UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI

FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE

DEPARTAMENTUL DE STUDII INTERNAȚIONALE ȘI ISTORIE

CONTEMPORANĂ

DINAMICA RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE DUPĂ 2010

MASTERAND

MOCANU CLAUDIU-GABRIEL

IANUARIE

2024
Dinamica relațiilor internaționale după 2010 poate fi abordată prin analizarea schimbărilor
semnificative și a tendințelor care au influențat peisajul global în acest interval de timp.

Revoltele din lumea arabă din anii 2010-2011 au marcat un moment istoric cu implicații pe
termen lung, atât pentru țările respective, cât și pentru întreaga geopolitică mondială.

”Primăvara arabă” este o mare răscoală pentru democrație și libertate, pentru independență și
drepturile omului. Deși cauzele izbucnirii revoltelor arabe sunt ușor distincte pentru fiecare țară
în parte, baza rămâne aceeași:sărăcia, în unele situații din cauza unei proaste guvernări, a
corupției, iar în altele poate din cauza măsurilor de austeritate impuse de FMI care, aparent
aveau misunea de a scoate din impas economic țările care i-au solicitat ajutorul.

Acest fenomen a început în decembrie 2010 și s-a răspândit rapid în întreaga regiune arabă în
2011 și, ulterior a devenit un eveniment complex format dintr-o serie de proteste și revolte în
țări precum Tunisia, Egipt, Siria, Yemen și Bahrain, având la bază o varietate de cauze care au
generat nemulțumirea populației conducând la cereri de schimbare socială, economică și
politică.

Tunisia are o semnificație aparte pentru anul 2011 întrucât aici s-a declanșat ”primăvara arabă”.
Pe 17 decembrie 2010, Mohamed Bouazizi, un vânzător ambulant, se autoincendiază la Sidi
Bouzid, în zona central-vestică a Tunisiei, şi declanşează o mişcare de contestare, scoțând în
strada, zi de zi, un număr tot mai mare de oameni, care se extinde ulterior în toată ţara, soldată
cu 300 de morţi. La 14 ianuarie 2011, preşedintele Zine El Abidine Ben Ali se refugiază în
Arabia Saudită, unde primește azil politic, după ce a deţinut puterea timp de 23 de ani 1

Revoluția din această țară a avut mai multe cauze dintre care amintim corupția de la nivel
prezidențial, libertatea de exprimare și nu în ultimul rând șomajul, fapte care au condus la
autoincendierea tânărului Mohamed Bouazizi, dar unul din cele mai importante motive pentru
care sute de oameni au ieșit pe străzi a fost foamea, mâncarea fiind scumpă și puțină. În această
perioadă prețul alimentelor a crescut foarte mult la nivel mondial, după maximele din 2008.

În conformitate cu cele afirmate de secretarul executiv al Convenției ONU pentru Schimbări

Climatice, Christiana Figueres, una dintre cauzele crizei alimentare și a creșterii prețurilor la
hrană, aflate în spatele revoltelor sociale din Orientul Mijlociu, este încălzirea globală.

De asemenea, o altă cauză mai puțin menționată de observatorii internaționali ai revoluției din
Tunisia, este prezența Fondului Monetar Internațional pentru o perioadă de peste două decenii,
cauză ce ar fi avut un rol decvisiv în evenimentele sângeroase.

1
The New York Times Almanac 2011, Ed. John W. Wright, Penguin Reference, New York, 2010, p. 700
Michel Chossudovsky, profesor emerit de economie la Universitatea din Ottawa și director al
Centrului pentru Cercetarea Globalizării (CRG), contributor la Encyclopedia Britannica,
dezvoltă, pentru Global Research, ipoteza potrivit căreia "rețeta de austeritate" aplicată fără
discriminare de FMI în toate țările care i-au cerut ajutorul, ar fi putut sta la baza revoluției din
Tunisia.

În momentul în care Tunisa și FMI au concluzionat îndepărtarea subvențiilor pentru ajungerea

la un echilibru bugetar, prețul pâinii s-a dublat conducând la un proces de sărăcire în masă prin
destabilizarea economiei.

După manifestările din Tunisia, se molipsește și Egiptul în 25 ianuarie 2011 marcând începutul
manifestațiilor ce vor scoate mii de oameni în stradă în Piața Tahrir din Cairo. În data de 11
februarie, Hosni Mubarak predă puterea armatei, care dizolvă Parlamentul și suspendă
Constituția cu promisiunea de a organiza alegeri libere. Chiar și în aceste condiții, egiptenii
continuă să protesteze pe toată perioada anului 2011.

Principalele cauze ale revoltei din Egipt sunt reprezentate de restricționarea libertăților
individuale, sporirea șomajului , limitarea presei și nu în ultimul rând traiul mizer al populației.
Aceasta a fost cunoscută sub denumirea de Revoluția Web-ului „pentru că generația blogurilor,
a Facebook și a Twitter este cea care a dat foc pulberii și a dus la căderea liderului Mubarak”
așa cum preciza La Republica sau „Revoluția tinerilor” conform presei guvernamentale din
Egipt.

Der Spiegel menționează că din cei 350 milioane de arabi, aproximativ 20% trăiesc sub pragul
sărăciei, în Egipt rata fiind de 41%, iar la persoanele cu vârsta sub 30 ani, rata șomajului fiind
undeva la 90%.2

Odată cu protestele din Egipt, a apărut un efect de domino afectând Algeria, Yemen, Libanși
Iordania.

În Libia protestele au început cu 14 ianuarie împotriva regimului colonelului Muammar

Gaddafi, însă reprimarea violentă transformă revolta în război civil. În luna martie a aceluiași
an, se formează o coaliție din Franța, SUA și Marea Britanie, care lovesc aerian sub mandat
ONU, comanda fiind preluată ulterior de NATO sub a cărei egidă se mai alătură încă 27 de state
printre care și România.3

În august rebelii cuceresc capitala Tripoli, conflictul soldându-se cu peste 30000 de morți.

3
https://romanialibera.ro/special/analiza-stratfor-adevaruri-stranii-despre-primavara-araba-234583/ accesat
31.01.2024 ora 12
În Yemen protestele au început pe 27 ianuarie 2011 împotriva regimului aflat la putere,
solicitând condiții de trai mai bune precum și demisia președintelui Ali Abdullah Saleh aflat la
putere încă din 1978.

Președintele Saleh promite că nu va mai candida sub presiunea manifestanților, însă acest lucru
nu duce decât la o escaladare a luptelor între triburi și forțele de securitate. Saleh acceptă
ulterior o înțelegere cu Consiliul de Cooperare din Golf pentru cedarea puterii, însă renunță
repetând acest fapt de 3 ori până când, la data de 3 iunie ca urmare a unei încercări de asasinat
se refugiază în Arabia Saudită fiind grav rănit.4

În Siria, țară situată în regiunea cunoscută sub numele de Cornul Abundenței, manifestațiile
încep la finalul lunii ianuarie cu solicitarea reformelor politice și a drepturilor civile.

Situația escaladează pe 6 martie în Daraa unde forțele siriene arestează și torturează 15 copii ce
scriau pe ziduri sloganuri împotriva regimului. Cea mai reprezentativă dată este 15 martie când
mii de sirieni se strâng în Damasc, Alep, Daraa, Deir ez-Zor și Hama. Președintele trimite
armata să înăbușe revolta, însă societatea internațională nu intervine deși mii de protestatari își
pierd viața.

Jurnalista și avocata Razan Zaitouneh este una dintre cele mai reprezentative activiste ale
revoluției si+riene. Este răpită în 2013 împreună cu soțul său și alți câțiva susținători ai cauzei
siriene. Familia acesteia solicită ajutor internațional pentru eliberarea ei printr-un mesaj
impresionant: „Noi, familia lui Razan Zaitouneh, militantă pentru drepturile omului, avocată,
scriitoare și, mai presus de toate, ființă umană, facem această declarație la peste trei luni de la
răpirea ei deliberată, pentru care nimeni nu și-a asumat responsabilitatea și în legătură cu care
nimeni nu a dat nicio declarație și nu a prezentat nicio cerere, într-o încercare evidentă de a
câștiga timp și de a îngrădi libertatea de exprimare a fiicei noastre și a colegilor săi, pentru a-i
forța să nu mai scrie și a-i împiedica să-și exercite dreptul la liberă exprimare‘‘5

Parlamentul European împreună cu un număr impresionant de ONG solicit eliberarea acesteia

prin campania intitulată #FreeRazan.

Ceea ce s-a întâmplat în Bahrain este rezultatul multor ani de luptă a cetățenilor împotriva unui
regim rigid în mod special al femeilor pentru respectarea drepturilor omului. Nu mai este dorită
familia regală datorită luptei acesteia pentru destabilizare alături de Arabia Saudită.

În concluzie, majoritatea statelor arabe erau conduse de regimuri dictatoriale cu lideri aflați la
putere de foarte mulți ani. Din punct de vedere al occidentalilor aceste revolte păreau că susțin

4
https://ziare.com/international/libia/primavara-araba-retrospectiva-2011-1142257 accesat 31.01.2024 ora 12.15
5
https://www.europarl.europa.eu/sakharovprize/ro/razan-zaitouneh-2011-primavara-araba-sir/products-details/
20200331CAN54198 accesat 31.01.2024 ora 12.46
democrația împotriva unor regimuri despotice, însă în timp s-a observat că în state precum
Egipt, Libia sau Tunisia nu democrația era de fapt ceea ce anima aceste revolte. Astfel încât așa
numita primăvară arabă nu e deloc o primăvară către democrație, ci una către afaceri petroliere.

Alegerile prezidențiale din 2012 din SUA

Alegerile prezidențiale din 2012 s-au desfășurat conform tradiției în ziua de marți după prima zi
de luni din luna noiembrie, președintele Barack Obama candidând pentru un nou mandat din
partea Partidului Democrat împotriva principalului contracandidat Mitt Romney din partea
Partidului Republican.6

În anul 2012 alegerile din SUA s-au desfășurat pe fondul consecințelor crizei financiar
economice la nivel global, criză ce își are rădăcinile tot în SUA.

Unul dintre subiectele majore dezbătute în campania din 2012 a fost economia. Țara se
confrunta încă cu consecințele crizei financiare din 2008. Obama a pledat pentru păstrarea
politicii sale de stimulare economică, care a inclus măsuri precum “Obamacare”. În schimb,
Mitt Romney a promis o abordare mai conservatoare, susținând reducerea taxelor și
dereglementarea pentru a stimula creșterea econimică.

Spre deosebire de alegerile din 2008, care au avut ca subiect dominant poliiiica externă
promovată de SUA, cele din 2012 s-au axat pe tematica social economica, rata șomajului fiind
de aproximativ 8,2%7

Una din declarațiile lui Obama la Convenția Democrată confirmă accentul pus pe problematica
economica:„ Depăşirea crizei va însemna un efort comun, o responsabilitate partajată şi genul
de experimente îndrăzneţe şi persistente pe care Franklin Roosevelt le-a făcut în timpul singurei
crize care a fost mai rea decât cea actuală.”8

În timpul dezbaterilor dintre cei doi contracandidați au fost dezbătute și alte subiecte din care
amintim primăvara arabă, relația Siriei cu Iranul, îndepărtarea lui Assad de la conducerea Libiei
precum și despre asasinarea lui Osama bin Laden.

Deși situația economică nu era una favorabilă, Obama a reușit să strângă o sumă record pentru
finanțarea campaniei electorale în valoare de 181 milioane de dolari.

Una din cele mai importante idei în campania lui Obama este reprezentată de un documentar
intitulat The Road We’ve Traveled al lui David Guggenheim, film ce prezintă problemele SUA
la preluarea președinției de către Barack Obama precum și măsurile adoptate de acesta dintre
6
http://www.whitehouse.gov/administration/president-obama accesat 31.01.2024 ora 15
7
https://revistasferapoliticii.ro/sfera/174/art17-Peru_Balan.php accesat 31.01.2024 ora 16
8
Idem
care amintim:promovarea reformei sistemului de asigurări de sănătate, decizia de răscumpărare
a creditelor industriei auto dar și operațiunea militară care a condus la uciderea lui Osama bin
Laden.

Ca urmare a câștigării unui nou mandat, Obama a apelat la un nou discurs plin de energie și
forță persuasivă: „Suntem o familie americană şi ne vor ridica sau cădea împreună ca o singură
naţiune şi ca un singur popor. Democraţia într-o ţară de 300 de milioane poate părea
complicată, dezordonată şi gălăgioasă. Avem propriile noastre opinii. Fiecare dintre noi îşi are
propriile convingeri. Şi când trecem prin vremuri grele, când luăm decizii importante pentru
ţară, apar emoţii, apar controverse… Disputele de care suntem martori sunt un simbol al
libertăţii noastre. (…) Avem mult de muncit. Rolul cetăţenilor în democraţia noastră nu se
încheie cu procedura de vot. America niciodată nu aşteaptă să facă ceva pentru noi, este vorba
despre ceea ce noi, împreună, prin muncă grea şi frustrantă de autoguvernare putem face pentru
America. Acesta este principiul pe care ne bazăm”.9

Războiul din Crimeea

A fost un conflict major între Rusia și Ucraina, care a avut loc în peninsula Crimeea, o regiune
cu populație majoritar rusofonă și importanță strategică semnificativă.

Cauzele acestui conflict sunt complexe și interconectate, implicând factori istorici, etnici și
politici.

Peninsula Crimeea a aparținut Uniunii Sovietice până la dizolvarea URSS, după are a aparținut
în mod legal Ucrainei
Anul 2014 a reprezentat anul tulbure al Ucrainei, prin masive proteste în Kiev, care au condus
la îndepărtarea guvernului președintelui Ianukovici și la extinderea ulterioară a acestora în toată
țara. Profitând de perioada de insecuritate, Federația Rusă a dislocat forțe în Crimeea alipind-o
ulterior teritoriului rus.

Pretextul Federației Ruse era de protejare a populației ruse de pe teritoriul Crimeei, dar în
realitate adevăratul scop a fost ieșirea la Marea Neagră, peninsula fiind un punct geostrategic.

Majoritatea comunității internaționale nu recunoaște anexarea Crimeei și consideră că aceasta

aparține în continuare Ucrainei. Acțiunile Rusiei au fost condamnate pe plan internațional ca o
încălcare a suveranității Ucraiei și a dreptului internațional. Statele Unite, Uniunea Europeană și
alte țări au impus sancțiuni drastice împotriva Rusiei ca răspuns la acțiunile sale.

Etapa violenței este integrată evenimentelor de după 28 februarie și anume îchiderea tuturor
canalelor de televiziune ucrainiene, impunerea blocadei pe frontiera terestră, oprirea zborurilor

9
https://revistasferapoliticii.ro/sfera/174/art17-Peru_Balan.php accesat 31.01.2024 ora 17.18
din Ucraina precum și împiedicarea răspândirii materialelor mass-media, populația din Crimeea
fiind supusă doar informării unilaterale cu caracter dezinformator promovate de mass-media
rusă. Tot în această perioadă au fost răpiți și maltratați 15 jurnaliști și activiști pro ucrainieni,
precum și un tânăr proestatar tătar, care a fost răpit, torturat și ucis ulterior.

În data de 16 martie a avut loc un referendum conform căruia alegătorii din Crimeea au votat în
proporție de 98% pentru separarea Crimeei de Ucraina și alipirea acesteia la Federația Rusă.
Atât anexarea Crimeei cât și ostilitățile armate din Ucraina au alterat relațiile dintre Occident și
Federația Rusă.10

Atentatul Federației Ruse de a anexa Crimeea semnifică utilizarea decisivă a forței armate
pentru realizarea scopurilor politice. Operațiunile Rusiei au beneficiat de o serie de
circumstanțe deosebit de favorabile din punct de vedere politic, istoric, geografic și militar.

Mișcarea vestelor galbene

În 2018, Franța a fost martora unei mișcări sociale fără precedent numită mișcarea Vestelor
Galbene. Inițial pornită ca protest împotriva majorării taxelor la carburanți, mișcarea și-a extins
rapid revendicările pentru a reflecta frustrarea și nemulțumirea populației față de inegalitățile
sociale și economice.

Mișcarea are loc ca urmare a unei petiții online împotriva majorării prețurilor la carburanți
coordonată de o vânzătoare de produse cosmetice Priscillia Ludosky, petiție semnată de peste
un milion de oameni.

Principalul element declanșator și anume majorarea taxelor la carburanți, a fost perceput ca o

povară suplimentară pentru cei deja greu încercați de dificultățile financiare.

Începând de la mijlocul lunii noiembrie, francezii ies cu mic cu mare la protest. Mişcarea
autointitulată "Gilêt jaune" reuneşte oameni aparţinând tuturor categoriilor sociale, care ies la
proteste îmbrăcaţi în veste galbene. Iar "Ras-le-bol!" ("Suntem sătui!") este unul dintre mesajele
adresate conducerii de la Paris.

Macron își asumă un mare risc prin scumpirea generală a deplasărilor pe șosea, în loc să crească
impozitul doar pentru anumite tipuri de vehicule. Ca urmare, această decizie nu a fost primită
bine, mai ales de către populația din mediul rural.11

Subiectul abordat, reflectă un peisaj în continuă schimbare, marcat de interdependența crescută

între state, organizații și actori non-statali. În contextul globalizării și avansului tehnologic,

10
Anton Bleber, The Russian-Ukrainian Conflic Over Crimea, vol.52, p.196
11
https://www.dw.com/ro/vestele-galbene-o-nou%C4%83-mi%C5%9Fcare-social%C4%83/a-46535875 accesat
31.1.2024 ora 18
relațiile internaționale au devenit mai complexe și mai interconectate, influențând aspecte
politice,economice,sociale la nivel mondial.

Conflictele și tensiunile între state pot apărea din diverse motive, precum resursele limitate,
ideologii divergente sau competiția geopolitică. În același timp, cooperarea internațională
devine tot mai importantă pentru a aborda problemele globale.

În concluzie, dinamica relațiilor internaționale reflectă un echilibru fragil între cooperare și

conflict, iar capacitatea statelor și a comunității internaționale de a naviga prin aceste provocări
va influența direcția în care se îndreaptă ordinea globală.

BIBLIOGRAFIE
1. The New York Times Almanac 2011, Ed. John W. Wright, Penguin Reference, New
York, 2010, p. 700

2. https://romanialibera.ro/special/analiza-stratfor-adevaruri-stranii-despre-primavara-
araba-234583/ accesat 31.01.2024 ora 12

3. https://ziare.com/international/libia/primavara-araba-retrospectiva-2011-1142257
accesat 31.01.2024 ora 12.15

4. https://www.europarl.europa.eu/sakharovprize/ro/razan-zaitouneh-2011-primavara-
araba-sir/products-details/20200331CAN54198 accesat 31.01.2024 ora 12.46

5. http://www.whitehouse.gov/administration/president-obama accesat 31.01.2024 ora

15

6. https://revistasferapoliticii.ro/sfera/174/art17-Peru_Balan.php accesat 31.01.2024 ora

16

7. https://revistasferapoliticii.ro/sfera/174/art17-Peru_Balan.php accesat 31.01.2024 ora

17.18

8. Anton Bleber, The Russian-Ukrainian Conflic Over Crimea, vol.52, p.196

9. https://www.dw.com/ro/vestele-galbene-o-nou%C4%83-mi%C5%9Fcare-social
%C4%83/a-46535875 accesat 31.1.2024 ora 18