IMPOZITELE DIRECTE 1.

Caracterizare general

Continutul si rolul impozitelor

Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile si/sau averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor publice. Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie directa din partea statului. Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie inteles in sensul ca plata acestora catre stat este o sarcina impusa tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datoreaza impozit. Sarcina achitarii impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa prevazuta de lege. Rolul impozitelor de stat se manifesta pe plan financiar, economic si social, cel mai important fiind rolul impozitelor care se manifesta pe plan financiar, deoarece acesta constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. Pe plan social, rolul impozitelor se concretizeaza in faptul ca prin intermediul lor, statul procedeaza la redistrubuirea unei parti importante din produsul intern brut intre grupuri sociale si indivizi, intre persoanele fizice si cele juridice.

Elementele impozitului

Pentru ca prin impozite sa se poata realiza obiectivele financiare, economice si sociale urmarite de catre stat la introducerea lor, este necesar ca reglementarile fiscale sa fie cunoscute si respectate atat de organele fiscale, cat si de contribuabili. Printre elementele impozitului se numara: subiectul (platitorul), suportatorul, obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota (cotele) impozitului, asieta, termenele deplata, etc. Subiectul impozitului (contribuabilul) este persoana fizica sau juridica obligata prin lege la plata acestuia. Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suporta efectiv impozitul. Obiectul impunerii il reprezinta materia supusa impunerii. La impozitele directe, obiect al impunerii poate fi venitul sau averea. Sursa impozitului arata din ce anume se plateste impozitul. Unitatea de impunere se foloseste pentru exprimarea dimensiunii obiectului impozabil. Drept unitate de impunere putem intalni: unitatea monetara, metrul patrat de suprafata utila, hectarul de teren, bucata, kilogramul, litrul, etc Cota impozitului sau cota de impunere reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere. Asieta (modul de asezare al impozitului) reprezinta totalitatea masurilor care se iau de organele fiscale in legatura cu fiecare subiect impozabil, pentru

identificarea obiectului impozabil, stabilirea marimii materiei imozabile si determinarea impozitului datorat statului. Termenul de plata indica data pana la care impozitul trebuie achitat statului.

Caracterizarea generala a impozitelor directe

Impozitele directe reprezinta forma cea mai veche de impunere. Ele s-au practicat si in oranduirile precapitaliste, insa, o extindere si o diversi-ficare mai mare au cunoscut abia in capitalism. Impozitele directe au caracteristic faptul ca se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice sau juridice, in functie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevazute in lege. Ele se incaseaza direct de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte stabilite. Impozitele directe pot fi grupate in impozite reale si impozite personale.

Impozitul funciar Impozitul pe cladiri Impozite Impozitul pe activitati reale industriale, comerciale si profesii libere Impozitul pe capitalul mobiliar sau banesc Impozite directe Impozite pe venit Impozite personale Impozite pe avere Impozite pe averea propriu-zisa Impozite pe circulatia averii Impozitul pe sporul de avere Impozite pe veniturile persoanelor fizice Impozite pe veniturile societatilor de capital

2. Impozitele reale Impozitele reale au fost larg utilizate n perioada capitalismului ascendent. n primele stadii de dezvoltare a capitalismului, cnd pmntul reprezenta principalul mijloc de producie, n anumite ri europene a fost introdus impozitul funciar (pe pmnt). Mrimea acestui impozit se stabilea pe baza unor criterii ca, de exemplu: -numrul plugurilor utilizate n vederea prelucrrii pmntului; -suprafaa terenurilor cultivate;

-calitatea terenurilor cultivate; -mrimea arenzii; -preul pmntului etc. Utilizarea acestor criterii n stabilirea impozitului funciar, nu permitea stabilirea real i corect a capacitii de plat a proprietarului funciar, deoarece se aveau n vedere numai unii dintre factorii care influenau nivelul produciei agricole. De aceea, un pas important n stabilirea mai aproape de realitate a impozitului funciar l-a reprezentat introducerea cadastrului. Cadastrul reprezint att aciunea de descriere a bunurilor funciare din fiecare localitate, cu precizarea veniturilor pe care le produc, ct i registrele n care figureaz nscrii contribuabilii cu bunurile lor, pe baza crora se stabileau impozitele directe. Cadastrul este, de fapt, starea civil a terenurilor i a fost folosit nu numai pentru impozitul funciar, ci i pentru alte impozite, denumite cadastrale. n afar de pmnt, impozitul real s-a calculat i pentru cldiri n funcie de destinaia lor (locuine, magazine, birouri etc.). sunt: -numrul i destinaia camerelor; -suprafaa construit; -numrul uilor, ferestrelor i al courilor; -mrimea chiriei etc. Utilizarea acestor criterii nu asigura o imagine clar asupra mrimii obiectului impozabil, iar impunerea devenea inechitabil. Datorit dezvoltrii manufacturilor, a fabricilor, a comerului i a altor activiti libere, numrul meteugarilor, fabricanilor, comercianilor i liberprofesionitilor a crescut. Pentru impunerea acestora, a fost instituit
5

Stabilirea

impozitului pe cldiri avea la baz, de asemenea, anumite criterii, cum

impozitul pe activitile industriale, comerciale i profesiile libere, stabilit pe baza anumitor criterii de ordin exterior, ca de exemplu: -mrimea localitii n care se desfurau aceste activiti; -natura ntreprinderii (atelier, fabric, comer cu ridicata, comer cu amnuntul etc.); -mrimea capitalului; -numrul lucrtorilor; -capacitatea de producie; -fora motrice folosit, etc. Nici acest impozit nu era aezat n funcie de capacitatea contributiv a pltitorului i nu asigura echitate fiscal. Dezvoltarea industriei i comerului a generat extinderea relaiilor de credit, a activitii bancare i a comerului cu hrtii de valoare. n aceste condiii a aprut o categorie de persoane care s-a ocupat cu plasarea propriilor capitaluri bneti n operaii speculative, iar pentru impunerea acestora s-a introdus impozitul pe capitaluri bneti. Acest impozit se stabilea fie pe baza sumei dobnzilor pe care debitorul le pltea pentru capitalul luat cu imprumut, fie n funcie de volumul dobnzilor pe care creditorul le ncasa pentru capitalul acordat cu mprumut. i acest impozit a avut un randament fiscal sczut, deoarece att debitorul ct i creditorul nu erau interesai s informeze corect organele fiscale despre relaiile de credit existente ntre ei, pentru a se sustrage de la obligaiile de plat. Unele impozite de tip real se practic i n prezent ntr-o serie de ri n curs de dezvoltare (n special exploataiile agricole sunt supuse unor impozite de tip real).

Impozitele reale se stabilesc in legatura cu anumite obiecte materiale (pamantul, cladirile, fabricile, magazinele, etc.), facandu-se abstractie de situatia personala a subiectului impozitului. Ele mai sunt cunoscute si sub denumirea de impozite obiective sau pe produs, deoarece se asaza asupra produsului brut al obiectivului impozabil, fara a se face nici o legatura cu situatia subiectului impozitului. Nu sunt supuse impozitarii:

pensiile care nu depasesc 5 000 000 de lei pe luna si ajutoarele primite in cadrul sistemului asigurarilor sociale; alocatiile de stat pentru copii; pensiile de intretinere; bursele acordate elevilor, studentilor si doctoranzilor; dobanzile acordate pentru titlurile de stat si cele aferente depunerilor la vedere in conturi la societati bancare; sumele sau bunurile primite ca ajutor; donatiile; sponsorizarile (la persoanele care le primesc); sumele primite de asigurati in baza contractelor de asigurare de bunuri sau persoane; veniturile obtinute din tranzactionarea valorilor mobiliare, etc.