Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava

Facultatea de Inginerie Alimentară

Program de studiu: Protecția Consumatorului și a Mediului

Mașina de tocat legume cu disc vertical

Profesor coordonator:
Prof. dr. ing. Mironeasa Silvia
Studentă:
Cocerhan Maria
Cuprins
Cuprins .................................................................................................................................................. 2
1. Destinație și clasificare ..................................................................................................................... 3
1.1. Generalități ................................................................................................................................. 3
2. Elementele componente .................................................................................................................... 6
3. Tipuri de asamblări, principiu de funcționare ............................................................................... 8
3.1. Asamblări nedemontabile.......................................................................................................... 8
3.2. Asamblări demontabile ............................................................................................................. 8
3.3. Principiul de funcționare: ......................................................................................................... 9
4. Materiale utilizate pentru executarea elementelor componente ................................................. 10
5. Tipurile de solicitări la care sunt supuse prin cordoane de mașini din componență în timpul
utilizării ................................................................................................................................................ 13
6. Descrierea proceselor tribologice specifice ( frecare, uzare, lubrifiere)..................................... 15
6.1. Frecarea .................................................................................................................................... 15
6.2. Uzarea ....................................................................................................................................... 15
6.3. Lubrifierea ................................................................................................................................ 16
7. Precizarea tipului de transmisie a mișcării, a mecanismelor specifice și a eventualelor organe
pentru conducerea și comanda circulației fluidelor......................................................................... 17
8. Măsuri de igienizare (curățare, dezinfectare) .............................................................................. 19
8.1. Curățare .................................................................................................................................... 19
8.2. Dezinfectarea ............................................................................................................................ 19
9. Norme de securitate și sănătate în muncă..................................................................................... 21
9.1. Reguli de prevenire a incendiilor în procesul de repare a pieselor. .................................... 21
9.2. Instructajul personalului din unitățile pentru repararea utilajelor .................................... 21
10. Bibliografie .................................................................................................................................... 22

2
1. Destinație și clasificare
1.1. Generalități
În industria alimentară se impune ca materiile prime, produsele finite sau cele
intermediare să fie mărunțite fie prin accelerarea unei faze tehnologice, fie pentru obținerea
unui anumit produs din materie primă, sau pentru ușurarea comercializării produselor. În
unele cazuri se urmărește aducerea produsului la o anumită formă cerută de faza tehnologică
care urmează în cadrul procesului tehnologic. Mărunțirea poate fi definită ca operația care are
ca obiect reducerea volumului individual al particulelor de materiale sub acțiunea unei forțe
mecanice. Materialele supuse mărunțirii se pot găsi inițial în stare solidă, lichidă sau gazoasă.
Mașinile universale de tăiat legume sunt utilizate pentru tăierea/tocarea diferitelor
legum și sunt destinate pentru mărunțirea și tocarea produselor solide. Se realizează în funcție
de duritatea, plasticitatea sau elasticitatea produselor. Operația de mărunțire se face în funcție
de proprietățile materiei prime și ale produsului finit obținut. Operația în care un produs cu
volum mare este obținut în bucăți cu volum mai mic, se numește mărunțire. Majoritatea
proceselor tehnologice prelucrează materia primă după ce mai întâi a fost obținută sub formă
de particule de o anumită dimensiune (de exemplu, sfecla de zahăr se taie în tăieței înainte de
a fi supusă difuziei, miezul de floarea-soarelui este mărunțit în particule fine înainte de a fi
supus extracției). În alte cazuri, din procesul tehnologic trebuie să se obțină produse finite sub
formă de bucăți (de exemplu produse de panificație) sau chiar pulbere (de exemplu cacao). În
unele operații mărunțirea are ca scop stabilirea nu numai a unor bucăți, granule etc. cu volum
mic, ci uneori de o anumită formă (de exemplu rondele de morcovi, cuburi de cartofi, felii de
ceapă etc. …).
Mașina de tăiat legume cu disc vertical/orizontal realizează tăierea/tocarea legumelor
prin rotirea acestora în dreptul unor cuțite montate vertical sau orizontal [Petculescu E.,
Dinache P., Ioancea L.]; [Bacu C. 1998].
Mărunțirea produselor solide se realizează în funcție de duritatea, plasticitatea sau
elasticitatea produselor astfel [Petculescu E., Dinache P., Ioancea L.]; [Bacu C. 1998]:
- prin concasare sau sfărâmare, atunci când materia primă solidă cu duritate
mare și de dimensiuni mari este transformată în bucăți de mărime mijlocie;
- prin granulare, când bucățile dure de mărime medie sunt transformate în bucăți
mici;
- prin dezintegrare, se obțin particule fine din produsele cu duritate mică;

3
 - prin măcinare se obțin granule mici sau pulberi din produse cu densitate
redusă;
- prin tăiere sau divizare se obțin bucăți mici din produse cu consistența mare
(cum sunt carnea, aluatul, fructele etc.)
- prin tocare se obțin mărunțirea la dimensiuni extrem de fine a unor produse cu
consistență mare (de exemplu carnea).
Denumirea particulară este determinată de:
- dimensiunea particulei inițiale;
- mașina cu care s-a realizat mărunțirea;
- modul de realizare al mărunțirii.
Mărunțirea lichidelor se realizează prin pulverizare sau emulsionare, iar mărunțirea
fazelor gazoase se realizează prin dispersare.
Mașinile de mărunțit se clasifică în patru grupe după principala forță care acționează
asupra materialului [Petculescu E., Dinache P., Ioancea L.]; [Bacu C. 1998]:
- mașini de mărunțire prin compresiune;
- mașini de mărunțire prin lovire;
- mașini de mărunțire prin frecare;
- mașini de mărunțire prin tăiere.
Mașinile de mărunțit definibile ca mașini care transformă energia mecanică în energie
de suprafață, în funcție de natura materialului supus mărunțirii, se clasifică în două mari
grupe:
- mașini de tăiat;
- mașini de mărunțit propriu zis.
Mașinile de tăiat se clasifică:
După tipul de cuțit utilizat:
- cuțite-disc;
- cuțite plane;
- cuțite stea.
După mărimea bucăților tăiate:
- tăierea în bucăți mari;
- tăierea în bucăți medii;
- tăierea în bucăți mici;
- tăiere fină (tocare).

4
Tipuri de mărunțire:
- mărunțire grosieră;
- mărunțire medie;
- mărunțire fină;
- măcinare obișnuită;
- măcinare elicoidală.

5
2. Elementele componente
Elementele componente ale mașinii cu disc vertical pentru tăiat legume sunt
[Mironeasa S., Mironeasa C., 2010]:
- carcasă(1);
- discul port-cuțit(2);
- ax de antrenare(3);
- cuțit(4);
- reductor(5);
- arbore(6);
- lagăr(7);
- suport port lagăr(8);
- suport port-cuțit(9).
Mașina de tocat legume este alcătuită din: carcasă (1) în interiorul căreia se află discul
port-cuțit (2) montat pe axul de antrenare (3), fiecare cuțit(4) este montat într-un lăcaș, astfel
construit încât permite așezarea muchiilor cuțitelor la 3-5 mm deasupra discului, creând o
mică fantă prin care trec bucățile de legume tăiate. Distanța dintre muchiile cuțitului și disc
determină grosimea bucăților de legume. Discul port-cuțite (2) se rotește cu 76-100 rot/min,
mișcarea fiind transmisă prin reductorul (5) de la electromotor.
Discul port-cuțit se poate monta în poziție verticală, în acest caz mașina are forma din
figura 1. Cuțitul precum și poziția acestuia față de produsele supuse tăierii determină
mărimea și forma bucăților.

6
7
3. Tipuri de asamblări, principiu de funcționare
Tipuri de asamblări: demontabile și nedemontabile.

3.1. Asamblări nedemontabile

Asamblarea nedemontabilă reprezintă operația de îmbinare a pieselor unui sistem care
nu poate fi desfăcută decât prin distrugerea lor parțială sau totală. [Mironeasa S., 2012]
În categoria asamblărilor nedemontabile, fac parte următoarele tipuri de asamblări:
[Mironeasa S., 2012]
- prin nituire;
- prin sudare;
- prin lipire;
- prin încleiere.
O asamblare întâlnită la mașina cu disc vertical pentru tocat/tăiat legume este
asamblarea nedemontabilă și anume asamblarea sudată, la carcasa(1) a mașinii. Lagărul este
nedemontabil, la fel și suportul port-lagăr și sunt unite prin sudare.
Asamblările sudate sunt îmbinări nedemontabile care se realizează prin procedeul
tehnologic de sudare. Prin sudare se asamblează nedemontabil două piese de același material
sau din materialele diferite dar care au compoziție chimică apropiată [Mironeasa S., 2012].
În cazul mașinii de tăiat legume, tipul de asamblare nedemontabilă care se încadrează
este sudarea.
Procedeul de sudare înseamnă unirea prin fuziune a două piese sau materiale din
metal sau din polimeri (materiale termoplastice), la temperaturi foarte ridicate.
Sudarea este utilizată în construcția de mașini pentru îmbinarea a două sau mai a
multor piese, ca procedeu de fabricație prin combinarea cu alte operații tehnologice, ca mijloc
de recondiționare a unor piese și ca procedeu de taiere [Mironeasa S., Mironeasa C., 2010].

3.2. Asamblări demontabile

În industria alimentară se impune deseori demontarea parțială a unor subansamble
chiar și în cazul în care nu apar defecte ale pieselor și pentru a fi supuse operațiilor de
spălare. Această operație este posibilă datorită asamblării filetate-asamblării demontabile. O
asamblare filetată este o îmbinare între două piese conjugate ce utilizează o cuplă elicoidală

8
de fixare, alcătuită dintr-o piesa cuprinsă, cu filet exterior, denumită șurub și una
cuprinzătoare cu filet interior și anume piuliță [Mironeasa S., Mironeasa C., 2010].
Discul port-cuțit, arborele și suportul port-cuțit sunt demontabile. Cuțitele de pe
discul port-cuțit sunt prinse cu știfturi, iar arborele este asamblat prin filetare.
Asamblări demontabile - care în urma desfacerii pieselor asamblate nu are loc nici-o
deteriorare a vreuneia dintre piese. Din aceasta categorie amintim[Mironeasa S., Mironeasa
C., 2010]:

- asamblări filetate (șurub - piuliță);

- asamblări prin formă (pene, caneluri, profiluri poligonale);
- asamblări prin frecare (pe con, cu strângere);
- asamblări elastice.
Asamblările prin șuruburi fac parte dintre cele mai răspândite asamblări demontabile.
Ele au în compunere cel puțin două piese cu filet și cea de-a treia cu/sau fără filet. Filetul
reprezintă urma (suprafața) lăsată de un profil oarecare (triunghiular, pătrat, trapezoidal,
circular) pe un cilindru sau con în deplasarea axiala a acelui profil
[https://www.scritub.com/tehnica-mecanica/Asamblari-demontabile103178228.php].

3.3. Principiul de funcționare:

Produsele sunt alimentate în mașina pe la partea superioară și prin cădere liberă se
așează peste disc, care fiind în mișcarea de rotație, antrenează produsul spre partea îngustată a
carcasei, obligându-l să stea presat peste lamele cuțitelor. Prin rotirea cuțitelor, acestea vin în
dreptul produsului, tăindu-l în felii de grosime egală cu distanța dintre muchia cuțitului și
discul portcuțit. Discul port-cuțit se poate monta în poziție verticală dar și orizontală.

9
4. Materiale utilizate pentru executarea elementelor componente
Materialele utilizate în construcția mașinilor, utilajelor și instalațiilor din industria
alimentară se aleg în mod special pentru funcția tehnică pe care o au de îndeplinit și ținând
seama de consumurile de material și energie, calitate, fiabilitate, economicitate ,duritate,
cerințe privind siguranța alimentară și de protecție a mediului ambiant. Alegerea judicioasă a
materialelor impune cunoașterea proprietăților care trebuie îndeplinite de piesele în
exploatare. Siguranța în exploatare se poate realiza încă de la proiectare ,cunoscând
următoarele [Mironeasa S., Mironeasa C.,2010]:
- condițiile de lucru în exploatare și anume: rolul funcțional, tipul, caracterul și
valoarea solicitărilor mecanice, condițiile de temperatură și de mediu etc.;
- principalele proprietăți în baza cărora se va alege oțelul, fonta, sticla, diverși
polimeri etc.
Materialele supuse mărunțirii fiind mai mult sau mai puțin fiabile, ca grad de tărie se
consideră rezistența la compresiune, criteriul după care materialele se clasifică în [Mironeasa
S., Mironeasa C.,2010]:
- materiale moi;
- materiale semi-tari;
- materiale tari.
La alegerea materialelor pentru construcția pieselor din componența utilajelor și
instalațiilor din domeniul industriei alimentare se iau în vedere următoarele criterii
[Mironeasa S., Mironeasa C.,2010]:
- condițiile de funcționare;
- proprietățile mediului cu care materialul vine în contact (temperatură,
agresivitate, condiții impare de igienă și de procesul tehnologic);
- tipul de material care poate satisface proprietățile necesare(rezistență
mecanică, rezistență la uzură, oboseală, vibrație).
Materialele din care se confecționează arborii și osiile se aleg în funcție de scopul
urmărit și de condițiile impuse în funcționare, de tehnologia de execuție adoptată etc. La
alegerea unui anumit tip de oțel se ține seama atât de solicitările la care sunt supuse aceste
organe de mașini cât și de siguranța în exploatare, alegere ce depinde și de criteriul
tehnologic și de cel economic [Mironeasa S., Mironeasa C.,2010].

10
 Materialele utilizate în construcția mașinilor, utilajelor și instalațiilor din industria
alimentară se aleg în mod special pentru funcția tehnică pe care o au de îndeplinit [Mironeasa
S., Mironeasa C.,2010].
Materiale pentru construcția organelor de mașini se împart în [Mironeasa S.,
Mironeasa C.,2010]:
- materiale metalice;
- materiale nemetalice.
Cele metalice pot fi [Mironeasa S., Mironeasa C.,2010]: feroase și neferoase. Cele
feroase se împart în fonte și oțel.
Cele nemetalice se clasifică în [Mironeasa S., Mironeasa C.,2010]:
- materiale plastice;
- materiale de tip elastomer;
- materiale sticloase și ceramice;
- materiale fibroase.
Un element important al mașinii cu disc vertical pentru tăiat legume este axul, organ
de mașină care susține elementele cu mișcare de rotație și este spus mai ales la solicitarea de
torsiune, motiv pentru care acesta necesită să fie confecționat din oțel de bună calitate.
Carcasa(1) mașinii poate fi realizată din fontă cenușie cu grafit lamelar pentru că
acest tip de fontă are capacitatea foarte mare de amortizare a vibrațiilor și prezintă rezistență
mare la rupere prin compresiune.
Șuruburile și piulițele folosite pentru asamblarea mașinii sunt confecționate din bare
laminate de oțel, metale și aliaje neferoase, iar dacă sunt mai puțin utilizate se folosește oțel
carbon obișnuit. Pentru șuruburile de fundație, care necesită o rezistență la uzură se vor
utiliza oțeluri aliate tratate termic.
Discul port-cuțite este confecționat din oțel inoxidabil de calitate superioară, iar
carcasa este realizată din tablă în combinație cu Nichel [Ni] și aliajele sale, care sunt
rezistente la oxidare și corodarea oțelului.
Penele longitudinale cu strângere se execută din oțeluri rezistente ca oțelul de uz
general pentru construcții, iar pentru arbore se utilizează fonta datorită bunei rezistențe la
torsiune și încovoiere și caracteristicii de amortizare a vibrațiilor.
Un alt element important este rulmentul, realizat din oțel special, deoarece se
realizează un proces de frecare între el și rulment.

11
 Rulmenții sunt confecționați din bronz, oțeluri slab aliate sau oțeluri de îmbunătățire
în stare călită urmată de revenire joasă pentru că în piesă apar atât solicitări de suprafață cât și
în volum.
Coliviile rulmenților se execută din oțel obișnuit sau tablă de oțel ambutisată, din
bronz la rulmenții oscilanți.
Arborii se execută din bare laminate de semifabricate forjate, înmatrițate prin
operația de strunjire, iar materialele din care sunt alcătuite sunt oțeluri de îmbunătățire sau de
cementare, că operația de cementare permite obținerea unor suprafețe dure, rezistente la uzură
și chiar la oboseală.
Lagărul este confecționat din oțel iar suportul port lagăr este confecționat din fontă.
Roțile dințate ale angrenajelor pot fi confecționate din fonte cenușii cu grafit lamelar
sau cu grafit nodular, pentru ca au rezistență foarte mare la oboseală, mai pot fi confecționate
din oțel carbon sau oțel aliat. Tratamentul termic poate fi aplicat întregi roți sau numai asupra
coroanei dințate. Otelurile de cementare se utilizează la realizarea roților dințate care prezintă
rezistență la uzură.

12
5. Tipurile de solicitări la care sunt supuse prin cordoane de mașini din componență în
timpul utilizării
Ca urmare a acțiunii forțelor și momentelor care apar în timpul exploatării unui sistem
mecanic, organele de mașini-elementele componente ale acestuia sunt supuse unor solicitări
diverse.
Principalele tipuri de solicitări la care sunt supuse organele de mașini [Mironeasa S.,
Mironeasa C.,2010]:
- solicitări în volum;
- solicitări la suprafață.
Solicitările în volum sunt solicitările din masa de material care duc la apariția unor
stări de tensiune sau la modificarea dimensională și/sau geometrică a formei piesei.
Tipurile de solicitări care apar în volumul materialului pot fi [Mironeasa S.,
Mironeasa C.,2010]:
- solicitări de bază;
- solicitări datorate flambajului;
- solicitări datorate temperaturii și fluajului;
- solicitări datorate șocurilor și vibrațiilor;
- solicitări la oboseală.
În cazul mașinii cu disc vertical de tocat/tăiat legume axul(3) aflat în mișcare de
rotație este supus solicitării de torsiune. Solicitările datorate flambajului se întâlnesc la
piesele lungi și subțiri solicitate la compresiune axială. Pierdere stabilității – încovoierea
bruscă a pieselor, deformabile sub acțiunea forțelor se numește pierdere a elasticității sau a
flambaj și trebuie evitat [Mironeasa S., Mironeasa C.,2010]. Aceasta poate apărea la axul(3).
Solicitările de suprafață apar datorită factorilor agresivi, se manifestă sub diverse
forme și densități și produc modificări [Mironeasa S., Mironeasa C.,2010]:
- de structură: duritatea suprafeței și agenți de murdărie;
- dimensionale ale geometriei piesei: modificarea rugozității datorită
deformațiilor rezultate din frecările care apar între suprafețele de contact, aflate în
mișcare relativă.
La cuțitele(4) pot apărea solicitări la suprafață producând modificări de structură
datorită dimensiunii legumelor, durității acestora, precum și sucul provenit în urma tăierii,
care poate contamina stratul superficial al cuțitelor, iar din acest motiv acestea sunt
confecționate din oțel special care să nu fie supus coroziunii. Penele transversale sunt

13
solicitate la încovoiere și forfecare, iar solicitarea de strivire apare între arbore și pană
[Mironeasa S., Mironeasa C.,2010].
Un alt tip de solicitare care apare la mașina cu disc vertical de tăiat/tocat legume este
solicitarea la oboseală de contact care este datorată rulmenților, care mai produc și
solicitarea de contact la rostogolire, care conduce la apariția ciupiturilor.
Arborele(6) este supus la torsiune (de către momentul de torsiune), încovoiere.
Aceste solicitări produc deformații ale arborilor și influențează buna funcționare a lagărului și
a celorlalte componente montate pe arbore.
Lagărele sunt organe de mașini care susțin arborii și osiile în mișcare de rotație. În
același timp ca organe de sprijin, permit mișcarea relativă dintre fus și cuzinetul lagărului și
asigură următoarele:
- prelucrarea sarcinilor și deformațiilor care rezultă din solicitările arborilor și
osiilor;
- deplasarea suprafețelor în mișcare relativă cu frecare minimă;
- transferul căldurii care rezultă din frecare spre mediul exterior.
Lagărul(7) este un lagăr de alunecare, acesta se unge cu lubrifiant iar porțiunea de
sprijin pe lagăr a arborelui este fusul deoarece are axa de rotație orizontală.
Dantura roților dințate este supusă următoarelor tipuri de solicitări [Mironeasa S.,
Mironeasa C.,2010]:
- încovoiere;
- presiune prin contact;
- uzură.
Solicitările care pot apărea în angrenaj sunt cele referitoare la dantura roților dințate și
anume încovoierea, presiunea de contact, uzura și oboseala.

14
6. Descrierea proceselor tribologice specifice ( frecare, uzare, lubrifiere)
În structura mașinilor și utilajelor piesele nu funcționează singure ci formează cu alte
piese cuple cinematice sau îmbinări. Prin zona de contact se transmit forțe normale
importante, între piese existând mișcări relative. Ca urmare, pe zonele de contact se dezvoltă
forțe de frecare care combinate cu viteza relativă de deplasare generează o punte de frecare,
respectiv lucrul mecanic consumat în timp prin frecare. Acest lucru mecanic este preluat de la
sursa de energie mecanică și se consumă sub două forme [Mironeasa S., Mironeasa C.,2010]:
- prin transformare în căldură;
- prin modificări dimensionale sau sub formă ale suprafețelor în contact. Aceste
modificări din urmă poartă denumirea de uzură.
Studiul frecării și uzurii, a căilor de reducere a lor, s-a construit într-o disciplină de
sine stătătoare numită tribologie [Mironeasa S., Mironeasa C.,2010].

6.1. Frecarea
Frecarea este un procese complex de natură moleculară, mecanică și energetică, care
are loc între suprafețele de contact ce sunt în mișcare relativă. Procesele de frecare pot fi
clasificate în următoarele categorii [Mironeasa S., Mironeasa C.,2010]:
- frecarea uscată;
- frecarea limită;
- frecarea semifluidă (mixtă);
- frecarea fluidă.

6.2. Uzarea
Uzarea suprafețelor reprezintă un proces ce însoțește frecarea, care se manifestă prin
deprindere de material și prin modificarea stării inițiale a suprafețelor de frecare a unui
tribosistem [Mironeasa S., Mironeasa C.,2010]. Uzura reprezintă efectele uzării, adică
procesul de pierdere nedorită și progresivă de material.
Uzura prin frecare se manifestă prin [Mironeasa S., Mironeasa C.,2010]:
- iroziunea stratului superficial;
- prin deformarea elastică și plastică a suprafeței;
- schimbarea structurii și a proprietăților materialului de construcție pe o
anumită adâncime de la suprafața de contact.

15
 În funcție de cauzele care o determină, uzura poate fi clasificată în [Mironeasa S.,
Mironeasa C.,2010]:
- uzura normala (mecanică, termică și chimică);
- uzura accidentală.

6.3. Lubrifierea
Lubrifierea este cel mai simplu mijloc de reducere a frecării între două suprafețe și
constă în interpunerea între acestea a unui strat subțire de substanță, numită lubrifiant, care
reduce substanțial frecarea.
Funcțiile lubrifiantului sunt următoarele [Mironeasa S., Mironeasa C.,2010]:
- reducerea frecării;
- asigurarea răcirii;
- menținerea unui regim termic adecvat;
- micșorează efectele prin uzare;
- asigură etanșarea;
- atenuează șocurile și vibrațiile.
În timpul mișcării relative dintre fusul arborelui și suprafața de susținere a lagărului ia
naștere o forță tangențială numită forța de frecare. Lucrul mecanic produs de această forță de
frecare dezvoltă căldură și produce uzura suprafețelor de contact. În scopul diminuării acestor
fenomene, se impune ca materialul fusului sa formeze un cuplu antifricțiune, iar condițiile de
ungere sa fie cat mai bune.
Buna funcționare a lagărului este influențată nu numai de alegerea corectă a tipului de
rulment și de alți factori cum ar fi:
- montarea corectă a rulmentului pe fus și în lagăr;
- ungerea și proprietățile lubrifiantului;
- etanșarea lagărului.
Ungerea cu ulei este singura soluție posibilă în cazul rulmenților ce funcționează la
turații și temperaturii ridicate, iar în cazul roților dințate, rulmenți prin frecare și rostogolire
unde au loc următoarele fenomene [Mironeasa S., Mironeasa C.,2010]:
- uzura prin oxidare;
- uzura cu aspect de ciupituri.

16
7. Precizarea tipului de transmisie a mișcării, a mecanismelor specifice și a
eventualelor organe pentru conducerea și comanda circulației fluidelor
Transmisiile mecanice cuprind organe de mașini care ajută la transferul puterii
mecanice între doi arbori diferiți cu modificarea parametrilor cinematici și dinamici ai
acesteia, adică viteza unghiulară și momentul de torsiune [Mironeasa S. 2010 ].
La mașina cu disc vertical/orizontal pentru tocat/tăiat legume transmisia mișcării de
rotație se face cu ajutorul roților dințate care apar la cuplaj ax, sistem de acționare și ax rotor.
Cuplajele sunt organe de mașini care realizează legătura permanentă sau intermitentă
între doi arbori cu scopul transmiterii mișcării de rotație și a momentului de torsiune, fără
modificare valorii nominale și a sensului acestora. [Mironeasa S., 2010]
Principalele criterii cinematico-geometrice de clasificare a roților dințate, respectiv a
angrenajelor [Mironeasa S., Mironeasa C., 2010]:
- poziția relativă a axelor;
- axa longitudinală a dinților;
- forma profilului dinților;
- poziția danturii față de corpul roților;
În funcție de soluția constructivă și rolul funcțional, cuplajele pot fi: mecanice,
hidraulice și electromagnetice. Cuplajele mecanice sunt clasificate în funcție de natura
legăturii realizate între elementele care pot fi [Mironeasa S., Mironeasa C., 2010]:
1. Cuplaje permanente:
- cuplaje fine;
- cuplaje mobile.
2. Cuplaje intermitente:
- cuplaje comandate
- cuplaje automate
Cuplajul permanent fix al mașinii cu disc vertical pentru tăiat legume este utilizat
pentru îmbinarea rigidă a doi arbori, acestea preluând atât momente de torsiune cât și
momente de încovoiere, folosindu-se în acest fel de cuplaje cu pene disc pentru transmiterea
momentelor de torsiune mari.
Transmisiile prin roți dințate, dinamite și angrenaje fac parte din categoria
transmisiilor directe care transferă mișcarea de rotație, respectiv puterea de la un arbore
conducător la un arbore condus.

17
 Un angrenaj este format dintr-o pereche de roți dințate montate pe cei doi arbori, una
pe arborele conducător denumită pinion (roată dințată conducătoare), iar cealaltă pe arborele
condus.
Roțile dințate au executate pe periferia lor niște proeminențe numite dinți și goluri. În
timpul transmiterii mișcării, dinți roții conducătoare pătrund succesiv în golurile dintre dinții
roții conduse și realizează presiune de contact antrenându-i prin angrenare.

18
8. Măsuri de igienizare (curățare, dezinfectare)
Folosirea rațională a utilajelor și a instalațiilor depinde, în mare măsură de modul cum
se asigură curățarea și în cazul industriei alimentare cum se asigură dezinfectarea lui
[Mironeasa S. 2012].
Schema generală după care se face spălare și dezinfectarea:
- pregătirea soluțiilor;
- îndepărtarea resturilor cu ajutorul periilor din materiale plastice;
- spălarea suprafețelor murdare ale utilajelor se face cu evacuarea reziduurilor în
jos;
- spălarea propriu-zisă sau mecanică se va realiza cu ajutorul unor substanțe
chimice de igienizare;
- soluția de curățare trebuie sa fie în concentrație specifică utilajului;
- durata de acțiune a substanței de curățare pe suprafața respectivă trebuie să fie
conform utilajului după care urmează o clătire cu apă în vederea îndepărtării
substanțelor chimice și a murdării.

8.1. Curățare
Utilajele folosite în industria alimentară necesită o bună întreținere, dar și o bună stare
de curățare. Curățarea utilajelor se asigură prin trei operații: degresarea, dezinfectarea și
prevenirea ruginii.
Degresarea se executa prin [Mironeasa S., 2012]:
- acționarea mecanică (de frecare) a utilajului este operația ce constă în
îndepărtarea grăsimii depusă pe suprafața acestuia, prin spălare sau deprindere cu
ajutorul unor materiale adecvate acestuia;
- acționarea chimică cu ajutorul unei soluții (substanțe chimice) se face cu
atenție pentru a nu coroda utilajul;
- prin combinarea celor două procedee.

8.2. Dezinfectarea
Dezinfectarea se face cu detergenți, soluții antiseptice și se execută prin acțiunea
căldurii în scopul distrugerii microbilor ce pot rămâne după spălare la alegerea soluției de
curățare se are în vedere ca aceasta să realizeze [Banu C., 1999]:

19
 - dispersia murdării a soluției de curățare;
- saponificarea grăsimii.
Agenții de curățare trebuie să îndeplinească următoarele condiții [Mironeasa S. 2012]:
- să aibă o capacitate curățare mare;
- să fie solubil în apă;
- după clătirea suprafețelor curățate să nu rămână urme de substanțe;
- să aibă toxicitate redusă;
- să nu fie sensibil la variații de duritate a apei folosite;
- să nu aibă capacitatea de spumare prea mare.
Substanțele dezinfectante trebuie să îndeplinească următoarele cerințe [Sahleanu E.,
2004]:
- să nu fie toxice pentru om la dozele care se utilizează;
- să nu imprime miros și gust produselor alimentare;
- să fie solubile în apă;
- să aibă o bună capacitate de pătrundere.

20
9. Norme de securitate și sănătate în muncă
Măsuri de securitate a muncii și a mediului ambiant a mașinii de tocat legume.
Prin respectarea regulilor de protecția muncii se poate menține un ritm ridicat de
reparații fără să se producă accidente la locul de muncă.

9.1. Reguli de prevenire a incendiilor în procesul de repare a pieselor.

În procesul de repare a pieselor, numeroase cauze pot provoca incendii. De aceea
secțiile cu degajări mari de căldură se construiesc din materiale rezistente la foc, iar
materialele explozibile sau ușor inflamabile nu se depozitează în apropierea locurilor cu
temperaturii ridicate. O deosebită atenție trebuie acordată iluminatului artificial, care prin
deranjamentele sare poate provoca incendii în secțiile în care se lucrează cu materiale
explozive, cum ar fi: sudare oxiacetilenică, depuneri galvanice etc. ventilarea secțiilor elimină
gazele ușor inflamabile, iar fumatul sau prezența focului în secțiile cu degajări cu gaze
explozive sau în apropierea materialelor inflamabile este interzis.
Fiecare secție trebuie să fie tratată cu suficienți hidranți, stingătoare cu spumă sau
dioxid de carbon, lăzi cu nisip uscat și alte materiale de stingerea incendiilor.

9.2. Instructajul personalului din unitățile pentru repararea utilajelor

Personalul unităților trebuie să cunoască normele de protecție a muncii care se referă
la activitatea pe care o desfășoară.
Instructajul se efectuează de cadre tehnice cu pregătire profesională bună, care sunt
numite de educatorul unității.
După instructajul introductiv și seminarizare, persoana care a efectuat instructajul
completează o fișă de instructaj pentru salariatul nou angajat sau nou transferat.
Instructajul la locul de muncă se face de către conducătorul procesului de producție,
pentru a familiariza pe noii angajați. Instructajul periodic se înregistrează pe fișa de instructaj
individual al salariatului, care se semnează atât de persoana care a făcut instructajul cat și de
cel instruit, iar conducătorului unității îi revine obligația ca periodic să verifice desfășurare
instructajului și însușirea lui [https://ro.scribd.com/doc/148949206/Masina-de-Taiat-
Legume].

21
10. Bibliografie
1. [Banu C., Manualul inginerului de inginerie alimentară, Editura tehnică, București,
1998]
2. [Mironeasa S., Mironeasa C., Elemente de inginerie mecanică, Editura Matrix Rom,
București, 2010]
3. [Petculescu E., Dinache P., Ioance L., Mașini, utilaje și instalații din industria
alimentară, Editura didactică și pedagogică, București]
4. [https://ro.scribd.com/doc/148949206/Masina-de-Taiat-Legume]
5. [https://www.scritub.com/tehnica-mecanica/Asamblari-demontabile103178228.php]

22