Este Ziua Națională a Lecturii...

Dincolo de mii de tot felul de activități care se

derulează în țară azi, pentru a o celebra, aș avea o propunere incomodă, aceea de a
reflecta la miza Cititului. Pentru ce? Și ce facem cu ce am citit? Citesc adesea
hedonist și inferent, uneori eferent, alteori strict pentru învățare... Iată o imensă
provocare: a citi pentru profunzime, pentru dezvoltarea gândirii critice... Pentru a
putea avea, chiar și din adolescență, o înțelegere mai contextualizată a propriului
traseu de lectură, a propriei gândiri, a propriilor mecanisme de cunoaștere, până la
urmă, o imagine emergentă a propriei legături cu lumea.
În sistemul IB (Bacalaureat internațional) există o probă care măsoară aceste aspecte.
Se numește eseul de Teoria cunoașterii (TOK - Theory of knowledge). Întrebările care
generează eseul se publică la începutul anului școlar. Iată, mai jos, cele pentru 2024
(vor fi în uz în sesiunile din mai și noiembrie ale IB, în acest an. Mă gândesc cât e de
crescut sufletește și mental până la un astfel de punct... de la finalul gimnaziului
această creștere poate începe blând, în preajma cărților citite împreună). Caut idei de
cărți prin care, citite și dezbătute cu adolescenții, să pornesc dinspre zona mea de
competență ca profesor în gimnaziu și, din când în când, între liceeni (lectură, mai
ales ficțională, un pic de hermeneutică, un pic de istorie literară, antropologie,
sociologie, filosofie, psihologie etc.) spre întrebări precum cele ale eseurilor TOK
2024, de mai jos:
1. Este subiectivitatea excesiv de celebrată în artă, dar pe nedrept condamnată în
istorie? Discutați cu cu referire la arte și istorie. (ah, ce lecție de educație muzeală ar
putea fi în spatele dezbaterii... Romanele lui Dan Lungu despre comunism... Seria de
biografii romanțate a Polirom, romanele istorice ale lui Dumas și propriile manuale de
istorie ar fi un punct de plecare ofertant pentru a genera dezbaterea: Cum se schimbă
„policy of truth?”).
2. Cum putem reconcilia exigențele opuse de specializare și generalizare în producția
de cunoaștere? Discutați cu referire la matematică și la un alt domeniu al cunoașterii.
(Dincolo de matematică, aș aduce poezia lui Barbu și câteva poezii stănesciene în
discuție... Aș vorbi despre muzică - corul și soliștii, despre inovație în domeniile ce
aduc atingere vieții noastre acum, deci despre poveștile distopice din AI 2041).
3. Nimic nu este mai incitant decât ideile noi, totuși de ce domeniile de cunoaștere le
adoptă atât de lent? Discutați cu referire la științele umane și la un alt domeniu de
cunoaștere. (aș vorbi despre rezistență prin cultură, despre beneficiile ei, dar și despre
pericolele care pândesc aici... Cât de greu se adoptă uneori schimbarea. Chiar sistemul
de învățământ e dovada! Despre nostalgie și riscul pseudocunoașterii, despre
schimbări de paradigmă și despre reziliență și tenacitate... Ar fi, prin ochii literaturii,
cadrul perfect pentru discuția pe distopii etc. Prin ochii științelor, ar fi loc pentru
filosofie și mai ales un domeniu al ei, epistemologia. De la "Socrate în blugi" și
"Lumea Sofiei", de la miturile lui Platon aș pleca spre discuția aceasta... ).
4. Subestimăm provocările pe care le presupune scoaterea cunoștințelor din contextul
lor original și transferarea acestora într-un context diferit? Discutați cu referire la două
domenii de cunoaștere. (Citesc, nu am terminat încă, AI 2041 - ar fi o carte minunată
de adus în context pentru discuția aceasta. Transferul dinspre IT spre alte domenii... Și
neapărat de discutat, pentru că ne modelează deja existența).
5. Avem nevoie de custozi ai cunoașterii? Discutați cu referire la două domenii ale
cunoașterii (aș merge spre literatură cu seria "Giver"- "Darul lui Jonas" și "Făuritoarea
de albastru" de Lois Lowry pun problema asta... „Fahrenheit 451”, romane pe care le
discutasem anul trecut și acum doi ani la clasă... și spre o dezbatere despre manuale
de istorie).
6. Ne grăbim prea mult să presupunem că cele mai recente dovezi sunt inevitabil cele
mai solide? Discutați cu referire la științele naturii și la un alt domeniu al cunoașterii.
(Aș citi Gaia Vince, Alexandru Stermin sau poate Yuval Harari în versiunea pentru
cei mici... La liceu despre neurobiologia durerii cu noile publicații Humanitas... Deci
biologie și sociologie. Poate niște fragmente de rapoarte OECD, transversal de-a
lungul a 3-4 ediții PISA. Pentru a avea ce să dezbatem... )
Și, dacă ar fi să discut cu liceeni mari acest subiect, le-aș presenta și instrucțiunile
pentru candidați:
Eseul trebuie să se refere la unul dintre cele șase titluri (întrebări) furnizate. Aceste
titluri de eseuri iau forma unor întrebări care se concentrează pe domeniile de
cunoaștere. (recomandarea generală e ale alegerea unui titlu împreună/ în urma
consultării cu profesorul). De-ale evaluării: eseul va fi notat în conformitate cu
instrumentul de evaluare publicat în ghidul de Teoria cunoașterii. Examinatorii vor
căuta să vadă dacă prezentarea titlului ales e clară, coerentă și critică și vor nota eseul
în funcție de titlul stabilit. Este foarte important să răspundă la titlu exact așa cum a
fost dat și să nu fie modificat în niciun fel. Și acum birocrația omului cinstit (care
cred că va fi eludată cândva de AI).
Eseul trebuie să fie prezentat profesorului de la clasă pentru autentificare. Orice surse
externe utilizate trebuie să fie recunoscute și trebuie citate în conformitate cu un
sistem recunoscut de citare. (font 12, la 2 rânduri, maximum 1600 de cuvinte. - deci
sinteză!!! Niciun cuvânt de prisos!)
P.S. Azi nici vorbă despre „programe glorioase” și activități „heirupiste” pentru a
onora Ziua lecturii - vom face fix ce facem zi de zi: vom citi împreună și vom discuta.
La noi, ziua lecturii e în fiecare zi - cu autorul nostru de suflet (am adoptat rescrierile
din Creangă - proiectul FILIT, mulțumiri Cristinei Chiprian că mi le-a adus sub ochi
acum 5 ani) din literatura română și un alt autor de suflet din cea universală (citim
„Micul prinț”, capitol după capitol, cu activități de aprofundare, săptămână de
săptămână).