizat atacul
târziu, iar pierderile de plante pot depăşi 30% (C. GHEORGHIEŞ, GH. V. ROMAN,
1984).
Putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea) este o ciupercă care se poate dezvolta pe
majoritatea organelor plantei de floarea-soarelui, acoperind ţesuturile senescente cu o
cuvertură cenuşie (apare mai ales pe calatidiu, spre sfârşitul verii).
Pagubele cele mai importante se observă cel mai mult după înflorit. Boala se
propagă prin conidii în timpul vegetaţiei şi prin miceliu şi scleroţi de la un an la altul (C.
BĂRBULESCU şi col., 1993).
În cazul ambelor boli, tratamentele la sămânţă sunt eficiente. Dacă predomină
atacul pe calatidiu, se recomandă 2 tratamente, primul în intervalul de la diferenţierea
netă calatidiului, până la apariţia florilor ligulate, al doilea la 10 – 15 zile după sfârşitul
înfloritului, folosind unul din produsele: iprodione (Rovral 50 PU, 1 kg/ha), vinclozolin
(Ronilan 50 WP, 1 kg/ha), procimidon (Sumilex 50 WP, 1 kg/ha), benomil (Benlate 50
WP, 1,5 kg/ha), carbendazin (Bavistin 50 WP, 2 kg/ha; fusilazol (Punch 40 EC, 0,4
l/ha); iprodione + carbendazim (Calidan SC, 2 l/ha).
Cultivarea hibrizilor Super, Select, Festiv, Felix, cu rezistenţă la putregaiul alb,
este o soluţie pentru limitarea infestării.
Phomopsis (Phomopsis helianthi) este o ciupercă care se conservă pe resturile
de cultură infestate rămase la suprafaţa solului. Infestarea se face în primăvară, şi, în
situaţia în care umiditatea persistă, se poate ajunge la distrugerea ţesuturilor tulpinii şi
căderea în masă a plantelor (reducerea producţiei, deprecierea calităţii, pierderi mari
la recoltare sau imposibilitatea recoltării mecanizate).
Boala a apărut în 1981 în judeţele din vestul României şi s-a extins foarte
repede, îndeosebi în zonele mai umede, cu exces temporar de umiditate; pe solului
brun-roşcat din Câmpia Română, cu frecvente porţiuni depresionare (crovuri) boala a
fost semnalată pentru prima dată în 1984 (C. GHEORGHIEŞ, GH. V. ROMAN).
Eficiente sunt măsurile preventive: distrugerea resturilor vegetale, cultivarea hibriziilor
toleranţi, Felix şi Select, evitarea amplasării culturilor de floarea-soarelui pe solele
unde apare excesul de umiditate. În vegetaţie se recomandă două tratamente: primul
în faza de 6 - 8 perechi de frunze, al doilea la diferenţierea calatidiului, până la apariţia
florilor ligulate, folosind preparate pe bază de fusilazol, carbendazin, vinclozolin +
carbendazim, iprodione + carbendazim (după recomandările de la combaterea
17
putregaiurilor), sau produse conţinând trifumizol (Trifmine 30 WP, 1 kg/ha), nuarimol
(Trimidal 9 EC, 1 l/ha), bioxazol (Baycor 300 EC, 2 l/ha).
Mana florii-soarelui (Plasmopara helianthi) este o boală răspândită în toată ţara
şi considerată, până nu demult, cea mai păgubitoare boală a florii- soarelui. În
prezent, importanţa ei s-a redus prin măsurile preventive care se iau (extinderea
cultivării hibrizilor rezistenţi - Festiv, Super, Select, respectarea rotaţiei de 6 ani,
tratarea seminţelor înainte de semănat). Transmiterea bolii de la un an la altul se face
prin resturile de plante rămase în sol, simptomele de atac manifestându-se încă de la
începutul vegetaţiei. O mare atenţie trebuie acordată distrugerii samulastrei de
floarea-soarelui şi a resturilor vegetale (AL. BARBULESCU şi col., 1993).
Combaterea dăunătorilor.
Cei mai importanţi sunt gărgăriţa porumbului sau răţişoara (Tanymecus
dilaticollis) şi viermi sârmă (Agriotes sp.), dăunători foarte păgubitori pe majoritatea
terenurilor agricole de la noi. Atacul de răţişoară este mai puternic în sudul şi estul
ţării, după porumb şi în primăverile calde şi secetoase; viermii sârmă crează probleme
pe terenurile cu încărcare mare de păioase, pe solurile mai grele şi în primăverile
umede şi răcoroase, când răsărirea şi dezvoltarea plantulelor se desfăşoară mai lent.
Sunt obligatorii tratamentele la sămânţă cu produse conţinând carbofuran. În anumite
situaţii, când nu s-au efectuat aceste tratamente, dar şi în unele primăveri, secetoase
şi calde, sau când floarea-soarelui urmează după porumb, sunt necesare tratamente,
în perioada răsăririi florii-soarelui, cu dimetoat+deltametrin (Dimecis 300, 3,5 l/ha),
sau, în lipsa acestuia, cu dimetoat (Sinoratox 35 CE, 3,5 l/ha) în amestec cu
deltametrin (Decis 2,5 EC, 0,25 l/ha).
Irigarea.
Consumul de apă al florii-soarelui este asemănător cu cel al porumbului, dar
planta utilizează mai bine rezervele de apă din sol la desprimăvărare şi precipitaţiile
din cursul vegetaţiei.
Faza de sensibilitate maximă la secetă se situează într-un interval de circa 40
zile (corespunzând creşterii plantelor şi înfloritului calatidiului), din stadiul de buton
floral (de 3 cm) la stadiul de sfârşit de înflorire. Insuficienţa apei la înflorit diminuează
numărul de seminţe pe calatidiu, iar seceta în faza de umplere a seminţelor afectează
MMB şi conţinutul in ulei.

18
 Pentru o producţie de 3.500 kg/ha, nevoile plantei sunt de 420 mm apă, în
medie. Până la înflorire, un disponibil de apă de 160 mm în sol + precipitaţii este
suficient pentru a obţine un indice foliar nelimitant (2,5 - 3). În faza de maturitate,
trebuie urmărit să fie menţinut un foliaj în activitate cât mai îndelungată, pentru care s-
a calculat un necesar de 150 - 200 mm de apă disponibilă (apa din sol + ploi +
irigare).
Perioada în care apa de irigare determină sporuri de recoltă este formarea
calatidiului, înflorire şi umplerea seminţelor. În functie de zonă şi hibrid, necesarul de
apă este de 40 - 60 m3 /ha şi zi, situat calendaristic în lunile iunie şi iulie. La irigarea
prin aspersiune, lipsa ploilor în această perioadă impune aplicarea a 2 - 3 udări cu
norme de 400-800 m3 /ha, la un timp de revenire de 7-14 zile, în funcţie de textura
solului (la irigarea prin aspersiune). La irigarea pe brazde, norma de udare este de
1.000 - 1.200 m3 /ha la prima udare şi 800 - 1.000 m3 /ha la următoarele.
5. Recoltarea
Maturitatea poate fi considerată atinsă atunci când 80 - 85 % din calatidii au
culoarea brună şi brună-galbuie (numai 15 - 20 % sunt încă galbene), resturile de flori
de pe calatidiu cad singure, florile de la baza şi mijlocul tulpinii sunt uscate. O
dezvoltare uniformă a culturii şi o coacere cât mai omogenă sunt condiţii importante
pentru recoltarea cu pierderi minime. În caz contrar, unele calatidii intră în
supracoacere şi pierderile de seminţe prin scuturare pot ajunge chiar la 1.000 kg/ha.
Perioada de recoltare se situează, în mod normal, în România (cu unele
diferenţe în funcţie de zonă şi climat), între ultima decadă a lunii august şi mijlocul lunii
septembrie. O recoltare prea târzie diminuează producţia prin pierderile de boabe
datorită scuturării, bolilor, dăunătorilor, păsărilor. Durata normală de recoltare
mecanizată a unei sole cu floarea-soarelui este de 6 - 8 zile.
Recoltarea mecanizată a culturilor de floarea-soarelui se poate începe de la 15
% umiditate şi trebuie să se încheie cel mai târziu la 9 - 10% umiditate; în caz contrar,
se produc pierderi mari prin scuturare.
Recoltarea se face cu combina pentru cerale, prevăzută cu echipamentul
special pentru recoltarea florii-soarelui şi reglată corespunzător: turaţia bătătorului
trebuie redusă la 450 - 700 rotaţii/minut, pentru a nu decortica seminţele şi a nu creşte
conţinutul de impurităţi; distanţa bătător-contrabătător va fi 25 - 30 mm la intrare şi 12

19
- 18 mm la ieşire; ventilare bine reglată, pentru a elimina seminţele seci şi resturile de
flori, dar fără a antrena seminţele pline.
Recoltarea prea devreme a culturilor înseamnă un conţinut ridicat de impurităţi
umede, pericolul deprecierii recoltei şi cheltuieli mari de uscare. Din contră, un recoltat
prea târziu sporeşte pierderile prin atacul păsărilor, căderea plantelor, decojirea
seminţelor la treierat, scuturare, dezvoltarea bolilor.
Defolierea chimică este recomandată în cazul maturării întârziate a florii-
soarelui sau când recolta este ameninţată de atacul agenţilor patogeni Botrytis sau
Sclerotinia. Se foloseşte diquat (Reglone 20 LS, 3 - 10 l/ha), când 50% din plante au
calatidiile galbene cu început de brunificare şi umiditatea seminţelor a scăzut la 30 -
35%; după 9 zile de la tratament, umiditatea seminţelor scade la 15 - 17% şi se poate
recolta (N. GUMANIUC şi col., citat de V. BÂRNAURE, 1991).
Pe suprafeţe restrânse şi în anumite condiţii speciale, se apelează la recoltarea
manuală a culturilor de floarea-soarelui. Calatidiile sunt tăiate cu secera, sunt puse la
uscat şi apoi sunt treierate cu combina, la staţionar. Este important de subliniat că se
reduc mult pierderile prin scuturare, dar consumul mare de muncă manuală limitează
folosirea acestei metode de recoltare.
Producţii.
Floarea-soarelui este o plantă cu mare capacitate de producţie, care
depăşeşte 4.500 kg seminţe/ha la hibrizii româneşti existenţi în cultură.
Producţiile medii în ţara noastră se situează în jur de 1.500 kg/ha. Multe unităţi
agricole cu experienţă în cultivarea florii-soarelui obţin frecvent producţii de seminţe
de peste 2.500 kg/ha. Pe plan mondial, producţiile medii în ţările mari cultivatoare se
situează între 1.300 si 2.000 kg/ha.

2.3 Linte

Rotatia

Lintea nu suporta monocultura, insa dupa ea se poate cultiva orice alta planta. Prefera
plantele prasitoare din zona ei de cultura care lasa terenul curat de buruieni, iar ca
succesoare sunt cerelele paioase, in special graul de toamna, deoarece elibereaza
terenul devreme

20
 Fertilizare

Azotul il procura in cea mai mare parte pe cale simbiotica, de aceea nu este nece-
sara o fertilizare suplimentara cu acest element, insa, fosforul da sporuri de productie.
Astfel, se pot aplica ingrasaminte specifice pe baza de fosfor, in functie de gradul de
aprovizionare a solului.

Lucrarile solului

Se realizeaza imediat dupa eliberarea terenului de catre planta premergatoare. In

functie de planta premergatoare, se va efectua lucrarea de dezmiristit, ce are scopul
de a marunti buruienile, resturile vegetale (miristea) si stratul superficial al solului.

Aratura se va realiza cat mai curand posibil, la adancimea de 25-30 cm. In pri-
mavara, terenul se va lucra cat mai timpuriu posibil, doar dupa ce apa s-a scurs in
profunzime, pentru a evita compactarea exagerata a solului prin trecerea agregatelor
agricole. Lucrarile solului se adapteaza in functie de planta premergatoare.

Samanta si semanatul

Samanta de linte trebuie sa aiba o puritate de peste 97%, iar germinatia sa fie
peste 85%. Semanatul se face cat mai devreme. Intarzierea semanatului face ca
rasarirea plantelor sa fi neuniforma, cultura se imburuieneaza, iar seceta din perioada
de vara diminueaza legatul.

Densitatea la semanat este cuprinsa intre 180-220 boabe germinabile pe mp pentru

lintea mare (ssp.macrosperma) si 250-300 boabe/mp pentru lintea marunta (ssp. mi-
crosperma). Distanta intre randuri este de 12,5 cm, iar adancimea de semanat este de
3-5 cm. Cantitatea de samanta la hectar este de circa 100 kg/ha la lintea mare si 80
kg/ha la lintea mica.

LUCRARI DE INGRIJIRE

Dupa semanat se va executa tavalugitul, iar dupa rasarire, cand plantele au 6-8 cm,
se va trece cu grapa cu colti reglabili, care distruge crusta si buruienile in curs de
rasarire. Pentru combaterea buruienilor se vor aplica erbicide specifice.

RECOLTARE

Lintea se recolteaza cand pastaile din trimea de jos a plantei sunt galbene-brune, au
semintele tari, pastaile din mijloc sunt galbene, iar cele superioare verzi. Astfel,
recoltatul se face in doua faze: se taie plantele si raman pentru uscare in brazde, iar
dupa uscare se treiera direct in camp cu combina sau se transporta la batoze reglate
ca si pentru alte leguminoase.
21
 III LISTA CU OFERTELE FURNIZORILOR
Cultura 1
Sămanță
Produs Furnizor Doza (cantitate/ha) Preț/u.m.
Seminte de triticale Seminteplante 300 kg 1854

Seminte de triticale Gabico 300 kg 1869

Seminte de triticale Agrosel 300 kg 1832

Îngrășământ
Produs Furnizor Doza (cantitate/ha) Preț/u.m.
Fertilizant Borealis 1l 233
Biostimulator
Fertilizant Agrobiznes 1l 258
Biostimulator
Fertilizant Bihon 1l 289
Biostimulator

Erbicid
Produs Furnizor Doza (cantitate/ha) Preț/u.m.
Tristar Seminteplante 1 L/ha 245
Tristar Regalfermierul 1 L/ha 254
Tristar Emag 1 L/ha 234

Cultura 2..
Sămanță
Produs Furnizor Doza (cantitate/ha) Preț/u.m.
Seminte Floarea Seminteplante 5 kg 928
soarelui

22
Seminte Floarea Gabico 5 kg 950
soarelui
Seminte Floarea Agrosel 5 kg 945
soarelui

Îngrășământ
Produs Furnizor Doza (cantitate/ha) Preț/u.m.
Topsem Borealis 1 L/ha 225
Topsem Agrobiznes 1 L/ha 234
Topsem Bihon 1 L/ha 240

Erbicid
Produs Furnizor Doza (cantitate/ha) Preț/u.m.
Pantera Seminteplante 1 L/ha 215
Pantera Regalfermierul 1 L/ha 220
Pantera Emag 1 L/ha 218

Cultura 3...
Sămanță
Produs Furnizor Doza (cantitate/ha) Preț/u.m.
Seminte de Linte Seminteplante 100 kg 450
Seminte de Linte Gabico 100 kg 440
Seminte de Linte Agrosel 100 kg 430

Îngrășământ
Produs Furnizor Doza (cantitate/ha) Preț/u.m.
Agromaster Borealis 1 L/ha 259
Agromaster Agrobiznes 1 L/ha 250
Agromaster Bihon 1 L/ha 270

Erbicid
Produs Furnizor Doza (cantitate/ha) Preț/u.m.

23
 Adengo Seminteplante 0.500 652
Adengo Regalfermierul 0.500 648
Adengo Emag 0.500 698

IV ALEGEREA SOIURILOR ŞI HIBRIZILOR

4.1 Cultura de triticale

Pentru cultura de triticale societatea a ales soiul Colina , deoarece este un soi
romanesc foarte rezistent, cu o productivitate foarte mare – peste 7.5 t/ha si o
capacitate de infratire foarte mare , rezistente la iernat si seceta si la principalele boli.

4.2 Cultura de floarea-soarelui

Pentru cultura de floarea-soarelui am ales hibrizii de la Nuseed Romania

N4HM411,care se concentreaza pe tolernta la erbicide pentru controlul
buruienelor,rezistenta la orobanche,esentiala in lupta impotriva acestei plante parazite
prezente in multe regiuni si rezistenta la mucegaiul pufos.

4.3 Cultura de linte

Pentru cultura e linte am ales de la Donau Saat ,hibridul Helesun , care

inglobeaza anumite trasaturi,avand o mare stabilitate pedoclimatica, siguranta sporita
in conditii climatice atipice,sunt menite sa reduca impactul anumitor factori de risc si
au o capacitate productiva peste medie,chiar si in conditii dificile.

V ÎNTOCMIREA ASOLAMENTULUI
Tabel 1

Specificare Ha
Suprafaţa totală a terenului arabil 245
Suprafaţa medie a solei 245/3=176/40/29

Întocmirea asolamentului agricol se va face în mai multe etape:

1. Stabilirea culturilor şi a suprafeţelor în ha şi % ocupată de fiecare cultură.

5.1 Structura culturilor

Tabel 2

Nr. Cultura Suprafaţa

24
 Crt. ha %
1 Triticale 176 33.07
2 Floarea- 40 33.06
soarelui
4 Linte 29 33.87
TOTAL 245 100

2. Stabilirea grupelor de cultură, a numărului de sole şi a suprafeţei solelor.

5.2. Gruparea plantelor de cultură

Tabel 3

Nr. Grupa de cultură Suprafaţa Nr. de sole

Crt. ha %
1 Cereale 176 33.07 1

2 Oleaginoase 40 33.06 1

3 Leguminoase 29 33.87 1
TOTAL 245 100 3

3. Stabilirea tipului şi a schemei de asolament

5.3 Tipul şi schema de asolament

Sola Culturi
1 Triticale
2 Floarea-Soarelui
3 Linte

Tabel 5-
Schema de asolament

Sola Culturi
1 Cereale
2 Oleaginoase
3 Leguminoase

4. Întocmirea planului de rotaţie în timp şi spaţiu pentru un ciclu complet de

rotaţie

25
 5.4 Rotația culturilor
Tabelul 6-
Tabelul sinoptic al succesiunii culturilor

ANUL
2022 2023 2024
SOLA
Floarea-
I Triticale Linte
Soarelui
Floarea-
II Linte Triticale
Soarelui
Floarea-
III Linte Triticale
Soarelui

5.5 Planul de cultură

Planul de cultură cuprinde structura culturilor, dimensiunile fiecăreia,

producţiile medii şi totale (tabelul 5).
Tabelul 5
Întocmirea planului de cultură

Cultura Suprafaţa Producţia Producţia Preţ livrare

(ha) medie totală (t) (lei/kg)
(kg/ha)
Triticale 176 4523 551.806 0.95
Floarea- 40 1.30
3000 120
soarelui
Linte 29 1200 34.80 12

26
VI FUNDAMENTAREA FIŞELOR TEHNOLOGICE PE CULTURI

În vederea organizării proceselor de muncă şi de producţie, în etapa

pregătitoare, se întocmesc fişele tehnologice pe culturi. Informaţiile cuprinse în fişele
tehnologice servesc în acelaşi timp la stabilirea tehnologiilor, stabilirea destinaţiei
producţiei, determinarea volumului lucrărilor mecanice şi manuale, necesarul de forţă
de muncă, cantităţile de materiale şi mijloacele financiare necesare pentru
aprovizionare.

DATELE NECESARE:

1. Culturile incluse în planul de producţie al firmei.

2. Suprafaţa ocupată de fiecare cultură în parte.
3. Culturile premergătoare.
4. Producţia medie şi totală a fiecărei culturi.
5. Lucrările tehnologice, în ordinea cronologică a executărilor.
6. Perioada de executare şi data lucrării.
7. Mijloacele cu care se execută lucrarea.
8. Tarifele de plată pentru lucrările mecanice.
9. Tarifele de plată pentru lucrările manuale pe categorii.
10. Cuantumul taxelor pentru CAS, şomaj, risc, asigurare.
11. Amortismentul specific.
12. Materialele necesare procesului tehnologic, consumul normat pe UM, preţul
unitar şi cota pentru cheltuielile de aprovizionare.
13. Cota de cheltuieli indirecte (comune şi generale).
MODUL DE LUCRU:
1. Se înscriu în fişă datele privind suprafaţa şi producţia medie. Producţia medie
se planifică în raport cu fertilitatea solului şi cantitatea de îngrăşământ aplicată.
2. Se înscriu lucrările tehnologice, în ordinea executării lor, precizându-se toată
perioada optimă de execuţie şi durata fiecărei lucrări.
3. Pentru fiecare în parte se determină: volumul lucrărilor, sumele necesare şi
materiale.

27
 4. La lucrările manuale, în raport cu volumul lucrării, se calculează numărul de zile
om, iar fondul de salarii rezultă înmulţind numărul de zile om necesar pentru
evaluarea lucrării cu tariful pe zi/om corespunzător.
5. Taxele asupra fondului de salarii se calculează aplicând cota în proporţie de
10% pentru CASS, 25% pentru CAS, 2,25% pentru Contribuția Asiguratorie
pentru muncă - CAM și 10% asupra sumei care reprezintă fondul de salarii.
6. Amortizarea specifică se determină în raport cu valoarea de inventar a
mijlocului fix folosit exclusiv la cultura respectivă şi durata de folosire.
7. Cota de cheltuieli pentru aprovizionare se calculează o cotă parte din valoarea
materialului folosit.
8. Din însumarea pentru lucrările mecanice, lucrările manuale, taxe asupra
valorilor, materialelor, se obţin cheltuielile de producţie.
9. La cheltuielile directe se aplică cota de cheltuieli comune şi prin însumarea lor
se determină cheltuielile de producţie.
10. După fiecare trimestru se fac totalurile.
11. Se calculează indicatorii: cheltuieli de producţie la hectar şi costul la tona de
produs.

28
 6.1. Cultura de triticale

6.1.1 Fișa tehnologică a culturii de triticale

29
6.1.2 Eficiența economică a culturii de triticale

30
 6.2. Cultura de floarea-soarelui

6.2.1 Fișa tehnologică a culturii de floarea-soarelui

31
6.2.2 Eficiența economică a culturii de floarea-soarelui

32
 6.3. Cultura de linte

6.3.1 Fișa tehnologică a culturii de linte

33
6.3.2 Eficiența economică a culturii de linte

34
VII CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

35
 VIII BIBLIOGRAFIE

1. Brezuleanu S., 2009 – Management în agricultură, Editura Tehnopress, Iaşi;

2. Ciurea I.V. , Brezuleanu S. ,Ungureanu G..2005 - Management, Editura "Ion
Ionescu de la Brad", Iaşi;
3. Ciurea I.V.,1992 - Management în zootehnie, Editura „Ion Ionescu de la Brad",
Iaşi;
4. Bîlteanu Ghe., 2003, Fitotehnie, Editura „Ceres”, Bucuresti, vol. 1, BucureŞti;
5. Gologan I., Dornescu Alexandrina, 1981, Curs de ameliorarea plantelor,
Institutul Agronomic „Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi;
6. Jităreanu G., Onisie T., 2000, Agrotehnică, editura ”Ion Ionescu de la Brad”,
IaŞi.

36