Facultatea de drept

Departamentul Drept Penal

Referat
Referat privind impozitele și taxele locale
Diciplina: Drept Fiscal

Studentă: Maria Rusu

Conducător științific: Andrei Stratan

Chișinău,2022
 Contabilitatea şi fiscalitate impozitelor şi taxelor locale
In domeniul fiscal actual, problema impozitelor si taxelor este abordata atat de pe pozitia
contribuabililor platitori, cat si din punctul de vedere al activitatii desfasurate de aparatul fiscal.
Impozitele si taxele locale influenteaza pe de o parte, in mod direct sau indirect persoanele fizice
sau juridice, indiferent de modul de desfasurare a activitatii si de sursa de realizare a veniturilor
impozabile, iar pe de alta parte (influenteaza) veniturile fiscale ale bugetului local, respectiv bugetul
de stat.
Pe parcursul intregii lucrarii am urmarit fazele procedurii fiscale ale impozitelor si taxelor locale:
asezare, fundamentare, administrarea, respectiv incasarea impozitelor si taxelor locale.
Impozitele si taxele locale constituie resurse indispensabile functiilor si sarcinilor statului. Ele
constituie 'baza economica' a functionarii statului si institutiile sale, desi impozitele si taxele locale nu
detin o pondere in cadrul resurselor bugetare.
Tema abordata: 'Impozitele si taxele locale: asezare si administrare' are un inalt grad de dificultate
stiintifica si aplicativa. In elaborarea lucrarii am avut in vedere reglementarile legale fundamentale
din domeniul fiscal, respectiv Codul fiscal, Codul de procedura fiscala si alte reglementari principale,
cu caracter sau incidenta fiscala. Legislatia fiscala din tara noastra, aplicata in ultima perioada contine
prevederi menite sa contribuie la armonizarea acestuia cu cea a Uniunii Europene, dar in acelasi timp
urmarindu-se elaborarea si promovarea polticii sale fiscale corespunzatoare.
Am ales aceasta tema: „Impozitele si taxele locale”, deoarece fac parte din viata noastra, guvernata
de domeniul fiscal si in acelasi timp toti suntem contribuabili, platitori de impozite si taxe, in calitate
de persoane fizice sau juridice.
Aceasta tema este o tema destul de controversata si trebuie abordata atat din punct de vedere
legislativ, cat si practic. Deoarece este un domeniu, controverst in continua prefacere si este departe
de a fi complet elaborat si definit in stiinta finantelor. In acest sens am citat urmatorul mooto,
apartinand lui Nicolae Iorga: ' Practica este o grosalanie fara teorie si teoria este o zadarnicie fara fara
cunoasterii practicii si indreptarea catre dansa″
Posibilitatea de a stabili impozitele si taxe speciale, nu poate sa se transforme intr-o competenta
efectiva a administratiei, deoarece obiectivul dezvoltarii locale impune o relaxare fiscala.' Astfel, se
confirma, un vechi proverb popular: ' Ceea ce da statul cu o mana, ia cu cealalta'.
Lipsa puterii decizionale efective in materia fiscala este evidenta in Romania. In general, se
apreciaza ca daca ponderea veniturilor fiscale proprii este sub 20 % administratiile au o putere
decizionala foarte redusa. Nu putem vorbi de o autonomie financiara reala a administratiilor locale,
decat la un nivel al veniturilor fiscale proprii de peste 40 %.
Din tema abordata, reiese una dintre problemele fundamentale cu care ne confruntam, este
cantitatea de servicii publice putine, care este direct proportional cu gradul de autonomie locala.
In acest context, lucrarea de fata, prin continutul sau stiintific, practic, legislativ, incearca sa aduca
in actualitate principalele aspecte teoretice si practice in legatura cu asezarea, urmarirea si perceperea
principalelor venituri fiscale din Romania, cu impact economico-social atat asupra agentiilor
economici, cat si asupra persoanelor fizice.
 IMPOZITE SI TAXE LOCALE

1.1. Conceptul de impozite si taxe locale

Impozitele si taxele locale constituie venituri ale bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale,

in care contribuabilii isi au domiciliul, sediul, punctele de lucru sau in care se afla bunurile
impozabile.
Impozitele si taxele locale se individualizeaza in ansamblul impozitelor si taxelor prin urmatoarele:
- bunurile impozabile sau taxabile sunt situate in unitatile administrativ-teritoriale;
- resursele provenite din impozite si taxe locale se utilizeaza pentru finantarea cheltuielilor publice
din bugetele locale;
impozitele si taxele locale reprezinta instrumentele de manifestare a autonomiei locale.
Trasaturile impozitelor sunt urmatoarele:
- impozitul reflecta contributia obligatorie in forma baneasca a persoanelor fizice si juridice la bugetul
local;
- caracterul obligatoriu al impozitului exprima faptul ca, plata acestuia este impusa tuturor
persoanelor fizice sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa sau poseda un anumit gen
de avere pentru care conform legii, datoreaza impozit;
- impozitul reprezinta o plata care se face catre stat, cu titlul definitiv sau nerambursabil;
- transferul de valoare de la persoanele fizice si juridice la bugetul local prin impozit, se realizeaza
fara contraprestatie directa si imediata;
- impozitul se stabileste prin norme juridice de catre puterea legislativa;
- impozitul se individualizeaza prin obligativitatea asezata la baza stabilirii si virarii lor la buget;
- impozitul contribuie la finantarea cheltuielilor publice reflectate in bugetul local;

Contribuabilii de impozite si taxe locale pot fi grupati in doua categorii:

- persoane fizice si asimilate acestora (contribuabili care isi desfasoara activitati economice pe baza
liberei initiative ori exercita in mod individual sau prin asociere orice profesie libera);
- persoane juridice, respectiv acele entitati reprezentate de persoanele fizice, inregistrate legal, ce au
un patrimoniu distinct, in scopul desfasurarii unei activitati.
Acestea pot fi:
a) comerciantii si filialele acestora, inclusiv unitatile economice ale persoanelor juridice de drept
public, precum si cele ale organizatiilor politice, sindicale, patronale si cooperatiste, institutiile
publice, asociatiilor si fundatiilor, cultelor religioase;
b) cultele religioase si unitatile locale ale acestora, cu personalitate juridica;
De asemenea, sunt asimilate persoanelor juridice si sucursalele si reprezentantele autorizate sa
functioneze pe teritoriul Romaniei, apartinand persoanelor fizice sau juridice straine, dar sunt
exceptate institutiile si unitatile care functioneaza in subordinea sau in coordonarea Ministerului
Educatiei si Cercetarii.
Impozitele si taxele locale, se stabilesc de catre cosiliile locale, de Consiliul General al
Municipiului Chișinău si de consiliile judetene, in limitele si in conditiile legii.
Carta Europeana a autonomiei locale prevede in art.9 ca: ″ cel putin o parte dintre resursele financiare
ale colectivitatilor locale trebuie sa provina din redevente si din impozitele locale, al carui procent il
pot fixa ele insele in limitele legii.″
Impozitele si taxele local care constituie integral venituri proprii ale bugetelor locale ale
comunelor, oraselor, municipiilor, sectoarelor municipiului Chișinău sunt urmatoarele: impozitul si
taxa pe cladiri, impozitul si taxa pe teren, impozitul asupra mijloacelor de transport, taxa pentru
eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor, taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama si
publicitate, impozitul pe spectacole, taxa hoteliera, taxele speciale si alte taxe locale.
Taxele reprezinta suma platita in temeiul unui act normativ, de o persoana fizica sau juridica, de
regula, pentru serviciile prestate acesteia de catre un comerciant, institutie publica sau un serviciu de
utilitate publica.
Taxele indeplinesc majoritatea trasaturilor specifice impozitelor, si anume: caracter
obligatoriu, titlu definitiv, (nerambursabile), urmarire in caz de neplata. Spre deosebire de impozite
care nu presupun o contraprestatie (sau contraserviciu) din partea statului, taxele dau dreptul
platitorului sa beneficieze de un anumit serviciu. Insa, se poate afirma ca taxele sunt asimilate
impozitelor datorita obligativitatii asezate la baza perceperii lor.
Taxele depind de natura serviciilor prestate de catre organele de stat si institutiile publice, de
valoarea bunurilor sau a drepturilor ce reprezinta obiectul serviciilor. Platitorii taxelor pot fi
persoanele fizice si persoanele juridice care solicita prestarea unor servicii de catre organele de stat
si institutiile publice. Perceperea taxelor se realizeaza pe baza urmatoarelor principii:
- principiul universalitatii, conform caruia orice serviciu solicitat organelor de stat sau institutiilor
publice este supus la plata taxelor ;
principiul unicitatii, dupa care pentru un serviciu prestat se datoreaza o singura taxa;
- principiul platii anticipate, conform caruia taxele se platesc inaintea prestarii serviciilor de organele
de stat si institutiile publice.
In legatura cu impozitele si taxele locale merita evidentiate doua aspecte principale:
- cuantumul acestora nu se fundamenteaza, de regula, pe valoarea reala a bunurilor care fac obiectul
impunerii, ci pe valori inferioare acesteia, stabilite, in general, dupa anumite criterii sau norme de
evaluare a bazei impozabile si care se revizuiesc periodic;
- alimenteaza integral bugetele locale ale unitatilor administrativ- teritoriale;
Informatiile referitoare la impozitele si taxele locale sunt de interes public, autoritatile administratiei
publice locale avand obligatia sa asigure accesul liber si neingradit la acestea.

1.2. Clasificarea impozitelor si taxelor locale

1.2.1. Clasificarea impozitelor
 Impozitele se clasifica dupa cum urmeaza:
1. Impozit pe profit de la regiile autonome si societatile comerciale de sub autoritatea consiliilor
locale.
2. Alte impozite pe venit, profit si castiguri din capital
a) alte impozite pe venit, profit si castiguri din capital;
3. Impozite si taxe pe proprietate
a) impozit si taxa pe cladiri;
b) impozit si taxa pe terenuri;
c) taxe judiciare din timbru, taxe de timbru pentru activitate notariala si alte taxe de timbru;
d) alte impozite si taxe pe proprietate;
4. Alte impozite si taxe pe proprietate
a) taxe hoteliere;
5. Taxe pe servicii specifice:
a) impozit pe spectacole;
b) alte taxe pe servicii specifice;
6. Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizarii bunurilor sau pe desfasurarea de
activitati:
a) taxe asupra mijloacelor de transport;
b) taxe si tarife pentru eliberarea de licente si autorizatii de functionare;
c) alte taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizarii bunurilor sau pe desfasurarea de activitati;
7. Alte impozite si taxe fiscale
a) alte impozite si taxe fiscale;
Venituri din taxe administrative, eliberari de permise
a) taxe extrajudiciare de timbru;
b) alte venituri din taxe administrative, eliberari de permise;
9. Amenzi, penalitati si confiscari:
a) venituri din amenzi si alte taxe sanctiuni aplicate potrivit dispozitiilor legale;
b) penalitati pentru nedepunerea sau depunerea cu intarziere a declaratiei de impozite si taxe;
1.2.2. Clasificarea taxelor
Dupa natura lor, taxele se pot clasifica astfel: taxele judiciare, taxe extrajudiciare, alte taxe.
Dupa obiectul operatiunii care se efectueata si urmeaza a fi taxata, taxele pot fi de doua feluri: taxe
de timbru si taxe de inregistrare.
In functie de marimea lor, taxele de timbru pot fi: fixe, proportionale si progresive. Taxele fixe
se aplica la cererile si actiunile care nu se evalueaza in forma baneasca (schimbarea numelui,
eliberarea copiilor de pe acte). Taxele proportionale si progresive se aseaza asupra serviciilor evaluate
in bani.
Taxele de timbru se platesc in numerar, prin virament si prin aplicarea de timbre mobile fiscale.
Taxele de timbru se platesc in numerar si prin aplicarea de timbre mobile fiscale de catre populatie,
iar regiile autonome, societatile comerciale si institutiiile publice achita taxele prin virament.

CAPITOLUL II
ASEZAREA IMPOZITELOR SI TAXELOR LOCALE

Asezarea impozitelor presupune efectuarea mai multor operatiuni succesive, constand in stabilirea urmatoarelor
operatiuni:

a) stabilirea marimii obiectului impozabil;

b) determinarea cuantumului impozitului;

c) perceperea (incasarea) impozitului.

a) Stabilirea marimii obiectului impozabil are ca scop principal constatarea si evaluarea materiei impozabile.
Constatarea existentei acestora se face de catre organele fiscale si apoi se face evaluarea. Evaluarea materiei
impozabile se poate realiza apeland fie la metoda evaluarii indirecte (bazata pe prezumtie), fie la metoda evaluarii
directe (bazata pe probe).

Metoda evaluarii indirecte cunoaste trei variante de realizare:

Evaluarea pe baza semnelor exterioare ale obiectului impozabil permite stabilirea cu aproximatie a marimii
obiectului impozabil, fara a se lua in consideratie situatia persoanei care detine obiectul impozabil. De exemplu, la
impozitul pe cladiri erau avute in vedere urmatoarele criterii: numarul si destinatia camerelor, numarul usilor si
ferestrelor, numarul cosurilor de fum, chiria prezumta.

Dezavantajul acestei metode consta in faptul ca nu permite stabilirea cat mai exacta a marimii obiectului impozabil,
ceea ce se rasfrange negativ asupra echitatii fiscale.

Evaluarea forfetara consta in aceea ca organele fiscale, cu acordul subiectului impozabil, atribuie o anumita
valoare obiectului impozabil.

Evaluarea administrativa are caracteristic faptul ca organele fiscale stabilesc valoarea materiei impozabile pe
baza datelor pe care le au la dispozitie. Subiectul impozabil daca nu este de acord cu evaluarea facuta de organul
fiscal are dreptul sa o conteste, prezentand argumente de vigoare.

Metoda evaluarii directe cunoaste doua variante

Evaluarea pe baza declaratiei unei terte persoane consta in aceea ca marimea obiectului impozabil se
stabileste pe baza declaratiei scrise de catre o terta persoana, care cunoaste aceasta marime, care este obligata prin
lege sa o depuna la organele fiscale.

Avantajul acestei metodei consta in faptul ca elimina , in cea mai mare parte, posibilitatea sustragerii de la
impunere a unei parti din materia impozabila, deoarece, terta persoana care declara venitul nu este interesata sa
ascunda adevarul.

Evaluarea pe baza declaratiei contribuabilului (platitorului) se realizeaza cu participarea directa a subiectului

impozabil. Contribuabilul are obligatia sa tina o evidenta stricta privind veniturile si cheltuielile ocazionate de
activitatea care o desfasoara, sa incheie un bilant fiscal, sa intocmeasca si sa inainteze organelor fiscale o declaratie
din care sa rezulte veniturile pe care le realizeaza si cheltuielile care au fost efectuate pentru obtinerea acestora.

Determinarea cuantumului impozitului presupune stabilirea: persoanei care efectueaza calculul (contribuabilul
de drept sau organul fiscal); cota de impunere; reducerile si majorarile acordate; procedeul de calcul.

Cotele de impunere actuale sunt sub forma procentuala, cu cateva exceptii si reprezinta o forma de manifestare a
personalizarii impozitului. In practica fiscala se poate utiliza fie o cota de impunere generala, fie o cota standard si
un anumit numar de cote inferioare sau superioare acesteia, fie o cota aditionala fata de cota standard, in functie de
anumite obiective ale politicii fiscale.

De asemenea, este necesara precizarea procedeului de calcul, alegandu-se intre procedeul impunerii proportionale,
a progresivitatii simple sau a progresivitatii compuse. Conform procedeului de calcul ales, in urma aplicarii cotei
asupra bazei de impozitare se obtine cuantumul impozitului. Dupa aplicarea acestor reduceri sau majorari legale, in
cazul unor impozite directe se determina cuantumul final al impozitelor datorate.

Perceperea impozitelor reprezinta ultima operatiune din cadrul asezarii impozitelor. Dupa determinarea marimii
impozitului, organele fiscale trebuie sa aduca la cunostinta contribuabililor atat cuantumul impozitului datorat
statului, cat si termenele de plata a acestuia si ulterior se trece la incasarea lui.

In prezent, s-a generalizat metoda incasarii impozitelor printr-un aparat fiscal propriu, folosindu-se
urmatoarele modalitati:

Incasarea impozitelor de catre organele fiscale direct de la platitori se realizeaza prin: prezentarea
contribuabilului la sediul organelor fiscale si achitarea impozitului datorat din proprie initiativa; sau deplasarea
incasatorilor la domiciliul platitorilor si incasarea impozitelor datorate;

Stopajul la sursa consta in retinerea si varsarea impozitului datorat statului de catre o terta persoana.

Perceperea prin aplicarea de timbre fiscale se practica in cazul taxelor datorate statului pentru actiunile in
justitie si, de asemenea, pentru taxele privind actele, certificatele si diferite documente elaborate de organele
administratiei de stat.

2.1. Elemente tehnice ale impozitelor

Pentru o mai buna intelegere a modalitatilor de aplicare a impozitelor, a procedurii determinarii si platii lor, vom face
in continuare o prezentare a elementelor impozitelor.

Obiectul impozitului reprezinta elementul concret asupra caruia se aseaza si calculeaza un impozit. In functie de
impozit putem avea, ca obiect impozabil: averea in cazul impozitului si taxei pe cladiri, impozitului si taxei pe teren,
impozitul asupra mijloacelor de transport.

Baza impozabila poate fi denumita si materia impozabila si reprezinta elementul pe care se fundamenzeaza
calculul impozitului. Baza de calcul difera de obiectul impozabil, de exemplu: impozitul si taxa pe cladiri are ca obiect
imobilul respectiv (constructia inaltata la suprafata pamantului si care serveste la adapostirea de activitati, de
oameni, de animale, de produse, de materiale, de instalatii), baza de calcul fiind reprezentata de valoarea
impozabila a cladirii, stabilita diferit pentru persoane fizice fata de cele juridice.
Subiectul impozitului (contribuabilul) este persoana fizica sau juridica obligata prin lege sa plateasca impozitul.
Trebuie sa facem insa distinctie intre subiectul impozitului si suportatorul acestuia, deoarece nu intotdeauna
subiectul impozitului il si suporta.

Platitorul impozitului reprezinta persoana fizica sau juridica care are obligatia sa plateasca impozitul catre bugetul
local la un anumit termen. In principiu, platitorul impozitului este subiectul impozabil, dar uneori platitorul poate fi o
alta persoana decat subiectul impozabil.

In conformitate cu Codul de procedura fiscala [9], platitor al obligatiei fiscale este debitorul sau persoana care,
in numele debitorului, conform legii, are obligatia de a plati sau de a retine si de a plati, dupa caz, impozite, taxe.
Suportatorul impozitului desemneaza persoana fizica sau juridica ce suporta impozitul.

Unitatea de impunere are menirea sa masoare obiectul impozabil. In cazul impozitului pe venit, unitatea de
evaluare o reprezinta unitatea monetara in care se exprima venitul. Unitatea de evaluare poate fi reprezentata si de

unitati de masura naturale, ca de exemplu: pentru constructii, arii (ha) pentru terenuri; capacitatea cilindrica a
motorului, pentru mijloacele de transport; kg, litru, bucata pentru unele impozite indirecte.

Cota de impunere reprezinta impozitul ce revine unei unitati de impunere (evaluare).

Cota de impunere poate avea forma procentuala sau fixa.

Cota fixa reprezinta o suma determinata, prestabilita, pentru intreg obiectul impozabil sau pe transe ale acestuia.

Cota procentuala de impunere se foloseste atunci cand obiectul impozitarii este valoarea baneasca a unui bun sau
venit realizat de catre contribuabil.

Termenul de plata (scadenta) reprezinta data pana la care impozitul trebuie achitat, nerespectarea acestuia
atragand unele plati suplimentare de impozit.

Asieta cuprinde totalitatea masurilor care se iau in vederea identificarii obiectului impozabil, stabilirea marimii
materiei impozabile si determinarea impozitului de plata.

2.2. Asezarea impozitul si taxei pe cladiri

a) Impozitul si taxa pe cladiri de la persoane fizice

Impozitul si taxa pe cladiri reprezinta o contributie baneasca anuala ce se datoreaza bugetului local, al comunei,
al orasului sau municipiului de catre persoane ce detin in proprietate cladiri, in raza carora este situata cladirea in
Romania.

Taxa pe cladiri reprezinta sarcina fiscala a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de
folosinta.

Impozitul pe cladiri este unul dintre cele mai importante impozite locale din punct de vedere al ariei de acoperire si
volumului incasarilor la bugetul local. Se datoreaza pentru cladirile aflate in proprietatea contribuabililor, indiferent
de locul unde acestea sunt situate si de destinatie. Se datoreaza impozit pe cladire indiferent daca aceasta este
localizata in intravilanul sau in extravilanul localitatii.

Subiectul acestui impozit este constituit din:

a) Contribuabilii care au in proprietate cladiri, indiferent de locul unde sunt situate si de destinatia acestora;

b) Contribuabilii care au in administrare sau folosinta cladiri proprietate de stat;

c) Unitatile care administreaza cladirile care constituie fondul locativ de stat.

Impozitul pe cladiri este anual si se datoreaza de catre contribuabili pentru cladirile aflate in proprietatea lor,
indiferent de locul unde sunt situate si de destinatia acestora.

Daca o cladire este detinuta in proprietate de mai multi contribuabili, impozitul aferent cladirii este datorat de
contribuabili astfel:

 proportional cu suprafata detinuta (in cazul in care sunt stabilite partile individuale);
 impartind impozitul total la numarul de contribuabili (daca nu sunt stabilite partile individuale);
 in cazul in care o persoana are in administrare sau in folosinta o cladire pentru care se datoreaza chirie pe
baza unui contract de inchiriere, impozitul este datorat de proprietar;

Obiectul impozabil il reprezinta cladirile proprietate a persoanelor fizice si juridice situate in comunele, orasele si
municipiile din Romania.

Baza impozabila a cladirilor ce apartin contribuabililor persoane fizice o reprezinta valoarea lor stabilita potrivit
unor criterii si norme. Valoarea unei cladiri sau constructii ce apartine persoanelor fizice depinde de suprafata
construita, desfasurata si de valorile impozabile pe metru patrat de suprafata construita. Suprafata construita
desfasurata se determina prin insumarea suprafetelor sectiunilor tuturor nivelurilor sale, inclusiv a balcoanelor, a
logiilor sau a celor situate la subsol. In calcul nu se cuprind suprafetele podurilor, cu exceptia mansardelor, precum
si cele ale treptelor si terasele neacoperite.

Suprafata construita desfasurata a cladirii este justificata prin actul de proprietate, planul cadastral sau, in lipsa
acestora, prin schite sau alte documente asemanatoare.

În categoria impozitelor si taxelor locale sunt incluse:

- -impozitul pe clădiri;
- -impozitul pe teren;
- -taxa asupra mijloacelor de transport;
- -taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizaţiilor;
- -taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama și publicitate;
- -impozitul pe spectacole;
- -taxa hotelieră;
- -taxe speciale;
 - -alte taxe locale.
1. Impozitul si taxa pe clădiri
Clădire - este orice construcţie situată deasupra solului și/sau sub nivelul acestuia, indiferent de
denumirea ori de folosinţa sa, și care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de
oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalaţii, echipamente și altele asemenea, iar
elementele structurale de baza ale acesteia sunt pereţii și acoperişul, indiferent de materialele din
care sunt construite. Încăperea reprezintă spaţiul din interiorul unei clădiri.
Scutiri - monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, muzee ori case memoriale, lăcaşuri
de cult;
- clădirile proprietate a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale sau a oricăror instituţii
publice, cuexcepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
- clădirile unităţilor sanitare publice etc.

Calculul impozitului pentru persoane fizice

- Cota de impozitare de 0,1% * Valoarea impozabilă a clădirii.

Valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în funcţie de rangul localităţii (A, B, C, D) și zona în care este amplasată
clădirea (0 I II III IV V), prin înmulţirea valorii determinate cu coeficientul de corecţie corespunzător, prevăzut în tabel.
În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificaresau extindere,
din punct de vedere fiscal, anul terminării se actualizează, astfel ca acesta se considera ca fiind cel în care au fost
terminate aceste ultime lucrări.
În cazul deţinerii a două sau mai multe clădiri utilizate ca locuinţă, care nu sunt închiriate unei
alte persoane, impozitul pe clădiri se majorează, în ordinea dobândirii lor, după cum urmează:
- cu 15% pentru prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;
- cu 50% pentru cea de-a doua clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;
- cu 75% pentru cea de-a treia clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;
- cu 100% pentru cea de-a patra clădire si următoarele în afara celei de la adresa de domiciliu.

Calculul impozitului datorat de persoanele juridice

= Cota de impozitare (0,25% - 1,50%) asupra valorii de inventar a clădirii.

Valoarea de inventor este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrata în contabilitatea proprietarului
clădirii, conform prevederilor legale în vigoare.În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire,
consolidare, modernizare, modificaresau extindere, de către locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are obligaţia sa
comunice locatoruluivaloarea lucrărilor executate pentru depunerea unei noi declaraţii fiscale, în termen de 30 de zile
de la data terminării lucrărilor respective.

⇒ Valoarea impozabila se reduce cu 15% în cazul unei clădiri a cărei valoare a fost recuperată integral pe calea
amortizării.
⇒ Valoarea impozabila a unei clădiri care a fost reevaluata este valoarea contabilarezultata în urma reevaluării,
înregistrata ca atare în contabilitatea.
⇒ În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluata în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţa, cota impozitului pe
clădiri se stabileşte de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Chișinău între 5 % si 10 % si se aplică la
valoarea de inventar din contabilitate, până la sfârşitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare.