Sfantul Ierarh Nicolae

Pastorala Inaltpreasfintiei Sale Dr. Laurentiu Streza cu prilejul praznuirii Sfantului Ierarh Nicolae LAURENTIU DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOPUL SIBIULUI SI MITROPOLITUL ARDEALULUI Cinului monahal, prea cucernicilor protopopi si preoti si tuturor drept-credinciosilor crestini ortodocsi din de Dumnezeu pazita noastra eparhie: har, mila, pace si spor intru toate de la Dumnezeu, iar de la noi arhiereasca binecuvantare! Iubitii mei fii sufletesti, Biserica, Mama noastra, se ingrijeste in fiecare an sa ne umple in chip minunat cu darurile Sfantului Duh prin intermediul praznicelor din cursul anului bisericesc. Prin Sfanta Liturghie sunt actualizate toate evenimentele vietii Mantuitorului, putand participa in mod real, prin harul Sfantului Duh, la ele. Tot prin celebrare liturgica laudam, preaslavim si intram in comuniune cu toti sfintii, cu acei oameni care au urmat intru totul lui Hristos si care au trait viata Lui in trupurile lor muritoare. Prin Sfanta Liturghie intelegem si simtim sfintenia, vazand in vietile sfintilor modul concret in care adevarul Evangheliei poate fi transpus in viata noastra de zi cu zi. Aceasta este pedagogia divina la care ne cheama praznuirea sfintilor: nu doar lauda sa le aducem prin cantari, ci sa le imitam pilda vietii lor, prin asceza, infranare si pazirea poruncilor Evangheliei. Postul Nasterii Domnului este impodobit cu multe praznuiri de sfinti, intre care se distinge cinstirea unuia dintre cei mai iubiti sfinti ai crestinatatii, si anume cea a Sfantului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirei Lichiei. Prin tot ceea ce a implinit in viata sa cu cuvantul si cu fapta, Sfantul Nicolae s-a aratat indreptator al credintei, pilda a blandetelor, invatator al infranarii, ajutor grabnic al celor din nevoi, liman de intarire pentru toti credinciosii, mangaietor al celor necajiti, adapost al celor in primejdii, turn al dreptei credinte, luptator impotriva nelegiuirii si aparator al cucerniciei, izbavitor al celor nedreptatiti si locas curat al faptelor bune, asa
1

cum il lauda cantarile liturgice. Doua calitati mari il fac pe Sfantul Nicolae unul din cei mai populari sfinti ai crestinismului. Dragostea sa plina de mila fata de popor, dusa pana la sacrificiu, si dragostea sa de Adevar, de Adevarul intrupat in viata. Aceste doua mari virtuti l-au facut mare inaintea lui Dumnezeu si Dumnezeu l-a preamarit inaintea oamenilor, el devenind un biruitor de popoare, dupa cum arata profetic inca din timpul vietii sale etimologia numelui sau. Cine nu cunoaste viata acestui mare si drag sfant al crestinismului? Cine nu va lauda ravna pentru dreapta credinta a Sfantului Nicolae, care l-a facut pe acest bland pastor sa il palmuiasca pe ereticul Arie in plin sobor? Cine nu se va uimi de zelul si ardoarea cu care a dorit sa urmeze pilda vietii Mantuitorului ajutand pe cei saraci, vindecand pe cei bolnavi, miluind pe cei saraci, scapand din amara robie, izbavind pe cei din primejdii pe uscat si pe mare? Taina cea mare a sfinteniei vietii Sfantului Nicolae, taina care l-a facut iubit si cunoscut la toate popoarele este tocmai aceasta dorinta si disponibilitate a lui de a aduna si alina suferinta oamenilor. In inima lui s-au revarsat toate lacrimile si durerile pamantului, gasind alinare. De aceea, toti crestinii il iubesc si il cinstesc in mod deosebit. Iar minunile pe care sfantul si acum le savarseste nu au alta explicatie decat ca ele sunt o continuare a minunilor savarsite de sfant in timpul vietii lui pamantesti, fiind un raspuns pe care il da Dumnezeu la iubirea lui cea mare fata de El. Viata Sfantului Nicolae este toata o minune, pentru ca lumina inimii sale a stralucit tuturor si nimic nu i-a putut pune hotar. Si dincolo de mormant, Sfantul Nicolae lumineaza lumea cu bunatate si mila, apara si ajuta, ocroteste si izbaveste din nevoi si din boli pe toti cei ce cu credinta il cinstesc si ii cer ajutorul. Iubiti credinciosi, Pilda vietii Sfantului Nicolae ne indeamna sa luam aminte cu toata seriozitatea la modul cum traim aceasta viata, la modul cum folosim timpul vietii noastre pentru castigarea vesniciei. In mijlocul a multe necazuri si suferinte, coplesiti de lipsurile materiale si de multele tulburari ale lumii, noi nu gasim calea de a iesi din labirintul curselor
2

pe care diavolul ni le pune in cale. Am ajuns atat de prinsi in mrejele placerilor acestei lumi, incat nimic din ceea ce se intampla in jurul nostru nu ne mai misca, iar orice reactie si opozitie a noastra in fata raului este timida si lipsita de vlaga. De ce oare nu ne doare faptul ca Romania este inundata de mesaje pornografice pe toate caile de comunicare, prin presa scrisa, audio-vizual, reclame si internet? De ce nu deranjeaza faptul ca societatea noastra consuma literatura, teatru si cinematografie pornografica? De ce nu facem nimic ca tinerii nostri, care se afla intr-o debusolare totala, intr-un vid sufletesc imens, sa renunte la consumul de pornografie, de contraceptive si de droguri? De ce nu reactionam fata de epidemia periculoasa a concubinajului, a divortului si a infidelitatii conjugale? De ce nu ne pune pe ganduri numarul mare de sinucideri care se petrec in tara noastra? Lipsa noastra de reactie si neaflarea niciunei solutii la toate aceste probleme se datoreaza modului in care ne petrecem aceasta viata trecatoare, uitand de vesnicia care ne asteapta. Noi traim in aceasta lume ca si cum aici ar fi totul, ne ingrijim doar de viata trupului, neglijandu-o pe cea a sufletului si ne-o spunem mereu ca si bogatul nebun din Evanghelie: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te (Lc 12, 19). Sufletul nostru este atat de ingrosat si alipit de materie, incat se face una cu trupul si cu necesitatile si slabiciunile lui. Dar uitam faptul ca sufletul nu se poate satura din hrana muritoare a trupului, caci niciuna din placerile acestei lumi nu poate sa potoleasca setea lui de Dumnezeu. Sufletul nostru are nevoie de patria sa cea din cer, nu de hambarele afacerilor si de grijile jitnitelor lumii acesteia. Noi vrem sa legam sufletul de pamant si sa-l tinem asa legat multi ani, crezand ca aceasta e fericirea. Sufletul, insa, se bucura doar de Dumnezeu, de prezenta Lui, de impartasirea cu dragostea Lui. Sufletul se hraneste cu mila si cu dreptate, dar oare cati mai stiu astazi ce este mila? Cati nu fura si nu instraineaza lucruri care nu le apartin? Sufletul doreste iubirea cereasca. Acesta este aurul care il face cu adevarat bogat, insa noi inclinam catre trup si trecatoarele lui desfatari, iar pentru acestea, vai, cati nu au cazut si in pacatul
3

uciderii de prunci. Aceasta este confuzia si dezordinea care ne-au patruns in suflete odata cu duhul lumii. De aici vine toata disperarea care cuprinde pe tot mai multi oameni, duhul de neputinta si deznadejde. Dar Dumnezeu ne asteapta ca pe fiul cel risipitor. El asteapta pocainta noastra sincera, ca sa ne curateasca pacatele prin Sfanta Taina a Spovedaniei. El cauta sa ne daruiasca din bucuria dumnezeiasca a impartasirii Harului Duhului Sfant in masura pazirii sfintelor porunci, si, mai ales, prin impartasirea cu Sfintele si Dumnezeiestile Taine. Sfanta Liturghie este, iubiti credinciosi, masa cea dumnezeiasca la care suntem chemati. Daca aceasta s-ar afla in centrul vietii fiecaruia dintre noi, cu siguranta multa mangaiere sufleteasca am avea, tarie in lupta cu greutatile am primi si de dragostea indelung rabdatoare fata de aproapele ne-am impartasi. Daca am fi prezenti mai des la Sfintele Liturghii, cat de des, cu siguranta, lumea din jurul nostru s-ar schimba in bine. Sa nu uitam, frati crestini, milostenia. Ca milostenia multime de pacate iarta atunci cand este lucrata in smerenie si in dragostea patimitoare fata de aproapele. Sa nu-i uitam pe cei saraci si pe cei necajiti, pe cei care au nevoie de o bucata de paine, dar si pe cei care simt nevoia unei mangaieri si a unei sustineri sufletesti. Si trebuie sa ne amintim acestea mai cu seama in aceste zile in care il sarbatorim pe Sfantul Nicolae, cel grabnic ajutator prin mijlocirile sale catre Domnul, cel pentru a carui mila fata de cei in necazuri si nevoi este atat de cunoscut poporului nostru atat de incercat peste vremi. Imbogatirea noastra in Dumnezeu este singurul imperativ al vietii noastre, iar aratarea milei catre cel sarman si umilit, asa cum ne indeamna Sfantul Nicolae, este lumina din sufletul nostru, careia nici mormantul si nici moartea nu ii pot pune hotar. Iubiti credinciosi, Exemplul Sfantului Ierarh Nicolae se cuvine sa fie urmat si de catre noi, crestinii de astazi. A devenit o frumoasa traditie organizarea cu prilejul acestui praznic a Colectei generale pentru constituirea Fondul Filantropic Eparhial, din care sunt ajutati foarte multi oameni
4

aflati in mare saracie, atat materiala, cat si spirituala. In acest an, ca si in cei anteriori, au fost acordate prin sectorul de Asistenta Sociala al Arhiepiscopiei noastre ajutoare substantiale familiilor sarace si nevoiase, oamenilor bolnavi care aveau nevoie de sprijin pentru procurarea de medicamente, elevilor si studentilor cu o situatie materiala precara. Va indemnam si in acest an sa va faceti vrednici economi ai darurilor pe care Dumnezeu vi le-a impartasit, adevarati marturisitori ai nesfarsitei Sale iubiri fata de oameni, aducandu-va obolul pentru ajutorarea celor aflati in nevoi, bine stiind ca Dumnezeu il iubeste pe cel ce da de buna voie (II Cor 9, 7). Sfantul Ierarh Nicolae sa ne fie tuturor cald folositor si rugator catre Domnul, iar prin mijlocirea lui sa ne invrednicim cu pace, cu sanatate si cu bucurie multa, sa petrecem aceste sfinte zile ale postului Craciunului, spre folosul nostru sufletesc si trupesc, si sa ajungem si la ziua cea sfanta si luminoasa a Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia sa-I fie slava in vecii vecilor. Amin.

Predica la Sfantul Nicolae

Frati crestini, Sfantul Ierarh Nicolae s-a nascut pe la anul 270, in orasul Patara, din vestita provincie a Asiei Mici, Licia. Parintii sai, Teofan si Nona, se bucurau de o aleasa faima inaintea intregului tinut, prin bogatia lor, dar mai ales prin credinta lor crestina si ravna de a ajuta pe saraci. Pe acesti buni crestini, Dumnezeu ii rasplati cu binecuvantarea Sa, implinindu-le dorinta de a avea si ei un copil, caruia prin botez i-au dat numele de Nicolae, care talmacit pe romaneste aceasta inseamna, biruitor de popoare. Haghiograful Sfantului Nicolae ne spune ca acest copil a fost crescut in chip minunat de parintii sai, indrumat fiind pe urmele trase de ei. El traia in familie ca si intr-o scoala a credintei, in care invata, mai presus de toate, sa slujeasca lui Dumnezeu si sa traiasca in
5

frica de El, caci aceasta este si inceputul intelepciunii, ne spune Sf. Carte. Tineretea si-o trai intr-o alta minunata gradina duhovniceasca, fiind ucenic al vestitului episcop de Patara, Metodie. Acest vladica, precum ne spun istoricii, stralucea - in ochii tuturor - printr-o indoita aureola de sfintenie si stiinta, la care, in cele din urma, s-a adaugat si aceea de martir, care si incununa viata sa. Metodie, prin tot traiul sau, era o oglinda de sfintenie pentru poporul sau: cuvantul sau era lumina credinciosilor; tezaurul credintei sale, invatatura pentru ei si biruinta contra paganilor; mila sa, refugiul saracilor, si intreaga sa persoana, imagine vie a unui tata si a unui doctor plin de grija pentru mantuirea tuturor. (Saint Nicolas, E. Marin, p.51). Si asa crescu Sfantul Nicolae, in scoala unor astfel de parinti, dar mai ales a unui astfel de ierarh, intr-o atmosfera cereasca de credinta Dumnezeiasca, pentru ca mai apoi sa ajunga si el placut lui Dumnezeu si oamenilor. Invatatura Bisericii patrundea in mintea sa si-i incalzea inima, iar virtutile crestine ii luminau intreaga sa viata. De aceea, ajungand sa fie ca un batran intelept inca din tinerete, el nu avea decat dorul de a dobandi margaritarul stiintei, iar pe toate celelalte: petrecerile, moda, jocurile de noroc si alte usuratati, le vantura ca si pe o pleava cu lopata intelepciunii sale... Dar si cu faptele milosteniei, tanarul preot Nicolae stralucea cu deosebire, caci pilda buna avea pe parintele sau duhovnicesc. Si iata, din cele multe ale lui milostenii, voi pomeni una, ca sa fie si pentru noi o pilda de lumina, de chipul cum trebuie sa facem milostenia. In acest oras Patara, era un om ce avea trei fete si care, din pricini nestiute de noi, ajunsese din bogat un om foarte sarac. Incoltit de nevoi, el se gandea sa le dea pe ele desfranarii ca astfel si ele si el sa poata trai. Dar iata ca Dumnezeu, ca unul ce voieste ca toti sa se mantuiasca, descoperi toate acestea aceluia ce stia ca are iubire de oameni, Sfantului Nicolae. Acesta, fara sa-l fi mustrat pe acel om pentru gandul lui necurat, se hotari ca pe ascuns sa-l ajute, iar nu la aratare, pentru ca asa spune Mantuitorul: Sa nu faceti milostenia voastra inaintea oamenilor. Iar in al doilea rand, mai gandi el, sa faca asa si pentru ca sa nu rusineze pe acela ce
6

odinioara a fost bogat, iar acuma era sarac. Si asa, luand o punga cu galbeni, in toiul noptii, nevazut de nimeni, se duse si o arunca pe o fereastra dosnica in casa celui sarman. Cu acest ajutor, nestiut de la cine, acel parinte isi marita fata cea mare. Vazand Sf. Nicolae ca chibzuit om este acel tata, nu mult dupa aceea, arunca o a doua punga la fel, dar cand dorea sa o arunce si pe a treia, pentru ca sa se marite si ultima fata, acel om ce statea la panda de saptamani si luni de zile, l-a vazut pe marele lui binefacator, care era Sf. Nicolae. Si cu lacrami multumindu-i, el nu primi de la sfant decat rugarea ca nimanui sa nu spuna acestea. Episcopul Metodie, fericit de a avea un astfel de ucenic, dorea sa-l aiba totdeauna langa el si la vreme sa-l aiba urmas la pastorire, iar pana atuncea sa-i fie toiag al batranetelor sale. Dar Sf. Nicolae era calauzit, mai presus de voia oamenilor, de mana lui Dumnezeu... Si iata, voind el sa se inchine la Sf. Mormant, pleca la Ierusalim pe mare. Si pe cand calatorea, starnindu-se o mare furtuna pe care tanarul preot Nicolae o prevesti, aceasta nu se potoli decat prin rugaciunea acestui pelerin, pentru care toti au cunoscut ca el este un om ales al lui Dumnezeu. Dupa ce cu multa evlavie a umblat prin Locurile Sfinte, intorcandu-se inapoi in patria sa Licia, se opri in orasul Mira, pentru a trai intr-o manastire de acolo, care se numea Sinai. Dar iata ca tocmai atuncea episcopii intregului tinut erau adunati sa aleaga mitropolit pentru Mira, in locul celui care de curand murise. Si rugandu-se ei, ca Dumnezeu sa le descopere pe cine sa aleaga mitropolit al Mirei, Dumnezeu a facut cunoscuta voia Sa printr-o viziune de noapte, celui mai batran dintre episcopi. Mergeti, a spus El, la biserica, si pe acel pe care-l veti gasi ajungand cel dintai si care se numeste Nicolae, luati-l si-l asezati pe tronul arhiepiscopal. In acea dimineata, ca de obicei, Sf. Nicolae se duse cel dintai la biserica. Dar in pridvor, intampinandu-l batranul episcop, il intreba: Fiul meu, cum te numesti? - Eu ma numesc Nicolae, smeritul slujitor al Domnului. Si luandu-l si infatisandu-l soborului de episcopi si multimii credinciosilor, zise: Acesta este ales de Domnul pentru a fi arhiepiscop al Mirelor. Zadarnic se opuse Sfantul Nicolae, caci in cele din urma trebui sa ia loc pe tronul arhiepiscopal.
7

Ca pastor de suflete, Sfantul Nicolae a avut de indurat rautatea toata de la paganii imparati Diocletian si Maximian: schingiuiri si inchisoare. Atuncea a murit si parintele sau sufletesc, episcopul Metodie, iar el prin minune Dumnezeiasca a fost pastrat sa duca si alte lupte cu ereticii. Caci tocmai atunci se ivi erezia lui Arie, care spunea ca Domnul nostru Iisus Hristos nu este Dumnezeu deplin, ci e o faptura a Parintelui din ceruri. Cu venirea ca imparat a Sfantului Constantin cel Mare, Sfantul Nicolae fiind eliberat cu toti crestinii din temnita, incepu lupta cea sfanta, nu numai contra paganestii credinte, dar si cu acea erezie a lui Arie. Prin predici, prin discutii publice si prin sfat parintesc de la om la om, el lupta contra celui ce primejduia insesi temeliile crestinatatii, tagaduind Dumnezeirea Domnului Hristos. Si numai datorita Sfantului Nicolae, metropola Mira Lichiei nu a avut nicio legatura cu erezia ariana, pe care el ca pe un venin stiu sa o arunce departe de granitele eparhiei sale. Parca si acuma rasuna in urechile noastre ecoul marilor lupte ce le-a dus Sfantul Nicolae! Si acuma vibreaza sufletul lui apostolic, cu toate ca au trecut 1600 de ani de atunci!... Dar la Sf. Sinod din Niceea, cat s-a zbuciumat Sf. Ierarh Nicolae, sa lumineze pe ereticul Arie, si cu toti cei 318 parinti la un loc, sa hotarasca drept si sfant, crezul credintei ortodoxe! Caci atuncea s-a alcatuit Crezul, cea mai sfanta marturisire de credinta cu privire la Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos. Cred si intr-unul Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, unul nascut, care din Tatal s-a nascut mai inainte de toti vecii; Lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut; Cel de o fiinta cu Tatal prin carele toate s-au facut... In focul acestor aprinse discutii, pe cand lamurea pe Arie, Sfantul Ierarh Nicolae a lovit peste obraz pe acest intunecat tagaduitor al celor mai limpezi crezuri de credinta. Si ne spun istoricii ca Parintii Sinodului, mahnindu-se de aceasta asprime, i-au luat de la dansul semnele cele arhieresti: Omoforul si Sf. Evanghelie. Iar Domnul nostru Iisus Hristos si Maica Sa, privind din inaltimea cea cereasca in adancul inimii acestui parinte, s-au coborat in inchisoare si i-au
8

dat ei insisi semnele arhieriei: Mantuitorul ii dadu Sf. Evanghelie, iar Fecioara Maria ii aseza pe umerii sai, Omoforul. Si aceasta aratandu-se in vedenii si altor episcopi, cu totii au vazut ca Dumnezeu e cu mai mare mila pentru acei care cu inima curata marturisesc si lupta pentru adevarul cel vesnic... Fratilor, in lumina acestei minunate intamplari din viata Sfantului Nicolae, la fel si noi judecam, pe buna dreptate, ca bine privita este in ochii cei vesnici ai cerului lupta cea dreapta pe care o duce crestinatatea pentru raspandirea luminii si adevarului Dumnezeiesc si in intunecatele suflete ale paganilor de ieri, de astazi si de oricand. Caci noi ne luptam cu dusmanii lui Dumnezeu, cu cei care tagaduiesc ca Domnul Hristos este Dumnezeu, ca si Arie. Iar dupa infrangerea paganului, noi dorim tuturor sa fie traitori fericiti in imparatia lui Dumnezeu. Intr-o imparatie cereasca pe pamant in care sa se dea fiecaruia: adevar, dreptate, dragoste, pace, bunatate si mila. In sufletele tuturor sa fie acea iubire de oameni pe care a aratat-o Sfantul Nicolae tuturor pastoritilor sai. Caci precum se spune, Sfantul Ierarh Nicolae era bun catre toti si mult apropiat sufleteste: sarmanilor era tata, saracilor milostiv datator, mangaietor celor ce plangeau, ajutator celor napastuiti si tuturor mare facator de bine. (Vietile Sfintilor de Neamt). Nenumarate sunt minunile Sfantului Nicolae prin care tuturor bine le facea si din primejdii ii scapa, pentru care i se si spune: Sf. Ierarh Nicolae, facatorul de minuni. Astfel, el ascultand rugaciunile celor invaluiti de furtuni pe mare, potolea mania valurilor, pentru care el este socotit patronul marinarilor. Iar pe cei napastuiti pe nedrept el ii apara, mustrand prin vedenie pe prigonitorii lor. La fel pe cei infometati ii ajuta, trimitand indemn negustorilor sa vina in patria cu lipsa. De aceea si noi astazi, praznuindu-l, sa ne rugam lui, graind unele ca acestea: Pastorii si invatatorii pre pastorul cel intocmai ravnitor Pastorului celui bun, adunandu-ne sa-l laudam. Cei din boale pre doctorul, si cei din primejdii pre izbavitorul; pacatosii pre folositorul, saracii vistieria, cei din necazuri pre mangaietorul; calatorii pre cel impreuna calator, cei ce sunt pre mare pre carmuitorul, toti pre cel ce pretutindenea intampina cu caldura, pre Marele Ierarh, laudandu-l asa, sa zicem: Prea Sfinte Nicolae,
9

grabeste si ne scoate pre noi din nevoile noastre acestea de acum; si mantuieste turma credintei crestine cu rugaciunile tale. (Slava de la laude). Fratilor, Pe Sfantul Ierarh Nicolae, pastorul cel milostiv, nu-l putem praznui mai cu cinste decat prin aceea de a-i urma pilda iubirii sale de oameni. Si socot ca aceasta mila fata de toti cei in nevoi au avut-o in cinste si stramosii nostri, cand au inaltat atatea biserici spre lauda Sfantului Ierarh Nicolae. Atat in trecut, cat si pentru toate vremurile, au stiut strabunii nostri ca omenirea va avea nevoie de o scoala a bunatatii celei ceresti... Iata in aceste zile de cumpana pentru Neamul nostru, cand cei mai viteji dintre noi si-au jertfit viata lor, suntem chemati sa cinstim pe urmasii unor astfel de eroi cu sprijinul nostru. Eroii au aparat Patria si viata noastra, iar noi suntem indemnati la marea onoare de a ocroti pe acesti fii de eroi. Ei au implinit prima pilda a vietii Sfantului Ierarh Nicolae, caci prin voinicie au aparat intreaga si curata icoana acestui Neam, iar noi suntem chemati sa implinim cea de-a doua faima a Sfantului Nicolae, milostenia. Sa ajutam pe cei in nevoi, sa ocrotim pe cei lipsiti, sa sprijinim pe acei pe care Dumnezeu din ceruri ni i-a dat ca pe frati ai nostri. Iata, in jurul nostru privesc ochi inlacramati de dureri si lipsuri, si de sus din ceruri, Sfantul Ierarh Nicolae priveste in tainitele bogatiei noastre si in adancurile inimii noastre... Iar din jurul tronului ceresc, cauta catre noi insisi eroii nostri... De voiti sa fiti si voi recunoscatori pentru cei ce v-au aparat viata si avutul, dati cu inima larga pentru urmasii lor. De voiti sa impliniti pilda Sfantului Ierarh Nicolae, ajutati cu bogata inima pe cei din nevoi. De voiti sa fiti si voi niste eroi ai bunatatii, jertfiti cu voie buna din cele ale voastre. Si asa unul pe altul ajutandu-ne, sa ne bucuram de binecuvantarea cea cereasca a lui Dumnezeu, traind zile de pace si fericire, pe pamant ca si in ceruri. Amin.

10