Testament

2 - ca e din modernism xx
2 - secvente pt tema xx
2 - elemente de structura si compozitie xx

Poezia "Testament", de Tudor Arghezi, a fost publicata in 1927 in

volumul "Cuvinte Potrivite" si este o capodopera a literaturii
Române.

Poezia este o artă poetică, deoarece autorul îşi expri­mă propriile

convingeri despre arta literară, despre menirea literaturii, despre
rolul artistului în socie­tate.

Este o artă poetică modernă, pentru că în cadrul ei apare o triplă

problematică, specifică liricii moderne: transfigurarea socialului în
estetic, estetica urâtului, raportul dintre inspiraţie şi tehnica poetică.

Poezia se incadreaza in curentul Modernist deoarece are trasaturi

specifice acestuia: inovatie formala, estetica uratului, imbinarea
termenilor din registre stilistice diferite, limbaj metaforic,
transfigurarea socialului in estetic.

Tema poeziei este creatia literara lasata ca mostenire unui fiu

spiritual. O prima secventa semnificativa acesteia sunt versurile
"nu-ti voi lasa bunuri, dupa moarte, / Decat un nume adunat pe-o
carte", fiind precizat ca mostenirea lasata dupa moartea scriitorului
este "un nume adunat pe-o carte", ceea ce este o metafora pentru
cunoasterea scrisa lasata mostenire.

O a doua secventa semnificativa temei este versul "Cartea mea-i,

fiule, o treapta.", cartea fiind mostenirea lasata unui "fiu" metaforic
care este tocmai cititorul.
Poezia a adus inovatie formala prin structura de 5 strofe inegale,
cu masura de 8-11 silabe, rima imperecheata, impartita in 3
secvente lirice. Prima secventa este alcatuita din primele 2 strofe
iar in aceasta poetul face legatura intre generatii, aceasta fiind
evidentiata de versul "De la strabunii mei pana la tine". Secventa a
doua este alcatuita din urmatoarele 2 strofe iar a treia secventa
este formata din ultima strofa, in care se pune accentul pe
imbinarea dintre inspiratie si munca, redata de secventa "Slova de
foc, .../.../Ca fierul cald imbratisat in cleste"

In poezie se imbina termeni din registre stilistice diferite, cum ar fi:

neologisme - "obscure", termeni religiosi - "icoane", "Dumnezeu",
"Testament", arhaisme - "hrisov", "slova", "plavan". Aceasta
imbinare de termeni este specifica modernismului si face
separarea acestuia de traditionalism.

Metafora este figura de stil dominanta in text, fiind prezenta in toate

strofele poeziei si dand insemnatate versurilor. Metafora centrala
este cartea si sinonimele contextuale ale acesteia, exemplu fiind
versul "Cartea mea-i, fiule, o treapta", "cartea" facand referire la
intelepciunea si trairile stramosilor puse pe hartie, "fiul" este cititorul
iar faptul ca este "o treapta" semnifica o treapta spre cunoastere.

Circularitatea este conferita de prezenta sinonimelor metaforice ale

cuvantului "carte" in toate cele 3 secvente lirice. In prima secvanta
- "treapta ", "hrisov", in a doua secventa - "cuvinte potrivite",
"vioara", iar in ultima secventa apare sub denumirea de "slova".

Titlul, cu sens denotativ face referire la un act juridic asociat cu

moartea si mostenirea. Titlul mai poate avea si sens conotativ, fiind
un sinonim metaforic pentru carte, insemnand mostenirea spirituala
lasata cititorului.
Estetica uratului este o filosofie ce sustine ca frumosul este
singurul atribut estetic si exploreaza aspectele considerate
neglijate sau respinse de estetica tradițională. Aceasta este
prezenta in poezie in versurile "Din bube, mucegaiuri si noroi, /
Iscat-am frumuseti si preturi noi", imaginile vizuale traditional urate
primind o nuanta de frumusete.

Poetul reuseste sa versifice estetizarea termenilor sociali,

transformandu-i din elemente ale vietii strabunilor in "cuvinte
potrivite" unei poezii. Exemple fiind cum "sapa" se transforma in
"condei", "brazda" in "calimara" iar "graiul ... pentru vite" in "cuvinte
potrivite".

Poezia "Testament", de Tudor Arghezi, este o arta poetica realista

cu un mesaj metaforic transmis generatiilor urmatoare.

tema: creatia literara lasata ca mostenire unui fiu spiritual -

secvente pentru tema: "nu-ti voi lasa bunuri, dupa moarte,/Decat
un nume adunat pe-o carte" si "cartea mea-i, fiule, o treapta"

structura si compozitie: circularitate conferita de plasarea motivului

central, cartea in toate cele 3 secvente lirice, titlu

539