Suferința, însoțită de rugăciune și solidaritate frățească

Un articol de: Pr. Gabriel Mungiu - 25 Ianuarie 2024

Viața pământească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos a fost o continuă întâlnire cu lumea,
îndeosebi cu cei bolnavi, pe care îi tămăduia cu puterea Sa dumnezeiască. Sfintele Evanghelii
consemnează o parte din vindecările pe care Domnul Hristos le-a făcut celor suferinzi. Boala
face parte din viața noastră, a fiecăruia. Dar ea poate deveni împovărătoare dacă o trăim în
singurătate și abandon și dacă nu este însoțită de rugăciune și solidaritate frățească.
Persoanele bolnave se simt de cele mai multe ori singure, iar gesturile simple pentru ei pot fi
foarte importante. O vizită poate face persoana bolnavă să nu se mai simtă singură, iar puțin
dialog cu aceștia poate fi un adevărat medicament. Pornind de la Pilda samarineanului
milostiv, Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamnă pe fiecare dintre noi: „Mergi şi fă şi tu
asemenea”.

La sfintele sărbători ale Nașterii și Botezului Domnului, preoții păstrează în fiecare an tradiția
misionar-liturgică moștenită din generaţie în generaţie de a merge cu icoana și cu Agheasmă
Mare în casele credincioșilor, prin care vestesc venirea lui Mesia, Cel ce Se naşte „pentru noi
şi pentru a noastră mântuire”. Cu acest prilej, am constatat cu tristețe fenomenul avansat al
îmbătrânirii și depopulării demografice din țara noastră, în multe case întâmpinându-ne
bătrâni singuri și bolnavi.

Patriarhia Română nu a rămas indiferentă față de cei vârstnici și de cei bolnavi, declarând, la
inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și cu aprobarea Sfântului Sinod, anul 2023 ca
An omagial al pastorației persoanelor vârstnice, respectiv anul 2024 ca An omagial al
pastorației și îngrijirii bolnavilor.

Prezența preotului, în numele Domnului, în casele credincioșilor, dintre care cei mai mulți
sunt vârstnici și bolnavi, este menită să aducă nădejde și bucurie, iar aceștia au simțit cu
prilejul acelor vizite pastorale speciale că în boală și în suferință nu sunt singuri. Preotul
reprezintă de fapt întreaga parohie care se adună în jurul celui suferind, dându-i încredere şi
speranţă, ajutându-l cu rugăciunea şi solidaritatea frățească. Toți bătrânii și bolnavii au simțit
în perioada sfintelor sărbători atenția plină de compasiune a preotului care îi ajută să se
vindece și să se ridice. De aceea, în acest an omagial dedicat pastorației și îngrijirii bolnavilor,
să urmărim ca pe lângă rugăciune și solidaritatea față de cei suferinzi să devenim ferment al
iubirii față de aceștia.