IMPOZITELE DIRECTE IN SPATIUL U.E. 1.

CARACTERIZAREA GENERALA A IMPOZITELOR DIRECTE In evolutia lor, impozitele directe au tinut pasul cu dezvoltarea economiei, deoarece ele se stabilesc fie pe anumite obiecte materiale sau genuri de activitati, fie pe venit sau pe avere. Impozitele directe, fiind individualizate, reprezinta forma cea mai veche de impunere. Ele s-au practicat si in oranduirile precapitaliste, insa, o extindere si o diversificare mai mare au cunoscut abia in capitalism.Cu deosebire in primele decenii ale secolului al-20-lea, in locul impozitelor asezate pe obiecte materiale sau pe diferite activitati, cum sunt cele comerciale si industriale, deci al impozitelor de tip real, si-au facut aparitia impozitele stabilite pe diferite venituri (salarii, profit, renturi) sau pe avere (mobiliara sau imobiliara), adica impozitele de tip personal, care au condos la extinderea impunerii prin aducerea printre platitorii de impozite si a marii mase a muncitorilor si functionarilor. Prin urmare, impozitele directe fiind nominative si avand un cuantum si termene de plata prcis stabilite, iar acestea sunt aduse din timp la cunostinta platitorilor, sunt mai echitabile si deci mai de preferat decat impozitele indirecte, deoarece la acestea din urma consumatorii diferitelor marfuri si servicii nu stiu cu anticipatie cand si mai ales cat vor plati statului, sub forma taxelor de consumatie si a altor impozite indirecte. 2.IMPOZITELE REALE Impozitele de tip real au cunoscut o larga raspandire in perioada capitalismului ascendant. Astfel, in primele stadii de dezvoltare a capitalismului, cand pamantul constituia forma de baza a bogatiei si principalul mijloc de productie, intr-o serie de tari europene a fost introdus impozitul funciar (pe pamant). Pentru stabilirea marimii acestuia se foloseau diferite criterii ca, de exemplu: numarul plugurilor utilizate in vederea lucrarii pamantului,intinderea terenurilor cultivate si calitatea acestora, marimea arenzii, pretul pamantului etc. Cu timpul, cladirile (folosite ca locuinte, pravalii, magazine etc) devin, alaturi de pamant, o alta forma importanta a averii imobiliare, mai ales in mediul urban. In vederea impunerii acesteia a fost introdus impozitul pe cladiri. Stabilirea acestui impozit se facea tot in baza unor critirii exterioare, cum sunt: numarul si destinatia camerelor, suprafata construita, numarul usilor si ferestrelor, marimea curtii etc. Astfel de criterii nu permiteau o impunere echitabila, deoarece se aplicau izolat si nu ofereau o imagine completa asupra marimii obiectului impozabil. Dezvoltarea manufacturilor, a fabricilor, a comertului si desfasurerea altor activitati libere au condus la cresterea numarului mestesugarilor, fabricantilor, comerciantilor, liber-profesionistilor. Pentru impunerea acestora, s-a introdus impozitul pe activitatile industriale, comerciale si profesiile libere. La baza stabilirii acestui impozit au fost asezate diferite criterii de ordin exterior, si anume: marimea localitatii in care intreprinderea considerata isi desfasura activitatea, natura intreprinderii, marimea capitalului, numarul muncitorilor. Prin urmare, nici in acest caz impozitul stabilit nu era dimensionat in functie de capacitatea contributive reala a platitotului. Avantul luat de industrie si comert a atras dupa sine dezvoltarea relatiilor de credit, a bancilor si a comertului cu hartii de valoare. In aceste imprejurari apare o categorie de persoane care se ocupa cu plasarea capitalurilor banesti de care dispun in operatii speculative. Pentru impunerea acestora, s-a introdus impozitele pe capitalurile banesti. Acest impozit se stabilea fie in functie de volumul dobanzilor pe care debitorul le platea pentru capitalul luat cu imprumut, fie in functie de volumul dobanzilor pe care creditorul le incasa pentru capitalul dat cu imprumut. Impozitele de tip real se practica si in zilele noastre. Astfel, intr-o serie de tari in curs de dezvoltare, exploatatiile agricole sunt supuse unor impozite de tip real. In cazul acestor impozite, sarcina fiscala este dimensionata in functie de suprafata de teren, de numarul animalelor, de cantitatea de ingrasaminte folosite, de valoarea materialelor procurate pentru

lucrarile de irigatii sau de alti factori. Rezulta ca, in cazul impozitelor reale, la impunere nu se ia in considerare produsul net real al obiectelor impozabile, ci produsul brut sau cel mediu prezumat, ceea ce ii dezavantajeaza pe micii producatori si ii avantajeaza pe marii producatori care au conditii pt a realia un venit mai mare decat cel mediu. 3. IMPOZITELE PERSONALE Trecerea de la impozitele de tip real la cele de tip personal s-a facut treptat. Astfel, in unele tari, aceasta s-a realizat in ea de-a doua jumatate a secolului al-19-lea, iar in altele, in primele decenii ale secolului 20. Inlocuirea impunerii reale cu impunerea personala se datoreaza mai multor cauze. In primul rand, este de mentionat faptul ca in perioada capitalismului ascendant, muncitorii fiind lipsiti de proprietati funciare, cladiri sau capitaluri mobiliare, nu puteau fi supusi la plata impozitelor reale. In schim, ei suportau gruel impozitelor indirecte care le afecta din plin puterea de cumparare. In al doilea rand, trecerea la impozitele personale a devenit o necesitate, deoarece impozitele indirecte erau tot mai apasatoate pt cei cu venituri mici, iar impozitele reale prezentau, dupa cum s-a vazut, o serie de carente. Ca atare, se simtea nevoia introducerii unui sistem de impozite care sa elimine neajunsurile semnalate mai inainte sa se asigure impunerea progresiva a veniturilor sau a averii, introducerea minimului neimpozabil si acordarea unor inlesniri contribuabililor cu familii numeroase. Drept urmare,s-a procedat la o anumita diferentiere a sarcinii fiscale, in functie de marimea veniturilor sau a averii si de situatia personala a fiecarui platitor, ceea ce de fapt a marcat trecerea la sistemul impozitelor personale. Impozitele personale se intalnesc sub forma impozitelor pe venit si, respectv, a impozitelor pe avere. 3.1.Impozitele pe venit: Au putut fi introduse atunci cand s-a inregistrat o suficienta diferentiere a veniturilor realizate de diferite categorii sociale. Acest moment este marcat de cresterea numarului muncitorilor si functionarilor, care realizau venituri sub forma salariilor, a industriasiilor, comerciantilor si bancherilor care realizau venituri sub forma profitului si a proprietarilor funciari care care obtineau venituri sub forma rentei. In calitate de subiecte ale impozitului pe venit, apar, asadar, persoanele fizice si cele juridice care realizeaza venituri din diferite surse: 3.1.1.Impozitul pe venitul persoanelor fizice: La plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice care au domiciliul sau rezidenta intr-un anumit stat, precum si cele nerezidente, care realizeaza venituri din surse aflate pe teritoriul acelui stat, cu unele exceptii prevazute de lege. De la plata impozitului pe venit se acorda unele scutiri. Sunt scutiti suveranii si familiile regale, diplomatii straini acreditati in tara respective, uneori militarii, institutiile publice si persoanele fizice care realizeaza venituri sub nivelul minimului neimpozitabil. Venitul impozabil este cel care ramane din venitul brut, dupa ce se fac anumite cazaminte cum sunt: cheltuielile de productie, dobanzile platite pentru creditele primare, primele de asigurare platite, cotizatiile la asigurarile de boala, de accidente si de somaj, precum sila casele de pensii, pierderile din activitatea anilor precedenti, pierderi provocate de calamitati naturale. Atunci cand veniturile obtinute in comun de mai multe personae nu se pot individualiza, impunerea se face pe ansamblul persoanelor care au participat la realizarea acestora, adica pe o familie sau pe o gospodarie. In practica fiscala se intalnesc doua sisteme de asezarea a impozitelor pe veniturilor persoanelor fizice:

1. sistemul impunerii separate poate fi intalnit fie sub forma unui impozit unic pe venit, care permite totusi o impunere diferentiata pentru fiecare categorie de venit, fie prin instituirea mai multor impozite, care vizeaza fiecare in parte venitul obtinut dintr-o anumita sursa. 2. sistemul impunerii globale presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoana fizica, indiferent de sursa de provenienta, si supunerea venitului cumulate unui singur impozit. Se practica in tari ca SUA, Germania, Franta, Italia, Belgia, Marea Britanie etc. Persoanele care relizeaza venituri din mai multe surse sunt avantajate, deoarece nu mai sunt afectate de consecintele progresivitatii impunerii, care se fac simtite de cumularea veniturilor practicata in sistemul impunerii globale. Pentru calcularea impozitului pot fi utilizate cote proportionale sau cote progresive. Cel mai frecvent utilizata este impunerea in cote progresive pe transe de venit. Numarul transelor si nivelul cotelor difera de la o tara la alta. In Japonia, nivelul progresivitatii ajunge pana la 50%, iar in Australia aceasta se opreste la 60%. In SUA, se realizeaza doua cote de impozit, respective 15% pt cei care realizeaza venituri intre 2001-30 000$ si 28% pt cei cu venituri de peste 30 000$. Ca tendinta pe plan mondial, se remarca faptul ca incasarile provenite din impozitele asezate asupra veniturilor realizate de personaele fizice cunosc o crestere continua, detinand o pondere mai mare in totalul sumelor inscrise in buget, comparative cu cele provenite din impozitele percepute pe veniturile persoanelor juridice. De mentionat ca nu sunt supuse impozitarii: pensile de orice fel si ajutoarele primite in cadrul sistemului asigurarilor sociale, alocatiile de stat pt copii,pensile de intretinere, bursele acordate elevilor, studentilor sau doctoranzilor, dobanzile acordate pentru titlurile de stat, precum si cele aferente depunerilor la vedere in conturi la societati bancare, sumele sau bunurile primate ca ajutor, donatie, mostenire sau sponsorizare, potrivit legii, sumele primate de asigurati in baza contractelor de asigurare de bunuri sau persoane, etc. 3.1.2.Impozitul pe profitul persoanelor juridice: Pentru stabilirea impozitului pe profitul realizat de persoanele juridice, in unele tari se foloseste acelasi sistem de impunere ca in cazul persoanelor fizice, iar in altele se practica un sistem distinct. In general, modul in care se realizeaza impunerea profitului realizat de persoanele juridice este determinat de organizarea acestora, ca societati de persoane sau ca societati de capital. In cazul societatilor de persoane, impunerea veniturilor acestora se face frecvent in baza sistemului aplicat veniturilor persoanelor fizice, deoarece este dificil sa se faca distinctie intre averea fiecareia din persoanele asociate si patrimonial societatii respective. La societatile de capital, poate fi facuta o demarcatie neta intre averea personala a actionarilor si patrimonial societatii; actionarii raspund pentru actele si faptele societatii numai in limitele partii de capital pe care o detin. Profitul obtinut de o societate de capital se repartizeaza atat actionarilor sub forma de dividende, cat si societatii pentru constituirea unor fonduri. Prin urmare, in cazul societatilor de capital putem vorbi de profitul societatii inainte de repartizare, de profitul repartizat actionarilor sub forma de dividende si de profitul ramas la dispozitia societatii. In ceea ce priveste impozarea propriu-zisa a profitului net abtinut de societatile de capital, practica fiscala internationala permite evidentierea urmatoarelor situatii: 1. in unele tari cotele de impunere sunt diferentiate in functie de proprietarul capitalului social. De exemplu, in Bulgaria, profitul intreprinderilor de stat de interes national este impozitat cu o cota de 52%, iar cel al intreprinderilor de interes local cu 42%; 2. cotele de impunere sunt diferentiate in functie de natura activitatilor din care se obtine profitul. Aceasta situatie se intalneste in Ucraina, Franta, Germania, Bulgaria si Romania; 3. nivelul cotelor de impunere este stabilit in functie de cifra de afaceri a societatii ( Marea Britanie); 4. utilizarea unor cote de impozit diferite, dupa cum impozitul este un venit al

bugetului de stat sau al bugetelor locale; 5. utilizarea unei singure cote de impunere. In Marea Britanie cota principala este de 33%, iar pentru societatile mici se foloseste o cota de 25%. In Germania intalnim cota cea mai ridicata (50%), iar in majoritatea tarilor cota impozitulie se situeaza intre 30-40%, urmarindu-se ca aceasta sa nu aiba un caracter descurajator pentru agentii economici. Impunerea profitului realizat de persoanele juridice se face, de regula, anual, pe baza declaratiei de impunere intocmite de acestea. Impoitele stabilite conform celor mai sus mentionate sunt trecute de catre organele fiscale in registrul de rol. 3.2. Impozitele pe avere: Instituirea acestor impozite a fost facuta in stransa legatura cu faptul ca diferite persoane fizice si juridice au drept de proprietate asupra unor bunuri mobile sau imobile. In practica fiscala din diferite tari, impozitele pe avere se intalnesc sub urmatoarele forme: impozite asupra averii propriu-zise, impozite pe circulatia averii si impozite pe sporul de avere sau pe cresterea valorii averii. Impozitele asupra averii propriu-zise pot fi intalnite atat ca impozite stabilite asupra averii, dar platite din venitul obtinut de pe urma averii respective, cat si ca impozite instituite pe substanta averii. Acestea din urma conduc la micsorarea materiei impozabile, deoarece se platesc chiar din substanta averii supuse impunerii, motiv pentru care se intalnesc foarte rar ca impozite cu caracter permanent. Ele sunt introduce, de regula, ca impozite exceptionale pe avere, care se percep o singura data (de exemplu, in timpul sau dupa terminarea unui razboi). Ca impozite asupra averii propriu-zise care se intalnesc mai frecvent, putem aminti: impozitele pe proprietati imobiliare si impozitele asupra activului net. Impozitele pe proprietatile imobiliare se intalnesc cel mai adesea sub forma impozitelor asupra terenurilor si cladirilor. Aceste impozite au ca baza de impunere fie valoarea de inlocuire sau valoarea declarata de proprietar, fie veniturile capitalizate pivind bunurile respective. Cotele de impunere sunt in general scazute. Apelarea la impozitele pe terenuri si cladiri se face atat din considerente de ordin financiar ( procurarea de venituri pentru bugetul statului), cat si din alte motive. Impozitul pe propritataea funciara este conceput si ca un instrument de influentarea a a modului de folosinta a fondului funciar. In acest sens, cotele de impozit sunt diferentiate atat in functie de categoria de folosinta a terenului, cat si de amplasamentul acestuia. Impozitul asupra activului net are ca obiect intreaga avere mobila si imobila pe care o detine un contribuabil. Desi, in principiu, sub incidenta acestui impozit ar trebui sa cada toate activele care pot fi evaluate, in realitate se impun doar patrimoniul agricol si cel forestier, fondul funciar, bunurile mobile si imobile utilizate pentru desfasurarea de activitati comerciale, profesii libere etc. din care s-au dedus datoriile care le graveaza. Pentru calcularea impozitului pe activul net se folosesc fie cote proportionale, fie cote progresive. Impozitele pe circulatia averii se instituie in legatura cu trecerea dreptului de proprietate asupra unor bunuri mobile si imobile de la o persoana la alta. In aceasta categorie intalnim: impozitul pe succesiuni, impozitul pe donatii, impozitul pe actele de vanzarecumparare, impozitul pe circulatia capitalurilor. 4.16. MALTA 4.16.1. Impozitul pe profit. In Malta nu exist un sistem distinct de impozitare pentru societi356 fa de sistemul de impozitare a veniturilor persoanelor fizice, textele care reglementeaz impozitarea persoanelor fizice fiind deci aplicabile. Societile constituite n Malta sunt considerate ca avnd sediul n Malta, prin urmare ele sunt considerate societi rezidente. Societile care nu au fost constituite in Malta sunt considerate rezidente atunci cnd controlul i administrarea lor se face din Malta sau dac un tratat international prevede acest lucru. Societile rezidente care au i sediul n Malta datoreaz impozit pe profit pentru totalitatea beneficiilor lor, considerate la nivel mondial. Pentru societile care nu sunt rezidente sau

care nu au sediul n Malta, n lipsa unei convenii bilaterale, se iau n calcul beneficiile pe care le realizeaz n Malta sau profitul dintr-o surs strin care este ncasat n Malta. Baza de impunere se detemin pornind de la bilan ul financiarcontabil al societii, prin adugarea cheltuielilor nedeductibile i sustragerea veniturilor neimpozabile. Alte faciliti fiscale semnificative sunt prevzute pentru societile care se lanseaz n activiti de fabricaie, cercetare-dezvoltare, producia de filme de lung metraj i de televiziune. Aceste societi beneficiaz de cote reduse ale impozitului pe profit, de credite fiscale semnficative, de deduceri pentru materialele, utilajele, cldirile i structurile industriale achiziionate etc. Cota legal de impozit pe profit este de 35%. Pentru profitul dintr-o surs strin ncasatn Malta se datoreaz acelai impozit. In schimb, pentru dividendele Tncasate de un acionar nerezident, cota de impozitare este de 27,5%. Pentru dobnzile i redevenele percepute de societile strine nu se percepe nici un impozit. 4.16.2. Impozitul pe venit. Sistemul fiscal maltez, un sistem cu rdcini n vechiul regim de impozitare din Marea Britanie, face distincie ntre trei categorii de contribuabili care datoreaz impozit pe venit: i) rezidenii maltezi, adic acele persoane fizice care au domiciliul sau reedin obinuit pe insul, care datoreaz impozit pentru toate veniturile realizate, indiferent de statul din care provin; ii) nerezidenii, care datoreaz impozit numai pentru veniturile de origine maltez sau pentru veniturile din alt stat pltite n Malta. iii) rezidenii temporari, care nu au intenia de a se stabili n Malta i care

nu rmn pe insul mai mult de ase luni n decursul unui an fiscal; aceast categorie de contribuabili nu datoreaz impozit pe venit pentru veniturile din strintate, nici mcar in ipoteza n care venitul este pltit n Malta. Se datoreaz impozit pentru urmtoarele categorii de venit: venituri din comert sau afaceri; venituri din exercitarea unei profesii, a unei funcii publice sau a unei funcii salariate; veniturile sub forma de dividende, dobnzi, pensii, rente sau alte pli anuale; venituri din chirii, redevene sau alte tipuri de venituri legate de proprietate; anumite categorii de ctiguri din deinerea de active etc. Nu se datoreaz impozit pentru anumite venituri din pensii, burse de studiu, pensiile de ntreinere pltite copiilor. In ipoteza n care o persoan dobndete (prin acte inter vivos sau mortis causa) un bun mobil sau imobil, deinut de autor timp de eel puin 3 ani, dobnditorul nu datoreaz impozit pentru ctigul realizat din nstrinarea acestor bunuri n termen de un an de la dobndirea lor. Impozitarea veniturilor persoanelor fizice n Malta se face difereniat, la nivelul unui cuplu sau la nivelul altor persoane. Cel de-al doilea tip de impozitare se aplic obligatoriu n cazul veniturilor de natur comercial, a veniturilor din pensii, precum i n cazul n care soii au optat pentru impozitarea separata a veniturilor pe care le realizeaz.