Elemente de comparaţie

1. Drepturile de proprietate transmise.

2. Condiţiile de finanţare.
3. Condiţiile de vânzare (tranzacţionare).
4. Condiţiile pieţei.
5. Amplasarea.
6. Caracteristicile fizice ale obiectului evaluat.
7. Caracteristicile economice.
8. Utilizarea.
9. Componentele non-imobiliare ale valorii.
10. Altele (ramura şi subramura de activitate; structura acţionariatului;
dimensiunea întreprinderii după volumul activelor, mărimea
capitalului propriu, volumul vânzărilor, numărul angajaţilor; ratele
financiare, etc.)
 Criteriile de comparabilitate :

• domeniul de activitate: întreprinderile comparabile

trebuie să acţioneze în acelaşi domeniu de activitate şi
să se afle sub influenţa aceloraşi variabile economice
(piaţa de aprovizionare, piaţa de desfacere, etc.);
• - caracteristicile cantitative: întreprinderile reţinute ca
bază de comparaţie vor avea dimensiuni similare cu cele
ale firmei evaluate (volumul activelor, dimensiunea
capitalurilor proprii, volumul vânzărilor, numărul de
salariaţi, etc.);
• - caracteristicile calitative: întreprinderile comparabile
trebuie să aibă parametrii calitativi (tehnici, economico-
financiari etc.) apropiaţi de ai firmei -subiect al evaluării.
Variabile, care reprezintă criteriile de comparaţie :

• ramura şi profilul ofertei de produse/servicii;

• profitul clienţilor;
• situaţia competiţiei pe piaţă;
• situaţia şi structura furnizorilor precum şi costurile
operaţionale ale întreprinderilor din ramură;
• structura de finanţare şi rata de îndatorare a capitalului
împrumutat;
• evoluţia şi situaţia actuală a performanţelor, evoluţia
aşteptată a acestora
• De regulă variabila cea mai des utilizată este preţul de
tranzacţionare pentru o unitate de măsură. Preţul este o
mărime determinată de caracteristicile bunului evaluat.
 2. Metoda comparaţiei cu tranzacţii de pachete
minoritare (acţiuni la firme cotate

Evaluatorul poate obţine o serie de informaţii privind

întreprinderile cotate astfel încât să poată analiza, în
cunoştinţă de cauză, comparabilitatea acestora cu
întreprinderea evaluată.
• Principalele criterii de selectare a întreprinderilor
comparabile, care au înregistrat tranzacţii cu pachete
minoritare, sunt:
-domeniul de activitate;
-piaţa pe care operează, inclusiv zona geografică;
-produsele oferite pe piaţă;
-dimensiunea întreprinderii; comparabilitatea
performanţelor financiare istorice.
 Metodologia de evaluare se bazează pe câteva puncte
importante:

• Conceptul de multiplicatori sau de valoare.

• Multiplicatorii utilizaţi în estimarea valorii capitalului
acţionarilor/investitorilor.
• Perioada de analiză a multiplicatorilor, care trebuie să fie desigur o
perioadă apropiată de data evaluării;
• Ajustările asupra informaţiilor financiare,

• Selectarea nivelului multiplicatorului considerat

 Printre multiplicatorii mai semnificativi ai capitalului propriu
(acţionar) utilizaţi în cadrul metodelor de evaluare prin
comparaţie pot fi consideraţi:
•  Preţul acţiunii/Profitul net pe acţiune (pris earning ratio, engl. - PER).
Acest multiplicator se aplică în cazul estimării valorii de piaţă al unei acţiuni
atunci când întreprinderea este profitabilă.
• PER/g - raportul între PER şi rata de creştere sperată g - se poate aplica în
cazul întreprinderilor, care obţin creşteri considerabile de capital.
• Preţul acţiunii/Profit impozabil pe acţiune - se utilizează atunci când au
loc schimbări ale ratei impozitului pe venit la momentul evaluării.
• Valoarea de piaţă a firmei/Cash-flow net disponibil- permite
determinarea valorii firmei luând în consideraţie continuitatea activităţii, şi
obţinerea de fluxuri băneşti viitoare.
• Preţul acţiunii/Venitul din vânzări ( PSR) - se aplica în cazul când
mărimea venitului din vânzări ale întreprinderii pentru care se cere
evaluarea este similar cu cel al întreprinderilor evaluate la fel ca si
capitalurile proprii ale acestora.
• Preţul acţiunii/Activul net contabil pe acţiune ( PBV)- se aplica în cazul
când valoarea contabilă a activelor este aproape similară cu valoarea de
piaţă a acestora