Alexandru Vodă Ipsilanti

Alexandru Vodă Ipsilanti (1725-1807), a fost domnitor în Muntenia: 15 septembrie

1774 - februarie 1782 și august 1796 - decembrie 1797 și în Moldova: decembrie 1786 - 19
aprilie 1788.

Se trăgea dintr-o familie grecească din Constantinopol, care s-a stabilit în țară și s-a
încuscrit cu boierii români. Înainte de a primi domnia, a fost dragoman al Porții. Era un om
foarte învățat și dornic de reforme. A fost unul dintre domnitorii fanarioți mai buni.

Prima investire s-a făcut contrar voinței boierilor munteni, care potrivit unui document
olandez din 3 noiembrie 1774, aleseseră "ca domn al lor pe Ștefan Prascoveanu". A luat și decizii
bune. A alcătuit un nou sfat domnesc, compus aproape numai din boieri pământeni, în care a fost
inclus și Ștefan Prascoveanu. Excepție făcea dregătoria de spătar, încredințata unui prieten grec,
dar și aceasta, spre sfârșitul domniei a fost încredințată lui Ienăchiță Văcărescu. A scutit
mănăstirile de mai multe dări și le pune numai o taxă pentru susținerea școlilor. Ia pe plata
domniei caii de poștă, care până atunci trebuiau întreținuți de locuitori. Desemnează căpitani
pentru paza granițelor și a liniștii publice. Organizează tribunalele, tipărește în românește o
condică de legi, întocmește o condică în care să se treacă toate protocoalele judecăților și
documentele înfățișate la procese. El era nepot al lui Constantin Psiolu, grec adus în Moldova de
Grigore al II-lea Ghica pe la 1736 și fusese numit domnitor la insistențele lui Thugut.

Alexandru Ipsilanti a încercat să reformeze legislaţia şi să introducă salarizarea

funcţionarilor publici, într-un efort de stopare a folosirii din fondurile publice a unor sume
exagerate pentru întreţinerea administratorilor – greci sau pământeni – în condiţiile în care, în
acea perioadă, se ajunsese să fie mai profitabil să deţii o funcţie oarecare decât să ai moşii.
Întroducerea codului de legi relativ modern ale lui Ipsilanti, Pravilniceasca condică, a fost
primită cu rezistenţă îndârjită de boieri.

Încercările de reformă a domnitorilor se lovea de cele mai multe ori de conservatorismul

boierilor din Divan. Documentele timpului arată că în jur de 80% din cei care ocupau un loc în
Divan erau membri ai familiilor vechi boiereşti româneşti. Boierii locali încercau să păstreze
neschimbate orânduielile economice şi sociale vechi, care le erau favorabile, împotrivindu-se
unor reforme precum cea a lui Alexandru Ipsilanti, făcând în plus presiuni pentru diferite scutiri
de taxe şi impozite.

Insa politica de schimbare a societatii a fost lipsita de continuitate. Dincolo de opozitia

multor boieri in fata modernizarii, imediat dupa plecarea domnilor reformatori, inovatiile
introduse de ei au fost anulate sau denaturate in folosul boierilor.