PREDICA FUNEBR ÎN MEDIUL ORTODOX DIN TRANSILVANIA

(MIJLOCUL SECOLULUI XVI – SFÂR ITUL SECOLULUI XVII)

Introducere
Pentru perioada pe care o avem aici în vedere, Transilvania s-a autodefinit
ca statul celor trei na iuni privilegiate (natio nobilium, natio siculica i natio
saxonica) i patru religii recepte (catolic , luteran , calvin i unitarian ). Aceste
sintagme, al c ror rost ini ial a fost eminamente politic, acopereau o realitate etnic
i confesional foarte complicat , chiar dac au existat încerc ri de simplificare,
ini ial prin suprapunerea etniei i a credin ei, mai apoi prin subordonarea ierarhic
a confesiunilor. În fapt, Transilvania era locuit , într-un procent de circa 60 %,
de români1, restul fiind format de maghiari, secui i sa i, dar, cu excep ia sa ilor,
care erau cu to ii luterani, apartenen a confesional a celorlalte grupuri etnice era
divers . Marea majoritate a românilor apar inea Bisericii Orientale, a c rei credin
era declarat doar tolerat , restul împ rt ind confesiunea calvin . Marea majoritate
a maghiarilor a profesat, în secolul al XVII-lea, credin a calvin , restul fiind
catolici, unitarieni i chiar luterani. Celor catolici i celor luterani le era interzis
asisten a unui episcop. La mijlocul secolului XVII episcopul calvin Geleji Katona
István i-a extins administrativ jurisdic ia i asupra lor, dar i asupra unitarienilor
i a românilor ortodoc i, Biserica Reformat maghiar ob inând acel statut dominant
la care face referire titlul acestui studiu. Subordonarea a presupus un control
relativ ferm in rebus temporalibus, fiind necesar acordul superintendentului calvin
pentru promovarea în ierarhia administrativ , iar activitatea sinoadelor trebuia
prezentat acestuia spre supervizare2. Prozelitismul calvin nu a avut îns aceea i
presiune pe întreaga durat a celei de-a doua jum t i a secolului al XVII-lea, iar
efectele lui au fost diferite în func ie de confesiunea asupra c reia s-a exercitat,
mergând de la abuzuri i persecu ii (în cazul maghiarilor unitarieni i catolicilor)
pân la protec ie i favoruri culturale, sociale i economice (în cazul românilor
ortodoc i)3. Acest proces de confesionalizare a fost îndeaproape sus inut de politica
centralizatoare a principilor, cele dou fenomene – confesionalizarea i centrali-
zarea – condi ionându-se i completându-se reciproc în func ie de evolu ia
jocului de interese politice desf urat în Europa Central de Imperiul Otoman,
Imperiul Habsburgic i protestantismul interna ional4.

1
Procentajul este estimat pe baza datelor furnizate de noul tratat de Istoria României, vol. V,
Bucure ti, 2003, p. 475-480.
2
Bod 1766, p. 71-83; Bod 1890, p. 313-400; Pokoly 1904, p. 134-222; Murdock 1995, p. 219.
3
Dumitran, Gúdor 1999; Zach 2001, p. 79-80; Dumitran 2003 a; Dumitran 2004 a.
4
Pentru detalii vezi Murdock 2000, p. 122-125, 259-289.
140 D. Vanca, Ana Dumitran

Biserica româneasc i misionarismul calvin

Pe parcursul acestui studiu denumim prin Biseric româneasc acea autori-
tate spiritual reprezentat de Mitropolia Ortodox din Alba Iulia, a c rei jurisdic ie
s-a suprapus, în general, peste to i cre tinii orientali din teritoriul guvernat de
principii Transilvaniei. Sintagma este aplicabil îns doar secolului XVII, în
secolul XVI func ionând în paralel mai multe ierarhii, cu o istorie foarte pu in
cunoscut i o subodonare ierarhic incert . A existat un episcopat cu jurisdic ia
în nordul Transilvaniei i sediul la Vad (jud. Cluj), dependent de Mitropolia
Ortodox a Moldovei. Un alt episcopat, cu sediul la Geoagiu de Sus (jud. Alba),
avea sub jurisdic ie sudul Transilvaniei i depindea de Mitropolia Ortodox a rii
Române ti5. Exista îns i un episcopat al întregii Transilvanii, cu sediul la Feleac
(jud. Cluj), despre care se crede, cu argumente serioase, c se afla în comuniune cu
Roma, ca o consecin politic tardiv a conciliului unionist de la Ferrara-Floren a6.
La 30 noiembrie 1566, din ordinul Dietei la acea dat majoritar calvin ,
peste toate acestea se suprapune un episcopat îns rcinat s -i converteasc pe to i
românii la „adev rata credin cre tin ”7. Episcopul Gheorghe, instituit atunci,
trebuia s organizeze sinoade i dispute publice pentru convingerea auditoriului,
s supravegheze traducerea i tip rirea în române te a c r ilor sfinte i s asigure
predicarea cuvântului lui Dumnezeu în limba român 8.
Pân la acea dat românii f cuser deja cuno tin cu Reforma protestant
prin intermediul a dou Catehisme, tip rite în 15449 i 156010, i nu le va fi fost
cu siguran str in nici evolu ia care a dus la aproape totala disolu ie a catoli-
cismului în Transilvania i care era înc în plin desf urare, c ci unitarianismul,
cea de-a patra religio recepta, va fi legiferat abia în ianuarie 156811. Longevitatea
i agresivitatea acestor dispute confesionale i-a antrenat în mod sigur i pe
români, nu doar în calitate de instrumentum regni, cum vedem c i-a folosit
Dieta, ci i ca parte a unui dialog constructiv, capabil s conduc la o real
revigorare a valorilor credin ei r s ritene, a a cum vedem c poart tocmai
Episcopatul reformat înfiin at în 1566. C ci sub auspiciile acestuia, la 1570, se
va traduce, tip ri i difuza Liturghia bizantin a Sf. Ioan Hrisostomul, ca rezultat
al presiunii Reformei12. Mesajul s u, cu totul contrar înv turilor protestante, va
stimula o renovare a Ortodoxiei, producând cu timpul o veritabil reform
interioar , în cadrul c reia predica, cu deosebire cea funebr , va juca un rol major.

5
Pentru episcopatele de Vad i Geoagiu vezi Bunea 1902, p. 15-35.
6
Rusu 1999, p. 101-106.
7
Dumitran 2003 b.
8
Hurmuzaki, II/5, p. 602.
9
Demény 1986.
10
Ghe ie, Mare 1994, p. 55-66.
11
MCRT, II, p. 343.
12
Ghe ie, Mare 1994, p. 132-140.
Predica funebr în mediul românesc ortodox din Transilvania 141
Deturnarea scopului pentru care a fost înfiin at Episcopatul românesc
reformat i-a fost fatal acestuia din dou direc ii: cea oficial , aulic , unde nu a
mai g sit suficient sus inere, în special dup preluarea puterii de c tre familia
catolic Báthory, dar i cea a mediului românesc c ruia îi era destinat i care, în
lipsa celui mai important reper dogmatic, nu a mai putut face diferen a i s-a
reîncadrat în cele dou Episcopate ortodoxe, reînfiin ate – cel cu sediul la Alba
Iulia – în 157113, iar cel cu sediul la Vad câ iva ani mai târziu14.
Ororile care au r v it Transilvania în ultimii ani ai secolului al XVI-lea i
la începutul secolului urm tor au l sat pentru o vreme în umbr gândul atragerii
românilor la Protestantism, de i se poate crede c , la nivel individual cel pu in,
nu s-a renun at niciodat la el. O vie ini iativ în acest sens se poate surprinde
documentar doar în Bihor, unde Episcopatul calvin de la Debrecen i familia
princiar Rákóczi, prin misionarism i diplome privilegiale, au reu it asemenea
performan e încât, pentru o vreme, în zon s-a sim it nevoia unui episcop al
românilor converti i15. Dimensiunile intereclesiale româno-maghiare trebuie s fi
fost remarcabile în acest areal, de unde provin cele mai vechi adapt ri în limba
român ale versurilor funebre aflate în uzul Bisericii maghiare16. Succesul de
care s-au bucurat ele, probat de multiplicarea manuscris pân spre sfâr itul
secolului al XVII-lea, atrage indirect aten ia i asupra interesului pe care trebuie
s -l fi stârnit în zon predica funebr propriu-zis . Merit semnalat c tot din
acest spa iu provin cele mai vechi predici în alc tuirea c rora s-au folosit în mod
premeditat principiile retoricii17, precum i cele mai vechi „iert ciuni la omul
mort”18, iar num rul reproducerilor manuscrise dup predicile funebre tip rite la
Alba Iulia în 1689 este aici mai mare ca în oricare alt col al Transilvaniei. Toate
aceste considerente îndrept esc ipoteza c Bihorul a fost creuzetul principal în
care s-a produs asimilarea de c tre români a literaturii cu destina ie funebr de
tip occidental, prin traduceri i adapt ri dup textele de gen din literatura maghiar .
Fenomenul s-a extins apoi spre Transilvania, unde protopopul Ioan Zoba din
Vin a f cut din predica funebr un adev rat best-seller. Acest succes se dateaz
îns în deceniile de sfâr it ale secolului al XVII-lea i a fost posibil datorit
raporturilor nu întotdeauna cordiale dar foarte strânse stabilite între Biserica
româneasc i Episcopatul maghiar începând din timpul domniei principelui
Gabriel Bethlen.
Este vorba de impunerea unui program de convertire a românilor ortodoc i
format ini ial din 5, apoi din 15 i, din 1669, din 19 puncte, inserate în actele de

13
Iorga 1984, doc. nr. XIII.
14
Bunea 1902, p. 57-58.
15
Dumitran 2004 b, p. 301-305.
16
Dumitran 2007, p. 335-348.
17
Ibidem, p. 227-235.
18
Ibidem, p. 282-316.
142 D. Vanca, Ana Dumitran

confirmare ale mitropoli ilor19, transforma i astfel în vicari ai superintenden ilor

calvini. Toate variantele programului cuprindeau referiri la folosirea limbii
române în cult, înv area catehismului, înfiin area de coli i a unei tipografii,
intind, în esen , nu doar la calvinizare, ci mai ales la evanghelizare eficient ,
acultura ie, disciplinare social i modernizare.
Aspectul care ne intereseaz aici – r spândirea cuvântului lui Dumnezeu
în limba vulgar , prin traducerea slujbelor i predic – a fost cel mai frecvent
reamintit clerului românesc, fiind men ionat în documentele care atestau sfin irea
ca preot20, în actele de confirmare în func ia protopopial 21 i în decretele sinodale22.
C insisten a asupra sa a condus la rezultatul scontat se poate vedea din dorin a
exprimat cu prilejul unirii cu Roma, când sinodul general a solicitat în mod
expres ca limba de cult s r mân cea român 23, precum i din tip rirea, la
168324, 168925 i 169926, a unor colec ii de predici care s-au bucurat de un succes
extraordinar, probat de frecventa lor copiere manuscris pân târziu în secolul
XIX, de i între timp fuseser tip rite multe alte astfel de lucr ri. Dintre acestea,
ne intereseaz aici doar cele din 1683 i 1689, cea de a treia fiind dedicat
s rb torilor i duminicilor. Sporirea interesului preo ilor pentru predica funebr
poate fi, de asemenea, urm rit prin studiul codicelor copiate pe parcursul
secolului al XVII-lea, în care sunt din ce în ce mai numeroase, am putea spune
chiar nelipsite, a a-numitele Cazanii la oameni mor i.
Spre deosebire îns de Bihor, unde alc tuirea repertoriului omiletic funebru
pare s se fi realizat în cea mai mare m sur prin traduceri din literatura similar
maghiar , în Transilvania au predominat mai întâi traducerile dup texte apocrife
bizantino-slave. Îndelungata lor folosire de c tre Biserica Oriental le-a conferit
atuul corectitudinii dogmatice, aspect fa de care românii din Transilvania par

19
Dumitran 2004 b, 139-150; pentru textul documentelor vezi Dumitran 2001-2002, p. 150-180.
20
„[…] s propovedue ti Svânta Evanghelie clar i luminos cre tinilor i s poveste ti Scriptura
Svânt oamenilor în limba întru carea gr esc, ca s în eleag tot cre tinul […]” (act de confirmare
a hirotonirii emis de mitropolitul Sava Brancovici la 12 martie 1677; Lupa 1940, p. 348-350).
21
„Cuvântul lui Dumnezeu s fie predicat în limba român atât de c tre protopop cât i de preo ii
subordona i lui” (prevedere cuprins în toate actele de confirmare în func ia protopopial cunoscute,
datate din 1647 pân în 1682; Dumitran 2001-2002, p. 158-162; Rusu 1985, p. 226).
22
„Cuvântul lui Dumnez u, cu carele iaste mai de lips cre tinilor i neînv a ilor, ca i cum iaste
de lips lumina în vreme[a] întunerecului, a e i cuvântul lui Dumnez u, ca s s vesteasc în
limba noastr române te, carele ne-m n scut, ca s în eleag to i cre tinii, s va c în toate
s boarele mai dinainte vreame amu dojenit i amu poruncit, a e i acum. […] Popii carii nu s
nevoescu cu rumânie, ce tot cu sârbie, unii ca aceia i loru facu- i de c tr Dumnezeu pedeps , i
de c tr poporani urâciune i s borului sc deare; aceia cu un cuvântu s s opre[a]sc din popie”
(hot râri ale sinodului general al Mitropoliei Ortodoxe din 1675; Cipariu 1855, p. 148-150).
23
Dragomir 1963, p. 33-34.
24
Sicriul de aur, Sebe (BRV, I, nr. 80).
25
Cazanii la oameni mor i, în anexa Molitfelnicului tip rit la Alba Iulia (BRV, I, nr. 87).
26
Chiriacodromion, Alba Iulia (BRV, I, nr. 115).
Predica funebr în mediul românesc ortodox din Transilvania 143
s fi fost foarte aten i. Selec ia pe care au operat-o ei surselor a fost astfel mult
mai strict , dar i universul lor compozi ional mai s rac, accentul c zând în special
pe construirea unei angoase a auditoriului i mai pu in pe ideea de instruire, de
însu ire a unei înv turi care s -l îmbog easc spiritual.
Lucrurile se vor schimba radical odat cu publicarea colec iilor de predici
alc tuite de protopopul Ioan Zoba din Vin , datorit autorit ii pe care acesta
trebuie s o fi avut asupra contemporanilor s i ca urmare a func iilor importante
pe care le-a de inut în ierarhia Bisericii Ortodoxe. De asemenea, foarte importante
trebuie s fi fost coeren a discursului i calitatea literar superioar , aspecte care
explic larga r spândire geografic i îndelungatul succes de care s-au bucurat
aceste predici. Astfel de considera ii fac necesar o scurt prezentare a autorului
lor, pentru ca mesajul pe care el a încercat s îl transmit s fie mai u or de în eles.

Protopopul Ioan Zoba din Vin

Demersul modernizator pe care Ioan Zoba27 l-a ini iat în interiorul Bisericii
Ortodoxe, beneficiind de sprijinul constant i consistent al principelui Apafi Mihály
i probabil i de un cerc larg de prieteni în interiorul Bisericii Reformate maghiare,
s-a bazat pe o educa ie solid , posibil ob inut în Colegiul academic din Alba
Iulia. Cuno tin ele de limb latin i greac pe care c r ile sale ne descoper c
le-a avut i diploma de înnobilare pe care a primit-o în 1664, într-un moment în
care nu putea reprezenta decât o speran în reformarea Bisericii române ti, sunt
indicii c Ioan Zoba a putut fi unul dintre beneficiarii acelor burse de studiu
solicitate principelui la 1656 de rectorul de atunci al Colegiului, savantul englez
Isaak Basirius28. În preajma acestuia, studentul român s-a putut familiariza cu
literatura englez , pentru care maghiarii vor face o pasiune în acei ani, traducând
i tip rind mai multe lucr ri. Una dintre ele, publicat la Sibiu în 166629, a
devenit favorita lui Ioan Zoba, care a tradus-o în române te sub titlul C rare pre
scurt spre fapte bune înderept toare i a tip rit-o la Sebe în 1685. Este prima oper
din literatura universal occidental care a v zut lumina tiparului în limba român .
La data înnobil rii, Ioan Zoba era deja protopop la Vin u de Jos, o localitate
situat în proximitatea Albei Iulia, capitala Transilvaniei i re edin a mitropolitului
ortodox, contactul cu autorit ile fiind astfel foarte u or de realizat. La 1667 a
fost numit administrator al bunurilor Mitropoliei30, calitate din care a putut
orienta veniturile Bisericii înspre obiectivele men ionate în programul de reformare,
27
Pentru ultima sa biografie vezi Molit vnic 1689, p. 17-34.
28
Murdock 1995, p. 221.
29
Este vorba de un mic tratat de moral al c rui original englez este înc necunoscut i care a fost
tradus în maghiar de Matkó István sub titlul Kegyes cselekedetek rövid ösvenykeje. Traducerea
s-a f cut în ultimii ani ai domniei principelui Gheorghe Rákóczi II, catastrofa politic în care
acesta a antrenat mai apoi Transilvania împiedicând o vreme tip rirea, care a devenit posibil abia
în 1666.
30
MCRT, XIV, p. 267-268; pentru traducerea româneasc vezi Pavel 2001, p. 66-67, nota 237.
144 D. Vanca, Ana Dumitran

întemeierea unei coli i reluarea activit ii tipografiei fiind cele pentru care s-a
str duit în mod deosebit31. Documentul prevedea, de asemenea, obliga ia de a-l
înso i pe mitropolit în vizita iile canonice i de a superviza toate hirotonirile de
preo i. Aceste atribu ii, ad ugate celor presupuse de calitatea de notar al Sino-
dului general, pe care de asemenea a de inut-o, l-au transformat în cea mai influ-
ent persoan din ierarhia Bisericii Ortodoxe. În 1682 a fost ales mitropolit, dar
votul acordat de Sinodul general nu a fost validat de principe, care a preferat un
candidat sprijinit de principele rii Române ti, atitudine ce a provocat o criz
de autoritate în Biserica româneasc din Transilvania prelungit pân în 168432.
Func iile pe care Ioan Zoba le-a de inut, inspirate de modelul de organi-
zare a Bisericii Reformate maghiare, par s fi fost introduse în Biserica româ-
neasc anume pentru promovarea sa, ceea ce îl identific pe protopopul din Vin
drept un protejat al autorit ilor, totu i mai degrab persoana de încredere decât
omul de leg tur între superintendentul calvin i subordonatul acestuia, mitro-
politul român. Era p strat astfel independen a Bisericii române ti, ceea ce a
permis ca m surile reformatoare introduse s nu conduc înspre calvinism, ci
înspre o real reform a Ortodoxiei. Aceast reform s-a concretizat în traducerea
în române te a slujbelor de rit bizantin, în publicarea unor lucr ri de catehez în
spiritul credin ei ortodoxe i într-o mult mai eficient prezen a clerului i
ierarhiei în teritoriu. Toate aceste transform ri au fost, în foarte bun m sur ,
opera lui Ioan Zoba33, a c rui prezen pentru circa un sfert de secol în fruntea
Bisericii române ti a oferit r gazul necesar implement rii schimb rilor i
resim irii efectelor lor benefice.

Discursul funebru
Privit cu team i respect, moartea a fost tratat ca o „tain a exodului din
aceast lume”, dup cum botezul era „taina intr rii” în ea. Poate tocmai din acest
motiv slujbele funebre vor fi fost primele traduse în limba român 34. Deoarece
între preo ii români erau pu ini tiutori de carte, solicit rile de a avea un discurs
la înmormântare n-au putut fi nici ele numeroase, dar nici nu au putut lipsi cu
totul din ritualul liturgic funebru. Cele mai vechi semne cunoscute ale unei
omiletici funerare se dateaz în secolul XVI35, dar, fiind mai cu seam necro-
loage de genul de mortibus nihil nisi bene, ele nu pot oferi nici un fel de infor-
ma ii pentru un studiu teologic.
31
Cf. scrisorii pe care i-a adresat-o principelui în 1683 (Történelmi Tár, 1878, p. 707).
32
Pentru aceste detalii biografice vezi Molit vnic 1689, p. 24-29.
33
Alin Albu, minimalizând aportul lui Ioan Zoba, încearc o transferare a reu itelor programului
editorial b lgr dean asupra mitropolitului Varlaam, cel care ar fi izbutit s canalizeze în sprijinul
reformei Bisericii Ortodoxe erudi ia protopopului r zvr tit împotriva superiorilor s i (Albu 2010,
p. 181-185).
34
M. Gaster, Geschichte der rumänischen Litteratur, 277, apud Russo 1907, p. 8.
35
Iorga 1909, p. 5-7.
Predica funebr în mediul românesc ortodox din Transilvania 145
Pentru textele ulterioare produse în Transilvania, dac aspectele istorice i
filologice au fost cât de cât clarificate, con inutul teologic al acestora nu a fost
înc suficient analizat. Complexitatea unui astfel de demers, precum i lipsa unei
abord ri teologice neangajate confesional au dus la „analize” simpliste, partinice
cel mai adesea, rezultat al unor lecturi superficiale, în care argumentele se bazau
doar pe decupaje extrase din context i indexate cu prea mare u urin drept anti-
ortodoxe. Exprim ri ca „nimeni nu se poate îndrepta cu faptele sale” sau „sfin ii
nu pot ajuta la nimic” au fost considerate argumente irefutabile pentru a cataloga
drept calvinizante colec ii întregi de predici. De aceea, f r o serioas contextua-
lizare istoric i social , teologul nu va putea da verdictul purit ii dogmatice
asupra acestor texte. i mai grav ar fi, îns , „uitarea” lor, c ci astfel de texte au
contribuit hot râtor la formarea unui gen omiletic specific acestui areal geografic,
iar lipsa de interes pentru eler ar adânci pe mai departe cea a care plute te asupra
unui secol în care Biserica Ortodox i-a c utat frenetic identitatea între confe-
siunile care au „pe it-o” pe rând.
Din fericire, recuperarea recent a unei bune p r i a repertoriului omiletic
funerar aflat în uzul românilor transilv neni în secolele XVI-XVII36 permite
ast zi o mult mai corect pozi ionare a con inutului s u formal i informal fa
de confesiunea politic dominant a calvinilor.
Pentru cea de-a doua jum tate a veacului al XVI-lea, de când putem începe
s descifr m tainele acestui gen oratoric, observ m o înclina ie spre un stil
moralizator cu tente apocaliptice. Pu inele texte p strate nu par s fi fost
destinate ini ial unei întrebuin ri omiletic-funerare. Ele sunt predici sau tâlcuiri
evanghelice la referatul biblic privind Judecata final (Matei 25, 31-46). F când
parte din corpul lecturilor evanghelice de maxim importan , ce marcheaz intrarea
în Postul Mare37, acest pasaj a devenit în mediul transilvan motivul unor
eflorescente prelegeri de moral cu amenin ri eshatologice38. Un astfel de Tâlc
al Evangheliei la Judecat 39 a fost a ezat de diaconul tipograf Coresi la sfâr itul
uneia dintre primele sale tip rituri române ti: Pravila (Bra ov, 1560-1562). Textul
acestei cuvânt ri cu un pronun at caracter moral-catehetic, descoperit în câteva

36
Dumitran 2007, p. 55-430.
37
Datorit nevoii concilierii celor dou tradi ii liturgice r s ritene privind durata postului
prepascal (Alexandria i Constantinopol), disputa a fost tran at în favoarea unei intr ri progresive
în Postul Mare, în dou etape: Duminica l satului sec de carne sau A înfrico atei judec i (în care
lectura evanghelic urmeaz textul de la Matei 25, 31-46) i Duminica l satului sec de brânz sau
A izgonirii lui Adam din Rai (Mat. 6, 14-21).
38
Cu siguran acesta a fost motivul pentru care ziua intr rii în Post a c p tat apelativul de
Duminica înfrico atei judec i. Cum în tradi ia doctrinar a Bisericii Ortodoxe se vorbe te de dou
judec i – judecata particular (sfâr itul individual al fiec ruia) i judecata final (judecata
eshatologic ), predica acestei duminici a oferit ansa unor exhorta ii de tip moralizator la
înmormântarea cre tinilor.
39
Ultima editare a textului la Dumitran 2007, p. 55-56.
146 D. Vanca, Ana Dumitran

cópii care pot fi datate i în secolul XVII40, poate fi plasat cu u urin într-un
context funerar, ipotez care-l poate califica printre primele modele omiletice
funebre întrebuin ate de clerul românesc în Transilvania.
În fa a sicriului, eviden a mor ii i a judec ii devenea prilej pentru
rememorarea pedepselor viitoare. Reiterând modelul literaturii apocrife a
primelor veacuri41, tema didactic se dezvolt în jurul binomului p cat-virtute,
caracterul moral antitetic al acestui tip de predici fiind aproape singurul
identificabil. Imaginea polemicii dintre trup i suflet – situat evident în afara
doctrinei oficiale a Bisericii – este expus cu un dramatism exagerat, menit s
de tepte auditorilor dorin a unei vie uiri în concordan cu spiritul Evangheliei i
cu înv tura Bisericii.
Cum, în lipsa unei minime instruc ii teologice a auditoriului, acceptarea
doctrinei i moralei se f cea doar pe temeiul tradi iei, ob tea trebuia convins nu
prin argumente biblice ori canonice, ci prin „justific ri” ce nu l sau nici cea mai
mic îndoial în ce prive te autenticitatea. Astfel, cel mai eficace argument era
paternitatea divin a textului – Zice Hristos voao oamenilor […] cum aciast
carte nu-i gr it de mente de om de pre p mântu, ce-i scris de la Hristos din
cer –, dublat de amenin rile unei condamn ri eshatologice definitive i irevocabile
pentru cel ce nu va crede: acela om s fie în focol nestinsu i întunearecul de
afar i în vermii neadormi i ceia ce- rod din ii i în plângerea cia cu amarul
i cu toat munca muncilor42.
Sfâr itul secolului XVI va aduce cu sine o deplasare tematic . Tema mora-
lizatoare este abandonat în favoarea uneia mai spectaculoase – apocaliptica.
Anun at deja în unele variante ale predicii la Duminica Înfrico atei Judec i,
tema sfâr itului lumii este amplificat de imaginea unui terifiant tribunal apo-
caliptic în care se decide osânda i fericirea ve nic nu doar pentru sufletul celui
r posat, ci i pentru întregul univers. Predicile funebre ale sfâr itului de secol
XVI i de la începutul celui urm tor ne prezint sufletul r posatului înaintea
tronului de judecat . Înconjurat de cei 12 Apostoli, Maica Domnului i to i sfin ii,
Hristos prive te cum îngerii cânt resc cu mare acribie sufletul, punându-i în
balan faptele vie ii; acum cei buni i virtuo i se bucur , iar cei r i i p c to i se
întristeaz ; verdictul îi a eaz pe unii în Rai, unde sunt pomi cu roade bogate, cu
paturi de odihn , cu flori i palate împodobite „cu m rg ritariu” i „cu luminate
pietri scumpe”43, iar pe ceilal i în iad i în râul de foc nestins. Aici î i vor g si
osânda deopotriv cei ce n-au postit i cei ce n-au mers la biseric , cei ce nu s-au
spovedit i n-au dat milostenie s racilor; mai ales necredincio ii î i vor g si aici

40
Ibidem, p. 55-63.
41
Caracterul acesta este foarte pregnant mai cu seam în Didahia Apostolilor, lucrare ce dezvolt
tema celor dou c i, preluat la rândul s u din literatura Vechiului Testament (Deut. 11, 26; 30, 19).
42
Versiunea din Codex Todorescu (Ms. BAR 5484); Dumitran 2007, p. 63.
43
Codex Sturdzanus (Ms. BAR 447); Dumitran 2007, p. 68.
Predica funebr în mediul românesc ortodox din Transilvania 147
pedeapsa, c ci numai într-un astfel de loc pot sta turcii, papista ii i ereticii.
Imaginea astfel întregit ne aduce aminte scena judec ii finale pictate pe fa ada
sudic a m n stirilor române ti, mai cu seam a celor din Moldova.
F r a putea identifica un model unic, predicile de acest tip sunt de cele
mai multe ori pres rate cu pasaje preluate din diferite povestiri pioase de sorginte
monastic 44, neacceptate, dar tolerate de Biseric 45. Alese întotdeauna dup o
logic ce ne scap , f r certitudinea unei delimit ri clare a surselor care le-au
generat, ele formeaz împreun o sup apocaliptic din care se hr nesc
deopotriv oratori i auditori. Numeroasele copii identificate, manevrarea cu
mare u urin a pasajelor intercalate v desc o larg circula ie a acestei literaturi
nu doar printre clericii care o foloseau ca ilustra ie omiletic , ci i printre
credincio i. Creditat cu maxim autoritate, pe temeiul unei origini divine
argumentate „la gura sobei”, pelerinajul sufletelor în împ r ia de apoi pare s fi
fost subiectul predilect al pove tile ascultate de ranii transilv neni în serile
lungi de iarn ale secolului XVII46. Reg sirea sa i în predica funerar din epoc
era, astfel, inevitabil .
O alt caracteristic ce trebuie remarcat este lipsa aproape total a
interesului pentru argumentarea biblic precis . Cit rile întâlnite în majoritatea
predicilor p strate din aceast perioad sunt de ordin general: „zice sfântul
Pavel”, „iar gr ie te din sfin ii p rin i marele patriarh Ioan Gur de Aur,
înv torul a toat lumea”, „cum gr ie te Hristos în Sfânta Evanghelie”.
Începând cu a doua jum tate a secolului al XVII-lea, argumentarea prin trimiteri
biblice este tratat mult mai atent. Cea mai veche predic cu trimiteri precise la
c r ile biblice a fost copiat la 1676 de preotul Ursu din Cotiglet47. Ce s-a
întâmplat? Luând în considerare c cele cinci trimiteri exacte din aceast predic
sunt din Noul Testament i Psaltire, fenomenul poate fi asociat cu tip rirea celor
dou c r i în limba român (Alba Iulia, 1648 i 1651). Practica cit rilor exacte
nu s-a generalizat îns . Majoritatea predicilor p strate în manuscris din a doua
jum tate a secolului XVII i din secolul XVIII, fidele modelelor slavo-bizantine,
a continuat s apeleze la trimiteri lipsite de precizie i astfel „Sfin ii P rin i” i
„Evanghelia lui Hristos” au r mas instan ele irefutabile.

44
Omiliile Sfântului Efrem Sirul, Dioptra lui Filip Solitarul, Via a Sfântului Vasile cel Nou,
Pseudo-apocalipsa lui Ioan, Cuvânt la Ie irea sufletului al Sfântului Chiril al Alexandriei,
romanul Varlaam i Ioasaf etc. Pentru identificarea lor ca surse ale predicilor funebre române ti
vezi Russo 1907, p. 9-25, Chivu 1993, p. 106.
45
Acest gen de literatur apocaliptic nu a fost niciodat acceptat oficial de Biseric . Pentru
tentative de eradicare a fenomenului difuz rii sale în mediul românesc vezi Grap 2003, p. 182,
unde este semnalat codicele Ms. BAR 1570, care con ine o list a c r ilor apocrife, între care i
cele ce au inspirat predica funerar din Transilvania.
46
Num rul manuscriselor cu con inut eshatologic este superior în Transilvania fa de celelalte
regiuni ale României (Barbu 1996, p. 132).
47
Ms. BAR 4641; Dumitran 2007, p. 76-78.
148 D. Vanca, Ana Dumitran

Cât prive te rela ia dintre aceast categorie de predici i literatura similar

a confesiunilor cu care Biserica româneasc a împ r it spa iul i timpul, nu exist
nici urm de asem nare în form i con inut. Colec iile de predici maghiare
tip rite în Transilvania i împrejurimi48, cu o structur scolastic ordonat i
clar , cu trimiteri precise la texte din Biblie i literatura antic , au fost modele
doar pentru un foarte mic num r de predici cu circula ie în Bihor49. Textele p -
strate în manuscris relev c , în ciuda dorin ei de a-i atrage pe români la Refor-
m – devenit în secolul XVI prioritate politic –, discursul omiletic, funerar în
special, nu a fost contaminat de doctrina calvin . Interven ia Maicii Domnului i
a sfin ilor înaintea Judec torului celui drept, faptele bune, milostenia i liturghiile
date la biserici, chiar i plata copierii unor texte sacre sunt în continuare „m suri”
necesare pentru salvarea sufletelor ori m car pentru u urarea condi iei în via a de
apoi. Cu riscul toler rii unor „relat ri apocaliptice” de la periferia doctrinei, dar
din miezul literaturii pietiste monastice, aceste predici vehiculate prin intermediul
manuscriselor p reau s garanteze credin a Bisericii Ortodoxe într-un mediu
clerical ce sc pa oricum controlului puterii politice ori ecleziastice.
Dac astfel stau lucrurile cu predicile circulante în manuscris, cele tip rite,
aflate evident sub supravegherea autorit ii politice protestante, par s încerce a
orienta omiletica funebr într-o nou direc ie. Traducerea i tip rirea unor c r i
fundamentale pentru Biserica româneasc , precum Noul Testament i Psaltirea,
va pune la îndemâna oratorilor un instrumentar „ tiin ific” fundamental, de care
mai cu seam protopopul Ioan Zoba va face uz din bel ug.
Sicriul de aur, prima sa colec ie de predici, a fost publicat la Sebe în
1683, acela i an în care [Szatmár-]Németi Mihály tip rea la Cluj Halotti centuria,
un volum cuprinzând 100 de texte similare, lucrare reeditat un an mai târziu.
Pentru literatura maghiar calvin de gen, acesta este momentul maximei
afirm ri din secolul XVII50, iar concordan a sa cronologic cu evenimentul
editorial românesc nu credem c a fost întâmpl toare. În eventualitatea c a
cunoscut demersul contemporanului s u51, efortul lui Ioan Zoba de a se ralia

48
O privire de ansamblu asupra omileticii funebre în limba maghiar vezi la Kecskeméti 1998, p.
282-290. Re inem aici doar c pân la 1683, anul tip ririi primei colec ii de predici funebre în
limba român , au fost editate 66 de titluri, dintre care dou reedit ri. Sursele de inspira ie ale
predicatorilor români se pot restrânge îns la cele 9 titluri publicate în Transilvania propriu-zis (la
Alba Iulia, Cluj i Sibiu), cele 4 titluri publicate la Oradea i cele 11 publicate la Debrecen.
49
Dumitran 2007, p. 193-208.
50
Un excelent grafic cu evolu ia literaturii funebre în limba maghiar , structurat pe confesiuni,
vezi la Kecskeméti 1998, p. 292.
51
Apropierea temporal dintre cele dou apari ii editoriale, chiar i în cazul în care Zoba a
cunoscut Halotti centuria, ne las perspectiva de a presupune c altul trebuie s fi fost modelul
care a inspirat Sicriul de aur, altfel ar fi greu de crezut c protopopul român a reu it s reformulze,
s culeag i s tip reasc în acela i an o culegere de texte omiletice dup modelul lui
Szatmárnémeti.
Predica funebr în mediul românesc ortodox din Transilvania 149
unui anume tip de discurs pare mai u or de în eles, apari ia c r ii sale în peisajul
confesional transilv nean fiind într-adev r susceptibil de a fi privit ca o prob
c reforma solicitat de autorit i Bisericii române ti era pe drumul cel bun.
Surprinde îns constatarea c , pentru alc tuirea acestor predici, Ioan Zoba a
apelat la modelele maghiare doar pentru form , pentru con inut preferându-le pe
cele române ti. Lectura textelor din Sicriul de aur ofer astfel extrem de pu ine
argumente pentru justificarea gravelor acuza ii aduse autorului, identificat drept
unealt a prozelitismului calvin printre ortodoc ii români52.
Lucrarea ne prezint 15 modele omiletice funebre pentru diferite categorii
de credincio i53. Analiza lor stilistic i doctrinar ne descoper o persoan
luminat , educat în spiritul vremii, un biblist excelent, vorbitor a cel pu in trei
limbi, cu solide cuno tin e de retoric i latin , dep ind cu mult condi ia
cultural a clerului din care f cea parte.
Solida forma ie teologic a lui Ioan Zoba se poate observa din u urin a cu
care manevreaz Sfânta Scriptur . Extrem de familiarizat cu textul biblic i în
deplin disonan cu predicile circulante în manuscris, el citeaz abundent din
Vechiul i Noul Testament, argumenta ia biblic devenind uneori istovitoare,
majoritatea predicilor beneficiind de un „aparat critic” construit pe câte 20-25 de
trimiteri biblice precise i înc pe atâtea trimiteri indirecte. Urmând modelele
omiletice maghiare contemporane, discursul predicilor din Sicriul de aur trebuie
s fi fost destul de greoi i plictisitor. Constituind o noutate pentru lumea
româneasc , este posibil ca predicile concepute de Ioan Zoba s fi fost destinate
mai cu seam elitei: de oratori (reamintim c preo ii români c rturari erau pu ini
în epoc ), de auditori i mai ales de defunc i54.
Structura predicilor din Sicriul de aur este una de tip scolastic. Obsesia
pentru împ r iri i subîmp r iri tematice succesive, cu afirma ii doctrinare ori
morale din care se extrage întotdeauna un întreit folos (triplex usus legis),
utilizarea tehnicilor oratorice (adresarea direct i indirect , întreb rile retorice,
demonstra ia, polemica, persuasiunea, apelul la ra iunea i sentimentele ascult -
torilor, adaptarea discursului la psihologia i mentalitatea lor, printr-o argu-
menta ie asezonat cu exemple din via a cotidian 55, cu proverbe latine56 ori

52
P curariu 2006, II, p. 76.
53
Câteva titluri sunt edificatoare: Când moare omul b trân i în elept (I), Când moare omul care a
z cut în boli grele de mult (II), Când moare preotul în elept al bisericii (IV), Când moare femeia
de cinste i în eleapt (VII), Când moare cineva ucis de vr jma i (IX).
54
Titlul unei predici relev explicit condi ia nobiliar a defunctului, implicit i pe cea a audi-
toriului (Când moare fata de boiariu (VI). În eventualitatea c rostirea predicii funebre a fost
recompensat financiar, se subîn elege c lectura sa a fost mult vreme un apanaj al elitei socio-
economice.
55
Sunt discutate rela iile dintre p rin i i copii, c s toria, via a de familie, decesul frecvent al
femeilor la na tere, este condamnat tâlh ria i ap rat autoritatea civil , este blamat luxul i
cheltuielile exagerate la înmormântare în detrimentul unei vie i virtuoase etc.
150 D. Vanca, Ana Dumitran

locale57), toate sus in o bun st pânire a retoricii i un con tient recurs la metod 58.
Brodate excelent într-un discurs tehnic, organizat i academic, ele fac din
predicile lui Ioan Zoba un excelent exerci iu de retoric , ce trebuie s -i fi sporit
foarte mult autoritatea printre românii ortodoc i, m car pe cea intelectual .
Ca structur 59, predica debuteaz cu o rug ciune adecvat momentului i

56
Mors non est ultima linea rerum (IV, f. 50r), Virtus post funera vivit (IV, f. 48v), Scola crucis,
scola lucis. Redarea cuvintelor latine cu semne grafice chirilice urmeaz pronun ia specific limbii
maghiare, semn c Ioan Zoba a deprins latina într-o coal maghiar .
57
Un necaz cheam alt necaz (f. 83v).
58
Asemenea abilit i se pot însu i doar într-un sistem didactic organizat, pe care, pentru Ioan
Zoba, îl b nuim a fi chiar Collegium Academicum din Alba Iulia.
59
Spre exemplu, Propovedania I [Când moare omul b trân i în elept]:
Rug ciunea tematic i Tat l Nostru
Text „moto”
A: Introducere: Comportamentul b trânului în fa a mor ii:
1. Se poate întrista pentru c :
a. via a este trec toare: (Ps. 102, 15, 16; Ps. 101, 4, 5, 6; 12)
b. mul imea nevoilor cre te cu b trâne ea: (Ps. 101, 10)
c. a trecut pl cerea i frumuse ea tinere ii: (Ecles. 12, 1)
2. Se poate bucura pentru c :
a. patimile tinere ii s-au stins
b. b trânii drep i au motiv de bucurie:
i. pentru c „drumul” e pe sfâr it (II Tim. 4, 6-8)
ii. pentru c vine vreme de „odihn ” (Apoc. 14, 13; Ps. 38, 5)
iii. pentru c s-a apropiat vremea trecerii
B: Paradigma patriarhului Isaac: „Iat am b trânit i nu tiu ziua mor ii mele” (Fac. 27, 2)
1. Cine a gr it? – Isaac (Fac. 35, 28)
2. Cui a gr it ? – Lui Isav (Fac. 27)
3. Când a gr it ? – Aproape de moarte
4. Ce a gr it ? – Nu tiu ziua mor ii
C: Înv turile:
Înv tura 1: Necazurile i nevoile sunt îng duite de Dumnezeu
oca 1: întâmplarea exclude pronia lui Dumnezeu (Mt. 10, 29-30)
oca 2: întâmplarea exclude atot tiin a lui Dumnezeu
oca 3: Moartea este îng duit de Dumnezeu (Amos 3, 36-37)
1.1. Folosul înv turii:
i. Folos înv tor (ex. pozitiv): s accept m întâmpl rile vie ii ca venind de
la Dumnezeu, cum a f cut Pavel (Fap. 9, 5) i Eli (1 Sam. 3, 18).
ii. Folos înfrunt tor (ex. negativ): s nu protest m ca evreii în pustie (Ex.
14, 12), ci s lu m exemplu pilda lui Iov (Iov 1, 21 i 19, 21).
iii. Folos veselitor: mustr rile sunt pedagogice i p rinte ti (Evr. 12, 6).
Înv tura 2: Nimeni nu poate cunoa te ceasul mor ii (Fac. 35, 28)
oca 1: moartea este urmat de judecat (Evr. 9, 27);
oca 2: Dumnezeu nu descoper sfâr itul nim nui pentru:
i. ca s petreac restul vie ii în frica Domnului
ii. ca s vie uiasc în sfin enie (dumnezeie te)
iii. s fac milostenie toat via a
2.1. Folosul înv turii:
Predica funebr în mediul românesc ortodox din Transilvania 151
cu rol de invocare a în elegerii Scripturii, urmat , de cele mai multe ori, de
rug ciunea Tat l Nostru. Predica are întotdeauna o tem construit în jurul unui
text biblic expus i ulterior aprofundat pentru extragerea înv turilor. Într-o
înl n uire logic i bine structurat , aprofundarea temei se opereaz prin anali-
zarea cauzelor i efectelor, pornind de la posibile întreb ri i descoperind folosul
(hasna) fiec rei înv turi. Afirma iile sunt „împ nate” cu trimiteri biblice60. Predica
se încheie cu o aplicare a înv turii Bisericii la situa ia concret a defunctului;
uneori urmeaz o rug ciune concluziv i, din nou, rug ciunea Tat l nostru.
Cât prive te doctrina, reg sim în con inutul predicilor teme general cre tine,
ca: suferin a – pedagogie divin (I, f. 6v), Pronia divin (I, f. 7r), atot tiin a
divin (I, f. 7r), atotprezen a divin (IX, f. 97r), universalitatea p catului str mo-
esc (X, f. 108v), realitatea dihotomic trup-suflet (II, f. 16v), unitatea treimic
(f. 1r) etc.
Nodul gordian al filo-calvinismului de care a fost acuzat Zoba îl reprezint
îns negarea faptelor bune în chestiunea mântuirii personale, tem care apare în
predica a X-a. Iat textul: „[Prin drep i] nu s în eleg aceia carii s-ar putea
înderepta au cu faptele sale au cu avu iia sa au cu faptele au destoiniciia altor
oameni p c to i. C nu s poate înderepta nime cu faptele sale. C ce? C
faptele oamenilor, de vor fi bune, sânt de la Dumnez u, nu din puterea oamenilor
(s. n.). […] Nice cu avu iia lor nu s pot înderepta oamenii înaintea lui
Dumnez u […]. Pre fratele nime nu-l poate r scump ra, nice poate da lui
Dumnez u pre ul r scump r rii lui. […] Nice cu faptele altor oameni p c to i
nu s pot înderepta, c ce c nice pentru sine nu poate face destul, acela nu poate
nice pentru al ii.” (f. 108v-109v).
În afara lecturii facile care, rupt din context, poate presupune o doctrin
calvin împotriva faptelor bune ca premis a mântuirii, noi propunem dou
interpret ri în conformitate cu doctrina Bisericii Ortodoxe. În primul rând, dup
cum se cunoa te, doctrina calvin neag posibilitatea mântuirii pe temeiul
faptelor bune. Acestea sunt doar o consecin a harului primit ca urmare a
credin ei i nu pot determina calitatea vie ii viitoare, care a fost hot rât din veac
de Dumnezeu. Pentru cre tinii ortodoc i, faptele bune sunt condi ie sine qua non
în problema justific rii, iar dup moarte, starea sufletelor poate fi îmbun t it
prin interven ia celor vii: fapte de milostenie, rug ciuni, pomenirea la jertfa

i. ne tiind sfâr itul, s tr im în rug ciune (Mat. 24, 42-47)

ii. îndemn spre priveghere i rug ciune (I Petr. 5, 6-8).
D: Aplicarea: „Dup aceastea, dup toate, s tocmim ce-am auzit pân acmu, pre prilejul de
acmu.”
Rug ciunea concluziv i Tat l nostru
60
Anton Go ia a demonstrat c trimiterile se fac dup traducerile române ti b lgr dene pentru
Noul Testament (1648) i Psaltire (1651) i Biblia maghiar (Vizsoy, 1590), pentru textele din
Vechiul Testament. Cf. Go ia 1984, p. X-XIII.
152 D. Vanca, Ana Dumitran

euharistic etc. De asemenea, textul nu trebuie izolat de context i nici de

ansamblul lucr rii, pe care un calvin nu i-ar asuma-o cu siguran , deoarece cu
câteva paragrafe mai înainte se afirm c „cei ce aud, citesc i v d faptele
direp ilor” trebuie s ajung la urmarea acelor exemple, pentru c „f r de via a
sfânt nu s d sp seniia” (f. 105v); de aceea, „de vom face faptele direp ilor,
plata direp ilor vom lua” (f. 108r). Este evident, deci, c Ioan Zoba nu exclude
posibilitatea progresului moral i r spl tirea acestui efort prin justificarea înaintea
lui Dumnezeu, tez neacceptat de teologia calvin , care este fidel teoriei
predestina iei i principiului sola fide.
În a doua interpretare, pasajul citat poate însemna nu atât ap rarea pozi iei
calvine, cât poate mai degrab contestarea doctrinei catolice a meritelor priso-
sitoare, neacceptat de Biserica Ortodox . Cu alte cuvinte, disputa teologic
dintre catolici i calvini, înc de actualitate în epoc , a putut avea ecouri în
gândirea teologic a lui Ioan Zoba.
Chiar dac aceste câteva opinii nu pot nega f r dubiu influen a unei
forma ii teologice protestante (dobândit probabil la Collegium Academicum), cu
siguran nu confirm o alterare a con inutului doctrinar ortodox pe care Ioan
Zoba l-a tr it i l-a propov duit. Complexitatea gândirii unui om nu poate fi
redus la afirma ii extrase din context. Noi credem cu t rie c , în ciuda unor
pasaje susceptibile i interpretabile, Ioan Zoba a fost un teolog ortodox în
gândire, în lucrare i, mai ales, în slujire. Desigur, Sicriul de aur nu este reazemul
cel mai bun al unei asemenea afirma ii, dar contemporanii s i nu l-au cunoscut
pe Ioan Zoba doar prin intermediul acestei c r i.
Lucrare original , bine structurat la nivelul discursului „academic”,
Sicriul de aur nu pare s fi avut, în epoc , ecoul scontat. Constituind deocamdat
un pas prea mare înainte, modelul oratoric de la 1683 a fost abandonat de însu i
creatorul s u la foarte pu in vreme, ca o consecin a vânz rii greoaie a c r ii,
ca urmare a unor comentarii negative ale colegilor din Biserica pe care o slujea
sau poate chiar datorit observa iilor sale directe. Noul model renun la discursul
stufos în favoarea unuia mai relaxat, î i asociaz a a-numitele „iert ciuni” (deja
gustate în epoc ) i – oportunism sau viziune pastoral ? – este „servit”, în 1689,
în completarea Molitfelnicului61, cartea cu cea mai mare utilizare în activitatea
unui preot r s ritean. Sub titlul Cazanii la oameni mor i, i el consacrat deja de
literatura manuscris , noul grupaj omiletic a fost o izbând din toate punctele de
vedere i, datorit reproducerii sale pân târziu spre mijlocul secolului al XIX-
lea, îl putem considera un real best-seller.

61
Asupra discu iilor privind raportul Cazaniilor la oameni mor ii cu Molit vnicul, a se vedea
Mârza 1998, p. 81, Pavel 2001, p. 75, Duda 1986, p. 21-22, Duda 2007, p. 240-243. Dumitran
2007, p. 376.
Predica funebr în mediul românesc ortodox din Transilvania 153
Aflat înc sub influen a modelului scolastic, discursul propus de cele ase
texte este departe de împ r irile sistematice, de nesfâr itele trimiteri biblice i de
obsesia didacticist din Sicriul de aur. Includerea unor repere geografice
(Eslendia – Islanda, vulcanul Egla), a unor istorioare referitoare la personalit i
istorice (Alexandru cel Mare, regii persani Cirus i Darius, împ ratul roman
Maximian), referirile la lucr ri filosofice (Marcus Quirenus Pomagrafius62 cu a
sa A doua carte a filosofiei) trebuie s -i fi impresionat pe cei aduna i în jurul
sicriului.
Con inutul Cazaniilor este indubitabil unul ortodox. Invocarea unor autorit i
patristice r s ritene ca Sfântul Ioan Damaschin ori Dionisie Areopagitul, aluzii
la rânduieli proprii doar Bisericii R s ritene, cum este Canonul cel Mare al
Sfântului Andrei Criteanul63, trimiteri la c r i ale Vechiului Testament nerecu-
noscute de critica protestant , dar folosite în Tradi ia r s ritean (Iisus Sirah,
Macabei) sunt numai câteva dintre argumentele menite s sprijine ipoteza
redact rii lor de c tre un autor de forma ie ortodox , con tient de mediul ortodox
al adresan ilor.
Departe de a fi „geniale”, Cazaniile protopopului din Vin , dar mai cu
seam Iert ciunile, au devenit, în predica funebr transilv nean , prin amploarea
r spândirii i durata utiliz rii, un model înc i ast zi actual, în ciuda tentativelor
oficiale de eliminare a acestui tip de ora ie funebr .
Concluzii
Practica discursului funebru elaborat a intrat în mediul românesc cândva în
a doua jum tate a secolului al XVI-lea, probabil ca o consecin a tentativelor de
atragere a Bisericii Ortodoxe din Transilvania la Reforma protestat , în special
la calvinism.
Pentru cea de-a doua jum tate a secolului XVI i pân în a doua jum tate a
veacului urm tor, discursul funebru a avut conota ii apocaliptice, viziunile plastice
asupra muncilor iadului fiind tema predilect , iar rosturile didactice concentrân-
du-se doar asupra aspectelor morale în rela ia consecutiv p cat-moarte. În ciuda
faptului c v mile, c l toriile la iad ori polemica trup-suflet nu se încadreaz
doctrinei oficiale a Bisericii Ortodoxe, aceste cuvânt ri funebre transmit mesajul
c salvarea sufletului este posibil i dup moarte, prin actele de binefacere ale
supravie uitorilor care, f când milostenie pentru cei mor i, îi salveaz pe ace tia
de la infern i î i asigur i propria mântuire.
La sfâr itul secolului XVII discursul funebru este „confiscat” de protopopul
Ioan Zoba din Vin , care tip re te dou colec ii de predici, la 1683 i la 1689. În
62
Filosof neidentificat.
63
A se vedea motivele de bucurie ale dreptului la moartea sa: eliberarea sufletului din robia acestei
lumi la fel ca cea a evreilor din robia Egiptului, ie irea din trupul p c tos pentru intrarea în
Ierusalimul ceresc, refugierea în Sigor (f. 214v-215r). Cf. Canonul Sfântului Andrei Criteanul, în
Triodul (Bisericii Ortodoxe), Bucure ti, 2000.
154 D. Vanca, Ana Dumitran

predicile sale, redactate dup un format occidental-scolastic, moartea este o

manifestare a iubirii i pedagogiei divine, care pune cap t c derii în p cat. De
aceea mântuirea nu este posibil f r fapte bune, rug ciune, post, participarea la
slujbele religioase, dona ii pioase, chiar dac toate acestea urmeaz s fie f cute
prin intermediari.
Predicile funebre din perioada de dialog a Ortodoxiei cu Calvinismul s-au
bucurat de un real succes, demonstrat de frecventa i îndelungata lor reproducere
manuscris , pân târziu în secolul XIX, iar o parte din cli eele introduse de
protopopul Ioan Zoba continu s fie o caracteristic a Transilvaniei fa de
celelalte inuturi ortodoxe române ti64. Într-o societate în care slujba bisericeasc
era aproape singura surs de educa ie, rostul lor aculturant i formator de
con tiin cre tin a fost unul de prim ordin, dep indu-l de departe pe cel
practic, de cuvânt de r mas bun fa de cel plecat definitiv din comunitate. De
asemenea, într-o lume în care cartea tip rit este înc foarte rar i aproape
exclusiv dedicat ritualului religios, generalizarea obiceiului predic rii la
înmormântare a reprezentat un progres indubitabil, cât vreme în Biserica
Oriental o asemenea cinste era rezervat doar celor mai înalte personaje din
mediul politic sau eclesiastic. Într-o asemenea perspectiv , chiar dac mesajul
predicii funebre române ti a fost unul deja desuet în Occident, în mediul rural
transilv nean a reprezentat un uria pas spre o autentic tr ire cre tin , spre
modernitate în ultim instan . Chiar i azi în mediile clericale se spune c
preo ii din Transilvania sunt oratori mai experimenta i decât cei din restul
teritoriului românesc.

DUMITRU A. VANCA, ANA DUMITRAN

FUNERAL SERMON WITHIN THE ROMANIAN ORTHODOX ENVIRONMENT

FROM TRANSYLVANIA (THE MIDDLE OF THE XVITH CENTURY – THE END
OF THE XVIITH CENTURY)

ABSTRACT

Practice of the funeral speech entered the Romanian environment somewhere around the
second half of the XVIth century, as a consequence of the attempts to attract the Orthodox Church
from Transylvania to Protestant reform, especially to Calvinism
For the second half of the XVIth century and until the second half of the following one,
funeral speech had apocalyptic connotations, plastic visions on the tortures of hell being the
preferred theme, and death only a consequence of sin. Despite the fact that they do not frame

64
Spre exemplu, practica rug ciunilor, folosit înc i azi, este specific doar mediului transil-
v nean, iar rug ciunea Tat l nostru ca încheiere a adun rilor liturgice, introdus prin Sicriul de
aur, este practicat pe scar larg doar în Transilvania.
Predica funebr în mediul românesc ortodox din Transilvania 155
within official doctrine of the Orthodox Church, these funeral speeches sent the message that
salvation of soul is possible also after death, by acts of benevolence performed by survivers who,
giving alms for the dead, save them from inferno and also assure themselves their own redemption.
At the end of the XVIIth century funeral speech is „confiscated” by protopope Ioan Zoba
from Vin , who printed two collections of sermons, in 1683 and 1689. In his sermons, composed
according to an Occidental-scholastic pattern, death is a manifestation of divine love and christian
pedagogy, which brings to an end the falling into sin. That is why, salvation is not possible without
performing good deeds, prayers, fast, attendance of religious services, pious donations, even if all
these are to be made through intermediaries, whose attention is drawn on the fact that there is not
time for saddness, but they must hurry in giving alms instead of death people.
Funeral sermons from the period of dialogue of Orthodoxy with Calvinism enjoyed a real
success, demonstrated by the frequent and their long handwritten reproduction, until late in the
XIXth century. In a society where the divine service was almost the only educational source, their
acculturative role and that of formator of Christian conscience was one of major importance, by far
exceeding the practical one, of farewell said to the one departed definitely from amongst the
community. As well, in a world in which printed book is still very rare and almost exclusively dedicated
to religious ritual, generalization of the habit of preaching at the funeral represented a progress beyond
doubt, as in the Oriental Church such an honour was reserved only to the most important characters
from the political or ecclesiastical environment. From this perspective, even if the message of the
Romanian funeral sermon was already one obsolete in Occident, in the Transylvanian rural
environment it represented a giant step towards authentic Christian living, towards modernity in
the long run. Even today within clerical environments it is said that priests from Transylvania are
much more experimented orators than those from the rest of the Romanian territory.

Abrevieri bibliografice

Albu 2010 - Alin Albu, „Mitropolitul Varlaam al B lgradului – între exigen ele Ortodoxiei i
programul reformei Protestante sau suple ea omului de cultur ”, în Altarul
Reîntregirii, an XV, Nr. 1, 2010.
BAR - Biblioteca Academiei Române, Bucure ti.
BRV - Ioan Bianu, Nerva Hodo , Bibliografia româneasc veche, vol. I, Bucure ti, 1903.
Barbu 1996 - Daniel Barbu, Scrisoare pe nisip. Timpul i privirea în civiliza ia româneasc a
secolului al XVIII-lea, Bucure ti, 1996.
Bod 1766 - Bod Péter, Smirnai Szent Policárpus, Avagy Sok keserves háborúság között magok
Hivataljokat Keresztyéni Szorgalmatossággal Kegyesen visel Erdélyi református
püspökök, [Aiud], 1766.
Bod 1890 - Bod Péter, Historia Hungarorum Ecclesiastica, vol. II, Lugduni-Batavorum, 1890.
Bunea 1902 - Augustin Bunea, Vechile episcopii române ti a Vadului, Geoagiului, Silva ului i
Belgradului, Blaj, 1902.
Chivu 1993 - Gheorghe Chivu, Codex Sturdzanus. Studiu filologic, studiu lingvistic, edi ie de text
i indice de cuvinte, Bucure ti, 1993.
Cipariu 1855 - Timotei Cipariu, Acte i fragmente latine romanesci. Pentru istoria beserecei
romane mai alesu unite, Blasiu, MDCCCLV.
Demény 1986 - Demény Lajos, „Tipografia chirilic de la Sibiu la mijlocul secolului al XVI-lea i
prima carte ap rut în limba român ; Înc o dat despre începuturile tiparului în
limba român ”, în Demény Lajos, Lidia A. Demény, Carte, tipar i societate la
români în secolul al XVI-lea. Studii, articole, comunic ri, Bucure ti, 1986.
Didahia Apostolilor - Didahia Apostolilor, traducere româneasc , note i indici de D. Fecioru,
colec ia P rin i i Scriitori Biserice ti, vol. 1, Editura Institutului Biblic i de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ti, 1979, p. 15-35.
156 D. Vanca, Ana Dumitran

Dragomir 1963 - Silviu Dragomir, Romînii din Transilvania i unirea cu Biserica Romei. Docu-
mente apocrife privitoare la începuturile unirii cu catolicismul roman (1697-1701),
Bucure ti, 1963.
Dumitran 2001-2002 - Ana Dumitran, „Aspecte ale politicii confesionale a Principatului calvin
fa de români: confirm rile în func iile ecleziastice i programul de reformare a
Bisericii Ortodoxe din Transilvania”, în Mediaevalia Transilvanica, tom V-VI,
2001-2002, nr. 1-2.
Dumitran 2003 a - Ana Dumitran, „Preo i români ortodoc i din Transilvania înnobila i în secolul al
XVII-lea”, în Cultura Cre tin , an VI, 2003, nr. 3-4.
Dumitran 2003 b - Ana Dumitran, „Contribu ii la istoria raporturilor etno-confesionale româno-
maghiare: Episcopatul românesc reformat din secolul XVI”, în Studii i Articole de
Istorie, LXVIII, 2003.
Dumitran 2004 a - Ana Dumitran, „Privilegiile acordate preo ilor români de principii calvini ai
Transilvaniei”, în Cultur i confesiune. In honorem Ion Todera cu, Ia i, 2004.
Dumitran 2004 b - Ana Dumitran, Religie ortodox – religie reformat . Ipostaze ale identit ii
confesionale a românilor din Transilvania în secolele XVI-XVII, Cluj-Napoca, 2004.
Dumitran 2007 - Ana Dumitran, Poarta ceriului, Alba Iulia, 2007.
Dumitran, Gúdor 1999 - Ana Dumitran, Gúdor Botond, „Înnobilarea românilor în epoca princi-
patului autonom al Transilvaniei i semnifica iile sale religioase”, în Mediaevalia
Transilvanica, tom III, 1999, nr. 1-2.
Duda 1986 - Florian Duda , Manuscrisele române ti din bisericile Bihorului, Oradea, 1986.
Duda 2007 - Vechile manuscrise române ti din ara Bihorului, Oradea, 2007.
Ghe ie, Mare 1994 - Ion Ghe ie, Alexandru Mare , Diaconul Coresi i izbânda scrisului în limba
român , Bucure ti, 1994.
Go ia 1984 - Anton Go ia, „Studiu introductiv” la Ioan Zoba din Vin , Sicriul de aur, Edi ie
îngrijit i studiu introductiv de Anton Go ia, Bucure ti, 1984.
Grap 2003 - Timotei Grap , „Sensibilitate i imagina ie popular în literatura apocaliptic i
eshatologic . Studiu de caz”, în Studia Universitatis Babe -Bolyai. Theologia
Graeco-Catholica Varadiensis, XLVIII (2003), nr. 1.
Hurmuzaki - Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria Românilor, vol. II/5. Bucu-
re ti, 1897.
Iorga 1909 - Nicolae Iorga, Cuvânt ri de înmormântare i pomenire (din veacul al XVI-lea, p n
la 1850). V lenii de Munte, 1909.
Iorga 1984 - Nicolae Iorga, Studii asupra evului mediu românesc. Bucure ti, 1984.
Kecskeméti 1998 - Kecskeméti Gábor, Prédikáció, retorika, irodalomtörténet. A magyar nyelv
halotti beszéd a 17. században, Budapest, 1998.
Lupa 1940 - Ioan Lupa , Documente istorice transilvane, Cluj, 1940.
MCRT - Szilágyi, Sándor (editor), Monumenta Comitialia Regni Transylvaniae, vol. II. Budapest,
1876; vol. XIV, Budapest, 1889.
Mârza 1998 - Eva Mârza, Din istoria tiparului românesc. Tipografia de la Alba Iulia, 1577-1702,
Sibiu, 1998.
Molit vnic 1689 - Molit vnic, B lgrad, 1689. Edi ie îngrijit , studiu introductiv i glosar de Ana
Dumitran, Alin-Mihai Gherman i Dumitru A. Vanca, Alba Iulia, 2009.
Murdock 1995 - Graeme Murdock, „Between Confessional Absolutism and Toleration: the Inter-
Denominational Relations of the Hungarian Reformed and Romanian Orthodox
Churches in Early Seventeenth Century Transylvania”, în Europa Balcanica-
Danubiana-Carpathica, 2 A, Annales Cultura-Historia-Philologia, Budapest, 1995.
Murdock 2000 - Graeme Murdock, Calvinism on the Frontier. 1600-1660. International Calvinism
and the Reformed Church in Hungary and Transylvania, Oxford, 2000.
Pavel 2001 - Eugen Pavel, Carte i tipar la B lgrad (1567-1702), Cluj-Napoca, 2001.
Predica funebr în mediul românesc ortodox din Transilvania 157
P curariu 2006 - Mircea P curariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. II, Ia i, 2006.
Pokoly 1904 - Pokoly József, Az Erdélyi Református Egyház története, vol. II, Budapest, 1904.
Russo 1907 - D. Russo, Studii bizantino-romîne. Textele eshatologice din Codex Sturdzanus i
pretinsul lor bogomilism; Înv turile lui Pseudo-Neagoe, Bucure ti, 1907.
Rusu 1985 - Adrian Andrei Rusu, „Aspecte din istoria protopopiatului Ha eg la sfâr itul secolului
XVII”, în Mitropolia Banatului, XXXV (1985), nr. 3-4.
Rusu 1999 - Adrian Andrei Rusu, Ioan de Hunedoara i românii din vremea sa. Studii. Cluj-
Napoca, 1999.
Zach 2001 - Krista Zach, „Toleran religioas i constituirea stereotipurilor într-o regiune multi-
cultural - «Biserici populare» în Transilvania”, în Transilvania i sa ii ardeleni în
istoriografie, Sibiu-Heidelberg, 2001.

Cuvinte-cheie: apocaliptic, texte apocrife bizantino-slave, misionarism calvin, predic funebr ,

Biserica Ortodox Român , Transilvania, Ioan Zoba, Judecata de Apoi, Alba Iulia,
Sicriul de aur.
Keywords: apocalyptic, apocryphal Byzantine-Slav texts, Calvinist missionarism, funeral sermon,
Romanian Orthodox Church, Transylvania, Ioan Zoba, Last Judgement, Alba Iulia,
The Golden Coffin.