Introducere........................................................................................................................................

1
CAPITOLUL I - ASPECTE PRIVIND INFORMATIZAREA ÎNTREPRINDERILOR DIN
ROMÂNIA.......................................................................................................................................2
I.1.Prezentare generală (Caracterizare) a intreprinderilor............................................................2
I.2. Soluții informatice disponibile pentru întreprinderi...............................................................3
I.3. Prezența riscului de faliment în soluțiile informatice disponibile întreprinderilor................4
CAPITOLUL II – ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT...........................................................8
II.1. Aspecte teoretice privind riscul de faliment.........................................................................8
II.2. Analiza statică a riscului de faliment pe baza bilanţului patrimonial.................................10
II.2.1. Bilantul contabil. Active şi pasive. Echilibru financiar...............................................10
II.2.2. Contul de profit şi pierdere..........................................................................................12
II.2.3 Instrumentele analizei patrimoniale..............................................................................13
II.3. Analiza riscului de faliment în intreprinderile românești, prin metoda scorurilor.............15
II.3.1. Modele externe............................................................................................................16
II.3.1.1. Modelul Altman........................................................................................................16
II.3.1.2. Modelul Conan&Holder...........................................................................................17
II.3.2.Modele autohtone.........................................................................................................18
II.3.2.1 Modelul Robu-Mironiuc............................................................................................18
II.3.2.2. Modelul Mânecuţă şi Nicolae...................................................................................19
II.3.2.3. Modelul B-Băileşteanu.............................................................................................21
II.3.2.4. Modelul. I-Ivoniciu (50 întreprinderi)......................................................................21
II.3.2.5. Modelul I. Anghel.....................................................................................................22
II.3.2.6. Modelul Cămășoiu/Negoescu...................................................................................23
II.3.2.7. Modelul Băncii Comerciale Române........................................................................23
CAPITOLUL III - STUDIU DE CAZ: ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT LA S.C.
VERTRANTIS S.R.L.....................................................................................................................26
III.1. Descrierea activităţii companiei - scurt istoric..................................................................26
III.2. Analiza statica a riscului de faliment pe baza bilanţului patrimonial................................26
III.3. Evaluarea riscului de faliment prin metoda scorurilor......................................................31
III.3.1. Modelul Altman..........................................................................................................34
III.3.2. Modelul Conan & Holder...........................................................................................36
III.3.3. Modelul Robu-Mironiuc.............................................................................................39
III.3.4. Modelul A – Ion Anghel.............................................................................................42
Concluzii.........................................................................................................................................46
Bibliografie:....................................................................................................................................48
Anexa 1 – Bilanțul prescurtat.........................................................................................................50
Anexa 2 – Contul de profit și pierdere al entității..........................................................................51

0
Introducere
Odată cu trecerea la economia de piaţă s-a impus ca o necesitate obiectivă cunoaşterea
unor informaţii cât mai precise privind riscul de faliment la un moment viitor. Preocuparea pentru
predicţia riscului de faliment s-a concretizat, pe plan mondial, începând cu anii ’60 ai secolului
trecut, în elaborarea unei metode numită metoda scorurilor, care a cunoscut o importantă
dezvoltare datorită utilizării unor elemente statistice de analiză a situaţiei financiare, pornind de
la un ansamblu de rate..
,,Introducere” este un preambul ce face legătura cu sfera cercetării problematicii luate în
studiu, făcând o trecere sumară în revistă a stadiului actual al cunoașterii.
Primul capitol prezintă dezvoltarea sistemului informaţional, elaborarea informaţiei unde
este constituit ca o componentă importantă în managementul unei firme.
În capitolul doi prezentăm evaluarea şi estimarea riscului de faliment, eficienţa
echilibrului financiar al unei firme, cauzele, formele de manifestare a riscului de faliment. Acestă
analiză evidenţiază diferenţele dintre anumiţi indicatori pentru firmele performante sau cele în
faliment.
În capitolul trei abordăm o analiză comparativ a riscul de faliment asupra societății S.C.
VERTRANTIS S.R.L prin metoda scorurilor folosind modele externe (Altman, Conan&Holder)
şi modele autohtone (Robu – Mironiuc, Anghel).

1
CAPITOLUL I - ASPECTE PRIVIND INFORMATIZAREA ÎNTREPRINDERILOR DIN
ROMÂNIA
I.1.Prezentare generală (Caracterizare) a intreprinderilor
Lumea în care trăim este într-o continuă schimbare, în permanent suntem conectaţi cu
lumea virtuală, aplicaţiile informatice ne coordonează munca şi viaţa influenţându-ne pozitiv sau
negativ. De aceeia firmele investesc din ce în ce mai mulţi bani în vederea informatizării, care nu
intotdeauna determină creşterea performanţelor firmelor. Tehnologia nu determină creşterea
productivităţii muncii .
Angajaţii buni doresc să-şi perfecţioneze permanent cunoştinţele, să găsească noi
posibilităti de rezolvare a problemelor cu care se confruntă şi noi metode de îmbunatăţire a
preformanţelor personale şi ale echipei din care fac parte.
Managerii îşi doresc un acces cât mai rapid la informaţii obiective, pertinente, fiabile,
actuale, care să contribuie la creşterea performanţelor angajaţilor, ale produselor oferite, ale
întreprinderii în general, pentru a-şi consolida poziţia pe o piaţă din ce în ce mai dinamică. Ideal
ar fi ca sistemele informatice ale firmei să poată semnala în timp util diferitele probleme cu care
aceasta se confruntă, să ofere diferite soluţii şi să prevadă consecinţele acestora, lăsând
managerului dreptul de a lua decizia finală. Realizarea unui astfel de sistem informatics
performant presupune însă mai mult decât alegerea corectă a hardware-lui si a software-lui.
Hardware-ul trebuie dimensionat corespunzător, software-ul trebuie adaptat necesităţilor
specifice ale entităţii economice privind colectarea şi prelucrarea informaţiilor, persoalul trebuie
instrui în mod corespunzător, astfel încât eficienţa implementării unui astfel de sistem să fie
maxima.
În România, cercetarea şi proiectarea sistemelor informaţionale a înregistrat în ultimii ani
progrese semnificative. Se poate vorbi, în prezent, de încercarea conturării unei concepţii proprii
în acest domeniu. Cu toate acestea, experienţa practică în întreprinderile comerciale a arătat că,
de multe ori, analizele s-au limitat la abordarea parţială a unui sistem informaţional, precum
descrierea suporţilor de informaţie, a documentelor folosite sau procedeelor de prelucrare,
facându-se abstracţie de ideea de sistem. Ţinând seama de efectele negative ale unei asemenea
maniere de abordare, este obligatoriu de semnalat faptul că numai abordarea integrată a

2
sistemului informaţional conduce la ceea ce se defineşte drept management complex şi complex
în firmele comerciale româneşti.
Un sistem informaţional reprezintă un ansamblu complex, organizat de oameni, maşini,
programe, procedee şi activităţi practice, concretizate în compartimente cu legături
informaţionale, alcătuind cadrul organizatoric prin intermediul căruia se elaborează şi se folosesc
informaţiile. Altfel spus, sistemul informaţional constituie un angrenaj care procură informaţiile,
le transformă într-o formă susceptibilă de a fi utilizate de fiecare treaptă de conducere, transmite
şi prelucrează deciziile, urmăreşte efectele aplicării acestora, atât în timpul execuţiei, cât şi după
terminarea acţiunii lor.
Sistemul informational al întreprinderii comerciale poate fi definit ca acea componenţă a
managementului firmei comerciale care încorporează totalitatea resurselor informaţionale create,
prelucrate şi transmise pe fluxuri şi circuite informaţionale, precum şi a tehnicilor şi mijloacelor
de procesare a acestora în vederea creşterii rapidităţii şi fiabilităţii actului decizional.

I.2. Soluții informatice disponibile pentru întreprinderi

Resursele informaţionale sunt componenţă a cărei calitate tinde să condiţioneze într-o

măsura crescândă conţinutul şi eficienţa de ansamblu a întreprinderii comerciale. Ele pot fi
definite ca reprezentând ansamblul sistemic al informţiilor generate, obţinute, disponibile şi
refolosibile din întreprinderea comercială. Tot mai mult se acreditează ideea ca resursele
informaţionale sunt o componenţă a oricărui tip de activitate. Fiecare activitate la rândul ei
generează noi informaţii, care, ulterior, sunt utile ducerii la bun sfârşit a respectivei activităţi sau
ale altor activităţi.
Procesele de natura managerială, orientate către adaptarea întreprinderii comerciale la un
mediu tot mai dinamic şi complex, impun obţinerea de informaţii vitale cu privire la piaţa
(dinamică, dimensiuni, structură etc.), la competiţie (cota de piaţă, segmente ocupate de
cumpăratori, preţuri practicate, structura ofertei, servicii oferite etc.), la sursele de aprovizionare
(localizare, conditii de livrare, preturi ), cu privire la consumatori (segmente vizate,
comportamente specifice, putere de cumparare etc.). Ca urmare, apare necesitatea organizarii la
nivelul întreprinderii comerciale a unui sistem eficient de procurare, prelucrare şi stocare a

3
acestor informaţii, care să fie în măsură să le transforme în resurse disponibile şi refolosibile,
subsumate fundamentării corespunzătoare a deciziilor privind activitatea curentă si de perspectivă
a firmei.
Resursele informaţionale condiţionează într-o măsură semnificativă, atât manifestarea
funcţiilor întreprinderii comerciale, cât şi proiectarea structurilor organizatorice pe care aceste
funcţii se bazează. Astfel, domeniile de resurse informaţionale majore privind funcţiile
întreprinderii pot fi sintetizate după cum urmează:
a. funcţia comercială – gasirea celor mai bune segmente de furnizori, valorificarea spaţiilor
de stocare şi comercializare,administrarea vânzărilor;
b. funcţia de cercetare -dezvoltare - planificarea strategică, investiţiile pentru dezvoltare,
temele de cercetare;
c. funcţia de marketing - cercetarea pieţei, strategia de reclama, planificarea vânzărilor,
analiza acestora;
d. funcţia financiar-contabilă - planificarea profitului, stabilirea capitalului, contabilitatea
cheltuielilor, contabilitatea veniturilor;
e. funcţia de personal - recrutare, selecţie, angajare, formare şi perfecţionare, salarizare,
promovare, probleme sociale;
f. funcţia de producţie - prestări servicii, ambalare, porţionare etc.
Componenţa elementară a resurselor informaţionale, informaţia constituie rezultatul
prelucrării datelor după anumite proceduri logice.
În literatura de specialitate conceptul de informaţie cunoaşte două metode:
· informaţie în sens larg, care se referă la orice informaţie care poate fi folosită în mod
direct sau indirect de către societăţile comerciale şi regiile autonome în vederea atingerii
obiectivelor propuse;
· informaţie în sens restrâns, care se referă numai la informaţiile care sunt utilizate în mod
nemijlocit în procesele economice ale firmei (contabile, financiare sau comerciale).
I.3. Prezența riscului de faliment în soluțiile informatice disponibile întreprinderilor
Riscul unei întreprinderi poate fi privit din două puncte de vedere:

4
 1) al întreprinderii, ca organizaţie economico-socială care urmăreşte creşterea averii
proprietarilor (acţionarilor) în vederea remunerării corespunzătoare a factorilor de producţie;
2) al aportorilor de capital externi, interesaţi în realizarea celui mai bun plasament în
condiţiile unor pieţe financiare cu diverse avantaje şi riscuri.
În vederea gestionării cât mai eficiente a riscului în managementul operativ şi strategic se
impun cunoaşterea şi identificarea factorilor care îl generează, în funcţie de tipologia acestuia
după diverse criterii; printre cele mai importante considerăm a fi categoriile de risc structurate din
următoarele puncte de vedere:
1) după modul de localizare, riscul poate fi: macroeconomic, sectorial, microeconomic;
2) după domeniul de activitate şi formele de manifestare există: risc economic (de
exploatare), risc financiar (de capital), risc de faliment, risc comercial, risc bancar;
3) după efectele şi consecinţele lui, riscul vizează: vulnerabilitatea şi perenitatea afacerii.
Evident, în cadrul fiecărui criteriu pot fi efectuate detalieri referitoare la diferitele tipuri de
risc, a căror cunoaştere este necesară în vederea aplicării celor mai potrivite metode de evaluare
şi analiză. De menţionat este faptul că problematica analizei şi evaluării riscului care însoţeşte
orice afacere ce implică consum de capital constituie o componentă importantă a diagnosticului
financiar orientat spre funcţiunea financiar-conţabilă a întreprinderii, care vizează cu precădere
rentabilitatea si riscurile. Indiferent de obiectivele vizate de utilizatorii diagnosticului financiar,
există o bază comună a relaţiei rentabilitate-risc, în sensul că rentabilitatea presupune aptitudinea
entităţii de a-şi asigura acoperirea cheltuielilor din venituri şi realizarea de profit, iar riscul
decurge din imposibilitatea anticipării cu certitudine a factorilor care determină rezultatul din
exploatare (cantitate, cost, preţ) în corelaţie cu elementele activităţii de exploatare (aprovizionare,
producţie, desfacere) care condiţionează rezultatul final (profit sau pierdere).
Un capital investit va fi cu atât mai riscant cu cât sensibilitatea rentabilităţii la modificarea
volumului de activitate este mai mare, după cum şi rentabilitatea aşteptată este cu atât mai mare
cu cât riscul asumat este mai mare. Diagnosticul financiar-contabil vizează atât rentabilitatea în
ansamblu, prin studiul performanţelor exploatării înscrise în contul de rezultat, cât şi impactul
resurselor de finanţare asupra rentabilităţii capitalurilor în raport cu mijloacele folosite, prin
performanţa financiară. Rentabilitatea exploatării însoţită de riscul de exploatare condiţionează

5
nivelul rentabilităţii financiare, riscul financiar aferent, dar şi riscul total si de faliment. Riscul de
exploatare (sau riscul economic) este legat de structura costurilor de exploatare în două categori:
fixe (sau de structură) si variabile (sau operaţionale), şi depinde în mod direct de ponderea mai
mare sau mai mică a cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor. Acest risc este mai ridicat în cazul
unei întreprinderi dotate cu utilaje performante, unde cheltuielile relativ fixe legate de
amortismente sunt relativ crescute, şi mai redus în cazul întreprinderilor cu un grad de tehnicitate
redus sau cu utilaje învechite şi amortizate. Riscul financiar decurge din prezenţa în contul de
profit şi pierdere şi în bilanţ a cheltuielilor financiare care remunerează capitalurile împrumutate
prin dobânzile la credite.
Aprecierea şi evaluarea stării de sănătate financiară a unei entităţi în diagnosticul financiar
contabil impun evaluarea riscurilor ce îi însoţesc activitatea, dintre care unele sernnalează
fragilitatea (vulnerabilitatea) acesteia, iar altele prefigurează falimentul (insolvabilitatea) ce îi
ameninţă supravieţuirea (perenitatea). Conceptul de risc apare în strânsă legătură cu strategia
financiară a întreprinderii, este legat de costul capitalului (propriu sau împrumutat) şi poate fi
evaluat prin riscul de exploatare şi riscul financiar, care exprimă o stare de dificultate ce
caracterizează vulnerabilitatea acesteia prin fluctuaţia rentabilităţii la variaţiile volumului de
activitate În afară de aceste riscuri care pot fi limitate şi reduse prin decizii financiar-contabile
corecte legate de reducerea levierului de exploatare prin variabilizarea unor cheltuieli fixe
(reducerea stocurilor, dezin-vestire) şi a levierului financiar prin asigurarea unei structure
financiare optime, entităţile în dificultate se confruntă cu riscul de faliment uneori iminent ca
urmare a unor cauze endogene sau exogene. Potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, insolvenţa constituie starea patrimoniului unei entităţi debitoare aflate în dificultate
prin insuficienţa fondurilor băneşti necesare pentru achitarea datoriilor exigibile la scadenţă, în
acest sens fiind necesară o distincţie între conceptul de insolvenţa şi conceptul de insolvabilitate.
Starea de dificultate financiară a unei entităţi poate fi considerată o stare premergătoare
falimentului în măsura în care apare incapacitatea entităţii de onorare a obligaţiilor provenite din
operaţii curente sau din angajamente anterioare ajunse la termen care îi pot afecta continuitatea
activităţii. Insolvenţa şi implicit falimentul sunt consecinţa unui grad de îndatorare ridicat si a
unui grad de solvabilitate relativ redus şi depind de o serie de factori specifici sectorului de

6
activitate, entităţii sau mediului economic, care pot aduce entitatea în stare de dificultate din
punct de vedere economic, financiar, juridic si social-politic, ceea ce o obligă la intrarea în
procedura de reorganizare judiciară.
Riscul de faliment (insolvabilitate) exprimă posibilitatea de apariţie a incapacităţii de
onorare a tuturor obligaţiilor scadente ca urmare a încheierii cu pierderi a exerciţiilor anterioare şi
neacoperite care au epuizat integral capitalurile proprii. Partea neacoperită rămâne exclusiv în
sarcina creditorilor si afectează averea proprietarilor prin diminuarea până la valori negative a
situaţiei nete, ceea ce constituie riscul de insolvabilitate asumat. În acest sens, situaţia netă
exprimă valoarea contabilă a drepturilor pe care le posedă proprietarii asupra entităţii şi ea trebuie
să fie suficientă pentru a asigura funcţionarea şi independenţa financiară, fiind determinată pe
baza datelor din bilanţ.

7
CAPITOLUL II – ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT
II.1. Aspecte teoretice privind riscul de faliment
Într-o economie competiţională, existenţa şi viabilitatea unei afaceri sunt legate de risc, în
măsura în care rezultatele prezente şi viitoare se află sub influenţa unor evenimente neaşteptate.
Aceasta explică şi justifică interesul analiştilor financiari pentru elaborarea de evaluări şi de
estimări ale diagnosticului acestui fenomen inerent. Cea mai importantă utilizare a punct de
analiză se referă la afaceri de operare şi de evaluare a riscurilor financiare. Din acest motiv, este
necesar să se apropie de probleme care implică modul de estimare a riscurilor în grad, pentru a
descoperi fapte pe care le generează. De operare de risc este evaluat prin gradul de operare
pârghie, calculat ca sensibilitatea de operare de profit la vânzare variabilitate. Este demonstrat
faptul că nivelul de acest risc este determinat de cheltuielile de structură în costurile fixe şi
costurile variabile. Ea este mai mare în cazul în care costurile fixe de greutate este mai important.
În al doilea rând, riscul financiar este evaluat prin coeficientul de levier financiar, calculat ca
sensibilitatea de profit net de operare profit variabilitate. Nivelul de risc este determinată de
cheltuielile financiare. Ea este mai mare în cazul în care este finanţat de datorii şi de capital, mai
mici, în cazul în care este mai important.
În economia concurenţială, existenţa şi viabilitatea oricărei afaceri sunt legate de risc în
măsura în care rezultatele prezente şi viitoare se află sub influenţa unor evenimente neprevăzute,
ceea ce explică si justifică interesul analiştilor financiari în elaborarea unui diagnostic de evaluare
si previziune a acestui fenomen „inerent” în viaţa agenţilor economici. Înţelegerea noţiunii de risc
impune şi este legată de noţiunea de incertitudine, care exprimă o stare de nesiguranţă privind
viitorul. Raportul dintre incertitudine si risc are nu doar o importanţă teoretică de certă valoare, ci
şi una pragmatică având caracter aplicativ care trebuie să se reflecte în procesul decizional prin
gestionarea şi controlul factorilor care pot genera diferite categorii de risc, cu impact direct sau
indirect asupra modului de realizare a obiectivelor entităţii.
Echilibrul financiar este un imperativ absolut (nu poate fi omis sub nicio motivaţie). În
practica economică, se poate concepe ca o întreprindere care cunoaşte o perioadă mai dificilă să
renunţe provizoriu la unele obiective de creştere, obiective economice sau sociale. În schimb,

8
întreprinderea nu poate renunţa la asigurarea obiectivului de solvabilitate, care constituie
condiţia financiară de supravieţuire.
Întreprinderea poate cunoaşte dificultăţi financiare periodice: întârzierea plăţilor în anumite
momente ale anului sau în perioade de accelerare a creşterii. Chiar dacă viabilitatea întreprinderii
nu e pusă în pericol, imaginea sa se poate degrada datorită perturbărilor periodice.
Permanenţa unor dificultăţi de achitare a obligaţiilor este expresia unei fragilităţi economice
şi financiare structurale, care pot genera restrângerea activităţii, reducerea efectivului de salariaţi,
restructurarea sistemului de gestiune sau în cazurile foarte grave, falimentul întreprinderii.
Analiza financiar-patrimonială este în esenţă o analiză statică în care sunt prioritare
valoarea şi solvabilitatea întreprinderii. Acest tip de analiză a reprezentat mult timp în teoria
economică singura modalitate de evaluare a riscului.
În activitatea practică, întreprinderile se pot confrunta cu dificultăţi de plată, care pot fi
temporare sau ocazionale, cât şi permanente.
În cazul existenţei unor dificultăţi permanente de plată a obligaţiilor faţă de terţi, se poate
vorbi de o fragilitate economică şi financiară a firmei, cu influenţe negative asupra solvabilităţii
acesteia.
În literatura de specialitate, sunt prezentate mai multe metode şi instrumente care permit
stabilirea cauzelor şi abordarea diferitelor forme de manifestare a riscului de faliment.
Implicaţiile financiare majore ale procesului de degradare a situaţiei financiare a întreprinderilor
aflate în dificultate oferă un câmp foarte larg de acţiune pentru analiza financiară, care se poate
manifesta mai ales în direcţia identificării tuturor factorilor de instabilitate financiară şi în
cuantificarea riscului fiecărei întreprinderi.
Orice agent economic este supus riscului de faliment. Acesta poate avea consecinţe
negative, cu implicaţii complexe asupra întregii activităţi a agentului economic, cât şi asupra altor
entităţi care vin în contact cu agentul respectiv.
Pentru a putea obţine de la instituţiile financiare avizate credite necesare pentru
modernizarea capacităţilor existente (prin achiziţionarea de tehnologii noi), pentru crearea unor
capacităţi de producţie noi sau pentru orice alt tip de investiţie care presupune un efort financiar
mai mare decât posibilităţile proprii, orice firmă trebuie să facă dovada eficacităţii activităţii

9
desfăşurate, respectiv a celei rezultate ca urmare a investiţiei şi a garanţiilor de care acesta
dispune.
II.2. Analiza statică a riscului de faliment pe baza bilanţului patrimonial
După definiţia patrimonială, bilanţul reprezintă un document contabil care ne oferă o
imagine statică, un tablou, care prezintă două aspecte aflate în concordanţă: aspectul
destinaţiei economice, pentru care este utilizată noţiunea de activ, şi aspectul provenienţei
surselor, pentru care este utilizată noţiunea de pasiv. Este documentul de sinteză în care se
reflectă echilibrul financiar al firmei la încheierea exerciţiului ilustrând elementele, materiale,
de activ, existente şi sursele proprii sau împrumutate din care acestea s-au finanţat.

II.2.1. Bilantul contabil. Active şi pasive. Echilibru financiar

Evaluarea contabilă se face îndeosebi prin aplicarea metodei costurilor istorice, în

perspectiva continuităţii activităţii de exploatare şi având în vedere principiul prudenţei.
Conturile anuale trebuie să dea o imagine fidelă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a
rezultatelor societăţii iar principiul prudenţei impune tocmai evaluarea corectă a elementelor
de activ si de pasiv şi efectuarea corecţiilor necesare astfel încât veniturile şi activele sa nu fie
supraestimate iar cheltuielile şi datoriile sa nu fie subestimate.
Concepţia patrimonială este strâns legată de noţiunile de lichiditate a activului şi
exgibilitate a pasivului. In bilant elementele componente sunt prezentate astfel:
- elementele de activ sunt grupate în funcţie de gradul lor de lichiditate, de la cele mai puţin
lichide pâna la cele mai lichide.
- elementele de pasiv sunt grupate in ordinea inversă a exigibilităţii lor, de la cele mai puţin
exigibile, respectiv capitalurile proprii, pana la cele mai exigibile.

10
Activ Pasiv
Valori imobilizate nete(lichidabile peste mai Capitaluri proprii (neexigibile)
mult de un an)
Stocuri de valori realizabile şi disponibilităţi Datorii pe termen lung şi mediu(exigibile
(lichidabile în mai puţin de un an) peste mai mult de un an)
Datorii pe termen scurt (exigibile în mai
puţin de un an)
Fig.1. Clasificarea activelor și pasivelor – proiecție proprie în MS Word 2010
Este nevoie să se facă o serie de corecturi bilanţului contabil, pentru al transforma într- un
bilanţ patrimonial.
Este esenţial pentru o firmă să-şi finanţeze activele pe termen lung din pasive pe termen
lung, respectând principiul gestiunii financiare care cere ca la „la necesităţi permanente se
alocă resurse permanente″. Evident că echilibrul nu poate fi perfect. În situaţia în care
capitalurile proprii sunt mai mari decât activele permanente, o parte a acestora ajung să
finanţeze active circulante. Faptul că acest surplus de resurse poate fi utilizat la reînnoirea
stocurilor si implicit a creantelor a condus la denumire lui de «fond de rulment» relaţia sa de
calcul fiind:
Fond de rulment = resurse permanente – Active
Creşterea valorii fondului de rulment ne indică îmbunătaţirea situatiei economice a firmei,
permanente
creşterea resurselor stabile în raport cu nevoile permanente, capacitatea ridicată de a genera
lichiditaţi. In situaţia contrară, în care capitalurile permanente nu sunt suficiente pentru a
finanţa activele imobilizate, acestea sunt finanţate din pasive pe termen scurt(credite bancare
pe termen scurt, credit furnizori, alte datorii pe termen scurt), surse mai ieftine dar cu scadenţă
imediată, cu impact asupra lichidităţii pe termen scur a firmei. Prin natura sa un active
imobilizat nu are capacitatea de a se transforma în plusvaloare într-o perioada de timp foarte
scurtă, iar finanţarea sa din pasive pe termen scurt creaza o presiune greu de suportat asupra
cash-ului firmei.

11
 Necesarul de finanţare a unui ciclu de producţie este acoperită în principal din surse
temporare(datorii die exploatare). Diferenţa dintre necesităţile firmei privind finanţarea
ciclului de producţie şi datoriile de exploatare reprezintă necesaru lau fondul de rulment care
se calculează după formula:
Necesarul de fond de rulment = (Stocuri + Creanţe) – Datorii de exploatare
Dacă fondul de rulment este mai mare decât necesarul de fond de rulment, excedentul de
finanţare se regaseşte în disponibilităţile băneşti ale firmei, ca expresie concretă a profitului
realizat. In caz contrar, firma înregistrează un dezechilibru care poate fi corectat prin
contractarea de credite pe termen scurt.

II.2.2. Contul de profit şi pierdere

Elementul de legătură între cele două situaţii financiare îl reprezintă profitul net care este pe de o
parte element al pasivului bilanţier iar pe de altă parte este rezultat al contului de profit şi
pierdere. «Contul de profit şi pierdere reprezintă documentul de sinteză şi raportare care
evidenţiază modul de formare a rezultatelor financiare şi informaţiile ce privesc performanţele
unităţii»1
Contul de profit şi pierdere reflectă veniturile si cheltuielile unei entităţi economice într-o
perioadă de timp determinate arătând:
- capacitatea firmei de a-şi vinde produsele şi serviciile, concretizată în cifra de afaceri;
- demonstrează eficienţa afacerii pentru proprietarii săi, rezultatul acestui demers fiind
tocmai profitul;
- structurează veniturile şi cheltuielile firmei pe surse de constituire: din activitatea de bază,
din operaţiuni financiare şi din operaţiuni exceptionale.
Toate cele trei abordari sunt esenţiale în analiza unei firme având în vedere că:
- un volum în creştere al vânzarilor indică faptul că firma este într-o fază de creştere, ca
demersul său productiv îşi găseşte corespondent pe piaţa, că o cifră de afaceri în creştere
este o premisă favorabilă pentru obtinerea de profit.

1 Emilian Dumitrean, Bilanţ contabil, Editura A92, 1996

12
 - profitul net este scopul final al entităţii şi va fi utilizatfie pentru dezvoltarea în continuare
a afacerii, fie ca plată pentru acţionari, sub formă de dividend, menţinând interesul
acestora de a-şi menţine capitalurile in bussinesul respectiv.
- Structurarea veniturilor pe tipuri de activităţi oferă informaţii asupra surselor din care se
obţine profitul, a raportului dintre veniturile generate si cheltuielile care au fost necesare.
Un venit ocazional, provenit din despăgubiri, vânzări de active, donaţii, trebuie privit cu
rezervă, chiar dacă este generator de profit, pentru că probabilitatea ca acesta să se repete
este minimă.

II.2.3 Instrumentele analizei patrimoniale

«Evaluarea performanţei unei firme presupune cuantificarea rezultatelor obţinute de către firmă
în raport cu activitatea firmei(rentabilitate comercială), a mijloacelor economice(rentabilitate
economică) sau financiare(rentabilitate financiară). Acest tip de evaluare se face prin raportarea
efectelor economice sau financiare obţinute la eforturile depuse pentru obţinerea lor» 2
In funcţie de interesele pe care le au în legătură cu firma, actorii din mediul intern sau extern al
firmei urmaresc diferite tipuri de indicatori, grupaţi în mai multe categorii: de lichiditate, de
solvabilitate, de management al activelor, de profitabilitate.
Cele mai uzitate rate de lichiditate sunt lichiditatea curentă si lichiditatea imediată.
Lichiditatea curentă(Lc) – reprezintă capacitatea firmei de a –şi acoperi obligatiile de plată cu
scadenţă mai mică de un an din lichiditatile pe care le detine şi din transformarea în cash a
elementelor de activ care se pot transforma în scurt timp în lichidităti, respectiv stocuri şi creanţe.

Lc = Active circulante x 100/Datorii sub un an

Un nivel bun al indicatorului se situează între 120-170% în funcţie de industrie, având în vedere
că gradul de transformare al activelor circulante în cash este oarecum incert(nu ştim cu siguranţă
dacă se vor vinde stocurile, dacă se vor încasa toate creanţele)în schimb datoriile sunt cu
siguranţă de plată.

2 Sursa: Dimulescu Meri – Curs – Analiză economică şi financiară – Actual trading, 2009

13
Indicatorul favorizează firmele de producţie, care au stocuri semnificative, şi defavorizează
firmele de servicii, care obţin venituri fără a deţine stocuri semnificative şi care, deşi dispun
efectiv de numerar zilnic, nu vor obţine valori ridicate ale indicatorului, neavând un „istoric‟ în
active circulante(stocuri - creanţe – disponibilităţi).
Lichiditatea imediată(rapidă) – reprezintă capacitatea firmei de a-si onora obligaţiile pe termen
scurt cu valori foarte lichide(cash, plasamente pe termen scurt şi valor de încasat din creditele
comerciale).

Li = Active circulante – stocuri) x 100/ datorii pe termen scurt

Formula este asemănatoare cu a lichidităţii curente, însă de această dată sunt excluse stocurile,
fiind considerate mai greu de valorificat. Valoarea optimă pentru acest indicator este 100%.
Solvabilitatea reprezintă capacitatea clientului de a transforma toate activele sale în
monedă pentru plata tuturor datoriilor si se calculează ca raport între total activ corectat şi
datorii totale.
Formula de calcul a indicatorului este următoarea:
S = Total activ / Datorii totale
Băncile consideră o situaţie normală atunci când raportul dintre activul net şi datorii este de
minim 2. Cerinţa nu este o exagerare având în vedere faptul că datoriile sunt certe şi nu se vor
diminua decât prin achitarea lor pe când activele pot fi valorificate de obicei la valori mai mici
decât valoarea lor contabila. În cazul executărilor silite posibilitatea de a le valorifica la o valoare
cât mai apropiată de cea contabilă este cu atât mai mică.
Având în vedere că activele totale cuprind şi active mai greu de valorificat, respectiv activele
imobilizate, un nivel bun al indicatorului este >200%.
De păstrarea unui nivel corespunzător al solvabilităţii firmei depinde însăşi existenţa acesteia.
Dacă o datorie cu exigibilitate imediată poate fi amânată sau transformată într-o obligaţie cu un
termen mai mare de plată, în momentul în care valoarea datoriilor totale este mai mare decât cea
a activelor, riscul de faliment este iminent.

14
Facând o paralelă intre cei doi indicatori putem spune că lichiditatea este un indicator „de vreme
bună‟care intereseaza atunci când firma este stabilă din punct de vedere economic şi capabilă să
se dezvolte iar solvabilitatea interezeaza în momentul în care există risc de faliment.
Gradul de îndatorare general(Gi) – reprezintă gradul de acoperire a datoriilor totale din capitalul
propriu al entităţii economice şi se calculează dupa formula:

Gi = Datorii totale x 100 / Capitaluri proprii

Valoarea capitalurilor proprii este esenţială în analiza unei firme din prisma creditorilor. Dacă
proprietarii unei firme au un aport redus, interesul lor cu privire la afacere este scăzut şi riscurile
unei astfel de tranzacţii sunt ridicate, pierderile în caz de faliment căzând aproape în exclusivitae
în sarcina creditorilor. Dacă dimpotrivă ponderea capitalurilor proprii este ridicată, firma îşi va
finanţa din surse proprii activele curente şi nu va apela la bancă decât în cazul investiţiilor de
amploare. Politica de neîndatorare poate fi pe termen lung dăunătoare pentru firmă: finanţată
numai din profitul reinvestit, aceasta işi va atinge la un moment dat propriile limite de dezvoltare.
Rentabilitatea cifrei de afaceri indică masura în care o firmă poate obţine profit la un anumit
nivel al vânzărilor şi se calculează dupa formula:
Rca = profit net x 100 / cifra de afaceri

Rata cheltuielilor financiare (Ref) –exprimă capacitatea firmei de acoperire a cheltuielilor

financiare din cifra de afaceri şi se calculează dupa formula:
Rcf = Cheltuieli financiare x 100/ cifra de afaceri

II.3. Analiza riscului de faliment în intreprinderile românești, prin metoda scorurilor

Metodele de analiza a riscului prezentate anterior permit măsurarea performanţelor
trecute ale întreprinderii, informând în mică măsură asupra viitorului acesteia. Rezultatele
financiare se pot degrada foarte rapid în timp. De aceea apare tot mai evidentă necesitatea unor
informaţii mai precise cu privire la viitor, la riscul de faliment. Ca o reacţie la aceste cerinţe
practice, diagnosticul riscului de faliment a cunoscut o importantă dezvoltare datorită utilizării
unor metode statistice de analiza a situaţiei financiare pornind de la un ansamblu de rate.

15
 Metoda “scoring” are ca obiectiv furnizarea unor modele predictive pentru evaluarea
riscului de faliment al unei întreprinderi. Aceasta metodă se bazează pe tehnicile statistice ale
analizei discriminante. Aplicarea ei presupune observarea unui ansamblu de întreprinderi
format din două grupuri distincte: un grup de întreprinderi cu dificultăţi financiare şi un grup
de întreprinderi sănătoase. Pentru fiecare din cele două grupuri se stabileşte o serie de rate,
după care se determină cea mai bună combinaţie liniară de rate care să permită diferenţierea
celor două grupuri de întreprinderi.
Ca urmare a aplicării analizei discriminante, se obţine pentru fiecare întreprindere un
scor “Z”, funcţie liniară de un ansamblu de rate. Distribuţia diferitelor scoruri permite
distingerea întreprinderilor sănătoase de cele în dificultate.
În teoria economică au fost elaborate o serie de modele bazate pe metoda scorurilor,
dintre care cele mai cunoscute sunt: modelul Altman; modelul Canon si Holder; modelul
Holder, Loeb si Partier; modelul Bancii Frantei etc.
II.3.1. Modele externe
II.3.1.1. Modelul Altman
«O atenţie deosebită merită să i se acorde modelului de cinci factori a economistului
american E. Altman. Anume acest model s-a bucurat de cea mai mare popularitate. În plus,
majoritatea firmelor de consultanţă din întreaga lume propun clienţilor lor acest model pentru
evaluarea riscului de faliment. Scoringul Z se calculează în baza datelor cercetării comunităţii a
33 de companii, ce suportă crize financiare. Exactitatea unui astfel de model atinge limita de
70%. Tehnica scorurilor permite ca în urma analizei unei firme să obţinem o cifră (scor) care
spune dacă firma urmează să intre în faliment sau nu. Scorul Z apare ca o funcţie liniară compusă
din mai multe variabile, caracterizate de coeficienţii medii, determinaţi prin metoda celor mai
mici pătrate, în urma observaţiilor asupra întreprinderilor reprezentative şi care sunt grupate de la
început în „bune” şi „rele”. Formula lui Altman este următoarea:
Z = 1,2X1+1,4X2+3,3X3+0,6X4 +X5
unde X1 – cota de acoperire a activelor cu capital circulant propriu, ce caracterizează
solvabilitatea întreprinderii ((active curente - datorii)/total active);

16
 X2 – rentabilitatea activelor, calculată în baza profitului nereaprtizat, adică raportul
dintre profitul nerepartizat (profitul net minus dividendele) şi suma totală a activelor;
X3 – rentabilitatea activelor stabilită ca raportul dintre profitul de bilanţ (înainte de
impozitare) şi suma totală a activelor;
X4 – coeficientul de acoperire a capitalului acţionar la valoarea de piaţă (reflectă
structura capitalului), adică raportul dintre valoarea de piaţă a capitalului acţionar şi datoriile
pe termen scurt;
X5 – randamentul tuturor activelor, adică raportul dintre venitul din vânzări şi suma
totală a activelor. Menţionăm că, în rândul specialiştilor autohtoni se poartă discuţii privind
aplicabilitatea acestui model pentru evaluarea riscului de faliment la întreprinderile din
România.»3
II.3.1.2. Modelul Conan&Holder
«Modelul Conan – Holder, elaborat în anul 1978 pe un eşantion de 190 de întreprinderi
mici şi mijlocii, utilizează o funcţie-scor cu cinci variabile (rate), care permite clasificarea
întreprinderilor în normale şi falimentare. Formularea propusă de J.Conan şi M.Holder diferă în
funcţie de sector şi permite asocierea la scor a unei probabilităţi de faliment. Întreprinderile
analizate au fost grupate statistic şi s-a determinat o funcţie scor aplicabilă pentru întreprinderile
industriale, întreprinderile de construcţii, întreprinderile de comerţ en gros şi cele de transport.
Modelul are la bază următoarea funcţie:
Z = 0,24X1 + 0,22X2 + 0,16X3 − 0,87X4 − 0,1X5,
X1 – rezultatul brut al exploatării/datorii totale şi exprimă gradul de rambursare a datoriilor
totale din EBE;
X2 – capital permanent/total active şi exprimă finanţarea stabilă a activelor din capitalul
permanent;
X3 – valori realizabile şi disponibile/total active şi exprimă ponderea activelor circulante
lichide în active totale;
X4 – cheltuieli financiare/cifra de afaceri şi exprimă ponderea cheltuielilor financiare în
cifra de afaceri;
3 Gabriela MUNTEANU, Metode de analiză a riscului de faliment, Revista Română de Statistică nr. 12 / 2010

17
 X5 – cheltuieli cu personalul/ cifra de afaceri şi exprimă ponderea cheltuielilor cu
personalul în cifra de afaceri.»

II.3.2.Modele autohtone

II.3.2.1 Modelul Robu-Mironiuc

«Un model recent de evaluare a riscului de faliment elaborate pentru entităţi ce activează în
economia românească este modelul Robu-Mironiuc. Populația țintă asupra căreia s-a efectuat
studiul vizeazã un eșantion format din 100 de entităţi industriale din România, cotate la Bursa de
Valori București. Pentru perioada 2008-2010. Testarea modelului a identificat cu o încredere de
95 % că existã probabilitatea de 50,14% ca o entitate listatã la Bursa de Valori București sã
prezinte un risc de faliment ridicat.
Modelul cuprinde 8 variabile financiare, astfel:
Z = -0.012X1+0.525X2+0.027X3-0.425X4-0.126X5+3.573X6-0.663X7+0.022X8+0.333
1. Levierul financiar determinat ca raport între datoriile totale (DT) și capitalurile proprii.

2. Rata autonomiei financiare determinată ca raport între capitalurile proprii (CPR) și total
surse (PB).

3. Rata rentabilității financiare determinată ca raport între rezultat brut înainte de impozite și
dobânzi (EBIT) și capitalurile proprii (CPR).

4. Rata îndatorării globale determinată ca raport între datoriile totale (DT) și total surse-total
pasiv bilanțier.

5. Rata marjei nete a profitului determinată ca raport între rezultatul net al exercițiului (RNE)
și cifra de afaceri (CAN).

18
6. Rata rentabilităţii activelor determinată ca raport între brut înainte de impozite și dobânzi
(EBIT) și activul bilanțier (AB).

7. Rata prelevării datoriilor financiare determinată ca raport între cheltuielile financiare (CF)
și cifra de afaceri (CAN).

8. Rata lichidității efective determinată ca raport între trezorerie (TR) și datoriile curente ale
entității (DCR).

În funcţie de valoarea Z a scorului obţinut, entităţile se încadrează în 3 categorii astfel:

Dacă -5 ≤ Z 0 atunci entitatea prezintă un risc de faliment ridicat
Dacă 0 ≤ Z 0,6 atunci entitatea prezintă un risc de faliment mediu
Dacă 0,6 ≤ Z 2,5 atunci entitatea prezintă un risc de faliment scăzut»4
II.3.2.2. Modelul Mânecuţă şi Nicolae

«C. Mânecuţă şi M. Nicolae au fost primii care au elaborat o funcţie scor, în industria
metalurgică. Modelul dezvoltat de cei doi este bazat pe o matrice, care utilizează coeficientul
empiric a lui Pearson, care este aplicat ratelor economice calculate pe baza indicatorilor din
bilanţurile contabile.
Funcţia rezultată are următoarea formă:
100Z = - 0,02395 * R1 –0,54604 * R2 + 0,01263 * R3 + 0,33901 *R4 + 0,04745 * R5 + 0,01752 *
R6 + 0,02194 *R7+ 0,71249 * R8 – 0,015459 * R9 + 0,09855 * R10 + 0,02751 * R11
– 0,48437 * R12 – 0,08536 * R13 + 0,03609 * R14

4 Robu M.A., Mironiuc M., Robu I.B., Un model practic pentru testarea ipotezei de "going-concern" în cadrul misiunii de audit
financiar pentru firmele românești cotate, Revista de Audit Financiar, nr. 2/2012, pp. 13-23

19
Unde:
R1 = Rata cheltuielilor de ordin financiar
R2 = Rata de acoperire a capitalului investit în cadrul întreprinderii analizate
R3 = Puterea de rambursare a datoriilor
R4 = Rata marjei brute de exploatare
R5 = Durata medie a creditului – furnizor
R6 = Rata de îndatorare globală
R7 = Rata îndatorării la termen
R8 = Rata creanţelor comerciale
R9 = Rata investiţiilor fizice
R10 = Durata medie a creditului clienţi
R11 = Influenţa nevoii de fond de rulment
R12 = Rata stocurilor
Aşadar, dacă Z > - 1,56 – întreprinderea este considerată sănătoasă din punct de vedere
economico – financiar.
În cazul în care, Z < - 1,56, întreprinderea prezintă un risc ridicat de faliment.
Acest model este considerat un pas important în cercetarea românească asupra metodelor
de previziune economică. În principiu, modelul prezentat se încadrează în anumite limite:
•Nu există o delimitare clară între cele două situaţii: falimentare sau stare sănătoasă;
•Pentru un rezultat mai precis, este indicată înlăturarea anumitor rate, care pun problema definirii
valorii limită;
•Structura funcţiei poate determină confuzii în ceea de priveşte cauzele dificultăţilor apărute în
cadrul întreprinderii.
•Acest model nu poate fi folosit pentru întreprinderile care au sectoare de activitate foarte
concurenţiale, precum sunt IMM-urile.»5

5 Gheorghe DUMITRESCU, Studii de cercetare cu privire la riscul de faliment, Romanian Statistical Review nr. 4 /
2010

20
II.3.2.3. Modelul B-Băileşteanu
«Băileşteanu (1998) Pornind de la studiile cunoscute (Altman, Argenti, Conan şi Holder
etc.) autorul consideră că apariţia falimentului este determintă de următorii factori:
- imposibilitatea achitării obligaţiilor curente;
- lipsa de surse fi nanciare pentru rambursarea creditelor ; - încasarea cu mare întârziere a
contravalorii produselor livrate ;
- înregistrarea de pierderi.
Se propun următoarele variabile:
G1, lichiditatea generală (curentă) = active curente / pasive curente
G2, solvabilitatea = (profi t net + amortizarea) / (rata rambursat credit + dobândă)
G3, recuperare clienţi = cifra de afaceri / clienţi
G4, rentabilitatea costurilor = profi t / cost x100
Funcţia este: B = 0,444 G1 + 0,909 G2 + 0,0526 G3 +0,0333 G4 +1,414 [8]
B are o valoare maximă egală cu 4 şi o valoare minimă egală cu –1,4.
Funcţie de valoarea înregistrată se consideră:
B < 0,5 - faliment iminent;
0,5 < B < 1,1 - zona limitată;
1,1 < B 2,0 - zona favorabilă. »6
II.3.2.4. Modelul. I-Ivoniciu (50 întreprinderi)

«I = 0,333R1 + 5,555R2 + 0,0333R3 + 0,71429R4 + 1,333R5 + 4R6

Venituri totale incasate si incasabile Capacitatea de autofinantare
R1  R2 
Active totale (mai putin cheltuielile in avans) ; Venituri totale incasate si incasabile

Venituri totale incasate si incasabile Capacitatea de autofinantare

R3  R4 
Creante corectate ; Datorii totale

Creante corectate  Disponibil Fondul de rulment

R5  R6 
Datorii pe termen scurt ; Active totale (mai putin cheltuielile in avans)

6 Monica Violeta ACHIM, Diagnostic financiar-contabil, Cluj Napoca, 2015

21
Dacă : 0 ≤ I ≤ 1,5 risc ridicat de faliment (64% - 85%)
1,5 ≤ I ≤ 3 stare de incertitudine (46% - 64%)
3 ≤ I ≤ 4,5 risc mediu (29%-46%)
4,5 ≤ I ≤ 6 probabilitate scăzută de apariţie a riscului (12% - 29%)
I>6 risc aproape nul (< 12%)».7

II.3.2.5. Modelul I. Anghel

«Profesorul Anghel I. a elaborat în anul 2002, modelul Anghel, pe baza datelor
financiare din 276 de întreprinderi, în perioada 1994 – 1998:
Z = 5,676 + 6,3718 X1 + 5,3932 X2 – 5,1427 X3 – 0,0105 X4 (8.21)
Unde: X1 = Profit net / cifra de afaceri
X2 = Cash flow / Total activ
X3 = Datorii / Total activ
X4 = Datorii comerciale x 360 / cifra de afaceri
Interpretarea datelor:
Z < 0 zonă de risc de insolvenţă,
0 < Z < 2,05 întreprinderea se află într-o situaţie de incertitudine,
A >2,05 întreprinderea se află într-o situaţie bună.»8

II.3.2.6. Modelul Cămășoiu/Negoescu

«Modelul are la bază o analiză economică a indicatorilor financiari pe 7 firme cu capital
de stat efectuată între anii 1993 - 1994. Indicatorii se calculează pentru perioada curentă, cu
scopul de a se evita efectele unor reevaluări succesive de capital, sau ale inflaţiei, care modifică
preţurile şi tarifele practice. Formula generală este:

7 Gheorghe DUMITRESCU, Studii de cercetare cu privire la riscul de faliment MODELE ŞI METODE DE

PREVIZIONARE, Revista de statistică, articol 7, an 2010.

8 Anghel I., Falimentul. Radiografie şi predicţie, editura Economică, Bucureşti, 2002;

22
Ki - coeficient de importanţă;
Ri- indicator luat în calcul.
Apreciem că în conformitate cu acest model, deosebim cazurile:
• z > 180% => societate profitabilă;
• z ∈ (50%, 180%) => societate cu probleme şi încaz de solicitare a unui credit trebuie
urmărită;
• 50% => societate cu probleme deosebite. Nu se poate primi un credit. »

II.3.2.7. Modelul Băncii Comerciale Române

«Modelul de evaluare a bonităţii unui agent economic utilizat de Banca Comercială

Română, pune un accent deosebit pe performanţele economice şi financiare ale acestuia.
Informaţiile înscrise de agentul economic în documentul “Situaţia patrimoniului” reprezintă baza
de calcul a principalilor indicatori economici şi financiari care redau performanţa firmei în cadrul
acestui model9 Principalii indicatori din cadrul modelului sunt:
a. Lichiditatea patrimonială (Lp):
b. Solvabilitatea (S)
c. Rentabilitatea financiară (Rcp)
d. Rotaţia activelor circulante (Rac)
e. Dependenţa de pieţele de aprovizionare
şi de desfacere.
f. Garanţii.
Analiza performanţelor economico-financiare a firmelor se realizează după criteriile
menţionate mai sus, prin acordarea de puncte la fiecare criteriu, astfel:

9 Bran, Paul, “Relaţii financiar- bancare ale societăţilor comerciale”, Ed. ”Tribuna Economică”, Colecţia Ghid
Personal, Bucureşti, 1994, pag 261

23
Fig.2. Analiza performanțelor economico-financiare ale firmei realizată după criteriile BCR –
sursă: compilarea mai multor surse

Analiza performanţelor economico-financiare ale unei firme conduce la încadrarea firmei,

pe baza grilei BCR, în una din categoriile:

24
Fig.3. Încadrarea firmei pe baza grilei BCR – sursă: compilarea mai multor surse

Se apreciază că firmele care acumulează peste 16 puncte (categoriile A şi B) prezintă o

situaţie economico-financiară bună şi, în consecinţă, se recomandă acordarea unui credit.
Firmele care acumulează între 11 şi 15 puncte prezintă un grad ridicat de risc şi, în
consecinţă, un eventual credit se poate acorda în condiţiile unei prime de risc relativ ridicată. De
asemenea, firmele respective vor trebui urmărite atent din punct de vedere al solvabilităţii şi la
primul semn de neîncredere vor trebui luate măsuri care se impun pentru recuperarea creditelor.
Firmele care acumulează până la 10 puncte (categoriile D şi E) nu prezintă suficiente
garanţii pentru acordarea unui credit.»10

CAPITOLUL III - STUDIU DE CAZ: ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT LA S.C.

VERTRANTIS S.R.L.

III.1. Descrierea activităţii companiei - scurt istoric

SC VERTRANTIS SRL este o societate cu capital privat infiinţată în februarie 2001, având
ca obiect de activitate transportul urban de persoane.
Puncte de lucru autorizate: str. Stefan cel Mare, Bârlad – pentru activităţi de birou, sat
Tutova, comuna Tutova – servicii de cazare, restaurante, baruri, alte transporturi de călători, - str.
G-ral Vasile Milea nr. 1 – transporturi şi activităţi conexe. Activităţi desfasurate în afara sediului
social: alte transporturi de călători pe baza de grafic, transporturi de călători ocazionale.

10 Viorica IOAN, MODELE BANCARE DE DETERMINARE A BONITĂȚII, Management Intercultural Volumul

XV, Nr. 3 (29), 2013

25
 Pornită iniţial ca o mică afacere de familie, S.C. VERTRANTIS S.R.L. este în prezent cel
mai important transportator din judetul Vaslui. Dinamica afacerii este structurată în câteva
perioade importante pentru analiza ce se va efectua ulterior.
Firma participă la câteva licitații pentru obținerea unor licențe de transport în țară, umând ca
în anul să câștige licența pentru atribuirea serviciului local de transport persoane prin curse
regulate in Municipiul Bârlad în detrimentul firmei S.C. UNISTIL S.R.L. Mai multe informații
vor fi prezentate în Anexa 3.
Rezultatele deciziilor manageriale luate în toţi aceşti ani se reflectă în evoluţia posturilor de
activ şi de pasiv, în rezultatele financiare ale firmei, în evoluţia indicatorilor, constituind un
studiu de caz interesant pentru subiectul lucrării prezente.

III.2. Analiza statica a riscului de faliment pe baza bilanţului patrimonial

În Anexa 1. este prezentat bilanţul patrimonial al firmei pentru ultimele trei exerciţii
financiare, respectiv 2015, 2016 şi 2017. Activele au fost prezentate în ordinea inversă a
lichidităţii, de la cele cu potenţialul de lichiditate cel mai scăzut (imobilizările corporale) până la
cele cu potenţial de lichiditate ridicat, respectiv stocuri, creanţe, casă şi bancă. Conform
concepţiei patrimoniale, pentru a transforma bilanţul contabil în bilanţ patrimonial s-au eliminat
din activ cheltuielile de înfiinţare ale firmei cu diminuarea corespunzatoare a capitalurilor proprii.
Referitor la integrarea unor elemente de pasiv şi activ, aceasta operaţiune nu a fost necesară,
firma neavând efectele comerciale scontate şi neâncasabile şi nici angajamente în afara bilanţului
(scrisori de garanţie bancara sau contracte de leasing operaţional).
O primă privire asupra bilanţurilor aferente ultimilor trei exerciţii financiare încheiate ne
relevă câteva aspecte interesante, aflate în legatură cu decizia de a participa la licitaţia pentru
delegarea transportului public de călători în Municipiul Bârlad şi de a încheia 21 de noi contracte
de leasing financiar pentru achiziţia mijloacelor de transport necesare acestei activităţi. Structura
activelor înregistrează fluctuaţii majore, prezentae sub forma grafică în Fig. 1 .

26
 Fig.1 – Structura activului bilanţier – proiecție proprie în MS Excel 2010

În anul 2016, anul în care firma contracteaza leasingurile, câştigă licitaţia şi începe să
desfăşoare activitatea de transport local de călători, activele inregistrează o creştere de 112,16%,
ca efect al extinderii activităţii. Elementele care influenţează semnificativ dublarea valorii
activului sunt imobilizările corporale (mijloace de transport şi imobilizări în curs) şi cheltuieli în
avans, ambele cu potenţial redus de a se transforma în cash. Concomitent cu investiţia în mijloace
de transport administratorul firmei decide să continue modernizările la Autogara Bârlad şi la
pensiune, ceea ce va crea o presiune suplimentară asupra capacităţii firmei de a-şi onora
obligaţiile de plată. Cheltuielile în avans reprezintă în cea mai mare parte dobânzi şi comisioane
aferente contractelor de leasing nou încheiate aferente lunilor anterioare începerii efective a
activităţii de transport local, considerându-se oportună trecerea lor pe cheltuieli pe o perioadă de
trei ani. În condiţiile în care aceste cheltuieli ar fi fost considerate cheltuieli curente, aferente
anului 2016, firma ar fi înregistrat o pierdere de 809.382 lei. Activele circulante, cu potenţialul
cel mai ridicat de a se transforma în numerar, înregistrează o scădere de 19% prin diminuarea
stocurilor şi a creanţelor în condiţiile în care conturile casa şi banca înregistrează o creştere
nesemnificativă.
Anul 2017 aduce de asemeni o serie de modificari ale valorii totale şi a structurii
activului. Activele totale se diminuează cu 19% sub influenţa mai multor elemente. Clădirea

27
pensiunii este înstrăinată către o firmă apartinând fiicei soţilor Toniţă şi determină pe de o parte
diminuarea valorii clădirilor şi a imobilizărilor în curs iar pe de altă parte creşterii valorii altor
creanţe. Vânzarea pensiunii către un membru al familiei poate fi considerată o încercare de a
salva o parte a afacerii şi evidenţiază faptul ca administratorii sunt conştienţi că, dincolo de cifre
şi indicatorii, viitorul firmei este incert. De asemeni trebuie remarcat faptul că vânzarea nu s-a
făcut cu plată pe loc ci în rate pe o perioadă de 8 ani, deci nu s-a realizat cu scopul de a asigura
acoperirea unor datorii cu scadenţă imediată ci de a pune „la adăpost, unul dintre activele firmei
care nu are legătură cu activitatea principală, accea de transport de persoane.Dreptul de creanţa
astfel dobândit trebuie privit cu rezervă, deoarece, în cazul în care plăţile n-ar fi onorate la
scadenţă, soţii Toniţă nu ar recurge în mod voluntar la executarea firmei fiicei lor.. Valoarea
mijloacelor de transpot scade datorită amortizării, scad stocurile (mărfurile de la pensiune,
vândute de asemeni) şi soldurile conturilor Casa şi Banca.
În pasivul bilanţier se înregistrează de asemeni modificări esenţiale sub influenţa
evenimentelor relatate anterior, reflectate în graficul din Fig. 2.
La sfârşitul anului 2015 entitatea era relativ stabilă: capitalurile proprii reprezentau
28,46% din total pasiv, firma obţinuse un profit de 58.594 lei, nu se înregistrau datorii restante
către buget, furnizori sau terţi. Un semn de posibil dezechilibru îl constituie faptul că activele
imobilizate sunt finanţate doar în proporţie de 75% din capitaluri permanente (capitaluri
proprii+împrumuturi pe termen lung). Aspectul este atenuat de faptul că împrumuturile pe termen
scurt sunt în totalitate linii de credit pentru care băncile acordă prelungiri în fiecare an, fără
obligativitatea rambursarii sumelor datorate, în condiţiile în care firma îndeplineşte condiţiile de
eligibilitate de la acordare, putând fi asimilate capitalurilor permanente.

28
 Fig. 2 – Structura pasivului bilanţier – proiecție proprie în MS Excel 2010

Anul 2016 aduce reducerea dramatica a ponderii capitalurilor proprii în total pasiv, de la
28,46% la 12,98%, profitul scade la numai 1.148 lei, se înregistrează datorii restante către
Bugetul de Stat şi întârzieri ale plăţilor către furnizori. Este semnificativă de asemenea creşterea
cu 405% a postului bilanţier intitulat „Alte datorii″. Acesta cuprinde datoriile firmei către salariaţi
şi către terţe persoane. Deteriorarea indicatorilor economici nu mai permite firmei să se finanţeze
din credite bancare, astfel încât, pentru a-şi achita obligaţiile, firma se împrumută pe termen scurt
de la diferite persoane fizice, în condiţii destul de incerte privind garantarea, costurile si
termenele de plată, cu impact asupra lichidităţii viitoare.
Firma încheie anul 2017 cu o pierdere de 1.834.411 lei, capitalurile proprii devin
negative(-194.381 lei), finanţarea elementelor de activ se realizează în exclusivitate din pasive
împrumutate, băncile pun presiune asupra firmei solicitând reducerea sau chiar lichidarea
plafoanelor de creditare, în condiţiile în care firma nu mai îndeplineşte indicatorii de performanţă
necesari prelungirii acestora sau a obţinerii de garanţii acordate de fondurile de garantare.
Datoriile la bugetul de stat cresc de asemeni cu 254% la un nivel al activităţii comparativ cu cel
din anul precedent. Există în schimb o disponibilitate a unor persoane fizice de a împrumuta în
continuare firma, astfel că valoarea „Altor datori″ creşte cu 139.93%. Costurile acestor
împrumuturi nu sunt stipulate clar în contractele de împrumut, existând suspiciunea că ar fi mult
mai mari decât dobânzile practicate de banci.

29
 La baza deciziei băncilor de a reduce expunerea faţă de entitate a fost neîndeplinirea unor
criterii de eligibilitate (restanţe la plată obligaţiilor faţă de bancă, restante la plata datoriilor către
buget, restante mai mari de 30 zile raportate la Centrala Riscurilor de Credit, capitaluri proprii
negative) precum şi deteriorarea mai multor indicatori: lichiditatea generală, gradul de îndatorare
general, solvabilitatea, rentabilitatea cifrei de afaceri.
Valorile indicatorilor menţionaţi anterior se regăsesc in Tabel nr. 1.
Tabel nr. 1. Indicatori cantitativi utilizaţi în determinarea clasei de performanţă financiară –
proiecție proprie in MS Word 2010.
Indicatori 31/12/08 31/12/09 31/12/10
Nivel ind Nivel ind Nivel ind
(%) (%) (%)
Lichiditatea generală (curenta) 32.72 14.57 9.61
Lichiditatea imediată 16.82 1.87 8.39
Solvabilitatea 139.84 114.92 98.83
Rentabilitatea cifrei de afaceri 1.13 0.02 -24.45
Grad de indatorare general 251.28 670.45 -5453.34
Rata cheltuielilor financiare
Rcf = 100 * (Cheltuieli
financiare/ Cifra de afaceri) 5.01 6.23 6.17
Lichiditatea generală (curentă), a fost calculată după formula:
Active circulante x100
Datorii curente
şi ne indică capacitatea firmei de a-şi acoperi datoriile pe termen scurt din valorificarea activelor
cu cea mai mare capacitate de a se transforma în lichidităţi, respectiv activele circulante. Un nivel
bun al indicatorului se situează între 120-170%, în funcţie de industrie, având în vedere că gradul
de transformare a activelor circulante este oarecum incert (nu ştim în ce măsură se vor vinde
stocurile şi dacă se vor încasa toate creanţele) în schimb datoriile din pasivul bilanţier (furnizori,
datorii către buget, personal, datorii către banci, alte datorii) sunt cu certitudine de plată.. În cazul
firmelor de prestări servicii condiţia este mai greu de îndeplinit, deoarece generarea lichidităţilor
nu urmează drumul clasic: STOCURI – CREANŢE – CASH, cum se întâmplă în cazul firmelor

30
de producţie sau de comerţ, care au valori ridicate ale stocurilor şi creanţelor şi implicit ale
activelor circulante. În cazul firmelor de prestări servicii şi al firmei Vertrantis S.R.L. cash-ul se
produce zilnic, din exploatarea imobilizărilor (mijloace de transport) prin intermediul
personalului angajat, şi este direcţionat imediat către plata obligaţiilor scadente, la sfârşitul lunii
regăsindu-se în conturile de casa sau banca doar încasările ultimelor 1-2 zile. Activitatea firmei
nu necesită stocuri ridicate iar încasările se fac în general cu numerar, la data prestării serviciilor,
astfel încât nici creanţele nu deţin ponderi însemnate în activ.
S-au considerat datorii pe termen scurt inclusiv ratele aferente contractelor de leasing financiar
cu scadenţă mai mica de 1 an (1/5 din total datorii către firmele de leasing). În anul 2017 s-a
operat o corecţie în sensul că din valoarea altor creanţe s-a scăzut valoarea aferentă vânzării
pensiunii (800.000 lei), a cărei scadenţă este mai mare de un an.

Gradul de îndatorare general s-a calculat după formula:

Datorii totale x 100
Capitaluri proprii
şi ne indică în ce măsura datoriile totale pot fi acoperite din capitaluri proprii. O valoare optimă a
indicatorului este considerată a fi intre 0 şi 2. În cazul în care valoarea indicatorului este mai
mare de 4 sau este negativă, punctajul acordat de bancă pentru acest indicator este 0.
Solvabilitatea mai mică de 100% indică incapacitatea fimei de a-şi acoperi datoriile din vanzarea
tuturor activelor pe care le detine şi semnaleaza riscul iminent de faliment. Valorile negative ale
rentabilităţii si ale gradului de îndatorare reprezintă de asemeni semnale serioase in acelasi sens.

III.3. Evaluarea riscului de faliment prin metoda scorurilor

1. Analiza problemei şi proiectarea modelului de rezolvare
În această etapă se vor analza şi defini datele (date de ieşire, de intrare şi calculate) se vor
determina relaţii de calcul şi se va exprima tabelar modelul de rezolvare.

2. Construirea modelului în foaia de calcul

31
 Se vor urmări: încărcarea prdusului program, dispunerea componetelor modelului în foaia
de calcul, introducerea antetelor de linii şi coloane, introducerea formulelor si funcţiilor,
stabilirea parametrilor de format, personalizarea modelului, protejarea componentelor modelului
şi salvarea modelului.

3. Utilizarea modelului
Pentru ultilizarea modelului folosim: încărcarea produsului program, încărcarea
modelului, introducerea datelor de intrare, analiza rezultatelor, copiile de siguranţă şi tipărirea
rezultatelor.11
Modelul propus de noi, și rezultat în cele ce urmează, a urmărit dispunerea pe șase foi de
lucru astfel:
- Bilanț + CPP , constituind principalele surse de informare pentru calcularea indicatorilor
- Tablou de bord, prezintă dispunerea informațiilor din bilanț și din contul de profit si
pierdere(componentele modelelor) și introducerea formulelor și funcțiilor în foaia de calcul
- Rezultate, prezintă rezultatele ficărui model analizat
- Grafice, prezintă reprezentarea grafică a rezultatelor obținute
- Indicatori de risc, prezintă elementele necesare pentru calcularea indicatorilor
- Calcul indicatori, prezintă valorile indicatorilor

11 Airinei D.,Filip M.,Grama A., Fotache M.,Dumitru F.,Tugui A., Georgescu M.,Instrumente software pentru
afaceri, Editura Sedcom Libris, 2007

32
 1. Analiza problemei și
proiectarea modelului de
rezolvare
1.1. Analiza și definirea
datelor
 Date de ieșire
 Date calculate
 Date de ieșire
1.2. Determinarea relațiilor
de calcul
1.3. Exprimarea tabelară a
tabelului

2. Construirea modelului în foaia de

calcul
2.1. Încărcarea produsului
program
2.2. Dispunerea componentelor
modelului în foaia de calcul
2.3. Introducerea antetelor de
linii și coloane
2.4. Introducerea formulelor și
funcțiilor
2.5.Stabilirea parametrilor de
format
2.6. Personalizarea modelului
2.7. Protejarea componentelor
modelului (cu excepția zonelor
rezervate datelor de intrare)
2.8. Salvarea modelului

3. Utilizarea modelului
3.1. Încărcarea produsului-
program
3.2. Încărcarea modelului
3.3. Introducere date de intrare
3.4. Analiză rezultate
3.5. Copii de siguranță
3.6. Tipărire rezultate

33
Fig. 4. Etapele realizării aplicațiilor în PCT – Sursa: Airinei D., Filip M.,Grama A., Fotache M.,
Dumitru F.,Tugui A., Georgescu M., Instrumente software pentru afaceri, Editura Sedcom Libris,
2007

III.3.1. Modelul Altman

1. Analiza problemei şi proiectarea modelului de rezolvare

Fig.5. Exprimarea tabelară a modelului Altman – proiecție proprie în MS Excel 2010

2. Construirea modelului în foaia de calcul

34
Fig.6. Construirea modelului în foaia de calcul și introducerea formulelor – proiecție proprie în
MS Excel 2010
3. Utilizarea modelului
În baza formulei lui Altman:
Z = 1,22*X1 + 1,4*X2 + 3,3*X3 + 0,6*X4 + X5
s-a determinat coeficientul Z pentru cele trei perioade analizate:

Fig.7. Prezentarea rezultatelor modelului– proiecție proprie în MS Excel 2010

35
 Fig.8. Evoluția scorurilor Z – Modelul Altman– proiecție proprie în MS Excel 2010
Interpretare
Conform acestui model, obţinerea unui scor de 1.8 sau mai puţin indică potenţialul de eşec
al unei firme. Un scor între 1.8 si 2.7 este neutru, iar un scor mai mare de 2.7 elimină posibilitatea
de eşec.
Dinamica scorurilor obţinute de către firmă este în mod evident descrescătoare, reflectând
evenimentele şi dificultăţile enuntaţate în prima parte a acestui capitol. Limitele metodei sunt
date de faptul ca toţi coeficienţii sunt calculaţi pe baza unor rezultate statistice ale unor firme
americane iar aplicarea lor pentru o firmă care evoluează în condiţii total diferite de piaţă trebuie
privită cu rezervele de rigoare.
III.3.2. Modelul Conan & Holder
1. Analiza problemei şi proiectarea modelului de rezolvare

Fig.9. Exprimarea tabelară a modelului Conan&Holder– proiecție proprie în MS Excel 2010

36
2. Construirea modelului în foaia de calcul

Fig.10. Construirea modelului în foaia de calcul și introducerea formulelor – proiecție proprie în

MS Excel 2010

3. Utilizarea modelului
Modelul Conan & Holder are în vedere elemente de analiză a liciditatii si exigibilităţii şi
este bazat tot pe o funcţie scor „Z‟, a cărei formulă de calcul este următoarea:
Z = 0,24*X 1 + 0,22*X 2 + 0,16X* 3 − 0,87*X 4 − 0,1*X 5
În baza elementelor detaliate în fig.9. s-au determinat scorurile Z aferente celor exercitii
financiare încheiate.

37
Fig.11. Prezentarea rezultatelor modelului– proiecție proprie în MS Excel 2010

Fig.12. Evoluția scorurilor Z – Modelul &Holder– proiecție proprie în MS Excel 2010

38
Interpretare
Valorile scorului Z pentru toate cele trei perioade plasează firma în zona III, cea a
falimentului. Înrăutăţirea situaţiei economice a firmei se reflectă în scăderea valorilor lui Z.
Limitelele metodei sunt date de faptul că îndatorarea societăţii pe termen lung măreşte valoarea
indicatorului iar acordarea de credit comercial clienţilor de asemenea.
III.3.3. Modelul Robu-Mironiuc
1. Analiza problemei şi proiectarea modelului de rezolvare

Fig.13. Exprimarea tabelară a modelului Robu-Mironiuc– proiecție proprie în MS Excel 2010

2. Construirea modelului în foaia de calcul

Apărut recent în literatura de specialitate, Modelul Robu-Mironiuc s-a bazat în determinarea
coeficienţilor pe date statistice culese de la 100 de firme româneşti cotate la Bursa de valori
Bucureşti şi se calculează dupa formula:
Z = - 0.012*X1 + 0.525*X2 + 0.027*X3 - 0.425*X4 - 0.126*X5 + 3.573*X6 - 0.663*X7 +
0.022*X8 + 0.333

39
Fig.14. Construirea modelului în foaia de calcul și introducerea formulelor – proiecție proprie în
MS Excel 2010

3. Utilizarea modelului
În baza datelor înscrise în foaia de calcul, s-au determinat scorurile Z aferente celor trei
ani consecutivi analizaţi.
Interpretare
Dacă -5 ≤ Z 0 atunci entitatea prezintă un risc de faliment ridicat
Dacă 0 ≤ Z 0,6 atunci entitatea prezintă un risc de faliment mediu
Dacă 0,6 ≤ Z 2,5 atunci entitatea prezintă un risc de faliment scăzut

40
Fig.15. Prezentarea rezultatelor modelului– proiecție proprie în MS Excel 2010

41
Fig.15. Evoluția scorurilor Z calculate – Modelul Robu-Mironiuc– proiecție proprie în MS Excel
2010

Interpretare
Conform scorurilor obţinute firma prezintă risc de faliment mediu în toţi cei trei ani
analizaţi, dar tendinţa nu mai este aceeaşi, de descreştere continuuă, cum am întâlnit-o în cazul
celorlalte metode, valoarea lui Z la sfârşitul anului 2017 fiind mai bună decât cea înregistrată la
31.12.2016, deşi situatia economică a firmei s-a deteriorate în mod evident, aceasta înregistrând
pierdere neta, capitaluri proprii negative, datorii restente catre buget, furnizori si banci. Analizând
formula de calcul şi variabilele ce o compun observăm că, datorită valorii negative a capitalurilor
proprii, valoarea lui X1 – levierul financiar=datorii totale/capitaluri proprii devine negativă.
Introducând valoarea negativă a levierului financiar în formula de calcul, minus cu minus va
devein plus iar levierul financiar corectat cu indicele 0,012 se va aduna in loc să fie scăzut,
influenţând pozitiv valoarea lui Z.
III.3.4. Modelul A – Ion Anghel

42
1. Analiza problemei şi proiectarea modelului de rezolvare

Fig.16. Exprimarea tabelară a modelului Anghel– proiecție proprie în MS Excel 2010

2. Construirea modelului în foaia de calcul

Elaborat in anul 2002 pe baza datelor financiare din 276 de întreprinderi româneşti din

perioada 1994-1998, Modelul Anghel se calculează după formula:

Z = 5,676 + 6,3718 X1 + 5,3932 X2 – 5,1427 X3 – 0,0105 X4
Fig. 17. Construirea modelului în foaia de calcul și introducerea formulelor

43
3. Utilizarea modelului
În baza datelor înscrise în tabelul 3.3.4. s-au determinat scorurile Z aferente celor trei ani
consecutivi analizaţi.
În funcţie de valoarea funcţiei Z, Modelul Anghel clasifică firmele în trei categorii:
- pentru valori ale lui Z<0 – firme aflate în zona de faliment/eşec;
- pentru valori ale lui Z cuprinse între 0 şi 2,05 – firme aflate în zona de incertitudine
- pentru valori ale lui Z >2,05 – firme aflate în zona non-faliment.

Fig.18. Prezentarea rezultatelor modelului– proiecție proprie în MS Excel 2010

44
Fig.19. Evoluția scorurilor Z – Modelul Anghel– proiecție proprie în MS Excel 2010
Interpretare
Acest model reflectă foarte bine evoluţia firmei Vertrantis S.R.L. pentru cei trei ani
analizaţi.
La sfârşitul anului 2015 valoarea funcţiei Z, de 2,4917, încadrează firma în zona de non-
faliment, în corelaţie cu informaţiile prezentate în analiza efectuată pe baza bilanţului contabil.
Situaţia firmei este stabilă, firma obţine profit, nu înregistrează datorii restante la furnizori, buget,
bănci sau firme de leasing.
Anul 2016 este anul în care firma a câştigat licitaţia privind delegarea serviciului de
transport public local în Municipiul Bârlad, o activitate economică pentru care s-a îndatorat cu
1,7 milioane de euro pentru achiziţia de mijloace de transport noi, o activitate care a determinat
creşterea cifrei de afaceri cu 40,05% faţă de anul 2015 dar care a generat încă de la început
cheltuieli mai mari decât veniturile obţinute. Rezultatul net obţinut la sfârşitul anului 2016 este
extrem de aproape de limita pragului de rentabilitate (profit net 1.148 lei) iar din analiza cash-

45
flow-ului se întrevăd primele dificultăţi majore: firma nu înregistrează restanţe la plata
obligaţiilor pe care le are dar, pentru susţinerea activităţii nerentabile pe care o desfăşoară, începe
să se împrumute din surse nebancare. Valoarea funcţiei Z calculată după Modelul Anghel, de
1,3691 plasează firma la sfârşitul anului 2016 în zona de incertitudine.
În anul 2017 firma continua să desfăşoare activitatea de servicii de transport public local în
Municipiul Bârlad în aceleaşi condiţii de cheltuieli mai mari decât veniturile obţinute. Celelalte
activităti ale firmei (transport public interjudetean, pensiune) nu mai pot susţine pierderile
generate de activitatea de transport public local, firma încheind anul cu o pierdere de 1,8 milioane
lei. Băncile îşi restrâng plafoanele de creditare, se înregistrează datorii restante la plata
obligaţiilor faţă de banci, bugetul de stat, capitalurile proprii devin negative iar solvabilitatea
firmei scade pentru prima data sub nivelul de 100%, indicând faptul că firma nu işi poate onora
toate obligaţiile pe care le are din vânzarea activelor pe care le deţine. Valoarea funcţiei A este
negativă încadrând firma în zona de faliment, de eşec, în concordanţă cu informaţiile prezentate
în istoricul firmei şi în analiza bilanţieră.
Continuarea activităţii de transport public local în aceleaşi condiţii de nerentabilitate va
determina creşterea rezultatelor nete negative, imposibilitatea de a asigura cash-ul necesar
derulării în bune condiţii a afacerii, accentuată de presiunile creditorilor firmei care nu mai sunt
dispuşi să finanţeze ci îşi doresc recuperarea sumelor împrumutate, determinând cel mai probabil
falimentul firmei.
Concluzii
In condiţiile dinamice ale economiei de piaţă este esenţială monitorizarea eficientă şi
constantă a riscului de insolvenţă şi de faliment al firmelor pentru a putea preveni sau limita
efectele pe care le-ar produce un astfel de eveniment. De aceste informaţii sunt interesaţi o
multitudine de factori din mediul intern şi extern al firmei: manageri, actinari, salariaţi, furnizori,
clienti, institutii ale statului, în special cei cu atributii legate de colectarea de taxe şi impozite,
firme concurente, banci, alti creditori, de aceea există o preocupare constantă a specialiştilor din
domeniul economic pentru crearea unor metode care să identifice riscul de faliment.
Prezenta lucrare a avut drept scop prezentarea principalelor metode de determinare a
riscului de faliment din literatura economică straina şi a celor autohtone şi parcurgerea etapelor

46
de proiectare, construire şi utilizare a unor aplicaţii informatice care să permită stabilirea riscului
de faliment. In aplicaţiile informatice realizate pentru patru dintre modelele prezentate în partea
teoretică a lucrării, doua din literatura economica universala, respectiv Modelul Altman şi
Modelul Conan, şi două din literatura economică romanească, Modelul Robu-Mironiuc şi
Modelul Anghel, s-au utilizat date de la firma Vertrantis S.R.L. conform situatiilor financiare
aferente anilor 2015, 2016, 2017.
Alegerea firmei este relevantă pentru subiectul studiat având în vedere evoluţia
descendentă a firmei în cei trei ani. Descrierea firmei sintetizează o serie de evenimente şi
consecinţele acestora care apropie firma de un faliment iminent. Firma de transport calatori pe
rute judetene si interjudeţene, stabila din punct de vedere financiar la sfârşitul anului 2015,
Vertrantis S.R.L. câştiga în anul 2016 activitatea de transport public local în Municipiul Bârlad, o
activitate cu costuri mai mari decât veniturile generate şi pentru desfaşurarea căreia s-a îndatorat
excesiv.
În capitolul 3 – Studiu de caz: Analiza riscului de faliment la S.C. VERTRANTIS S.R.L,
am analizat riscul de faliment pe modele externe şi autohtone, concluzionând următoarele idei.
Conform modelul extern Altman, în perioada analizată, s-au obţinut scoruri mai mici
decât valoarea 1,8, care indică eșecul firmei.
În cazul modelului Conan&Holder, valorile scorului Z, pentru toate cele 3 perioade,
plasează firma în zona III, zona falimetului, fiind în fiecare an, mai mic decât 4, reprzentând
pragul minim.
În ceea ce priveste modelele autohtone, modelul Robu – Mironiuc prezintă un risc de
faliment ridicat, valoarea scorului Z, pentru perioada analizată fiind cuprinsă între -5 şi 0.
În perioada analizată pe baza modelului Anghel, valoarea scorului Z are o tendinţă de
descreştere progresivă. Astfel, în anul 2015, valoarea scorului este mai mare decât 2,05, firma
aflându-se în zona non-faliment. În anul 2016, valoarea scorului scade, fiind cuprinsă între 0 şi
2,05, fapt ce indică zonă de incertitudine pentru firma analizată. Pentru anul 2017, valoarea
scorului Z este mai mică decât 0, ceea ce indică intrarea firmei în zona de faliment.
În urma analizei efectuate, fiind conceput pentru mai multe sectoare de activitate,
modelul Anghel evidenţiază cel mai clar eşecul de faliment a firmei.

47
Bibliografie:
1. Airinei D., Filip M.,Grama A., Fotache M., Dumitru F.,Tugui A., Georgescu M.,
Instrumente software pentru afaceri, Editura Sedcom Libris, 2007;
2. Anghel I., Falimentul. Radiografie şi predicţie, editura Economică, Bucureşti, 2002;
3. Armeanu, St. D.; Stancu, I.- Evaluarea riscului activitatii financiare cu aplicatii pe
economia româneasca, Bucuresti , A.S.E, 2005
4. Bătrâncea I. – Raportări financiare. Evoluţii. Conţinut. Analize, Editura
Risoprint,Cluj-Napoca, 2006
5. Bârsan Pipu-N., Popescu I.- Managementul riscului. Concepte, metode, aplicaţii,
Editura Universităţii Transilvania, Braşov, 2003;
6. Brezeanu P. (coordonator), Boştinaru A., Prăjişteanu B. – Diagnostic financiar,
instrumente de analiză financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2005;

48
7. Cotlet D., Megan O., Pistol I. -Raportările financiare ale entităţilor economice Editura
Mirton Timişoara 2007 Economică, Bucureşti, 2002
8. Dimulescu Meri – Curs – Analiză economică şi financiară – Actual trading, 2009
9. Dragotă V., Obreja Braşoveanu L., Dragotă I.M., - Management financiar, ediţia a
doua, Vol I, Diagnosticul financiar al companiei, Editura Economică, Bucureşti, 2012;
10. Dumitrean Emilian, Bilanţ contabil, Editura A2, 1996
11. Eugenia Iancu- Aplicarea tehnicilor de inteligenta artificiala pentru estimarea riscului
de faliment al firmelor, Editura Pro Universitaria, 2016
12. Feleagă L., Feleagă N., „Contabilitatea financiară", vol. I-II, Editura Infomega, 2005
13. Mihalciuc C.- Aspecte teoretice şi aplicative de contabilitate şi analiză financiară,
Editura Universităţii Suceava, 2006
14. Munteanu, G – Piaţa de capital din România – evoluţie, riscuri, perspective, Ed.
”Andrei Şaguna”, 2008;
15. Niculescu M., - Diagnostic financiar, Editura Economică, Bucureşti 2005;
16. Possler L.,„Contabilitatea întreprinderilor - îndrumar practic", Ediţia a VIIa, Editura
Fundaţiei „Andrei Şaguna", Constanţa, 2005
17. Ristea Mihai - Studii de caz în condiţiile aplicării Reglementărilor Contabile
simplificate, Ed. Economică, Bucureşti, 2003
18. Robu, V., Vasilescu, C., 2004. “Îmbunătățirea sistemului de guvernanță corporativă –
strategie de creștere a performanței globale a întreprinderii”, Contabilitate și
informatică de gestiune,
19. Stancu, I. (2003), Finanțe, Editura Economică, București.
20. Stancu, I., Obreja Brașoveanu, L., Stancu, A.T. (2015), Finanțe corporative. Volumul 1
– Analiza și planificarea financiară; Editura Economică, București
21. Stroe, R., (2003) Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura ASE București
22. Stancu I., Stancu D., Finanţe corporative cu Excel, Editura Economică, Bucureşti,
2012;
23. Suciu G. – Diagnostic financiar. Concepte. Metode. Aplicaţii. Editura Universitară,
Bucureşti, 2013.

49
 24. Stancu S., Mihail N. – Decizii economice în condiţii de incertitudine, Editura
Economică, Bucureşti, 2005
25. Stoina .N. – Risc si incertitudine in investitii, Editura Teora, Bucuresti, 2008 .
26. Susana Iosif-Teodor Gavri - Gestiunea riscului, Editura Universitara, Bucuresti
27. Toma, M., Alexandru, F., (2003), Finanțe și gestiunea financiară a întreprinderii,
Editura Economică, București
28. Ungureanu L. – Gestiunea riscului financiar, Editura REVERS, Craiova, 2015

Anexa 1 – Bilanțul prescurtat

DATA 31/12/15 31/12/16 31/12/17 DATA 31/12/15 31/12/16 31/12/17

Active Capitalul
4.818.922 11.336.019 8.745.678 1.729.366 1.673.373 -194.381
imobilizate propriu
Imobilizări
0 0 0 1.300.000 1.300.000 1.300.000
necorporale Capital social
Imobilizări
4.818.922 11.336.019 8.745.678 262.049 267.050 261.985
corporale Rezerve
Terenuri 717.000 717.000 717.000 Rezultat reportat 107.575 104.027 76.832
Clădiri 890.770 878.898 376.013 Rezultat curent 58.594 1.148 -1.834.411
Mijloace de Diferenţe din
2.521.689 8.651.583 7.305.235 1.148 1.148 1.213
transport reevaluare
Mobilier, Repartizarea
60.733 71.718 52.523
birotică profitului

Imobilizări în 628.730 1.016.820 294.907 Pasive 4.345.593 11.219.073 10.600.266

50
curs
Imobilizări Împrumuturi
0 0 0 0 90.100 228.000
financiare asociati
Active
925.795 745.897 1.291.692 44.532 1.018.387 928.261
circulante Credite TL
Stocuri 449.875 343.194 33.097 Leasing financiar 1.839.701 6.240.562 4.969.165
Clienţi 133.932 119.792 183.909 Credite TS 1.528.034 1.332.973 970.704
Alte creanţe
140.981 78.871 909.766 471.201 806.507 795.404
Furnizori
Casa şi banca 201.007 204.040 164.920 Datorii la buget 96.803 250.421 637.498
Alte datorii 365.322 1.480.123 2.071.234
Cheltuieli în Venituri în
332.137 810.530 438.515 1.895 0 70.000
avans avans
TOTAL TOTAL
6.076.854 12.892.446 10.475.885 6.076.854 12.892.446 10.475.885
ACTIV PASIV

Anexa 2 – Contul de profit și pierdere al entității

Denumire 2015 2016 2017

1. Cifra de afaceri netă (rd. 02+03-04+05+06) 1 5.199.010 7.280.968 7.502.494

Producţia vândută (ct.701+702+703+704+705+706+708) 2 5.107.297 7.087.571 7.362.922

Venituri din vânzarea mărfurilor (ct. 707) 3 91.713 114.598 53.556
Reduceri comerciale acordate (ct. 709) 4 0 0 0
Venituri din dobânzi înregistrate de entităţile radiate din
Registrul general si care 5 0 0 0
mai au in derulare contracte de leasing (ct.766* )
Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de
afaceri nete (ct.7411) 6 0 78.799 86.016
2. Venituri aferente costului producţiei în curs de
execuţie (ct.711+712)
Sold C 7 224.756 95.765 5.398

51
Sold D 8 0 0 0
3. Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale
proprii şi capitalizată
(ct.721+ 722) 9 0 0 0

4. Alte venituri din exploatare (ct.758+7417+7815) 10 166.017 31.302 857.229

-din care, venituri din fondul comercial negativ 11 0 0 0
VENITURI DIN EXPLOATARE – TOTAL (rd. 01+ 07
- 08 + 09 + 10) 12 5.589.783 7.408.035 8.365.121
5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele
consumabile (ct.601+602-7412) 13 2.589.367 2.780.778 2.989.719
Alte cheltuieli materiale (ct.603+604+606+608) 14 111.692 25.483 86.710

b) Alte cheltuieli externe (cu energie şi apă)(ct.605-7413) 15 48.550 66.135 54.480

c) Cheltuieli privind mărfurile (ct.607) 16 235.888 101.991 46.666
Reduceri comerciale primite (ct. 609) 17 0 0 0
6. Cheltuieli cu personalul (rd. 19 +20) 18 1.075.776 2.007.768 2.400.234

a) Salarii şi indemnizaţii 1) (ct.641+642+643+644-7414) 19 870.703 1.628.876 1.951.055

b) Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială (ct.645-
7415) 20 205.073 378.892 449.179
7.a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale
şi necorporale (rd. 22 - 23) 21 260.506 768.067 1.426.940
a.1) Cheltuieli (ct.6811+6813) 22 260.506 768.067 1.426.940
a.2) Venituri (ct.7813) 23 0 0 0
b) Ajustări de valoare privind activele circulante (rd. 25 -
26) 24 0 0 0
b.1) Cheltuieli (ct.654+6814) 24 0 0 0
b.2) Venituri (ct.754+7814) 26 0 0 0
8. Alte cheltuieli de exploatare (rd. 28 la 31) 27 974.184 1.331.257 2.751.539
8.1. Cheltuieli privind prestaţiile externe
(ct.611+612+613+614+621+622+623+624 28
+625+626+627+628-7416) 725.528 1.154.748 1.164.716

52
8.2. Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate (ct.635) 29 78.484 110.611 152.365
8.3. Alte cheltuieli (ct.652+658) 30 170.172 65.898 1.434.458
Cheltuieli cu dobânzile de refinanţare înregistrate de
entităţile radiate din Registrul 31 0 0
general si care mai au in derulare contracte de leasing
(ct.666*) 0
Ajustări privind provizioanele (rd. 33 - 34) 31 0 0
- Cheltuieli (ct.6812) 33 33 0 0
- venituri (ct.7812) 34 0 0
CHELTUIELI DE EXPLOATARE – TOTAL (rd. 13
la 16 - 17 +18 + 21 + 24 + 27 + 32) 35 5.295.963 7.081.479 9.756.288
PROFITUL SAU PIERDEREA DIN EXPLOATARE:
- Profit (rd. 12 - 35) 36 293.820 326.556 0
- Pierdere (rd. 35 - 12) 37 0 0 1.391.167

9. Venituri din interese de participare (ct.7611+7613) 38

- din care, veniturile obţinute de la entităţile afiliate 39
10. Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac
parte din activele imobilizate 40
(ct.763)
- din care, veniturile obţinute de la entităţile afiliate 41
11. Venituri din dobânzi (ct.766*) 42 163 593 45
- din care, veniturile obţinute de la entităţile afiliate 43
Alte venituri financiare (ct.762+764+765+767+768) 44 40.229 131.908 23.799
VENITURI FINANCIARE – TOTAL (rd. 38 + 40 + 42
+ 44) 45 40.392 132.501 23.844
12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare
şi investiţiile financiare 46 0 0 0
deţinute ca active circulante (rd. 47 - 48)
- Cheltuieli (ct.686) 47 0 0 0
- venituri (ct.786) 48 0 0 0
13. Cheltuieli privind dobânzile (ct.666*-7418) 49 260.506 453.307 463.161
- din care, cheltuielile în relaţia cu entităţile afiliate 50 0

53
Alte cheltuieli financiare (ct.663+664+665+667+668) 51 0
CHELTUIELI FINANCIARE – TOTAL (rd. 46 + 49 +
51) 52 260.506 453.307 463.161
PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIAR(Ă):
- Profit (rd. 45 - 52) 53 -220.114 0 0
- Pierdere (rd. 52 - 45) 54 320.806 439.317
14. PROFITUL SAU PIERDEREA CURENT(Ă):
- Profit (rd. 12 + 45 - 35 - 52) 55 513.934 326.556
- Pierdere (rd. 35 + 52 - 12 - 45) 56 1.830.484
15. Venituri extraordinare (ct.771) 57
16. Cheltuieli extraordinare (ct.671) 58
17. PROFITUL SAU PIERDEREA DIN
ACTIVITATEA EXTRAORDINARĂ:
- Profit (rd. 57 - 58) 59
- Pierdere (rd. 58 - 57) 60
VENITURI TOTALE (rd. 12 + 45 + 57) 61 5.630.175 7.540.536 8.388.965
CHELTUIELI TOTALE (rd. 35 + 52 + 58) 62 5.556.469 7.534.786 10.219.449
PROFITUL SAU PIERDEREA BRUT(Ă):
- Profit (rd. 61 - 62) 63 73.706 5.750 0
- Pierdere (rd. 62 - 61) 64 1.830.484
18. Impozitul pe profit (ct.691) 65 15.112 4.602 3.927
19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
(ct.698) 66
- Profit (rd. 63 - 64 - 65 - 66) 67 67 58.594 1.148 0
- Pierdere (rd. 64 + 65 + 66 - 63) 68 68 1.834.411

54
Anexa 3 – Istoricul firmei
SC VERTRANTIS SRL este o societate cu capital privat infiinţată în februarie 2001, având
ca obiect de activitate transportul urban de persoane.
Puncte de lucru autorizate: str. Stefan cel Mare, Bârlad – pentru activităţi de birou, sat
Tutova, comuna Tutova – servicii de cazare, restaurante, baruri, alte transporturi de călători, - str.
G-ral Vasile Milea nr. 1 – transporturi şi activităţi conexe. Activităţi desfasurate în afara sediului
social: alte transporturi de călători pe baza de grafic, transporturi de călători ocazionale.
Pornită iniţial ca o mică afacere de familie, S.C. VERTRANTIS S.R.L. este în prezent cel
mai important transportator din judetul Vaslui. Dinamica afacerii este structurată în câteva
perioade importante pentru analiza ce se va efectua ulterior.
În perioada 2001 – 2004 firma realizează venituri din transportul local de călători pe
teritoriul Municipiului Bârlad, ca parte a unei asociaţii de transportatori şi având în dotare doar

55
trei microbuze de călători. Este perioada de început a afacerii, în care firma realizează primele
venituri care asigură continuitatea afacerii dar nu sunt în măsură de a capitaliza firma şi nici de a-
i asigura dezvoltarea. Parteneriatul dintre cei 12 transportatori care asigurau transportul local de
persoane nu permitea extinderea afacerii, în sensul ca fiecare dintre aceştia avea locul sau bine
delimitat, traseele, numărul de curse pe care le efectuau şi numarul de calatori fiind constante.
În anul 2004 asociaţia transportatorilor din Municipiul Bârlad cooptează un nou membru,
S.C. UNISTIL Bârlad şi câştigă licitaţia privind delegarea serviciului de transport public local pe
teritoriul Municipiului Bârlad pe o perioadă de doi ani.
Doi ani mai târziu, în 2006, la o nouă licitaţie delegarea serviciului de transport public local
organizată de către municipalitate, firma nou venită în asociaţie, respectiv Unistil S.R.L. participă
în mod independent la licitaţie şi îşi adjudecă dreptul de a realiza serviciul de transport public
local şi lasând practic fără obiect de activitate pe toate cele doisprezece mici firme din asociaţie.
Este unul din momentele de cotitură din afacerea Vertrantis, în care n-au existat decât două
opţiuni: închiderea afacerii sau reorientarea către o altă activitate. Interesant este faptul că dintre
cei douăsprezece firme rămase fără posibilitatea de a-şi desfaşura activitatea pe teritoriul
Municipiului Bârlad, doar două mai activează în prezent.
Începand cu anul 2006, administratorul firmei se reorientează tot în zona transportului de
călători, trecând de la activitatea de transportul public local de persoane la cea de transport
public intra şi interjudeţean de persoane. Ca urmare a participării la licitaţii, firma câştigă treptat
dreptul de a realiza curse atât în cadrul judeţului Vaslui cât şi interjudeţene. De asemenea, firma
obţine licenţa de transport public de persoane în trafic internaţional. Firma nu a organizat curse
regulate de persoane dar a închiriat microbuzele şi autocarele sale agenţiilor de turism pentru
excursii pe teritoriul Europei. Având în vedere ca transportul pe CFR se confruntă cu reale
probleme, transportul rutier reprezintă pentru călători o alternativă viabila, sigura şi ieftină.
Pentru a-şi menţine traseele firma a trebuit să-ţi reinnoiască în permanenţă parcul de maşini,
condiţie esenţială pentru a obţine un punctaj bun la licitaţile de atribuire a traseelor organizate de
ARR sau consiliile judeţene. Achiziţionarea permanentă de noi mijloace de transport a fost una
dintre preocupările administratorului firmei, aceasta fiind una din premisele de creştere a afacerii.
Un mijloc de transport nou achiziţionat asigura firmei un punctaj suficient pentru atribuirea de

56
către ARR a unui nou traseu, dar avea influenţa şi asupra creşterii gradului de îndatorare,
achiziţiile fiind facute în exclusivitate prin leasing financiar. Datorită faptului că anumite
categorii sociale beneficiază de subvenţii pentru transportul rutier, societatea se confruntă cu o
problema specifică actualului context economic - întarzierea în anumite perioade a decontărilor
cu bugetul de stat. Pentru a compensa lipsa temporara de lichiditate firma contractează credite de
capital de lucru însuâmnd 1.600.000 lei,
La sfârşitul anului 2012 a fost dată în funcţiune o pensiune turistică, amplasată la 4km de
Municipiul Bârlad, cu acees la drumul european E581, realizată din surse proprii prin
modernizarea şi extinderea unei staţiei de carburanţi dezafectată achiziţionată prin credit de
investiţii contractat la CEC BANK S.A. în 2008. Clădirea a fost extinsă, modernizată, i-a fost
adăugat un etaj, s-a extins suprafaţa construită la parter. În anul 2014 în aceeaşi incintă au mai
fost adăugate două clădiri: o sală de festivităţi şi o construcţie auxiliară. Deschiderea pensiunii nu
are un impact major asupra afacerii, veniturile realizate de aceasta situându-se sub nivelul de 5%
din cifra de afaceri.
În luna octombrie 2014 S.C. VERTRANTIS S.R.L. a achiziţionat Autogara Bârlad, din
surse proprii şi credit acordat de Banca Transilvania. Autogara a generat noi venituri din
închirierea spaţiilor de parcare şi accesul la persoane pentru terţe firme de transport persoane.
Creditul a fost rambursat anticipat din surse proprii ale clientului în luna ianuarie 2015. În prezent
la autogara sunt încheiate 21 de contracte încheiate cu transportatori şi comercianţi care
genererază venituri de aproximativ 25.000 lei/luna.
Realizarea într-un interval scurt de timp a două investiţii imobiliare semnificative din surse
proprii concomitent cu derularea în condiţii foarte bune a 16 contracte de leasing financiar şi a
patru credite de capital de lucru, cu respectarea termenelor de plată către furnizori, personal şi
către bugetul statului, ne indică o firmă stabilă, cu capacitate de a produce suficient cash pentru
plata obligaţiilor ce îi revin. Este clienta preferată a băncilor şi a firmelor de leasing având aâtt
apetit de a investi cât şi capacitate de rambursare. Dincolo de toate acestea există însă o serie de
semnale de alarma: firma este din ce în ce mai expusă riscului valutar, dezvoltarea acesteia se
sprijină aproape în exclusivitate pe capital împrumutat, cu fiecare facilitate de credit contractată
creşte gradul de îndatorare. Este situaţia în care se gasea firma la sfarşitul anului 2015.

57
 La începutul anului 2016 administratorul firmei decide să participe la licitaţia pentru
atribuirea serviciului local de transport persoane prin curse regulate in Municipiul Bârlad. Firma
îndeplineşte condiţiile de eligibilitate preliminare(deţine licenţa de transport de persoane, nu
înregistrează datorii restante la Bugetul de Stat şi la Bugetul Local, are plătită la zi cotizaţia către
ANRSC, poate asigura garanţia de participare la licitatie în suma de 60.000 lei) însă nu
îndeplineşte una din condiţiile privind dotarea tehnică a ofertantului, respectiv deţinerea unui
număr minim de mijloace de transport, inclusiv de rezerva, de 12 autobuze urbane cu minim 50
locuri pe scaune şi în picioare (9 pe trasee şi 3 de rezervă) şi a 9 microbuze (7 pe trasee şi 2 de
rezervă). Firma nu deţinea nici un autobuz urban iar toate microbuzele firmei erau licenţiate pe
traseele inter şi intrajudeţene. Problema este rezolvată prin achiziţionarea prin leasing financiar a
12 autobuze urbane noi şi a 9 microbuze în februarie 2016. Valoarea investiţiei totale a fost de
1.700.000 euro şi a fost finanţată de Mercedes Leasing IFN SA. La prima licitaţie organizată în
luna martie 2016 firma concurentă, Unistil S.R.L. alege în ultimul moment să nu se prezinte. În
lipsa unui contraofertant licitaţia este amânată pentru începutul lunii mai, timp în care firma
trebuie sa suporte primele rate ale contractelor de leasing nou încheiate care însumează
aproximativ 250.000 lei/lună, fără a câştiga nici un leu din exploatarea noilor mijloace de
transport.
O analiză mai atentă a caietului de sarcini releva faptul ca investiţia de 1.700.000 euro nu
oferă firmei un avantaj major în raport cu firma concurentă, în sensul că din maxim 100 puncte
pe care le putea atinge o firmă, doar 4 puncte puteau fi acordate pentru mijloacele de transport
noi achiziţionate de firmă. Punctajul maxim pentru acest criteriu era de 10 puncte în cazul
achiziţionării de mijloace de transport electrice, dar costurile pentru acestea ar fi fost duble.
Având leasinguri în derulare pentru activitatea de transport local public de persoane insumând
1.700.000 euro, firma nu avea decât o opţiune, accea de a câştiga licitaţia pentru concesionarea
transportului public local din Municipiul Bârlad iar aceasta nu se putea realiza decât în condiţiile
propunerii unui cost foarte scăzut pentu o călătorie. În Oferta financiară a firmei s-a propus preţul
de 1 leu/călătorie, la jumatate faţă de preţul practicat în acel moment de operatorul curent. Caietul
de sarcini prevedea că în cazul unor modificări legislative care să afecteze costurile preţul
biletului va putea fi majorat, cu aporobarea Consiliului Local. Vertrantis S.R.L. câştigă licitaţia şi

58
efectuează primele curse de călători pe 15 iunie 2016, după patru luni de la contractarea
leasingurilor pentru microbuzele şi autobuzele urbane, timp în care s-au suportat din surse proprii
facturile aferente contractelor în sumă de 1.000.000 lei. Firma înregistrează o acută nevoie de
lichiditate pentru acoperirea căreia contractează un nou credit pe termen mediu.
Două modificări de legislaţie afectează în următoarele luni rentabilitatea activităţii de
transport local, ducând activitatea sub pragul de rentabilitate încă din primele luni ale execuţiei
contractului de delegare. Prima dintre ele este creşterea succesivă a salarului minim pe economie,
de la 1.050 lei la data depunerii ofertei la 1.250 lei începând cu 01.06.2016, la 1.450 lei începand
cu 01.01.2017 şi la 1.900 lei din 01.01.2018, care majorează costurile de operare. Cea de a două
măsură cu influenţa indirectă asupra afacerii a fost renunţarea de către guvern la taxa de prima
înmatriculare. Maşinile secon-hand din import au devenit mult mai ieftine, s-a mărit numărul de
maşini aflate în circulaţie şi implicit s-a micşorat numărul de călătorii care optează pentru
transportul public.
Consiliul Local Bârlad a respins sau nu a luat în discuţie, motivând vicii de procedură, mai
multe solicitări de majorare a tarifului per călătorie înaintate de care administratorii firmei.

59