Disciplin;;i: ISTOIUA BISERICII ORTODOXE ROMANE

Pr.conf.univ.dr. Mihai Saslh1jan

INSTITUTII SI PERSOANE IMPLICATE IN UNi REA BISERJC LASCA

DiN TRANSILVANIA (1698-1761) SI OPOZITIA LA ADRESA EI.
MOTIVELE PRINCIPALE ALE ATITUDINil LOR

J.

Instihifii $i p~rsoane impUci::tte in unirea

(1698-1761)

II.

Opozitji la adre.s;:i nirii cu

Bi~erka

biserice~~ca

Romei

din

Transilv~nia

I. Institutii ~i persoane implicate in unirea bisericeasca din Transilvani::i

(1698-176 1)
. Curtea din Viena
. ldeea unirii biserice-?ti a romanilor este in egala masur~ !nradacinata !n .
considerentele de politica bisericeasca ~i . de stat ale epocii. Indata dupa trecerea
Transi lvaniei in stapanire,a~ habsburgilor, ace~tia au lnceput o acpune sustinuta pentru
consolidarea stapanirii !or. In aceasta actiune, urt rol insemnat a revenit Biseri.cii romanocatolice. De aproximativ im veac $i jumatate,. calvinii detineau o situatie privilegiata In
Principatul transilvan, catolicii fiind lnlaturap aproape cu desav~qire din .arena politica.
La lnceputul secolului al XVIII- lea, catolicii erau doar o minoritate In Principat.
Majoritatea covar$itoare a nobilimii maghiare $i a secuilor era calvina, iar sa$ii erau
luterani. Inca din anul 1566, sub presiu1ie calvin~, episcopul catolic din Alba Iulia a fost
alungat din tara . Principii calvini au urmarit, In a doua jumatate a secolului al XVI-lea $i
In tot cursu .l secolului al XVII - lea, slabirea Bisericii catolice $i !ntarirea Bisericii calvine.
La lnceputul secolwlui al XVIIJ-lea, raportul de forte s-a schimbat lnsa in favoarea
catolicilor. Transilvania intra In componenta unei monarhii a carei religie de stat era
catolica. Maghiarii catolici au cautat sa se organizeze separat $i din punct de vedere
politic. Precum remarca istoricul bisericesc Friedrich Teutsch, ,,confesiunile au fost $i
1
., aici ca $i In ceklalte parti partide politice" . In pl~nurile sale politice; guvernul din Viena:
s-a pu tut baza doar pe partidul cato licilor din Transi lvania. Odata .cu trecerea
Transilvaniei In stapani iea habsburgilo; catolici, puterea calvinilor trebuia slabita, In
vederea 'lntaririi confesiunii. catolice care
cea mai slaba2 .
Atragerea religioasa a romanilor transilvaneni (aproximativ jumatate din populatia
Principatului) la unirea cu Biserica Romei corespundea cerintelor specifice ale politicii .
habsburgice In Transilvania:
sprijinirea catolicilor .din Transilvania eel putin, In realizarea unu1
.e chilibru numeric cu credincib$ii celorlalte confesiuni 3
cre$terea rolului politic al statusului catolic ardele.an4
controlarea tendintelor centrifuge ale starilor protestante 5

era

Friedrich Teutsch, Geschichte der evangelischen Kirche in Siebenbiirgen, Bd. II, Hermannstadt, 1924, p.

4.
2

Documentele timpului lnregistreaza o lntarire evidenta a puterii Bisericii catolice In Principat In a doua
jumatate a secolului al XVIII-lea. Chiar daca In diploma leopoldina din 4 decembrie 1691, toate cele patru
religii amintite erau declarate recepte, Maria Tereza considera doar religia catolica ca fiind ,,religio
dominans et dominantis'', celelalte fiind pentru ea doar ,,tolerate". Multe ordine catolice (iezuitii, piari~tii,
Jjaulin i i, franciscanii, minoritii, ursulinele) erau bine organizate In tara. lntre an ii 1730-1773, au activat in
TransilYan.ia.335 de.iezuiti-l11..anul J 773, cftnd Maria Tereza a des.fiintat ordinul i.ezuiti.Ior, acesta de\inea In .
Trans il vania un colegiu in Cluj cu 40 de membri, trei re~edinte In Sibiu, Cluj ~i Odorheiu Secuiesc, ce)e
mai insemnate institutii de lnvatamant di1i Cluj, gimnaziile catolice din Sibiu, Bra~ov, Cluj ~i Odorheiu
Secuiesc, ~i stransera 6 avere In valoare de un mil ion de guldeni; vezi Fr. Teutsch, op. cit., p. 61 ~i 180.
3
Mathias Bernath, Habsburgii .;i 'inceputurileformiirii na/iunii romdne, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994,
p. 78.
4
Mircea Pacurariu, !storia Bisericii Ortodoxe Romane, Editura lnstitutu!ui Biblic ~i de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Romane, vo l. II, Bucure~ti, 1981, p. 297.
5
Keith Hitchins, Con;tiin/a na/ionala .;i acfiune politica la romdnii din Transilvania 1700-1868, Editura
Paci(l, vol, l, (:luj-N'!POCa, 1987, p. 32 .

~
--' \'

...

:.'!f~.:

' '

~t

: . ..

".:'-1~ .

!nfrang~rea particu laritati !or locale 'in interesul centraliz;arji birocratice

.
.
austriece ~i a uniformizarii 6
ruperea Jegaturi !or de orice natura cu romanii
Romaneasca ~i Moldova 7 .

ortodoc~i

din Tara

Cardinalul Kollonich
Autoritatile de stat de la Viena au !ncredintat !ntregul proiect de unire biser iceasca
a romanilot cardinalului Leopold Kollonich, primatul Ungariei, care lnregistrase deja un
succes important In extinderea:.unirii printre rutenii Ucrainei carpatine 8 .
Conceptul de organizm~e a regatului Ungariei (Einrichtungswerk des Konigreichs
Ungarn) din . anul 1688, a carui elaborare a fost 1n capitolele relative la politica
bisericeasca 'in mod decisiv inCTuentata de Kollonich, cuprinde oarecum programul
politicii biserice~ti ~i nationale a Vienei pentru urmatoarea jumatate de veac . Aici este
sustinut principiul ca eforturile religioase nesatisracatoare 1n teritoriile recucerite ale
Coroanei Sfantului Stefan ,,cele noi cucerite" (,,denen neuen aquisten") pot fi dirijate
. numai ,,prin unirea cu Biserica Romei" 9 ~
..
In tratativele de unire, Kollonich a promovat principiul tridentin al convertirii .
'.'1y_;individuale. ,,Nu a respectat indicatiile care au fost date iezuitilor In documentele trimise :.;
);;:,,din Roma. El a considerat ca trebuie sa pretinda din partea romanilor un acord_ cl~r:'. ~u:;0:
'., . Biserica latina a zilelor lui . De aceea, In momentul lncheierii unirii a cerut episcopuJui :;.,, r oman depunerea marturisirii de credinta tridentina ~i a obligat Biserica romana unita sa,
aiba permanent pe langa ea un iezuit ca ,,teolog", care sa .se lngrijeasca ca aceasta sa .fie
:. marcata tot mai mult de gandirea apuseana. A pus la 1ndoiala !nsa~i eclesialitatea Bisericii
: romane~ti din Transilvania ~i a trecut lab rehirotonie ,,sub conditione" a episcopului care
, a ,acceptat unitea. De la acceptarea comuniunii lntre doua Biserici surori, care se bui:;ura .
''.''; de .o cinstire egala, care urmau sa-$i pastreze fiecafe propriile traditii, a~a cum . :. S:~a
~' intentionat la origine, s-a ajuns la o rehirotonie ~i, astfel, la o dovada de favoare fati'.hde ,
. romanii din partea Bisericii catolice, care se considera singura mantuitoare. Ace~tia. au
fast lncorporati In arhiepiscopia cardinalului Kollonich, care era marcat de ideile
Contrareformei.
Datorita faptului ca iezuitii au pl)rtat trat:;itivele cu episcopii Teofil $i At a nasie 'in
duhul sinodului de la Florenta, telul a fost desigur, la origine, o unire 'intre doua Biserici : .
lntre lntreaga eparhie romana $i lntreaga Biserica latina. 0 unlre lncheiata In aceasta
forma s-ar fi extiirs desigur, asupra tuturor credincio~ilor romani din Transilvania. Atunci
cand cardinalul Kollonich ~i episcopul Atanasie au lntieprins ultimul pas, au considerat
mai departe sa lncheie un acord care at fi avut valabilitatea ~ntru toti romanii din
Transilva-nfa. Totu-~f,
s~au ll1$e-lat In aceast~ chestiu.ne, deoare-ce comunltatife paronia!e romane$ti din unele locuri s-au opus episcopului Atanasie cand au aflat ca acesta s-a lasat
. hirotonit pentru a doua oara. Datorita faptului ca In decursul tratativelor s-a recurs la
!ridepartarea de la gandirea florentina, lncheierea Unirii a determinat o ruptura lntre

ei

Ibidem, p. 33.

M. Pacurariu, op. cit., p. 297.

K. Hitchins, o. cit., p. 33.
M. Bernath, op. cit., p. 82.

8
9

,.
.. ~

...

'

'

..:- . .

~:

romani" 10
s-a cerut episcopului Atanasie ma1iurisirea persomi.la . tridentina 11
,,Catdinalul Kollohich i sfetnicii sai au intrecut orice masura; conditiunile ce au fast
impuse vladicului roman fac mai mult impresiunea unor spre sanctiuni aplicate unui
delicvent $i sunt rara precedent 1n istoria unirilor religioase" (conform opiniei istoricului
Zenovie Pacliany.) .

Tratativele de Ul)ire (episcopu! Teofil)

Romanii erau exclui de la viata social-pdlitica, ei nefiind recunoscuti ca natiune

12
politica . Majoritatea lor era constituita din iobagi. A existat ~i un numar mic de nobili i
13
boieri cu origine etnica romaneasca lnsa, datorita faptului ca romanii din Transilvan,ia
. erau din punct de vedere juridic $i legislativ doar tolerati, nefiind recunoscuti ca natiune
politica, putinii romani liberi i nobili erau considerati $i numarati in randul natiunii
maghiare. Nu le-a fast UOr sa gaseasca posibilitati pentru lmbunatatirea situatiei !or

politice $i biserice$ti.
In secolele XVI-XVII a existat o puternica aqiune prozelitista printre romani.
Mitropo)itilor ortodoci din Alba Iulia Ii se fixasera conditii foarte grele de pa,storire. Unii
ierarhi au fast inlaturati din scaun pentru neindeplinirea conditiilor impuse de calvini. Pe
langa situatia economico-sociala foarte grea amintita mai sus (erau iobagi), lntre c:tnii
I 683 - 1699, In timpul razboiului turco-austriac, preotii au trebuit sa plateasca unele dari
14
suplim~ntare foarte' mari . Pe acest fond al . greutatilor numeroase cu 'caracterr. diforit;.:
social $i bisericesc, au lnceputtratativele de unire.
.

'oaca istoricii biserice$ti uniti vorbesc despre existenta unor sinoade de unire cu .
Biserica Romei (1697 cu 12 protopopi, 1698 cu 3 8 de protopopi, 1700 cu 54 de
protopopi), acceptate ~ i de majoritatea istoricilor laici romani $i straini, istoricii ortodoqi, .
. In majoritatea !or, contesta existenta acestora. Exista consideratia ca iezuitii ar fi plas1m1it
istoria celor trei sinoade, pretinzand ca romanii (lntregul Cler $i popor) s-ar fi unit Cl!
B iserica Romei; aceste sinoade fiind ,,pure nascociri ale iezuitilor In vederea 'intaririi .- ,.
propagandei lot uriioniste" 15 . Daca- totui unii din istoricii ortodoci vorbesc despre " ,
tratative de unire duse de mitropolitul Teofil cu iezuitii, contestand 'insa . sinoadele
unioniste, altii co.nsidera ca ,,mitropolitul Teofil n-a fost amestecat in nici un fel de
16
tratative de unire aBisericii sale cu cea catolica" .

10

E. Chr. Suttner, op. cit., p. 48 .

O. Bari ea, op. cit., 43 . .
12
Emanuel Turczynski, Konfession und Nation , Dilsseldorf, 1976, p. 91. Bruckenthal afinna In anul 1773,
urmatoarele. despre statutul politico-juridic al romiinilor: ,,Roman ii nu sunt o natiune politic~ In 'intelesul
legislati v, ci doar o plebe, un popor, ei sunt tolerati de legi, dar in acela$i timp, sunt exclu$i de la toate
jil;ier!iit!le $i _di:_eptudl~ s:~lorlalt~ t!aiiunj. E;i ]1l! cgn~ti~i~ t~Jci ~t~re af!U!l~e _s~u 1:111_c~c, ci_ ~upt {!np~rtjti
intre celelalte natiuni$i cercuri, $i locu iesc la sate. De aceea, ei nu au legi".

13
E vorba de pu.tinii nobili care detineau unele domenii, frind eliberati .d e datoriile $i obligatiile iobagilor,
de aserrienea, de cei aproape 1400~1500 de bo ieri din districtul Fiigiira$ului, ca $i de cele 230 de familii de
pu$ca$i din zona sud-estica a Transilvaniei, precum $i de apariitorii cetatenilor care aveau $i ei unele
privilegii: A se vedea la Mathias Bernath, Habsburg und die Anfange der rumanischen Nationsbildung,
Leiden, 1972, p . 140.

14
M. Pacurariu , op. cit., p. 297.
15
Ibidem, p. 307 .
16
ibidem, p. 298 .
11

Tratativele de unire (mitropo)itul Atanasie, protopopji roman i i act ul de

up ire din 7 octom brie 1698)
.

Antecedentele $i desfa$urarea tratativelor de unire din 1698 constituie pana In

ziua de astazi un obiect al controverselor dintre istoricii biserice$ti uniti $i cei 011o doqi.
Mult disputata este lndeosebi ptoblema autenticitatii documentului unir ii, ale carui lacune
. $i contradiqii alimenteaza de fapt specu latiile. Daca istoricii uniti recunosc va liditatea
integrala a declaratiei de unire In cadrul unui sinod unionist, istoricii 011odoqi au opinii
diferite, nuantate, deosebindu-se In interpretare chiar lntre ei . Ne vom permite
prezentarea opin iilor catorva dintre istoricii ortodoqi mai cunoscuti .
Joan Lupa.5: Jn toamna anului 1698, s-a redactat un manifest lntarit cu iscaliturile
$i pecetile Jor de 38 de protopopi , care nel ini$t iti In sufletul lor de pasul fact1t $i
ne!ncrezatori In fagaduielile lmparatului , au tinut sa adao ge la sf8.r$itul manifestului ca
Jegea sa stea pe Joe. Mitropolitul Atanasie nu a iscalit manifestul unirii. De aceea a
17
'inceput a fi banuit din partea iezuitilor, care nu aveau 'incredere In statornicia lui" .
Jnsu$i Atanasie Anghel a trecut prin grele zbuciurn ari suflete$ti pana s -a putut
hotarl sa semneze manifestul unirii d in 7 octornbrie 1698. 0 graitoare dovada despre
neiini$tea lui sufleteasca e adaosul final. Dupa semnarea acestui mani fe st, atitud inea Jui a
: ramas timp de doi ani $i mai bine atat d.e $Ovaitoare !neat iezuitii erau 1n drept sa se
. .. lndo iasca de catolicismul Jui. Superiorul iezuitilor din Sibiu, Christo for Gebhard relatc;aza. , . .
;, ca1fiind Atanasie lntrebat de Dindar, omul lui Constantin Brancoveanu daca e unit sau .nu',,,;;:
., a .raspuns ca nu este unit... Dus la Viena, izolat de toti cei care ar ft putut 'indrazni ';~X '
. opreasca de pe povarni$, Atanasie nu a mai fost In stare sa reziste presiunilor care i~au
srnuls .faJsul juramiint de la 1nceputul Jui aprilie -1} 01. S-a lnregistrat atunci ,eel mai
- lnjositor act pub lic savaq it pana atunci. de vreun vladica romanesc' (Nico lae Jorga,
Jstoria Bisericii romdne$ti $f a vie{ii religioase a romdnilor, editia II, Bucure$ti, 1932,
'
'
"18
'
'
vol.II,p . 34) _
.
.
_
;;;o ,,:{,;:i.
Silviu Dragomir, In lucrarea sa, Jstoria dezrobirii religioase a romdnilor.-~flin ::
.., .,: Ardeal, volurnul I, Sibiu, 1920, recunoa$te tratativele de unire duse de Atanasie,, $i. ' i~
- , protopopii romani . ,,Mitroplitul Atanasie a fngaduit sa circule fntre pro topopii sai o l/sta
cu men ire a de a culege iscalituri de aderen fa in fa vorul Unirii (a se . vedea marturia
protopopului Mihai din Ciilata) ... Se gasira 38 de protopopi care sa se uneasca cu
Biserica romano-catolica fn condi{iile semnalate de decretele regelui $i ale cardinalului
Kollonich. in colaborare cu iezuifii, se plamadise atunci celebrul act de unire " 19 . ,, Tot
. odiul pentru riefn{elegerile ce s-au ivit mai tdrziu din interpretarea acestui act cqde
asupra celor 38 de protopopi care .;i-au formulat in romdne.5te condifiile de unire foarte
naiv $i in termeni vagi, Jara :Sa dea postulate/or for o f orma fixa .;i hotariitii. Ei au
subscris apoi $i textul latin, caruia s-a dat cu saufara voia for, $anc{iune efectiva infata
p-ubiicittt/i{ .. De -o amagire deci, nu poii te-Jr vorba, ci eel muN de !ipscf de-experien{a $r
in/elepciune politica la protopopii romdni "211. ,, Protopopii, . cu pufine excep fii, se
declaraserii pentru unire, iar anume liste care circulau fntre preofimea de la sate vor Ji
17

loan Lupa~, fstoria unirii romdnilor, Editura Scriptura, Bucure~ti, 1993, p. 140.
Idem, Contribufiuni documentare la istoria satelor transilvane, In Studii, conferinfe ~i comunicari
istorice, vol. IV, Sibiu, 1943, p. 199.
19
Silviu Dragomir, Jstoria dezrobirii religioase a romdnilor din Ardeal fn seco(u! al XVIII-lea, vol. I,
Si biu, 1920, pp. 10-11.
.
20
!bidern, p, D,
18

':;::

...

:~

izbutit sa culeaga c/estule nume pentru ac{iunea vladicii. 0 fnsemnata parte a clerului
romdn,esc, part ea covdr$itoare s-a unit prin urmare, cu catolicii. Statisticile de mai tdrziu
arata, fnst'i, ca $i in vremurile . ce/e mai grele, a cincea parte a preofimii a rt'imas
credinc!oasa bi~ericii rasaritene" 21
.
'
.
.
.
.
lntr-un stLJdiu amplu, publicat in ariul 1962, Dragomir revine asupra expunerilor
fa.cute in 1920, atribuind initiativa tratativelor pentru unire m1 protopopilor, ci lui
Atanasie . ,,Discutiile pentru incheierea unirii Ie~a condus Atanasie, ajutat poate de doitrei protopopi de incredere. Lui ii transmit protopopii, dupa marturia lui Mihai di11. Calata,
lista cu semnaturile ~i cu pecetile din care nu reiese nici un strop de entuziasm pentru
schimbarea d.e credinta. E drept, ca vazandu-se in posesia celor 38 de sernnaturi,
mitrcipolitul adaugii randurile din codicil, exprimandu-se impersonal, cu intentia evidenta
de a obtine mai mult decat i se fiigaduie$te . Codicilul poate sa-i fi servit $i de pretext
pentru a irn semna un act formal de unire ... In sinod, insa, nu s-a dezbatut aceasta
problema, nici nu. s-a luat vreo hotarare formala, dar e posibil ca Atanasie sa-i fi predat
Jui Barany semnaturile protopopilor care- I autorizau sii trateze unirea" 22 Imbinarea
semnat urilor cu cele doua texte constituie pentru Dragomir o ,,manopera frauduloasa".
Manualul de Jstoria Bisericii Ortodpxe Romane, volumul Il, Bucure$ti, 1957,
elaborat de $tefan Lup~a, Gheorghe Moisescu $i Alexandru Filipa$cu: ,,Protopopii au
primit uniatia prin rniirturisirea !or din 7 octombrie 1698, dai- in forma U$Oara, .oferita de
itnparat, im in a !ui Collonici. Actul . de unire a fost lntocmit de . catre protopopul. .
Gheorghe din Daia, -notarul. soborului, du pa un proiect .Jatin al lui Baranyi; din "care :
inlaturase primirea .l ntregului catolicis_m ~i a celor patru puncte. lscaljturile le puneau cu
c irilice cei cativa protopopi amagiti de Barany" 23 .
.
.
. , .

I'rofesorul }vlircea I'clcurariu contestii atat sinodul.de unire, cat $i vreo declarape .
de unire intocmita la 7 octombrie 1698. Consideratiile privitoar.e la declaratia de unire
sunt urmatoarele: datorita obieqiunilor de ordin formal (trei foi, dintre care una lipita cu
.;,,,
. .doua adaosuri ulterioare lipsa iscaliturii rnitropolitului ,notara$ul :,... . secretarul , sinodului.>:
"
nu semneaza i111ediat dupa mitropolit; ci in . rand cu ceilaJti protopopi , transcrierea In ,
latine.$te a numelor de localitati este cu multe gre$eli traducerea defectuoasa a textului
. romanesc), manifestul este un fals savar$it de iezuiti. ,,Nu e ex.Cius - spune parintele
profesor Pacurariu - ca actul sa fi fost redactat Ia inceputul anului 1701, cand Atanasie a
fost chemat la Viena, $i cand s-a constatat ca nu exista nici o declaratie de unire. in curs!
tratativelor de atunci, Atanasie va ft scris ~i ace! codicil de la pagia 5. Iezuitii au ascuhs
24
acest act pentru a nu fi prin$i cu acest fals" . Pe de .alta parte, profesbru l Pacurariu .
analizeaza foarte pertinent falsul ,,manifest de uhire", concluzion~nd ca ,,la baza acestei
uniri stateau interese de ordin material. Este !impede ca unirea nu era determinata de
. framantari de con$tiinta 'sau de vreo nemultumire a clerului impotriva legii . Dimpotriva,
po s t~scriptut:nul de pe prima pagina, ca ~i codicilul de pe pagina a 5-a, cereau raspicat
pastrarea integrala a doctrinei ortodoxe (Jegea) a o rganizarii biserice~ti $i a cultului" 2 .

i
Ibidem, p. 37.
Idem, Romdnii din Transilvania ... , p. 40 ,
.
23
$tefan Lup~a, Gheorghe Moisescu ~i Alexandru Filipa~cu, lstoria Bisericii Romfne, Editura Institutului
Biblic 9i de Misiune.Ortodoxa, vol. II, Bucure~ti, 1958, pp. 144- 145.
24
M. Pacurariu; op. cit., p 303 .
25
Ibidem, ~" 302.
21

22

..

Profesorul Aurel Jivi vorbe$te lntr-un studiu al sau clespre un sinod convocat de
Atarn~sie 1n septembrie 1700, 'in cares-a realizat lncheierea fori1iala a linirii 26 .
. Diferentele dintre cele doua texte, roman $i latin, au oferit desigur, pana in ziua de
azi, autorilor ortodoc~i un prilej sa vorbeasca, cum mentionam rnai sus, despre o
falsifioare iezl!ita ~i, prin urmare, sa conteste Jegalitatea sau chi a~ .faptul lnSU$i al
declaratiei de unire din octombrie 1698. ,,Ramane incontestabil faptul ca In varianta .
romana, spre deosebire de varianta latina, lipse$te orice ieferire la cele patru puncte, ca In
variarita romana 'insa$i obligatia recunoa$terii primatului papal poate fi doar implicit
'inteleasa" 27 .
Mathias Bernath propune ca In aceasta problematica foarte sensib ila sa se piece
totu$i de la comportamentul clericilor romani (prudenta suspicioasa - cum este exprimata
aceasta In cele doua restrictii), care ar face ca actul unirii sa para ,,'intru totul verosirnil.
Ca nici o partida nu a fost mulNmita cu continutul concret al documentelor unirii romanii nu preiau nici macar cele patru puncte 'in programul lor, iezuit ii, 'insa, mult mai
28
rriult decat acestea - este, de fapt, caracteristic pentru galceava 'in chestia unirii " .

,, :i."

. . ; ;M otivatia clericilor romani In tratativele pentru uhirea cu Biserica Romei

trebuie cautate tocmai In conditiile foarte clare pe care le pun dintru lnceput ace$tia:
pastrarea ne$tirbita a doctrinei (legii) ortodoxe, a cultului $i a organizarii canonice pe ca(e ;~
le .. aveau pana atunci $i obtinerea privilegiilor detinute pana atunci doar de cleriQii .
,, aparpnatori celorlalte confesiuni recepte din Transilvania. La 14 iulie 1699, guvernul .
ti-ansilvan semnala Curtii din Viena ca .,principii de secta greceasca din {arile vecine
sunt indispu.; i din pricina ac{iunii fncepute pentri1 schimbare'a ,;eligiei romdnilor din
Trans;/vania. Transilvanii nu var fl fnsa de nici un folos ;-eligiei catolice, caci fn
realitate, nu sunt nici catolici, nici uni{i, nici iubitori sau aderenfi ai catolicilor, ci
.ur,rnaresc numai scopul sa scape de dari .;i de servitute" 29 .
> '')~!l/;. Orientarea istoricilor biserice$ti uniti se deosebe$te de cea a ortodoqilor $i In s;,~ea
:rce>,~prive~te motivatia care a stat la baza actului de unire a clerului roman cu B iserica
Romei . . Potrivit consideratiilor lui Octavian Barlea, ,,la lndemnul Biserici i Cato!_ice,
rornanii au primit Unirea pentru mantuirea sufletelor lor. Au voit, lnsa, sa-$i pastreze ritul
. propriu: Sfintirea !or primita o considerau deja valabila. Unirea trebuia sa reprezinte
pentru ei desavar$irea vietii !or religioase. In al doilea rand, romani i a u 1nteles cuviintul

!mparatului ca oferta a unei noi baze soc.iale $i politice" 30 .

Urma~ul Jui Atansie, episcopul loan Patachi, care a fost numit episcop dupa z:ece
ani de sedisvacanta, a reprezentat $i a impus o eclesiologie tridentina. A cautat sa impuna
credincio$ilor romani lnvatatura de credinta . latfna $i ritul B isericii. apusene 31 Este
iri-teresant -de analizar protesfur- proto-popllor ron1arW li'rq:5o-tfiva aleg-eri( aces1uia- ca -
episcop. Motivele principale pentru care s~au opus In mod repetat akgerii lui Patachi ca
episcop unit au fost urmatoarele :
26

Aurel Ji vi, Relafiile Mitropoliei de Carlovif cu Biserica Ortodoxa Romana din Transilvania fn secolul al

XVJ!l-lec;, In ,,Biserica Ortodoxa Romana", nr. 5-6, 1970, p. 589.

27
M . Bernath, op. cit., p. 122.
28

29
30
31

ibidem, p. 123 . .
I. Lupa~, Contribufii documentare ... , p. 198, apud Eudoxiu de H urmuzaki, Documente, vol. IV, p . 537.
0. Barlea, op. cit., p. 53 .
E. (:_l~r. _8-_uttner, Beitrage zur Kirchengeschichte der Rumanen, Wien, Mi.inchen,, 1978, p. 224.

t....

6)

a nesocotit ritul Bisericii romane, prin trecerea la dtul iatin

era prea absolutist

32
ar fi vrut sa reformeze liturghia .

Episcopul Inochentie Micu.

Activitatea episcopului roman unit Inochentie Micu (1728 - 1751, din 1744 In exil
!a Roma) a rnarcat de asemenea situatia confesionala In Priricipat. El a . fost vazut mai
intai un conducato.r politic national al romanilor ~i doar apoi un conducator re!igios . A
vazut In unirea cu Biserica Romei p-osibilitatea obtinerii de drepturi sociale ~i politice
pentru romani. Nu a impus romanilor uniti o ec[esiologie catolica tridentina sau noi
structuri biserice~ti, cum a racut spre exemplu inainta~ul lui, loan Patachi. A dus o lupta
necurmata lmpotriva institutiei teologului iezuit impusa Bisericii romane u1iite prin
lncheierea finala a unirii la Viena, In anul 170 I .
Dupa o jumatate de secol In care romanilor uniti nu Ii s ~ au .a cordat privilegiile
promise, ace~tia au !nceput sa se lndoiasca de unirea cu Biserica . Romei, 1ncheiata de
multi romani din motive rnateriale.

Imparateasa Maria Tereza.

Intarirea ~i raspandirea unirii cu Biserica Romei a fast unul din telurile Tele mai .
" importante ale guvernarii Mariei Tereza, !mparateasa f iind determinata : la aceasta de
motive biserice~ti . ~i politice. Ca ~i catolica zeloasa, a fost convinsa de caracterul
sacramental, de fundanientarea rnetafizicii a funcpei ei domnitoare ~i . de caracterul
soteriologic exclusivist doar a[ Bisericii catolice. A considerat cato[icismul singura religie -
adevarata ~i a respins orice a!ta confesiune sau conceptie de viata. $i motive!e politice au
jucat un rol semnificativ In luarea ei de pozitie. Principiul ,,un rege, o !ege, o credinta''
era considerat la acea vreme Inca valabil 3 . Unitatea de credinta urma sa constituie pentru
'monarhie'un puternic element de unitatea politica 34 . Privitor' la principatul"'Transilvaniei,
politica de catolicizare trebuia sa constituie $i un .e lement de contrabalansare in fata
elementului puternic al m~ghiarilor, sa~ilor ~i secilor protes.tanti 35 .

...
Trupele mili tare imperiale.
.
Curtea din Viena a acordat o atentie deosebita securitatii interne ~i militare a
Transilvaniei, aceasta constituind o zona de granita fo sudul Imperiului. . Principatul
trebuia sa detina rolul unui bastion de aparare In fata Imperiului Otoman, In ca1~e se aflau
incluse ~i Moldova ~i Tarq Romaneasca. Misiunea armatei imperiale prezentii In Principat
a fost ttasata mereu foarte precis ~i form de ciitre Consiliul aulic de riizboi din Viena36 .
lntre anii 1761 - 1764, a avut loc militarizarea granitei transilvane. Daca la 'inceput
au fost primiti In randul trupelor militare de gran.iceri doar romani uniti, lncepand cu anul

1764 s-a acordat ii celor ortodoqi dreptul de a se lnregimenta.

32

Octavian Barlea, Ostkirchliche Tradition und westlicher Katholizismus. Die rumanische unierte Kirche
zwischen 1713-1727, ,,Acta Historica", tom VJ, Mtinchen, 1966, p. 27.
..
33
Richard Potz, Die Donaumonarchie als multikonfessioneller. Staal, Miiunchen, Eichenau, 1994, p. 49.
34
Gotthold Dorschell, Maria Theresias Staats und Lebensanschaung, Gotha, 1908, p. 32.

35
E. Turczynski, op. cit., p . 92.
36
in arhiva de razbo.i din Viena am descoperit mai multe instructiuni mil it.are .foarfe cuprinzatoare In acest
sens (Hofkriegsratliche Kanzlei Vll, 1751, nr. 300).

neuniti decat cei din cele trei localitati amintite $i ca situatia unirii a fost $Ubreda $i
!naintea acestui an : Cancelarul imperial $i de stat, Kaunitz, a criticat mai ales masurile de
constrangere confesionalii aplicate ,,neunitilor" ~i a propus metode pa$nice, cre~tine 43 ,
Pana In arml 1759, Curtea din Viena a accirdat o toleranta religioasa publica doar
credincio$ilor ortodoqi din Bra$OV, ulterior $i celor din Fagi'ira$ $i Sibiu . Despr:e ace$tia
se $tia la Viena ca dintrLi lnceput ( 1698 - 1701) n-au !mbrati $at unirea cu Biseric.a Rornei .
Li s-a pennis sa-$i tina slujbele in bisericile pe care le detineau $i sa .a iba chiar .$i dupa
1739 preoti hirotoniti In Tara Romaneasca 44 .
.


Interventiile ruse~ti la Curtea din Viena au determinat pe imperiali sa dispuna,
dupa anul 1750, ~i pentru ceilalti romani care se considerau neuniti, o toleranta privata 45 .
Tarina Elisabeta Petrovna, care !ntretinea relatii bune cu !mparateasa Maria Tereza, a
lridemnat In anul 1750 $i In anii urmatori pe ambasadorii ru$ i din Viena sa staruie pentru
libertatea religioasa a romanilor ortodoqi. conferin ta mini$trilor din 7 noiernbrie 1750 a
constatat faptul ca, din m?tive po!itice, trebuie sa se acorde atentie interventiilor Rusiei .
Propunerile mini~trilor au determinat-o pe Maria Tereza sa semneze In aceea~i .zi doua
decrete, unul adresat . guvernatorului, celalalt guvernului transilvan . ,,Neunitilor" Ii se
acorda o toleranta privata, iar celor din cele trei localitati amintite ~i dreptul de a sluji In
biserici. Aceasta hotarare n -a fost racuta publica, dar a fost trimisa In secret
guvernatorului. ,,Schismaticii" nu trebuiau pedepsiti pentru ca au . parasit unirea sau
, pentru can-au voit sa se uneasca. Daca urmau sa~$i tina cul tu! In casele private; .trebuiau . ,,,
. "<
trec.uti cu vederea; cu conditia ca sa faca aceasta In lini$te>Trebuiau ' Sa returnezeunifilor "".: ~ . , :
46
bisericile luate ;;i sa nli provoace tensiuni lmpotriva uniatiei . Prin decretul din 13 iulie
1759, s-a acordat oficial toleranta religioasa tuturor romanilor din Principat care se
considerau ,,neuniti".
. Opiniile mini$trilor Bartenstein $i Kaunitz au fast hotaratoare In aceasta privinta.
ln ultimii ani ai deceniului al VI~lea, propuner]le !or au avut mare greutate in fata . .
,. .,r: ... ,;.,, 1mparatesei, care le-a pr.eluaHn deciziile ~ finale:' Pe baza.referatelor'redactate In cadn.il ~ .
conferintelor ministeriale se desprinde faptul ca,. pentru rnentinerea poporului in Biserica "
unita, o grupare rehiarcabila a mini;;trilor a propus exemplele pozitive; .catehizarea .
credincio$ilor, respingand inasurile de constrangere confesionala. Nu s-a propus o
impunere generala fortata a uriiatiei. in pofida unei opinii unanime care sa se fi impus in
cadrul conferintelor ministeriale din Viena, a lnvins tot mai mult ideea ca !nsa$i unirea ~i
lini;;tea publica a Principatului pot fi asigurate mai bine prin acordarea tolerantei pentru
,,4 7
roman11,,neu111t1 .

.
A

'

43

Arhivele Nationale ..Directia Judeteai1a Sibiu, Colec/ia Rosenfeld, H. 6-9, nr. 33, fol. 562 . .
4
~ _Qs1enei_cl}_i;;~h<': _S!_aa!~a.i.:c~J.v_WJ~!l, L-1SR,_P_rqt9 q__ojl_R!gi~r_at!1r} 7_48, fol. 466v-467v, 20 martie, nr. 247:
,, ... der pro administratione spiritualium aus der Wallachei heriibergekolnmene-Schlsmatische-GaiStliche
Kronstatt admittiert ... ".

45
E. Turczynski, op.cit., p. 129. Ase vedea ~i Osterreichische Staatsarchiv Wien, HHStA, Illyrico-Serbica,
Kt 4, Conv. 1, 26 Aprilie 1756, fol. 94, ~i George Bari\iu, Par/i alese din istoria Transilvaniei, vol. I, Sib iu,
1889, p , 408.
46
Augustin Bunea, Episcopul loan lnocen/iu Klein, p. 253.
.
47
Karl Heinz Frankl, nota racuta - In calitate de al doilea referent ~tiinti fic ~In referatul tezei de doctorat
intitu!ata Politica bisericeascii a Cur/ii din Vine In Transilvania In timpul Mariei Tereza, de Mihai
Sasaujan, sus\inuta la Viena In noiembrie 1996.

zu

.,

Comandamentul militar a fost primul organ al politicji imperiale de c;:,entralizare.

Generalul militat din Transilvania nu era subordonat conducerii locale. ?'El C1 fost :fara
indoiala adevarntul domn din Transilvania" 37 . Generalii au fost mereu $i oameni politici,
ei amestecandu-se adesea In chestiun'ile politice ale Principatull)i . Unii dintre ei au fost, In
acela$i timp, $i guvernatori.

Granita trcmsilvana a indepli11it $i un rol sctnitar. De-a lungul granitei, a fost

organizat un cordon sanitar pentru a ocroti Principatul care se af1a In monarhie de ciurna
care izbucnise $i se raspandea 'in sudt1l Carpatilor. Exista un aspect In dispozitiile
privitoare la interdiqia trecerii granitei In perioadele de criza sanitara, care a marcat $i pe
unii dintre preotii romani ortocloqi care plecau sau veneau din Moldova $i Tara
Romaneasca In Transilvania. Nerespectarea dispozitiilor niilitare sanitare atragea dupa
sine pedeapsa. Documentele arhivelor indica $i cazul unor preoti ortodoqi care,
nerespectand timpul de carantina la grai1ita, au fost urmifriti, pedepsiti $i readu$i apoi In
.
. -38
zona d e caran t ma .
.

..

..

..

Conferinfele ministeriaJe din Viena ~i opiniile mini~trilor Bartenstein,

Kaunitz ~i Uhlfeld privitor la unirea bis~riceasca din Transilva11ia.
Propunerile consilierilor imperiali $i rezolutiile finale ale imparatesei Maria
Tereza sunt o expresie convingatoare a atitudinii $i a politicii biserice$ti a Curtii. c;iin . .
. Viena fata de romanii ortodoqi din Transilvania. Situapa unirii cu .Biserica Rorn~Lln ,,
Principat, la rnijlocul secolului al XVIII - lea $i metodele raspandirii ei pe viitor, toler<:tnta
exercitiului religios, chestiunea jurisdictiei asupra romanilor ortodoqi $i m1rn irea upui
episcop ortodox propriu pentru ei au fost teme de prima importanta asupra car,o.ra
mini$trii din Viena s-au pronuntat diferit pana In anul 1761.
..
; . Unii mini$tri, In special cancelarul aulic transilvan $i ministrul pentru chestiupiie
. tra11silvane Uhlfeld, au sustint opinia ca lnainte de amt! 1744, lntreg poporul roman qin
. . Transilvania In afara de trei localitati (Bra~ov, Fagiira$ ~i Sibiu) a fost un'it 39 . Opinia c~Jor
. doi:.rnini$tri era ca $i dupa anul 1744, majoritatea poporului roman a ramas mai depart~]n .
Biserica unita. In cadrul conferintelor ministeriale, ei au propus toleranta religioasa doar
pentru acei credincio$i ortodoc$i care locuiau In cele trei Jocatitati. }n acela$i timp, au
propus pedepsirea persoanelor straine sau localnice care au lndemnat poporul la parasirea
uniatiei. Cei care parasisera Biserica unita urmau, potrivit opiniei !or, sa fie readw;:;i la
unirea cu Biserica Rornei prin metode 1nisionare cre~tine pozitive 40 .
Au fost alfi mini$1ri, precum pre$edintele Deputatiei a"ttlice ilirice, Bartenstein, $i
cancelarul de stat Kaunitz, care au sustinut ca acelor persoane care dupa anul 1744 s-au
declarat neunite, sa Ii se acorde toleranta religioasa. Bartenst,e in a cerut folosirea de
mijloace moderate pentru promovarea unirii, refuzand asprimea $i masurile violente 41 . A
cons"lderat -ura--1mp-ofrlva- ,,rlei:111iVfo?' -ca- ffind -p-agl:ioitoare -ui1ffli 42 .- A cautaCsa pt.1na- ralndoiala opina care se impusese deja la Curtea din Viena, cum ca lntreg poporul roman ar
fi fost unit. El s-a straduit sa arate ca $i lnainte de 1744 au existat mai multi rom&ni
37

Kalman B enda,_ Das Grossfurstentum Siebenburgen ... , P- 149 .

bsterreichische Staatsarchiv Wien, HKR, Protocoll Regislratur 17 45, fol. 930, 31 martie, nr. 85 8.
3
Q bsterreichische Staatsarch iv Wien, HHStA, !llyriko-Serbica, Kt. 4, Conv. J, 26 aprilie 1756, fol. .J 05v.
. .
Ibidem, fol. l 02v.

.
.
41
Osterreichische Staatsarchiv Wien, HHStA, Staatskanzlei-Vortrage, Kt. 59; 21 rnartie 1748, fol. l 14r:
,, ... die gelindere. mittel vor denen scharfe von zwangsmittlen vorher zu gehen haben~'.
42
Ibidem.
38

.II. Opozifia la adresa unirii cu Biserica Ro mei

...
..

. .,;. ; ,

Istoria Bisericii unite, pe parcursul primelor decenii, a fost departe de a fi pa~nica.

A douajumatate a secolului al XVIII-lea a fost una din perioadele cele rnai tensionate ale
istoriei Transilvaniei. ,,Niciodata In istoria !or de un mileniu ~i jumatate, satele romanqti
n-au cunoscut o viata atat de tensionata ~i nelini~tita ca In acest timp. A fost o succesiune
halucinanta de lumini ~i umbre, In fata carora cercetatorul de azi ramane uimit ~i
contrafiat: sa se minuneze de izbucnirile de lumina sau sa se lnfioare In fata lntunericuli
48
negru ca adancul iadului? Documentele vremii ne lndreptatesc sa facem ~i una ~i alta" .
Inca In timpul negocierilor lntre Curte ~i Atanasie, lmparatul Leopold a primit
ve~ti lngrijoratoare despte romanii care emigrau In Tara Romaneasca datorita lngrijorarii
pentru soarta Bisericii lor 49 . La 13 martie 1701, pc dind Atanasie se afla indi la Viena,
inainte cu douasprezece zile de a fi hirotonit din nou preot ~i episcop, Pater Janos,
negustor bogat din Sibiu, a scris episcopului roman o scrisoare In care Ii atragea atentia
asupra primejdiei In care se afla. Dupa ce-i scrie ca unirea o doresc numai preo{ii pentru
a-Ji asigura avantajele; Pater Jano.s continua: ~Si apoi socote.s(e ca mai mulfi is mirenii
decdt.:popii. Noi pentru nemeJugul popilor n-om primi mai muli de ce avem dat, cum au
trait pdna acum, traiasca ... ". Scrisoarea se fncheie cu declara{ia ca, daca fmparatul va
cere ,,sa-i slujim cu trupurile, fut ne vomfdce sub ta/pile .,<>i sub biruinfa lnalfiei sale. lqr{t ,.,
legea, au rea au buna, nimica nu vom mi$ca, nici avem primi mai mult, pd.na nu va fi ., cit .
voi.a .,r;i a tuturor mirenilor nu. numai a popilor. Jar, de prime$te Sfin{ia Ta $i poph, nwpai
.
vo i..s.a fi.fi iar no i nu vom fl " 50 .
_.,. .
Dupa lntoarcerea sa de la Viena, Atanasie a convocat sinodul general pentru ..25
iunie 1701, prima joi dupa Rusalii, cand a avut Joe ~i instalarea sa oficiala ca episcop
unit. Croizica bisericii din Schei confirma faptul ca au fost prezenti foarte multi cler \ cj - ~i
credincio~i. Jnainte de a se lndrepta spre Alba lulia, b ra~ov enii au cen.it sfatul lui David .
Cq,rbea, omul. de lncredere al lui Brancoveanu, care i-a sfatuit sa se .lmpotriveasca:,.lui
Atanasie . Un raport al iezui{ilor indica faptul ca la u~a fostei biserici mitropolitane,\din .
Alba Julia, trei rornani (un preot $i doi mireni), reprezentanti ai bra~ovenilor, strigau ca
nu pot accepta instalarea unui episcop unit cu catolicii In biserica zidita de voievozii din
51
Tara Romaneasca .
Doua zile mai tarziu, la 27 iunie 1701, tot bra~ovenii au lnaintc.i.t protonotarului
loan Sarosi un protest ofioial contra unirii. Protestul a fost semnat de opt preoti din
Bra~ov ~i !mprejurimi, de doi ,,gocimani" ~i de cativa negustori greci . Ace~tia
marturiseau ca vor sa ramdna in legea greceasca $i vor purta pe mai departe safcinile,
neprimind ademenitoarele privilegii promise in schi!nb pentru lepadarea credinfei 52 . .
La 5 august 1701, patriarhul ecumenic Calinic al Constan tinopolului a rostit
grea aforiserrie- asuprn- Jui- 'Atanasie; -comunieara-printr-o- -+ung-a -se6soar-e- adre-sata -credincio~ilor romani. Atanasie, pe care-I nume~te Satanasie, este atacat cu deosebita
violenta, numindu-l !up mdncator de sdnge in mijlocul oilor Jui Christos care se sile$le
Zenovie Pacli~anu, lstoria Bisericii Unite, partea a doua, 1752- 1783, In ,,Perspective", nr. 53/60, iulie
1991-iulie 1993, p. 30.
49
K. Hitchins, op. cit., p. 42, apud E. de Hurmuzaki, Documente, VI I, pp. 536-538 - raport al
guvernatorului Transilvaqiei catre lrn.parat din 14 iulie 1699.
50
Z. Piicli~anu, op. cit., p. 140.
51
S. Dragomir, lstoria dezrobirii religioase .. ., p. 36.
52
Ibidem! p. 38 .
48

,;~

:.

..~...

-.

. ..

,, a junghia .;i a pierde turma ". Este a.furisit nu numai el, ci .;i tof i cei care ,, ar cutez.a a se
imbraca cu ddnsul, au a sluji impreunii, au ca pe un arhiereu a,_/ ciJJsti, au mdna a
saruta, sau blagoslovenie .;i sfinfenie de la ddnsul ar primi, sau venit bisericesc a-i da ",
Acqtia,, siifze afurisifi de Dumnezeu" .;i,, dupa moarte nedeslega/i" 53
in luna septembrie l 701, reprezentantul credincio~ilor din Alba lJia, Gavril
Nagyszegi, ~i"'a declarat intenpa de a revitaliza ortodoxia prin redeschiderea bisericilor
lnchise ~i prih promovarea serviciului divin ,,In conformitate cu vechea ctedinta" 54
La.3 mai 1702, mitropolitul Teodosie al Tarii Romaneti i-a scris lui Atanasie o
scrisoare plinii de durere .;i amiiriiciune, numind a doua hir~tonie ,, o comedie ": ,, Sa .;til
ca tiinpul acestei viefi este scurf .;i dupa sfar.;itul lui vei merge in iad cu tofi aceia cari teai despar/it de . comunitatea credincio.;ilor ... .fn.'jelat .de onorurile lume.;ti, calci in
picioare s.fdnta maica biserica rasariteana ... Ai crezut ca printr-o noua sfin/ire vei
dobdndi mai mare cinste .;i cinstea aceasta te~ a orbit ca sa nu vezi ca aceea n-a Jost
sfinfire, ci comedie ~'i prin ea ai luat asupra ta lanful de foe al iadului .;i ai pornit pe
calea fntunericului parasind calea luminii.. . ffi scriu aceastii scrisoare cu lacrimi
isvordte din addncul inimii pe care, alaturi de mine, le varsa multi fii ai biseridi
rasaritene pentru marea .fariidelege fe care ai savdr.;it-o ". La scrisoare era anexata .;i
excomunicarea patriarhului Calinic 5 . .
.

.
La 3 iulie 1702, intervine ~i Dosoftei, patriarhul lerusalimului. $i . el se
adreseaza episcopului Atanasie . Dupa ce ii face ' aspre mustrari, spundndu-i ca s-afiicyt
incepator al-riiutafii;' c;a(iiuzii .a pieirii; du.; man al Sfinfilor. Parinfi, instrainat f, apostat ' .,
fa/i.; al sfintei biserici a lui Christos, if fndeamna sa-.;i vina in simfire, sa nu se teamii de
juramintele /acute la Viena, cl de ace lea /acute cdnd s-a sfinf it arhien}u .;i sa se intoar-ca
1a ortodoxie .. ca safii episcop ortodocs .;i adevarat episcop ~"i sa fnvefi pe cei ce sunt in

ortodocsie a riimdne in ea nestramutafi " 56 .

Oupa moartea mitropolitului Alanasie Anghel (1713), opozitia s-a lntarit.
-- Roman ii '' S-au lmpartit :In doua ' tabere, , inregistr.andu-se:' pentru ;: o ', Junga''perioada o
-
confruntare cu consecinte foarte dureroase pentru ambele parti . in perioada 1718- 1739
(ciind Oltenia s-a aflat s;ub stapanire austriaca), Curtea din Viena a permis romanilor
ortodoqi din Transilvania sa se adreseze pentru problernele !or biserice~ti episcopuh.Ii
ortodox din Ramnic. Dupa anul 1739, s-a dispus lntarirea granitei militare, tJxata de-a
lungul Carpatilor. le~irea sau intrarea In Transilvai1ia a tuturor persoanelor se racea cu
mare greutate. Eranevoie de pa~_aport militar ~i de aprobarea Consiliului Aulic de Razboi
din Yiena. Dispozitiile de lntarire a securitatii la granita au afectat majoritatea populatiei
Transilvaniei, de la clasele politice recepte ~i pana la dasele sociale nerecunoscute din
punct de vedere politic. Oesigur ca circulatia peste granita a afectat ;;i cleru_I roman
ortodox, motivele militare alaturandu-se celor de natura confesionala. Roman ii ortodoqi
nu s-au mai putut adresa cu aceea~i u;;urinta episcopului ortodox de Ramnic, Oltenia
nemaifiind dupa i 739 !ncorporata In Imperiul Habsburgic. Pana la aceasta d'!.ta, rezisteAta
-Iaonrre -inamas-insa-sporadica-~i-izolata. - - - - - - - - - --- - - - - - - ~ - - - ---- Pana la rnceputul anu!ui 1744, majoritatea poporului roman nu a constatat
consecintele unirii lncheiate In forma tridentina. Credincio~ii n-au constatat nici o
53

54
55
.

56

Z. Pacli$anu, op. cit., p. 148.

K Hitchins, op. cit., p. 42.
Z. Pacli$anu, op. cit., p. 148 .
Ibidem, p. 149.

::- ',.t

schim.bare In lnvatatura, cultul $i organizarea Bisericii 57 . Privitor la lmbrati$area unirii cu

Biserica Romei, documentele vremii prezinta trei categorii sociale:
1.
Comunitati care $tiau despre unire, dar au avut un alt concpt despre ea, In
comparatie c cardinalul Kollonich, care a lncorporat Biserica 'romana unita deplin In
Biserica Romei. Pentru ace$ti credincio$i, unirea nu a Jost o chestiu11e de dogme, de
schimbare a credinfei, ci o chestiune de atitudine politica - sa fie sau sa nu fie cu
. stapanirea politica a vremii58 . Ei au avut con$tiinta ca, fiind uniti, pastreaza mai departe
credinta ortodoxa rasariteana $i traditia inainta$ilor lor, ca $i anterior unirii.
2.
Comunitafi care n-au $fiut de trecereq preofilor lor la unire $i care au
primit mai departe de la acqtia serviciile religioase . Dupa anul 1744, au aflat ca preotii
!ors-au unit cu Biserica Romei $i i-au declarat pe tarani ca fiind uniti, Jara ca ace$tia sa
$tie ceva in legatura cu apartenenta lor la .B iserica unita 59 .
3.
Comunitap carora Ii s-a inrati$at unirea de la inceput ca o tradare a
qedintei $i a traditiei lnainta$ilor $i care au refuzat-o de la lnceput.
Evenimentele cares-au derulat .la mijlocul secolu lui al ~VITI-lea, au determinat o
tensiune confesionala nea$teptat de mare In Principat. Calugarul Visarion a venit in anul
1744 in Transilvania $i a atras atentia asupra perfoolului wnirii cu Biserica Romei. A
pr~zentat unirea ca fiind o tradare a legii stramo$e$ti . A lndemnat mcisele de tarani la
n:;yolta 'fmpotriva unirii. A afirmat ca preotii uniti au parasit legea (lnvatatura de credir:ita) .
celor $apte sinoade ecumenice $i s-au unit cu latinii care sunt rara de lege 60 . Botezur,pe,
cununiile $i lnmormantarile savar$ite de preotii uniti au fost declarate rara valp<;!re
sac::,ramentala 61 . Preotii uniti trebuiau alungati, iar tainele $i ierurgiile repetate cu preoti
ortodoqi.
, ..:.
care calugarul Vi sari on
Reactia maselor de tarani nu .s-a Jasat a$teptata. Modul
a .condamnat unirea in actiunea Jui i-a determinat pe tarani la actiuni violete lmpotriva
preotilor uniti. Multi dintre ~ei care pana ia 1744 au fost uniti, avand pana atunci un,,,alt
cor~~pt d~spre. ~nire, au pa.rasit . Biserica unita .. ~aranii romani ~u ..inter~retat l.~!;?;ea
(cr.y dmta $1 trad1t1a) ca unul dm elementele cele ma1 1mportante ale v1et11 lor6 . Leg<;l,n-a
fost - pentru ei o abstraqie dogmatica, ci ,,ceea ce aveau ei mai intim $i mai sfant'.' 63 .
Ceremoniile religioase - $i traditiile populare 'in care s-au n~scut erau pentru ei de
neclatinat. In anul 1751, mitropolitul din Karlovitz, Pavel Nenadovici, le-a . scris
romanilor transilvaneni despre proiectul de a deveni ,,nemti" 64 (de traditie latina - n.n .)
prin primirea unirii, 'imbrati$area unirii fiind identificata la acea vreme de catre mitropolit
cu primirea ritului latin. Opozitia poporului n-a avut, a$adar, ,,nici caracter istoric, nici .
national'' 65 , ci a fost expresia dorintei lor nestramutate de a ramane In randuiala liturgica
$i spfrituala In cares-au nasc.ut $i au crescut.

In

57

M. Pacurariu, op. cit., p. 323.

Z . Pacli~anu, op. cit., p. 42 .
59
Keith Hitchins, Die !dee der Natior; bei den Rumanen in Transilvanien , Bukarest, 1989, p. 65.
60
Z . Pac!i~anu, !storia Bisericii Romane Unite, partea lntiii, 1697-1751, In ,,Buna Vestire", nr. 3-4, 1977, p.
95.
.
61
K. Hitchins, op. cit., p. 65 .
62
E. Turczynski, op. cit., p. 138 .
.
63
Z. Piicli~anu, op. cit., In ,,Joe. cit.", nr. 1, 1978, p. 23 .
64
Z. Piic!i~anu, !storia Bisericii Romane Unite, partea a doua (1752-1783), p. 31.
65 K H . h.
. p. 80 .

. itc m.s, op. cit.,

.
58

Actiunea calugarului Visarion a fost continuata 'intr-b prirna etapa de un numiir

relativ mare de alti calugari ortodoq;i straini, care au patruns In Principat lndemnand
mul\imile de credincio$i romani la alungarea preotilor uniti $i la parasirea Uniatiei;
Actiunea de revolta $i rezistenta lmpotriva uniri s-a manifestat apoi pe plan local, .
Transilvania, mai ales zona sudica, inregistrand foarte multe conflicte dureroase !ntre
ronianii ortodoqi, preotii uniti $i autoritatile locale.

Pentru anii 1756~ 1758, exista numeroase rapoarte privitoare la a~tiunea preotului
Ioane~ din Gale~. Episcopul unit 66 din Transilvania $i Cancelaria Aulica transilvana din
Viena67 au !naintat memori i !rnpotriva lui. A fost arestat In luna mai 1756, condamnat ,,ad
perpetuos carceres" 68 $i tinut sub paza In Sibiu 69 . In luna august a fost transportat la
Deva. Aici urma sa ramana pana la noi ordine $i pana la lncheierea perioadei de carantina
impusa la granit~, datorita extinderii ciumei 70 . In iulie 1757 a fost dispusa transportarea
71
sa la Graz sau In Italia . Cancelariei Aulice transilvane din Viena i s-a lasat dreptul de a
decide In privinta locului acestuia de detentie: ,,sau lntr-4nul din castelele din Italia sau in
fortareata din Graz" 72 . In ianuarie 1758, preotul loan era transportat mai departe prin
Timi$oara $i Kosovo spre Graz 73 .

Mi$carea maselor lmpotriva unirii a luat forme ample mai ales la sfar$itul anilor
'60 In Transilvania. Pentru restaurarea ortodoxiei s-au angajat In actiuni bine conGertate,
, ,, mal ales calugan.d Sofro~1ie $i preotul loan .din Sadu. fn luna august 1760, preotul loan
74
din Sa:du a raspandit In comitatul Cluj o circulara $i a provoq1t o mi$care populara In
comitatul Turd a: A fost arestat, fl ind transportat laDebretin 75 . La 22 august se afla' In chis
la Raab 76 . A fosttransportat ulterior la Viena, unde a avlit la dispozitie o camera specia,la, .
nelnC:uiata 77 , aflata totu$i sub control strict 78 . . .

.
in legatura cu actiunea calugarului Sofronie, In anii 1760-1761 au fost trimise .
numeroase rapoarte Consiliului Aulic de Razboi din Viena 79 :
lnceputul anilor i760,
datorita ; ,valahilor schisrnatici instigatori din Transilvania" 80 , generalul Montoya a dispus .
-" .,, ., trimiterealn principat a'4000 de - cro~ti $i a 600 de -husar:- Mi~carea' 'inceputa:"de Sofronie
In Transilvania mi putea fi lnsa, oprita. La 25 februarie 1761, ,,nelihi$titul calugar .
82
Sofronie" 81 a convocat un ,;sinod" , la care au participat peste 2000 de sustinatori ai
83
sai . Despre toate aceste evenimente petrecute mai ales In sudul Transilvaniei, la g1~anita

La

.,

Mircea Piicurariu, Sfin/i daco-romani ~i 1;omdni, la~i, 1994, p. 124.

Joan Lupa~, op. cit., p. 256.
.
68
Osterreichische Staatsarchiv Wien, HKR, Protocol! in publicis 17 57, fol. 1781 v, 25 septembrie, nr. 52;2.
69
bsterreichische Staatsarchiv Wien, HKR, Protocol! in publicis 1757, fol. l 168v, 9 iunie, nr. 107.
70
ibidem, fol. l 767v, 20 august , nr. 534.
.
71
Osterreichische Staatsarchiv Wien, HKR, Protocol! in publicis 1757, fol.1260, 13 iulie, nr. 329 .
72
Ibidem, fol. 1781 v, 25 septembrie, nr. 522 .
73
.
6sterreichische Staatsarchiv Wien, HKR, Protocol! in publicis 1757, fol.41, 5 anuarie, nr. 96; foL 63v, 7
ianuarie, nr. 182.
74
c
_bfil~rr~gbl~gJu~. S!flmsa_rC\li_v _W.i ~!l, JIKR, ?_rotoc9lj irz.p_-b.licis Ll J.7, foJ.U5_8,_9 .u_gu~t,_nr,J 62. _ _
75
Ibidem, fol. 1358v, 9 august, nr. 164.
76
Ibidem, fol. 1423, 22 august, rtr. 409.
77
Ibidem, nr. 40.
66
67

78

Jbiden1 .
Ibidem, fol. 1199, 1351; HKR, Protocol{inpublicis 1761, fol. 225, 250, 313, 373, 508, 731.
80
Osterreichische Staatsarchiv Wien, HKR, Protocol! inpublicisJ757, fol.250v, 14 februarie, nr. 284 .
81
Ibidem , fol. 372v-373, 7 martie, nr. 212. .
.
.
. 82
Ibidem .
83
Ibidem.
79

-:

 .:,.
.1

. .=" . ,.

cu .lmperiul Otoman, <;i fost informat $i Consiliul Aulic de Razboi din \/iena, care avea
interesul $i din punct de vedere strategic militar sa pastreze un climat de securitat.e
publica in Pri1wipat.
Precum se constata din cele prezentate mai sus, aqiunile calqgarului Visarion
Sarai (despre care guvernatorul Haller al Transilvanjei spljnea ~a in mai. putin de $ase
saptamani a rasturnat lntregul sistem al Linirii 84 ) $i ale celorlalti calugari $i preoti
ortodoc$i romai1i sau straini, care au lnregistrat momentul de culme In mi$carea populara
condusa de calugarul Sofronie de la Cioara $i loan din Sadu, au provocat o mi$care ampla
In randul maselor de credincio$i romani, Ia juinatatea secolului al XVIII-lea. Ace$tia au
manifestat n mod diferit de perceptie a unirii cu Biserica Romei, care a avut ca urmare
parasirea de foarte multi romani a bisericilor unite $i lndepartarea violenta a preotilor
unip.
Daca Consiliul Aulic de Razboi din Viena $i celelalte autoritati politice imperiale
au perceput, In prima jumatate a secolului al XVIII-lea, In mod asemariator unirea din
Transilvania, ca fiind lmbrati$ata de majoritatea cople$itoare a romanilor din Principat,
considerand ca ortodoxe doar trei Iocalitati aflate In imediata apropiere de granita sudica
habsburgica $i dispunand; prin urmare, masuri aspre de pedepsire a persoanelor straine $i
romane care ar fi provocat o schimbare a situatiei confesionale lmbuci.lratoare pentru
politica religioasa vieneza, realitatile au fost considerabil diferite. Evenimentele petrecute
la rnijlocul acelui secol au dezvaluit o alta configuratie confesionala, determinata desigur
$i .de o noua orientare eclesiologica cu caracter exclusivist, 1nregistrata In ambele Biserici,
ortodoxa $i catolica, respectiv greco-catolica. Consiliul Aulic de Razboi a trebuit sa~$i
rehonsidere aprecierile facute pana atunci $i sa ia deciziile In functie de noile realitati
cqh fesionale transilvanene.
.

..

.
'.. .
Masurile lmpotriva celor care dLipa anul 1744 s-au declarat nel!ni ti $i al.I dori t sa
pastreze mai departe ritul $i credinta ras~riteana ortodoxa au fost adesea vio lente. Jertfa
:-iaranilor ortodoqi a fost semnificata $i constituie pana azi 0 expresie a vointei !or forrne
. . :pentru pastrarea identitatii traditionaie ortodoxe: Ea marca victoria satului lmpo,triva
lmparatuiul.

,,
. Motivele reaqiei covar$itoare a taranilor romani la unirea bisericeasca cu Roma
sunt expuse foarte concludent de Keith Hitchins: acestea ,,trebuie cautate In primul rand .
In climatul spiritual al satelor. Aici religia ocupa un Joe central In lumea ideilor. Religia,
. lntr-o masura mult mai mare decat formele politice sau econornice, dadea societatii
satului coeziunea, deqarece statea la baza tradifiilor $i credintelor seculare ... Violenta cu
care societatea rurala a ]ntampinat unirea bisericii cu Ronrn trebuie a$adar privita drept un
act spontan de autoaparare. Unirea ameninta cu schimbari drastice; promitea nu numai sa
puna In pericol salvarea individuala, dar de asemenea sa submineze lnse$i bazele vietii
-sod-ale -a satu+ui-. :: Rascoalele- lmpotriva- unirii -m1 -au aparut --datori-ta- dezacorclurilor-fo doctrina. Cele patru puncte nu au afectat masele de tarani $i, precum am vazut, oricum
taranimea sustinea ca nu $tie nimic despre unire. Mai degraba, rascoala era lmpotriva
ideii de schimbare In credinta ~i obiceiurile de mult statornicite, promovata de catre
,stralni'. Taranii s-au ridicat lmpotriva preotilor uniti cu deosebita furie deoarece ace$tia,
trecand de partea unirii, violasera ace! spirit de comunitate ... " 85 . :

84
85

Keith Hitchins, op. cit., p. 64, citat dupa S . Dragomir, op. cit., vol. I, Anexe, p. 41 .
K. Hitchins, op. cit., p. 55 .

=::.

'I

I ,~

..

': : _. ~

.. .

Au existat suferihte ~i de o parte ~i de alta. Sugestiy pentru caracterul accentuat

confesionalist al unor lucrari de istorie bisericeasca scrise pe aceasta tema este faptul ca
istoricii ortodoqi pomenesc doar suferintele credincio~ilor ~i ak preotilor ortodoqi din
acea vreme, In timp ce istoricii un,iti relateaza doar despre suferintele credincio~i!or
B isericii !or.

Opozitii !mpotriva unirii rornanilor ortodoc:;;i cu Biserica Romei s.,.au il)regjstrat

nu numai In randul romanilor ortodoc:;;i 'in:;;i~i, cum am relau1t mai SlJS; ci :;;i ll.1 .rindl11
starilor protesta1.1te din Transilvania, care l~i vedeau pierdtite fortele de mtinca prin
trecerea romanilor ortodoqi (cu statutul mizer de iobagi :;;i tolerati) la Biserica Romei.
Uniti cu Biserica catolica, ace:;;tia deveneau . catolici ~i s-ar fi putut bucura .de dreptri
sociale ~i politice, lucru nedorit sub nici n ~hip de starile protestarHe.
:

..

Episcop ,ortodox pentru romanii _ ortodoc~i din Transilvania. Penfru toti

ortodoqii diti lmperiu; cu excepti<i comanilor oiio.d oqi din Transilvania, fiinta hi prima
jurnatate a s_ecoLului al XVIII -lea o mitropolie ortodoxa la Karlovitz .. Sarbilor :;;i
negustorilor ortodoqi de alte etnii afla\i In Imperiul Habsburgic -li s-a ca.nces toleranta
publica a confesiunii !or ortodoxe. Romanii ortodoc~i din Transilvania s-au putut bucura
de o toleranta oficiala doar din anul 1761, cand , du pa 60 de ani de inexistenta a unui
. scaun episcopal .ortodox In Transilvania, a fost numit pentru ei episcopul 01iodox sarb
DionisieNovaco:Vici .

Reflectu ecle~iologice. Eclesiologia secoluhii al XVJIJ_;Jea a rnarcat :;;i principatul

Transilvaniei. ,,Teologia catolica a acestui secol a identificat Biserica cea una, sfdnta $i
apostoleasca, care e amintita in Simbo/ul de credinfa, cu Biserica Romei condusa de
papa" 86 . in a.c est sens, a existat convingerea ca harul se obfine exclusiv doar in Biserica ..
romarzo-cq.tolica. ,, S~a crezut ca Bisericii celei adevarate a lui Hristos fi poaie aparfine
doar crqtinism,ul care se afl a fn comuniune de credirt/C! tu uu, ~ i se. afla sub. protocfia
. acestuia. Pentru a fl mdntuif i, to{i cre~tinii trebuiau sa se reintoarca la unirea cu sc'aunul
Romei "87 . Una din urmarile acestei orientari etlesiologice a aparut la cumpana secolului
.al XVII-lea, la misionarii catolici care activau In mijlocul cre~tinilor rasariteni ortodqqi.
in 1729, Congrega{ia romana pentru raspdndirea credinfei (De Propagqnda Fide) a
em is
decret care interzicea strict pentru vii tor "comu,niunea sacramentala"
(comniunicatio in sacris) - slujbele comune $i participarea la Sfintele Taine ~ cu
01-todoqii 88 .
.
1
Indoiala catolicilpr privitor la sacranientalitatea Hisericii ortodoxe i-a helini:;;tit
foarte mult pe patriarhii greci . in iulie 1 755, patriarhii din Constantinopol, Alexandria $i
Jerusalim au tagaduit sacramentele Bisericii catolice, declm-dndu~i pe catolici ,, nesfinfi/i
$i nebotezafi1' 89 . Toate riturile sacramentale ale catolicilor au Jost declarate doar simple
cerenionii, care nu transmiteau darurile Duhului Sfdnt 90. Patriarhia Antiohiei a declarat

un

...

- --

:-

-- - - ----.-- -- -- --

--

- --

- - - - - -. - -- - -- -- . :- - - - - -

- - -

- -

- __. - -

---

- --

.. -

86

Ernst Chr. Suttner, Theologische i.md nichtteologische Motive.fur die Unionen von Marca, von Uzgorod
und van Siebenburgen (lucrare In manuscris), p. 11.
87
Waclaw Hryniewicz, Uniatismus einst und jetzt. Reflexionen zum Dokuement van Balamand (1993),

,,Ostkirchliche Studien", Bd. 43, 1994, p. 329.

.
.
88
Ernst Chr. Suttner~ Das wechselvolle Verhaltnis zwischen_den ,Kirchen des Ostens und des Westens im
lauf der Kirchengeschischte, Wi.irzburg, 1996, p . 90.
89

90

ibidem,
ibidem.

p:92.

- -

- -

.~

.....

i(ftertar qcela$i l4cn1,. Doar Patriathia Moscovei nu s-a alaturat poz.;jtiei majotitare ?
celorlalte Biserici ortodoxe. Intre Biserica apuseana ~i cea rasariteana a aparut p~ -acea~ta
cale o opozitie . frortti:lla foarte aspra. Fi~care Biserica s-a consi.derat .c a fiind :sjrrgiira ,
Bisetica rnantujtoar.e .
Gbnceptul a,c-esta ep!(i:siologic exolusivi$t a fo$t lnregi$trgt !a rnijlacul $e9ollui al
XVIII-lea In cadrul ambelor Biserici roma11e$ti, ortodoxa $i qniti;i din Transilvania.
Discutiile din 1698 privitoare la unire, care au avut la lnceput un caracter florentin,
cerandu -se atunci clar din partea clerului roman pastrarea ne$tirbita a structurilor .
biserice$ti traditionale, au cunoscut o evolutie dificila . Alaturi de greutatile cu caracter
social, au existat greutati de natura teologica, deoarece cardinalul Kollonich, care, 111
calitatea sa de primat al Ungariei, avea ultimul cuvant de spus, nu a tinut seama de ...
indicatiile care se gaseau In documentele trimise de la Roma pentru calugarii iezuiti, ci a
pretins de la mitropolitul transilvanean primirea marturisirii de credinta tridentine. A pus
la lndoiala sacramentalitatea Bisericii romane ortodoxe $i a trecut la rehirotonia ,,sub .
conditione" a mitropolitului roman. Orientarea eclesiologica care s-a raspandi t apoi In
mod general In decursul secolu lui al XVIII-lea, s-a identificat deja In cardinal ul
Kollonich 91
.
Urma~ul lui At;masie, episcopul Joan Patachi, care a fost numit episcop dupa zece
ani ,de sedisvacanta, a reprezentat ~i ,.a impus o eclesiologie tridentiniL A cautat sa impna
credincio~ilor romani 'invatatura de credinta latina ~i ritul Bisericii apusene 92 . Epis~9pul
unit lnochentie Micu (1728-1751 , din 1744 'in exil la Roma) nu a impus o unire
tridentina . In timpul !ntregii sale pastoriri, a luptat pentru obtinerea de drepturi sociale ~i
politice pentru rornanii din Transilvania.
;,: ,,.
,. .,
Modul In care calu.garul Visarion a condamnat unirea ln 1actiunea Jui determinat
. ma3clc de tarllni In actiuni violcnte 1rnu tti va 1tuPlu1 Ulti(i . Mulp ui11L1e eei ea1e gqa, la
I 7fl-4. au fost uniti, avand pana atunci un alt concept despre uni re, au paras it B iserica
UJJ.jta. Unirea care a fost lncheiata 'in anul 1701 In form a tridentina $i care era prezc;qtata
de:l)1catre Visarion cu consecintele ei reale nefaste, dar din punctul de vedere a .inei
e~lesiologii exclusiviste, a fost refuzata de o mare parte a poporului roman.

;Teologii romani uni ti tineri care ~i - au lncheiat studi ile In strainatate ~i s-au Inters
In Tra:nsilvania au promovat, de asemenea, o eclesiologie exclusivista. Silvestru Caliani ~i
Grigorie Maior au studiat la Roma, Atanasie Rednic la Viena, Gherontie Cotore la Viena
$i Tyrnavia. Ei au cautat sa convinga poporul roman ca unirea eive$te numai legea, ca ~i
marturisire de credinta, nu ~i traditia pastrata de la 'inainta$i 3 . Unirea cu catolicis1mi!
lnsemna pentru ei lntoarcerea la adevarata Biserica a Jui Hristos a celor $apte si noade
ecumenice, de la care s-au lndepartat ,,schismaticii" 94 . Intoarcerea la vechea ,,credinta
__ <:?_Ee_;>rj_na _a _]3..ome~' Ll!:_Tll~ -~~--r~l_!l_vJ_o~~ze, la patura intelectualif a romanilor, ~i con~tiinta
originii lor romane 93 .
~ --- - - -- -- - ----- --- - -- - - -.-- - - - - - - - - - -- -- - -

Conceptul eclesiologic exclusivi$t a fost !nregistrat, a~adar, dupa anul 1744 la

ambele Biserici romane~ti, ortodoxa ~i unita, din Transilvania.

91
.

E. Chr. Suttner, Theo/ogische und nichtteologische .. . , pp. I 0-11.

E. Chr. Suttner, Beitrage zur Kirchen.geschichte der. Rumqnen, p. 224.
.. ,
:: Z. .P..li~anu, .l s(oria Bisericii Romane .Unite, partea 'intiii, In ,, loc. cit.", nr. I, 19.78, p. 69.
lb,zdem, pp . 63,(i5 .

.'
95
fbidem, p. 93.
92

'.;i.' . '
- ~-

'".i..

..

Iezuitii
Activitatea iezuitilor 'in Transilvania este prezentata 'in mod diferit In ex.punerile
istorice care abordeaza acest subiect:

actiunea de atragere a romanilor ortodoqi la unirea cu B iserioa Romei a

fost o componenta a rni~carii catolice de uniune in spatiul Bisericii rasaritene, tragandu - ~i
originea din intentiile contrareformatoare pi-opagale de Curia papala 96 .
.
misiunea !or era aceea de a pune In aplicare instructiunile emise in anul
l 669 de Congregatia ,,De Propaganda Fide" pentru misionarii din Rasarit, dupa care
unirea cu Roma avea sa aiba Joe dupa normele sinodului florentin, deci prin
recunoa~terea celor padu puncte stab ilite de sinod ~i cu pastrarea In continuare a
ritualului . oriental. Instructiunile venite de la Propagarida Fide aveau ca principiu

egalitatea ritului latin cu eel oriental 97 .

.
habsburgii au apelat la sprijinul iezuitilor In vederea schirnbarii raportului
de forte in favoarea catolicismului. Opera !or, secondata de cea a cardinalului Kollonich
~i a imparatului Leopold l, a dus la dezbinarea Biscricii romane~ti din Transilvania. in
incercarite !or de atragere a romanilor la unirea cu Roma, iezuitii au profitat de
nerriultumirile clerului ortodox. Penlru atingerea scopului urmatit de ei, s-au folosit de
cele mai necinstite mijldace: falsul in acte publice, ~antajul, ragadielile care n~ au fost
'indeplinite etc 98 .
.
actiunea iezuitilor apare prezentata ca sprijinind in mod direct orientarea
politica bisericeasca a cardinalului Kollonich. ,,Unealta cea mai eficienta a ll)i Kollonich
~i care lntotdeaui1a a ~i corespuns a~teptarilor in lupta pentru impunerea uniunii a fost
Societatea lui Iisus . in problema uniunii In general, in combaterea oponentilor Curtii
imperiale in Transi lvania proveniti din randul starilor ~i lndeosebi In planificarea ~i
realizarea politicii de uniune la rornani ordinul iezuit, ce actiona In consonanta cu
Kollonich,
exercitat o influenta decisiva. Deja preotii tl;lilitai-i iezuiti ai trupelor
imperiale ce au intratin Transilvania s-au !ngrijit de crearea tuturor premiselor 111 vederea
. reca~tigarii pentru Biserica ~i Casa ereditara a teritoriului pierdut cu un veac ~i jumatate
in urma" 99 .
.

Prob le ma sensibila a eelor ,,patru puncte jl.orentine ":. I) Papa este capul ihtregii
Biserici; 2) Sfanta lmparta~anie se poate face ~i cu paine n,e dospita; 3) Duhul Sf.nt
purcede de la Tata! ~i de la Fiul (jllioque); 4) In afara de rai ~i iad rnai exista un Joe
curatitor - purgator.
.
.
Majoritatea lucrarilor care apartin istorlografiei ortoooxe ic:lentifioa aoceptarea
. _celor __pi!tr~u__:P~n_c_t~ ~u __s~)_?i_-_1'2_ar~~ ~~-dl~t~i.: _ !?~~orii~ _f~p~~u_i _ ca _~~!:_l~i~ _a!:_ __~_Jost _
1mpotriva schimbarii credintei prin acceptarea celor patru puncte enuntate in varianta
96

M . Bernath, op. cit., p. 78 .

Octavian Barlea; Unirea Romanilor (1697-1701); Die Union der Rumanen (1697-1701), In
,,indreptarea", anul XII, nr. 49-50, iulie-decembrie, 1990, p. 8; M , Bernath, op. cit., p. 87.
98
M. Pacurariu, op cit., p. 297.
99
M. Bernath, op. cit., p. 83; vezi ~i I)an Mazilu, Romanii .;i cre.;tinismul, 1n 0 istorie a romanilor,
Fundatia Cultural a Rom.ana, Cluj -Napoca, 1998, p. 183.
97

latina a manifestului de unire, el n-a semnat ace! act ,,plasmuit probabil la Viena, In anul
100
1701" . Spte deosebire de actul emis de Kollonich la 2 iunie 1698, in care acesta
conciitiona clar privilegiile clerului unit de ,,marturislrea $i credlnta In tot ceea ce 1nvata
Biserica romano ,. catolica, $i mai ales cele patru puncte deosebitoare" dintre Biserica
ortodoxii $i cea catolica, rezolutia din 14 aprilie 1698, care prevedea doar recunoa$terea
papei, n~ar fi prevazut $i pariisirea credintei !or ortodoxe 101 .
Pentru al ti autori, unirea florentina propusa de iezuiti (acceptarea celor patru.
puncte $i pastrarea neschimbata a ritului) nu trebuia sa lnsemne pierderea identitatii
propriei Biserici. Jn instructiunile de la Roma Ii s-a cerut iezuiplor sa lucreze ca romanii
1
sa nu mai ccindamne traditia latina $i sii-$i pastreze fide! pe mai departe traditia lor
proprie" 102
Probi'ernatica aceasta a schimbiirii credintei, pe care ar fi implicat-o acceptarea
celor patru puncte In decursul tratativelor de unire trebuie luata foarte serios In discutie.
Istoricii biserice$ti ortodoqi neaga categoric ideea schimbarii credintei ca motivatie In
cazul unirii protopopilor romani cu Biserica Romei. Cei care accepta cd PL!tin validitatea
textului de pe prima pagina, ca fiind redactat de protopopi 'impreuna cu uriii iezuiti,
explicfi lipsa mentionarii celor patru puncte tocmai datorita implicatiei pe care acestea !ear fi avut: schimbarea credintei. Silviu Dragomir enunta la un moment dat, lntr-una din
Jucr~rile Jui, posibilitatea ca protopopii unioni$ti sa .fi crezut ,,ca pot sa ramana $i Vi.mai
dep~rte In credinta neschimbata a Bisericii rasaritene, chiar daca declara ca se une$,C cu
catolicii $i ca se considera de acum rri.embri ai Bisericii catolice" 103 . Istoricii biserice$ti
uniti, plecand de la validitatea categorica a actului unirii de la 7 octombrie 1698,
considera ca, prin . acceptarea eel or patru puncte, semnatari i a.c tului de uni re ar fi dorit
unirea ,,pentru mantuirea sufletelor lor" $i doar apoi obtinerea de privilegii .
"' '.!.

100

M . Pacurariu, op. cit., p. 303.

Ibidem, p. 299.
102
Ernst Chr. Suttner, Unirea bisericeasca din Transilvania 1697-1761. Straduinfa pentru comuniune
sacramentalii fntre Bisericile surori degenereaza fn convertirea cre.Jtinilor ortodoqi la catolicism, In
,,Teologia", 1997, nr. 2, p. 47.
103
Silviu Dragomir, Romanii din Transilvania .Ji unirea cu Biserica Romei. Documente apocrife privitoare .
la inceputurile unirii cu catolicismul roman (1697-1701), Editura Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane a
Vadului , Feleacului ~i Clujului, Cluj-Napoca, 1990, p. 40 (extras din ,,Biserica Ortodoxa Romana", nr. 9101

10, 1962)

.,

.,