Search

Impozite Si Taxe Locale

Download now

Uploaded by Pacurari Daniela

 100% (1) · 405 views · 13 pages

Document Information 

Original Title
ImpoziteDownload
si taxe locale now 
Copyright
© Attribution Non-Commercial (BY-NC)

Available Formats
IMPOZITE SI TAXE LOCALE
DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
I. Introducere

Share this document

Impozitele si taxele locale sunt reglementate prin lege si detin locul principal in cadrul
veniturilor bugetelor locale.Codul fiscal permite cosiliilor locale si judetene sa instituie si alte
taxe, in afara celor reglementate in mod expres prin lege, pentru servicile nou create pe baza
lor teritoriala, in scopul satisfacerii unor nevoi ale locuitorilor.Aceste taxe speciale se
gestioneaza in regim extrabugetar, de catre consiliile locale, iar disponibilitatile ramase la
sfarsitul anului se reporteaza in anul urmator, cu aceasi destinatie .Domeniile in care pot fi
Facebook Twitter
instituite taxe speciale sunt delimitate strict prin lege.1
Informatile referitoare la impozitele si taxele locale sunt de interes public, autoritatile
administratiei publice locale avand obligatia sa asigure accesul liber si neingradit la aceastea.2
Pentru a-şi putea duce la îndeplinire sarcinile şi funcţiile, organele locale ale puterii şi


administraţiei de stat au nevoie în acest sens de resurse financiare.
Impozitele şi taxele locale sunt aceste venituri de care bugetele unităţilor
administrativ-teritoriale nu se pot lipsi, prin intermediul cărora sunt finanţate cheltuielile
publice prevăzute în bugetele locale.
Email
Aceste venituri, din impozite şi taxe ale bugetelor locale in marea lor majoritate,
provin de la populaţie.
Chiar dacă bugetele locale au un număr mare de impozite şi taxe, totuşi mărimea
acestora este cu mult sub cerinţele de resurse financiare ale acestor bugete. De aceea, în
Did you
vedereafind this acestor
echilibrării, document useful?
bugete li se pun la dispoziţie din bugetul de stat transferuri de
fonduri şi sume defalcate din impozitul pe salarii .3
Impozitele şi taxele locale din România sunt prevăzute şi reglementate de Codul Fiscal
al României, în Titlul IX. Acestea două pot seminifica următoarele aspecte:
- rangul atribuit unei localităţi conform legii;
- zone din cadrul localităţii, reprezentând „zone stabilite de consiliul local, în funcţie
de poziţia terenului faţă de centru localităţii, de reţele edilitare, precum şi de alte elemente
specifice fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, conform documentaţiilor de amenajare a
teritoriului şi de urbanism, registrelor agricole, evidenţelor specifice cadastrului imobiliar –
edilitar sau altor evidenţe agricole sau cadastre care pot afecta valoarea terenului’’ 4
Is this content
Impoziteleinappropriate? Report inthis
si taxele locale se individualizeaza Document
ansamblul impozitelor si taxelor prin
urmatoarele:
-bunurile impozabile sunt situate in unitatile administrative teritoriale;
-resursele provenite din impozite si taxe locale se utilizeaza pentru finantarea cheltuielilor
publice din bugetele locale;
-impozitele si taxele locale reprezinta instrumente de manifestare a autonomiei locale.5
1
Finante publice, Mihaela Liliana Gondor, Editura Universitatii ’’Petru Maior’’, Tg Mures,
an 2004
2
Impozite, taxe si contributii, Gheorghe M. Voinea, Editura Junimea, Iasi, 2005
3
Sistemul fiscal al Romaniei, Gh. Bistriceanu, Editura Universitara, Bucuresti, 2008
4
Codul fiscal al Romaniei, Cap. IX- Impozite si taxe locale, art 247
5
Impozite, taxe si contributii, Gheorghe M. Voinea, Editura Junimea, Iasi, 2005

Contribuabili de impozite sit axe locale pot fi persoanele fizice si juridice, care
desfasoara activitate economic ape baza liberei initiative sau care exericta in mod individual
sau prin asociere orice profesie liber, care detin in proprietate cladiri, terenuri, mijloace de
transport.6
Conform Codului Fiscal, art 248, se face următoarea clasificare a impozitelor şi taxelor locale:
a) impozitul pe clădiri;
b) impozitul pe teren;
c) impozitul pe mijloace de transport;
d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor;
e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate;
f) impozitul pe spectacole;
g) taxa hotelieră;
h) taxe speciale;
i) alte taxe locale

II.Caracterizarea impozitelor si taxelor locale

II.1 Impozitul pe cladiri

Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual
impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit.
Impozit pe clădiri, precum şi taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al comunei, al
oraşului sau al municipiului în care este amplasată clădirea. În cazul municipiului Bucureşti,
impozitul şi taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată
clădirea.
Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-
teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, persoanelor
juridice, altele decât cele de drept public, se stabileşte taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina
fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă,
după caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri.
În cazul în care o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe
persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pentru spaţiile
situate în partea din clădire aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părţile
individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală
din impozitul pentru clădirea respectivă.
Cladire este orice construcţie situată deasupra solului şi/sau sub nivelul acestuia,
indiferent de denumirea ori de folosinţa sa, şi care are una sau mai multe încăperi ce pot servi
la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalaţii, echipamente şi altele
asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereţii şi acoperişul, indiferent
de materialele din care sunt construite. Încăperea reprezintă spaţiul din interiorul unei clădiri.7
6
Impozite, taxe si contributii, Gheorghe M. Voinea, Editura Junimea, Iasi, 2005
7
Codul Fiscal al Romaniei, Cap.IX- Impozite si taxe locale, art. 249

Subiectul impunerii sau contribuabilul coincide cu plătitorul impozitului şi este, în

general, proprietarul clădirii, indiferent de locul unde este situată în România şi destinaţia
acesteia. Există şi o derogare de la această regulă generală, şi anume, pentru clădirile
proprietate publică şi privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale aflate în
administrarea sau folosinţa contribuabililor, în calitate de subiect al impunerii, apar cei care le
au în administrare sau în folosinţă .8
Obiectul impozabil îl reprezintă clădirile de orice fel, situate în municipii, oraşe,
comune şi sate, indiferent de modul cum sunt folosite şi de destinaţia dată acestora, cu
excepţia celor ce nu sunt impozabile, conform legii. Clădirile pot constitui proprietatea
persoanelor fizice şi juridice, clădiri fiind proprietate publică sau privată a statului, ce sunt
administrate ori date în folosinţă unor contribuabili. Acele clădiri noi, ce sunt dobândite în
cursul anului, indiferent de forma sub care au intrat în folosinţă se impun începând cu data de
întâi a lunii următoare celei în care au fost dobândite. Clădirile distruse, demolate, transmise
în proprietatea altor contribuabili în cursul anului se scot la impunere, începând cu prima zi a
lunii următoare celei în care s-a produs una dintre situaţiile menţionate (scăderea de la
impunere se acordă proporţional cu partea de clădire supusă unei situaţii şi cu perioada
rămasă până la finele anului bugetar .9

II. 1. 1. Impozitul pe clădiri deţinute de persoane fizice

În cazul persoanelor fizice, baza de calcul a impozitului o reprezintă valoarea clădirii

determinată potrivit cu încadrarea acesteia într-un anumit tip contructiv şi cu prezenţa/absenţa
unor utilităţi (instalaţii de apă, canalizare, încălzire, curent electric, etc.)
Acest impozit la persoane fizice se calculează prin aplicarea cotei de impozitare la
valoa ea impozabilă a clădirii, această cotă fiind 0,1.
În categoria clădirilor supuse impozitului datorat de persoanele fizice se includ
următoarele:
a) construcţiile utilizate ca locuinţă, respectiv unităţile construite formate din una sau
mai multe camere de locuit, indiferent unde sunt situate, la acelaşi nivel sau la niveluri
diferite, inclusiv la subsol sau la mezanin, prevăzute, după caz, cu dependinţe şi/sau alte spaţii
de deservire;
b) construcţiile menţionate la litera a), dezafectate şi utilizate pentru desfăşurarea de
profesii libere;
c) construcţii – anexe situate în afara corpului principal de clădire, cum ar fi:
bucătăriile, cămările, pivniţele, grajdurile, magaziile, garajele şi altele asemenea;
d) construcţiile gospodăreşti, cum sunt: pătulele, hambarele pentru cereale, şurile,
fânăriile, remizele, şoproanele şi altele asemenea;
e) orice alte construcţii, proprietatea contribuabililor, neprecizate la lit. a) – d), care au
elemente constitutive ale clădirii .10

8
Fiscalitate.Metode si tehnici fiscale, G. Vintila, Editura Economica, Bucuresti, 2004
9
Proces bugetar public, G. Stefura, Editura Universitatii ’’Alexandru Ioan Cuza’’, Iasi, 2007
10
Fiscalitate. Metode si tehnici fiscale, G. Vintila, Editura Economica, Bucuresti ,2004

II. 1. 2. Impozitul pe clădiri deţinute de persoane juridice

În cazul persoanelor juridice, baza de calcul a impozitului pe clădiri o constituie

valoarea de inventar înregistrată în contabilitatea acestora, care poate exprima:
o costul de achiziţie al clădirilor construite procurate cu titlu oneros;
o costul de producţie al clădirilor construite de unitatea patrimonială;
o valoarea actuală în funcţie de evaluarea clădirilor ce au caracteristici tehnice şi
economice similare, la clădiri dobândite cu titlu gratuit;
o valoarea de aport acceptată de părţi la clădirile intrate în patrimoniul unei societăţi
comerciale cu ocazia asocierii/fuziunii (conform statutelor şi contractelor);
o valoarea rezultată în urma reevaluării, pentru clădirile reevaluate în baza unei
dispoziţii legale .
Valoarea de inventar ia în considerare însumarea tuturor elementelor şi instalaţiilor
funcţionale ale acesteia, precum: terase, scări, ascensoare, instalaţii de iluminat, instalaţii
sanitare, instalaţii de încălzire, instalaţii de telecomunicaţii prin fir şi altele asemenea.
Cotele de impunere practicate sunt prevăzute de lege, fiind cuprinse între 0,25% şi
1,5% pentru persoanele juridice .11
Impozitul pe clădiri de datorează de către persoanele juridice atât pentru clădirile
aflate în funcţiune, cât şi pentru cele aflate în rezervă sau în stare de conservare. În scopul
impunerii, valoarea clădirilor nu se diminuează cu amortizarea, iar clădirile aflate în functiune
şi a căror valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării sunt supuse, în continuare
impozitului pe clădiri, calculat pe baza valorii de inventar înregistrate în contabilitate.
Contribuabilii persoane juridice îşi calculează singuri impozitul pe clădiri datorat
anual, prin “Declaraţia de impunere” care îndeplineşte în acelaşi timp şi funcţia de proces-
verbal de impunere. Această declaraţie de impunere se depunde până la data de 31 ianuarie a
fiecărui an fiscal la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale
pe a cărei rază teritorială se află situată clădirea.
Clădirile pentru care nu se datorează impozit, conform Codului Fiscal, sunt
următoarele:
- clădiri proprietate a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale sau a oricăror
instituţii publice, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
- clădirile care sunt clasate drept monumente istorice, de arhitectură, arheologice,
muzee, case memoriale;
- clădirile care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri de cult, recunoscute oficial în
România şi componentele locale ale acestora;
- clădirile care constituie patrimoniul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat,
confesional sau particular, autorizate să funcţioneze provizoriu ori acreditate;
- clădirile unităţilor sanitare publice, cu excepţia celor folosite în activităţi economice;
- clădirile afectate centralelor hidroelectice, termoelectrice şi nuclearo- electrice,
staţiilor şi posturilor de transformare, precum şi staţiilor de conexiuni;

11
Codul fiscal al Romaniei, Cap. IX- Impozite si taxe locale, art. 253

- clădirile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Regiei Autonome şi

Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, cu excepţia încăperilor folosite pentru
activităţi economice;
- clădirile funerare din cimitire şi crematorii;
- clădirile din parcurile industiale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii;
- clădirile ce constituie patrimoniul Academiei Române, cu excepţia celor folosite în
activităţi economice; etc.

II. 2. Impozitul şi taxa pe teren

Orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta
un impozit anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel.
Acest impozit se datorează către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în
care este amplasat terenul. În cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe teren se
datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasat terenul.
Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-
teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, se stabileşte taxa pe
teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de
administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe teren.
În cazul terenului care este deţinut în comun de două sau mai multe persoane, fiecare
proprietar datorează impozit pentru partea din teren aflată în proprietatea sa. În cazul în care
nu se pot stabili părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun
datorează o parte egală din impozitul pentru terenul respectiv.
În cazul unui teren care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga
durată a acestuia, impozitul pe teren se datorează de locatar. 12
Impozitul pe teren nu se datoreaza pentru impozitul aferent unei cladiri, pentru
suprafata de teren care este acoperita de o cladire, orice teren al unui cult religios recunoscut
de lege si al unei unitati locale a acestuia, orice teren al unui cimitir, orice teren al unei
institutii de invataman preuniversitar si univeritar, orice teren proprietate a statului, a
unitatilor administrative-teritoriale sau a altor institutii publice, etc

II. 3. Taxa asupra mijloacelor de transport

Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie

înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport.
Aceasta taxa este un impozit direct, care se plăteşte la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale unde persoana îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după
caz.
În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar,
pe întreaga durată a acestuia, impozitul pe mijlocul de transport se datorează de locatar.

12
Codul fiscal al Romaniei, Cap, IX- Impozite si taxe locale, art. 256.

În cazul în care contractul de leasing încetează altfel decât prin ajungerea la scadenţă,
impozitul pe mijlocul de transport este datorat de locator.
Până la prima înmatriculare/înregistrare în România, în înțelesul prezentului titlu,
mijlocul de transport este considerat marfă. După prima înmatriculare/înregistrare, mijlocul de
transport, în înțelesul prezentului titlu, nu mai poate fi considerat marfă și pentru acesta se
datorează impozit pe mijloacele de transport.13
Obiectele taxabile sunt mijloacele de transport rutier cu tracţiune mecanică terestre
(autoturisme, autobuze, autocare, microbuze, motociclete, tractoare înmatriculate,
autovehicule de transport marfă etc.) potrivit cu anumite încadrări tehnice cât şi mijloace de
transport pe apă (luntre, bărci fără motor, bărci cu motor, scutere de apă, bacuri, poduri
plutitoare, şalupe, etc.).
Raportată la obiectul său, taxa asupra mijloacelor de transport poate fi considerată atât
ca un impozit pe avere, cât şi ca o taxă pentru folosirea drumurilor publice. Sub acest aspect,
şi resursele financiare provenite din taxa asupra mijloacelor de transport au destinaţii diferite
în funcţie de categoria mijloacelor de transport supuse impunerii. Astfel, resursele financiare
din taxa mijloacelor de transport datorat de autovehicule de transportat marfă de peste 12
tone, se pot utiliza în întregime pentru lucrări de întreţinere, modernizare, reabilitare şi
construire a drumurilor de interes local şi judeţean.
Baza de calcul a taxei se stabileşte pentru fiecare tip de mijloc de transport, cu anumite
particularităţi, fiind vorba despre mijloace de transport cu tracţiune mecanică, autovehicule de
transport marfă şi mijloace de transport pe apă.
Taxa asupra mijloacelor de transport este anuală, dar se plăteşte trimestrial, în patru
rate egale, până la data de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie, respectiv 15 noiembrie inclusiv.
Pentru plata cu anticipaţie a taxei auto, datorată pentru întregul an de către persoanele fizice,
până la data de 15 martie a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită
prin hotărâre a consiliului local.14
Taxa asupra mijloacelor de transport nu se aplică pentru:
a) autoturismele, motocicletele cu ataş şi mototriciclurile care aparţin persoanelor cu handicap
locomotor şi care sunt adaptate handicapului acestora;
b) navele fluviale de pasageri, bărcile şi luntrele folosite pentru transportul persoanelor fizice
cu domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei şi Insula Balta Ialomiţei;
c) mijloacele de transport ale instituţiilor publice;
d) mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de
transport public de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în
afara unei localităţi, dacă tariful de transport este stabilit în condiţii de transport public;
e) vehiculele istorice definite conform prevederilor legale în vigoare.15

II. 4. Taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor

13
Codul fiscal al Romaniei, Cap. IX- Impozite si taxe locale, art. 261
14
Fiscalitate. Metode si tehnici fiscale, G. Vintila, Editura Economica Bucuresti, 2004
15
Codul fiscal al Romaniei, Cap. IX- Impozite si taxe locale, art. 262

În scopul executării diferitelor lucrări, orice persoană trebuie să obţină un certificat, un

aviz sau o autorizaţie.
Eliberarea de către organele de stat locale competente a certificatelor, avizelor şi a
autorizaţiilor în domeniul construcţiilor, solicitate de persoane atât fizice cât şi juridice, sunt
supuse plăţii anticipate a unor taxe diferenţiate, în funcţie de valoarea construcţiilor şi
instalaţiilor, de suprafaţa terenurilor şi natura serviciilor prestate.
Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism, în mediul urban, este egală cu suma
stabilită de consiliul local, Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau consiliul judeţean,
după caz, în limitele prevăzute în tabelul următor (actualizare conform HG 956/2009):
Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism în mediul urban- lei -
Suprafaţa pentru care se obţine certificatul de urbanism:
a) până la 150 m2 inclusiv 4 – 5 lei
b) între 151 şi 250 m2 inclusiv 5 – 6 lei
c) între 251 şi 500 m2 inclusiv 6 – 8 lei
d) între 501 şi 750 m2 inclusiv 8 – 10 lei
e)între 751 şi 1.000 m2 inclusiv 10 – 12 lei
f) peste 1.000 m2 12 + 0,01 lei/m2 pentru fiecare m2 care depăşeşte 1.000 m2
Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism pentru o zonă rurală este egală cu
50% din taxa stabilită conform alin. (1).
Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii de construire pentru o clădire care urmează a fi
folosită ca locuinţă sau anexă la locuinţă este egală cu 0,5% din valoarea autorizată a
lucrărilor de construcţii.
Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de foraje sau excavări necesară studiilor
geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze şi
petrol, precum şi altor exploatări se stabileşte de consiliul local şi este între 0 şi 7 lei inclusiv
pentru fiecare mp de suprafaţă ocupată de construcţie. (actualizare conform HG 956/2009)
Taxa pentru eliberarea autorizaţiei necesare pentru lucrările de organizare de şantier în
vederea realizării unei construcţii, care nu sunt incluse în altă autorizaţie de construire, este
egală cu 3% din valoarea autorizată a lucrărilor de organizare de şantier.
Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de amenajare de tabere de corturi, căsuţe sau rulote
ori campinguri este egală cu 2% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcţie.
Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru chioşcuri, tonete, cabine, spaţii
de expunere, situate pe căile şi în spaţiile publice, precum şi pentru amplasarea corpurilor şi a
panourilor de afişaj, a firmelor şi reclamelor se stabileşte de consiliul local şi este între 0 şi 7
lei inclusiv pentru fiecare mp afectat. (actualizare conform HG 956/2009)16

II.5 Taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate

Orice persoană, care beneficiază de servicii de reclamă şi publicitate în România în

baza unui contract sau a unui alt fel de înţelegere încheiată cu altă persoană, datorează plata
taxei prevăzute în prezentul articol, cu excepţia serviciilor de reclamă şi publicitate realizate
prin mijloacele de informare în masă scrise şi audiovizuale.
16
Codul fiscal al Romaniei, Cap. IX- Impozite si taxe locale, art. 267

Publicitatea realizată prin mijloace de informare în masă scrise şi audiovizuale, în

sensul prezentului articol, corespunde activităţilor agenţilor de publicitate potrivit Clasificării
activităţilor din economia naţională - CAEN, cu modificările ulterioare, respectiv publicitatea
realizată prin ziare şi alte tipărituri, precum şi prin radio, televiziune şi Internet.
Taxa prevăzută în prezentul articol, denumită în continuare taxa pentru servicii de
reclamă şi publicitate, se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza
căreia persoana prestează serviciile de reclamă şi publicitate.
Taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate se calculează prin aplicarea cotei taxei
respective la valoarea serviciilor de reclamă şi publicitate.
Cota taxei se stabileşte de consiliul local, fiind cuprinsă între 1% şi 3% .
Valoarea serviciilor de reclamă şi publicitate cuprinde orice plată obţinută sau care
urmează a fi obţinută pentru serviciile de reclamă şi publicitate, cu excepţia taxei pe valoarea
adăugată.
Taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate se varsă la bugetul local, lunar, până la
data de 10 a lunii următoare celei în care a intrat în vigoare contractul de prestări de servicii
de reclamă şi publicitate.17

Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate.

Orice persoană care utilizează un panou, afişaj sau structură de afişaj pentru reclamă şi
publicitate într-un loc public datorează plata taxei anuale către bugetul local al autorităţii
administraţiei publice locale în raza căreia este amplasat panoul, afişajul sau structura de
afişaj respectivă.
Valoarea taxei pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate se calculează anual, prin
îmulţirea numărului de merti pătraţi sau a fracţiunii de metru pătrat a suprafeţei afişajului
pentru reclamă şi publicitate cu suma stabilită de consiliul local astfel:
•în cazul unui afişaj în scop de reclamă şi publicitate la locul în care persoana derulează o
activitate economică, taxa anuală este între 0 - 28 lei inclusiv pentru fiecare metru pătrat sau
fracţiune de metru pătrat
•în situţia orcărui alt panou, afişaj sau structură de afişaj pentru reclamă şi publicitate, taxa
este între 0-20 lei inclusiv, pentru fiecare metru pătrat sau fracţiune de metru pătrat
Taxa pentru afisajul în scop de reclamă și publicitate se plătește anual, în două rate
egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie inclusiv. Taxa pentru afișajul în scop de
reclamă și publicitate, datorată aceluiași buget local de către contribuabili, persoane fizice
18
și juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plătește integral până la primul termen de plată.

II. 6. Impozitul pe spectacole

Impozitul pe spectacole este un impozit indirect datorat bugetului local de către

persoanele juridice şi de către cele fizice autorizate să organizeze, cu plată, manifestări
culturale, artistice, sportive şi distractive de videotecă şi discotecă, indiferent de modul de
17
Codul fiscal al Romaniei, Cap. IX- Impozite si taxe locale.art. 270
18
Codul fiscal al Romaniei, Cap. IX- Impozite si taxe locale, art. 271

Trusted by over 1 million members

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125

million titles without ads or interruptions!

Start Free Trial

Cancel Anytime.

Share this document

    

You might also like

Document 21 pages

Impozit Pe Cladiri
Stefania Avganti
0% (1)

Document 10 pages

Referat Impozite Si Taxe

Locale