COMUNICAREA SCRISĂ

Comunicarea scrisă, alături de cea verbală, reprezintă o componentă a comunicării

umane.
In cazul comunicării scrise, trebuie respectate următoarele reguli:
- emiţătorul trebuie să scrie corect gramatical şi să întrebuinţeze corect literele, semnele de
punctuaţie
- receptorul trebuie să cunoască şi el semnificaţia semnelor şi felul în care se întrebuinţează
acestea pentru a înţelege mesajul
- când se transmite un mesaj scris trebuie să îţi asumi responsabilitatea cu privire la
conţinutul mesajului şi să te concentrezi asupra ideilor din mesaj. Inainte de a scrie
mesajul, răspunde la următoarele întrebări: ce vreau să spun? Cui spun? Ce
responsabilităţi am? Ce argumente pot folosi?
- Utilizarea unui vocabular adecvat
- Nu se utilizează regionalismele şi expresiile populare
- se utilizează formulele de politeţe
- se utilizează pluralul în loc de singular la persoana I si a II-a (“vă rugăm”)
- se utilizează timpul prezent în loc de viitor (“Produsul se ambalează” )
- propoziţiile trebuie să fie scurte
Caracteristicile mesajului scris sunt următoarele:
- anumite restricţii de utilizare
- să fie conceput explicit
- implică un control exigent privind informaţiile, faptele si argumentele folosite
- poate fi exprimat sub diferite forme
- este judecat după fondul si forma textului
Pentru a fi eficient, un mesaj scris trebuie:
- sǎ fie foarte bine gândit
- sǎ fie uşor de citit şi de înţeles
- sǎ fie corect
Scopul comunicǎrii scrise:
- a transmite mesaje
- a-l determina pe receptor sǎ acţioneze

1
- a atrage simpatia receptorului faţǎ de emiţǎtor
CORESPONDENȚA
Corespondența este o formă a comunicării scrise.
Corespondența- reprezintă schimbul de scrisori efectuat în cadrul procesului de
comunicare.
- totalitatea scrisorilor schimbate între corespondenții respectivi.
Corespondența comercială- totalitatea scrisorilor ce se schimbă între agenții economici
sau între aceștia și diferite persoane fizice.

Clasificarea corespondenței
1. După domeniul de activitate:
a) corespondența juridică (contestația, plângerea, cererea de chemare în judecată)
b) corespondența administrativă (referatul, raportul, procesul-verbal, decizia, ordinul,
dispoziția)
c) corespondența protocolară (invitații, felicitări)
d) corespondența comercială (cererea de ofertă, oferta, comanda).
2. După scop:
a) corespondența de solicitare (cererea economică, juridică)
b) corespondența de informare (oferta, reclama, raportul)
c) corespondența de constatare (proces-verbal)
d) corespondența de decizie, îndrumarea, controlul (ordinul, decizia)
e) corespondența de reclamația (reclamația).
3. După criteriul accesibilității:
a) corespondența secretă
b) corespondența deschisă (scrisoare, fax, email)
4. După inițiativă:
a) scrisoare inițială
b) de răspuns
c) de revenire.
5. După modul de întocmire:
a) corespondența tipizată;

2
 b) corespondența netipizată.
6. După natura și destinația exemplarelor:
a) originalul cu semnătură și ștampilă, nr. de înregistrare;
b) copia simplă, se scrie odată cu originalul la indigo, nu are ștampilă și nici semnătură
originală. Are număr de înregistrare.
7. După suportul care depozitează informația:
a) documente pe suport de hârtie;
b) documente pe suporturi optico-magnetice.