Abcesul pulmonar

Abcesul pulmonar este un tip de necroză parenchimatoasă care duce la constituirea unei cavități
> 2cm care conține lichid purulent. Un abces pulmonar poate fi consecința unei infecții
microbiene netratate corespunzător, complicată sau suprainfectată, deși există o multitudine de
factori ce pot conduce la această condiție medicală.

În trecut, cele mai multe cazuri de abces pulmonar erau cauzate de complicațiile pneumoniei,
mai precis din cauza Streptococcus Pneumoniae. Astăzi, 90% dintre abcesele pulmonare sunt
cauzate de bacterii anaerobe: Bacteroides, Fusobacterium Nucleatum, Peptostreptococcus sau
Veillonella. Față de cazurile de supurație difuză de tipul gangrenei pulmonare, abcesul este
localizat, mai adesea în plămânul drept, în segmentul superior al lobului inferior sau segmentul
posterior al lobului superior. Această manifestare are loc în 70% dintre cazuri la bărbați, în
special la cei cu vârste cuprinse între 35 și 55 de ani.
Care sunt cauzele abcesului pulmonar?

Cele mai frecvente cauze care conduc la abces pulmonar sunt:

 Alcoolism cronic, diabet, cașexie, imobilizare prelungită;

 Bolile periodontale - se asociază într-o proporție ridicată cu abcesul pulmonar;

 Existența factorilor infecțioși precum tumorile, sinuzitele, bronșitele cronice, cancer

suprainfectat;

 Stenoze bronșice tumorale, inflamate sau care prezintă cicatrici;

 Imunodepresie prin comă, anestezie, epilepsie, ebrietate, frig, tulburări de înghițire,

paralizie laringiană;

 Cauze mecanice - obstrucție prin cheaguri de sânge, puroi, amigdalectomie.

Structura unui abces pulmonar

În faza inițială, abcesul pulmonar acut este o colecție de fluid delimitată de un țesut inflamat, din
care rezultă o cavitate după necrozarea masei tisulare. Putem distinge trei elemente ale unui
abces pulmonar:

 membrana piogenă, formată din țesutul necrotic în care se află resturi de parenchim
pulmonar amestecate cu leucocite mai mult sau mai puțin alterate, depozite de fibrină,
zone de țesut de granulație și fibroscleroză;

 cavitatea neregulată care conține puroi;

 reacția periferică parenchimatoasă.

Diagnostic

Pentru stabilirea unui diagnostic corect al abcesului pulmonar, se optează pentru consult de
specialitate și se efectuează mai multe investigații paraclinice, deoarece examenul clinic obiectiv
poate fi irelevant:

1. IMAGISTICĂ

 Radiografie toracică - datorită evoluției subacute a bolii, aspectul radiologic poate diferi
în funcție de stadiu. De aceea este necesară repetarea radiografiei pentru înregistrarea
evoluției și pentru a evalua eficacitatea tratamentului;
  CT (computer tomografie) pulmonar - această metodă de diagnosticare oferă informații
importante despre dimensiunea și localizarea abcesului, permițând și diferențierea de alte
boli cu simptome asemănătoare (precum empiemul pleural latero-toracic);

 Bronhoscopia - este obligatorie la pacienții cu vârsta de peste 45 de ani, fiind utilă și

pentru colectarea probelor pentru examenul bacteriologic.

2. ANALIZE DE LABORATOR

 VSH (viteza de sedimentare a hematiilor), fibrinogenul și proteina C reactivă cu valori

crescute pot indica un abces pulmonar;

 Examenul sputei - poate indica prezența leucocitelor alterate sub formă de puroi, a
fibrelor elastice sau a germenilor anaerobi la examinarea bacteriologică;

 Leucocitoza (> 20.000/mm3) cu neutrofilie;

 Anemie secundară - cauzată de procesul infecțios cronic.

3. EXAMEN CLINIC GENERAL

În cazul unui abces pulmonar se pot constata febră, transpirații, paloare, scădere în greutate,
astenie.

Tratament

Un tratament corect conduce la vindecarea fără sechele a 80% dintre pacienții care suferă de
această afecțiune. În funcție de stadiul în care este diagnosticat abcesul, pot fi necesare diverse
tipuri de tratamente: antibioterapie (cu spectru larg și toxicitate redusă), drenaj postural pentru
prevenirea retenției puroiului în focarele supurative sau tratament chirurgical, în cazul abceselor
pulmonare cronicizate (se practică rezecția lobară/segmentară/pulmonară).

Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu abces pulmonar

 Asigurarea repausului la pat în poziție șezând;

 Aerisirea încăperii și umidificarea aerului pentru facilitarea respirației;

 Administrarea de oxigen la indicația medicului pentru ca pacientul să respire fără

dificultate;

 Asigurarea regimului alimentar igieno-dietetic cu vitamine și lichide, cu aport caloric

corespunzător necesităților;
 Hidratare corectă, asigurându-se o cantitate suplimentară de lichide din cauza pierderilor
prin febră;

 Igiena tegumentelor și a mucoaselor, în special a cavității bucale;

 Asigurarea confortului fizic și psihic;

 Ajutarea pacientului să adopte poziții care facilitează expectorația; drenaj postural – se

așază pacientul cu trunchiul înclinat și capul în jos pentru favorizarea eliminării
secrețiilor;

 Încurajarea pacientului să efectueze mișcări active pentru menținerea tonusului muscular;

 Suplinirea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale, menținerea autonomiei și

încurajarea lui să participe la îngrijiri prin creșterea graduală a activității în funcție de
toleranța acestuia;

 Măsurarea funcțiilor vitale și notarea în foaia de temperatură;

 Recoltarea de produse biologice si patologice pentru analize de laborator;

 Administrarea tratamentului antiinfecțios (antibiotice în funcție de antibiogramă – în

general penicilina G) și simptomatic și urmărirea efectelor acestuia;

 Educarea pacientului cu privire la: semnele de recunoaștere a eventualelor complicații

(febră, modificări ale sputei, intensificarea durerii toracice, scăderea toleranței la efort);
necesitatea consumului de lichide pentru fluidificarea secrețiilor;

 Îngrijiri specifice preoperatorii și postoperatorii, dacă este cazul.