1

Tema 11. Subsistemul decizional.

Decizia constituie un element esenţial al managementului, expresia cea mai
activă, cea mai dinamică.
Ea poate fi definită ca cursul de acţiune ales pentru realizarea unora sau mai
multor obiective. Decizia implică mai multe elemente:
- identificarea mai multor variante pentru realizarea deciziilor;
- selectarea unei variante din posibilităţile concurate.
Această noţiune de decizie poartă un caracter general.
Decizia managerială poate fi definită cu acea decizie care are urmări
nemijlocite asupra deciziilor, acţiunilor şi comportamentelor a cel puţin unei alte
persoane.
În practica organizaţiilor decizia managerială are 2 forme:
- act decizional;
- proces decizional.
Actul decizional se referă la situaţii decizionale de complexitate redusă sau
când situaţiile poartă un caracter repetitiv, variabile implicate sunt bine cunoscute
şi nu e necesar o nouă culegere de informaţii şi o analiză a lor. La baza actului
decizional se află intuiţia şi experienţa managerilor.
Procesul decizional – este specific deciziilor mai complexe, implică un
consum mare de timp pe parcursul cărora se culege şi analizează un anumit volum
de informaţii.
Prin urmare, procesul decizional constă în ansamblul etapelor prin
intermediul cărora se pregăteşte, adoptă, aplică şi evaluează decizia managerială.
Orice decizie în cadrul procesului managerial implică existenţa a doi factori
esenţiali:
 factorul uman (decidentul);
 mediul ambiant.
2

Decidentul este reprezentat de un manager, sau un grup de manageri

investite cu competenţa în luarea de decizii de conducere. Deoarece decizia
presupune stabilirea unei singure acţiuni din mai multe posibile, ea comportă o
mare responsabilitate din partea factorului decizional, astfel ------, o instruire şi
antrenare continuă a managerilor, dezvoltarea la acestea a unor caracteristici
psihologice adecvate (imaginaţia, creativitatea, etc.).
Mediul ambiant – este un factor deosebit de important – decizional constă în
totalitatea elementelor endogene şi exogene ale organizaţiei, care alcătuiesc situaţia
decizională, caracterizată prin impactul direct şi indirect asupra conţinutului şi
rezultatelor deciziei manageriale.
Mediul ambiant tinde să devină din ce în ce mai complex. Aceasta se
manifestă prin adâncirea diviziunii sociale, atât la nivel naţional, cît şi mondial,
reducerea ciclului de viaţă a tehnologiilor şi produselor, diminuarea duratelor
dintre, momentul efectuării descoperirilor ştiinţifice şi momentul valorificării pe
scară largă, creşterea în avalanşă a volumului de cunoştinţe ştiinţifice, tehnice şi
economice.
Interdependenţa factorilor decizionali (decidentul şi mediu ambiant)
generează situaţii decizionale.
În principiu, pot exista trei situaţii:
 de certitudine caracterizată prin probabilitatea maximă de a realiza obiectivul
utilizând modalitatea elaborată (variabile controlabile, iar evoluţia lor poate fi
anticipată cu precizie);
 incertitudine când probabilitatea realizării obiectivului este mare, dar asupra
modalităţii de realizare există dubii (multe variabile, unele insuficient studiate,
de unde şi evoluţia lor este aproximativă);
 de risc când obiectivul este posibil de realizat existând o nesiguranţă referitor la
modalităţi cele mai optimale (variabile sunt încontrolabile şi evoluţia lor e
dificil de anticipat);
Există diferite modalităţi de caracterizare a deciziilor (eşalonul managerial,
frecvenţa) una din cele destul de importantă, este după termenul de aplicare.
3

Decizia strategică se referă la o perioadă mai mare de un an, de regulă 3-5

ani, contribuie nemijlocit la realizarea de obiective fundamentale sau derivate de
gradul I, vizează sau ansamblul activităţii firmei, sau principalele sale componente
se adoptă la nivelul managementului superior şi se integrează în strategii şi
programe pe termen lung.
Decizia tactică se referă de regulă la o perioadă de 0,5-2 ani, contribuie la
realizarea de obiective derivate de gradul I şi II, se integrează în programe şi
planuri anuale şi semestriale.
Decizia curentă se referă la decizie de o perioadă de câteva luni maximum,
contribuie la realizarea obiectivelor individuale, uneori derivate de gradul II.

Abordările procesului decizional pot fi grupate în 2 categorii principale:

- discriptive;
- normative.
Teoriile discriptive prezintă procesul de luare a deciziilor aşa cum se
realizează în realitate de manageri, apelând la unele noţiuni pentru redarea
mecanismului de derulare.
Cone Cyert şi March se bazează pe 8 concepte de bază: scopuri, nivelurile
aspiraţiilor umane, perspective, alegerile, cvazirezolvarea conflictului dintre
scopuri, evitarea incertitudini, cercetarea problemistică şi experienţa
organizaţională.
Abordarea normativă prezintă metodele şi modul cum managerii ar trebui
să procedeze pentru a fundamenta, adoptă şi aplică decizii eficace şi eficiente.
Teoria normativă constă în abordarea ansamblului problemelor cu caracter
decizional într-o viziune sistemică şi sintetică.
Ambele abordări sunt importante, completându-se una pe alta.

Subsistemul metodologic este constituit din ansamblul metodelor, tehnicilor,

instrumentelor şi procedurilor folosite în managementul unei organizaţii.
4

Dezvoltarea managementului ştiinţific a determinat apariţia a unei

multitudine de metode manageriale. Acestea pot fi grupate după două criterii:
 metode şi tehnici specifice, folosite pentru o anumită funcţie a procesului de
management sau comună unora din ele;
 metode şi tehnici care vizează întreg procesul de management într-un mod
complex.