Contabilitate publică- Suport curs Lect. Univ. Dr.

Tănase Gabriela Lidia

CURS

CONTABILITATE PUBLICĂ1

Lect. Univ. Dr. Tănase Gabriela Lidia

1
Acest suport de curs a fost realizat având la bază lucrarea: Ștefănescu A., Pitulice I.C., Dumitru M., Glăvan M.E.,
Contabilitate publică, Ed. ASE, 2013, București;
1
Contabilitate publică- Suport curs Lect. Univ. Dr. Tănase Gabriela Lidia

Informații generale:

Disciplina: Contabilitate publică

An universitar: anul III, sem. II
Obiectiv: Deprinderea conceptelor și practicilor contabile specifice instituțiilor publice
Structură notă finală: 70% Examen
30% Seminar

Surse bibliografice recomandate:

1. Ștefănescu A., Pitulice I.C., Dumitru M., Glăvan M.E., Contabilitate publică, Ed. ASE, 2013,
București;
2. Pitulice I.C., Dumitru M., Ștefănescu A., Glăvan M.E., Contabilitate publică. Aplicații practice, Ed.
ASE, 2012, București;
3. Gisberto A., Nișulescu-Ashrafzadeh I., Contabilitatea în instituțiile publice, Ed. ASE, 2017,
București;
4. Legea Contabilității 82/1991, cu modificările și completările ulterioare;
5. OMFP 1.917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea
contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare
a acestuia, cu modificările și completările ulterioare;
6. Ordinul 1.954/ 2005 pentru aprobarea Clasificaţiei indicatorilor privind finanţele publice, cu
modificările și completările ulterioare;
7. Legea 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare;
8. Legea 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare;
9. Ordinul 1.792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea,
ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidența şi raportarea
angajamentelor bugetare şi legale, cu modificările și completările ulterioare;
10. Ordinul 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii
elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, cu modificările și completările
ulterioare.

2
Contabilitate publică- Suport curs Lect. Univ. Dr. Tănase Gabriela Lidia

Structură curs- Contabilitate publică

1. Sistemul bugetar

2. Introducere în terminologia specifică contabilității sectorului public

3. Rolul contabilității în instituțiile publice

4. Finanțarea instituțiilor publice

5. Active fixe

6. Active curente

7. Datorii

8. Capitaluri proprii

9. Cheltuieli și Venituri

10. Întocmirea și prezentarea situațiilor financiare

3
Contabilitate publică- Suport curs Lect. Univ. Dr. Tănase Gabriela Lidia

1. Sistemul bugetar

1.1 Aspecte teoretice privind sistemul bugetar

Orice națiune dispune în esență de fonduri limitate, fonduri care vor trebui alocate, în mod
eficient, către instituțiile publice în vederea îmbunătățirii vieții cetățenilor. Statul este responsabil de
administrarea fondurilor publice și alocarea acestora către instituțiile publice.
Instituțiile publice reprezintă un termen generic, utilizat pentru definirea structurilor și organelor
de conducere a activității statului, ce include: Parlamentul, Administrația Prezidențială, Ministerele,
Organele de specialitate ale Administrației Publice, Alte autorități publice, Instituții publice autonome și
cele din subordinea lor, etc. Instituțiile publice pot fi considerate entități ce au ca scop realizarea de
activități în folosul comunității și/sau în vederea redistribuirii veniturilor în economie.
Fondurile publice reprezintă, per ansamblu, sursele de finanțare de care dispune statul sau
veniturile disponibile din diverse surse (taxe, impozite, contribuții, etc.).
Pentru administrarea și alocarea eficientă a fondurilor publice, statul utilizează sistemul bugetar.
Bugetul reprezintă documentul/actul în care sunt prevăzute și aprobate pe o perioadă determinată de
timp, de regulă anual, veniturile și cheltuielile, sau după caz, doar cheltuielile probabile ale unei
instituții publice. Veniturile reprezintă o previziune a resurselor ce pot fi atrase, în funcție de sursa lor de
proveniență, iar cheltuielile reprezintă o previziune a modului de utilizare a veniturilor în funcție de
destinație. Pentru instituțiile publice, bugetul are caracter obligatoriu pentru exercițiul bugetar la care se
referă și susține gestionarea resurselor financiare publice.
Sistemul bugetar reprezintă ansamblul tipurilor de bugete specifice, corelate între ele, elaborate
de către un stat.

1.2 Structura sistemului bugetar

În România, sistemul bugetar cuprinde o serie de bugete ce definesc finanțele publice,

reglementate de Legea 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare și
finanțele publice locale, reglementate de Legea 273/2006 privind finanțele publice locale, cu
modificările și completările ulterioare.
Sistemul bugetar cuprinde:
- Bugetul de stat;
- Bugetele locale (ex: comune, municipii, orașe, sectoare, județe);
- Bugetul asigurărilor sociale de stat;
- Bugetele fondurilor speciale;
4
Contabilitate publică- Suport curs Lect. Univ. Dr. Tănase Gabriela Lidia

- Bugetul trezorerie statului;

- Bugetele instituțiilor publice autonome;
- Bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat;
- Bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale;
- Bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii;
- Bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat și ale căror
rambursare, dobânzi și alte costuri se asigură din fonduri publice;
- Bugetul fondurilor externe nerambursabile.
Toate aceste bugete alcătuiesc, după eliminarea transferurilor interbugetare, bugetul general
consolidat, ce cuprinde veniturile și cheltuielile publice anuale și reflectă starea de echilibru bugetar.
Bugetul pe care o instituție publică îl primește are, așa cum am menționat anterior, caracter
obligatoriu, iar instituția publică va urmări executarea bugetului. Execuția bugetară vizează încasarea
veniturilor și plata cheltuielior bugetare, iar rezultatul poate fi excedent sau deficit bugetar.

1.3. Principiile și regulile aferente sistemului bugetar

Întocmirea bugetelor aferente sistemului bugetar se realizează în conformitate cu respectarea

unor principii și reguli bugetare, prevăzute atât de către Legea 500/2002 privind finanțele publice, cât și
de către Legea 273/2006 privind finanțele publice locale.
În conformitate cu Legea 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările
ulterioare, există 6 principii bugetare:
1. Principiul universalității
Acest principu prevede că, la înscrierea în buget, veniturile și cheltuielile se înclud în totalitatea
acestora și în valori brute, fiind interzisă alocarea veniturilor bugetare pentru o cheltuială specifică, cu
excepția donațiilor și sponsorizărilor cu destinații distincte.
2. Principiul publicității
Acest principiu prevede asigurarea transparenței sistemului bugetar prin dezbaterea publică a
proiectelor de buget și a conturilor generale anuale de execuție a bugetelor în vederea aprobării acestora,
prin publicarea în Monitorul Oficial a actelor normative ce reglementează aprobarea bugetelor și
conturilor anuale de execuție a acestora și prin utilizarea mijloacelor de informare în masă în vederea
diseminării informațiilor referitoare la conținutul bugetelor.
3. Principiul unității
Acest principiu are în vedere gestionarea și utilizarea eficientă a fondurilor publice prin
înscrierea veniturilor și cheltuielilor aferente bugetelor într-un singur document centralizator.

5
Contabilitate publică- Suport curs Lect. Univ. Dr. Tănase Gabriela Lidia

4. Principiul anualității
Acest principiu stipulează că toate veniturile și cheltuielile înscrise în buget vor fi aferente unui
exercițiu bugetar cu o durată de un an, iar toate încasările și plățile realizate în cursul anului bugetar, în
conformitate cu bugetul prestabilit, vor face parte din execuția bugetului respectiv.
5. Principiul specializării bugetare
În conformitate cu acest principiu, veniturile înscrise și aprobate prin buget se prezintă pe surse
de proveniență, iar cheltuielile înscrise și aprobate prin buget se prezintă pe categorii, în funcție de
natura economică a acestora și destinație, conform clasificației bugetare.
6. Principiul unității monetare
În conformitate cu acest principiu, orice operație bugetară se va prezenta în moneda națională.

În conformitate cu Legea 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și

completările ulterioare, există 11 principii bugetare, dintre care unele comune cu cele menționate
anterior și anume:
1. Principiul universalității
2. Principiul transparenței și publicității
Acest principiu prevede asigurarea transparenței sistemului bugetar prin publicarea în presa
locală, pe pagina de internet a instituției publice sau prin afișarea la sediul administrației publice locale a
bugetului și contului de execuție a acestuia, prin dezbaterea publică a proiectului de buget local și
prezentarea contului execuției bugetului local în ședință publică.
3. Principiul unității
4. Principiul unității monetare
5. Principiul anualității
6. Principiul specializării bugetare
7. Principiul echilibrului
Acest principiu are în vedere asigurarea acoperirii integrale a cheltuielilor bugetare din veniturile
înscrise în buget, inclusiv din excedentul anilor anteriori.
8. Principiul solidarității
În conformitate cu acest principiu, din fondul de rezervă bugetară constituit conform bugetului
local, consiliile locale, județene sau Consiliul General al Municipiului București pot realiza ajutorarea
unităților administrativ-teritoriale (la cererea primarilor sau din proprie inițiativă dacă este cazul),
respectiv a persoanelor fizice aflate în situație de dificultate extremă.
9. Principiul autonomiei locale financiare
În conformitate cu acest principiu, orice unitate administrativ –teritorială are dreptul la suficiente
resurse financiare necesare pentru exercitarea atribuțiilor specifice, iar autoritățile administrației publice
locale pot stabili nivelul taxelor și impozitelor locale, cu respectarea legiilor în vigoare. Mai mult decât
6
Contabilitate publică- Suport curs Lect. Univ. Dr. Tănase Gabriela Lidia

atât, trebuie să se țină cont de faptul că echilibrarea bugetelor locale nu trebuie să afecteze aplicarea
politicilor bugetare locale, iar sumele cu destinație specială se vor utiliza în conformitate cu prevederile
legale.
10. Principiul proporționalității
Conform acestui principiu resursele financiare primite de către unitățile administrativ-teritoriale
trebuie să fie proporționale cu responsabilitățile legale ale administrației locale.
11. Principiul consultării
Conform acestui principiu, în alocarea resurselor de la bugetul de stat către bugetele locale,
autoritățile administrației publice locale vor fi consultate.

1.4. Etapele procesului bugetar

Procedura bugetară aferentă elaborării bugetelor prevede parcurgerea a patru etape specifice:
1. Elaborarea proiectului de buget;
2. Aprobarea proiectului de buget;
3. Execuția bugetului;
4. Închiderea execuției bugetare.
Fiecare din cele patru etape prezintă anumite caracteristici.
Elaborarea proiectului de buget este inițiată de către Guvern, prin intermediul Ministerului
Finanțelor Publice. În această etapă se vor întocmi proiectele aferente legilor bugetare anuale (legea
bugetului de stat și legea bugetului asigurărilor sociale de stat) și ale bugetelor. Legile bugetare anuale
vor include veniturile și cheltuielile bugetare aferente exercițiului bugetar, alături de reglementări
specifice. Veniturile vor fi structurate pe capitole și subcapitole, iar cheltuielile pe părți, capitole,
subcapitole, titluri, articole și aliniate (după caz), în conformitate cu clasificația bugetară.
Legea bugetului de stat va autoriza veniturile și cheltuielile pentru bugetul de stat, bugetul
fondului național de asigurări sociale de sănătate, bugetul creditelor externe, bugetul fondurilor externe
nerambursabile și bugetul activităților finanțate integral din venituri proprii. Bugetul de stat va include
Fondul de rezervă bugetară și Fondul de intervenție din care Guvernul va putea finanța în cursul
exercițiului bugetar cheltuieli neprevăzute sau urgente.
Legea bugetului asigurărilor sociale de stat va autoriza veniturile și cheltuielile pentru bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele instituțiilor publice finanțate parțial din venituri proprii.
În stabilirea veniturilor și cheltuielilor aferente bugetelor, vor fi avute în vedere elemente
precum: politicile bugetare, politicile fiscale aferente perioadei bugetate, prognoze ale indicatorilor
macroeconomici, prognoze ale indicatorilor sociali, prevederile memorandumurilor de finanțare,
prevederile acordurilor internaționale, prevederile înțelegerilor semnate cu instituții financiare
internaționale, politicile și strategiile locale, prioritățile bugetare stabilite, informațiile provenite de la
7
Contabilitate publică- Suport curs Lect. Univ. Dr. Tănase Gabriela Lidia

ordonatorii principali de credite ce vizează propunerile de cheltuieli, programe de finanțare, prioritățile

și necesitățile aferente anului bugetar.
Ministerul Finanțelor Publice va transmite ordonatorilor principali de credite o scrisoare cadru cu
referire la contextul macroeconomic, metodologiile de elaborare și limitele de cheltuieli aprobate de
Guvern ce va sta la baza întocmirii proiectelor de buget. Propunerile pentru proiectul de buget, anexele
și documentele aferente fundamentării acestora vor fi depuse la Ministerul Finanțelor Publice care va
purta discuții cu ordonatori principali de credite asupra acestora. La definitivarea proiectelor de buget,
Ministerul Finanțelor Publice întocmește proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor pe care le
depune apoi la Guvern, de unde vor fi supuse ulterior spre aprobare Parlamentului.

Fig. 1.1. Elaborarea proiectului de buget

Transmitere informații
Context economic Ministerul Aprobare limite cheltuieli,etc.
Guvern
Transmitere informații Finanțelor Publice
Ordonatori principali Transmite proiecte bugetare
Transmitere informații proiect buget

spre aprobare
Discuții privind proiectele de buget elaborare de OP spre aprobare

Parlament

Aprobarea proiectului de buget are în vedere aprobarea de către Parlament a bugetelor și

publicarea Legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României. Tot în cadrul acestei etape,
ordonatorii principali de credite vor definitiva proiectele bugetelor locale sub coordonarea direcțiilor
generale ale finanțelor publice județene, direcției generale a finanțelor publice a Municipiului București,
consiliilor județene și consiliului general al Municipiului București, proiecte ce vor fi supuse aprobării
autorităților deliberative și ulterior transmise către Ministerul Finanțelor Publice de către direcțiile
generale ale finanțelor publice.

Fig. 1.2. Aprobarea proiectului de buget

Publicarea Legii Bugetului

Ministerul Finanțelor Guvern Bugete spre aprobare Parlament Monitorul Oficial

Transmitere proiecte bugete locale aprobate

Direcții Generale Finanțe Publice Consilii

Elaborare proiecte bugete locale

Ordonatori principali

8
Contabilitate publică- Suport curs Lect. Univ. Dr. Tănase Gabriela Lidia

Execuția bugetului reprezintă etapa în care veniturile înscrise în buget vor fi încasate, iar
cheltuielile bugetare vor fi și ele efectuate în conformitate cu principiile prevăzute de către legea
finanțelor publice și legea finanțelor publice locale.

La Închiderea execuției bugetare, ordonatorii principali întocmesc la nivel local conturile anuale
de execuție a bugetelor, ce vor fi supuse aprobării autorităților deliberative și depuse centralizat de către
direcțiile generale ale finanțelor publice după verificare la Ministerul Finanțelor Publice. Ministerul
Finanțelor Publice elaborează contul anual de execuție a bugetului de stat, contul anual de execuție a
bugetului asigurărilor sociale de stat, contul anual de execuție a bugetelor fondurilor speciale și bugetele
ordonatorilor principali de credite, ce vor fi transmise către Guvern și apoi spre adoptare de către
Parlament. Conturile generale de execuție a bugetelor se aprobă prin lege după ce sunt în prealabil
verificate de către Curtea de Conturi.
Un cont anual de execuție bugetară va cuprinde în general:
 La venituri: prevederi bugetare inițiale, prevederi bugetare definitive, încasări realizate;
 La cheltuieli: credite bugetare inițiale, credite bugetare definitive, plăți efectuate.

Fig. 1.3. Închiderea execuției bugetare

Ordonatori principali
C Conturi anuale de execuție bugetară Direcții Generale Conturi anuale de execuție bugetară Ministerul Finanțelor
Finanțe Publice Publice

Aprobare legea
Execuție bugetare
Curtea de Conturi Parlament Guvern

9
Contabilitate publică- Suport curs Lect. Univ. Dr. Tănase Gabriela Lidia

2. Introducere în terminologia specifică contabilității sectorului public

Contabilizarea tranzacțiilor realizate de către entitățile din sectorul public presupune cunoașterea
în prealabil a unor noțiuni specifice, ce vor fi utilizate pe parcurs. Printre aceste noțiuni se numără:
1.Ordonatori de credite
Ordonatorii de credite sunt conducătorii instituțiilor publice ce au personalitate juridică. Ei sunt
cei care primesc finanțare și care dispun asupra folosirii creditelor bugetare. Ordonatorii de credite se
împart, în funcție de rolul îndeplinit în procesul de finanțare bugetară, în ordonatori principali, secundari
și terțiari.
2. Ordonatori principali de credite
Ordonatorii principali de credite sunt conducătorii instituțiilor publice care primesc finanțare,
conform bugetului aprobat, pentru cheltuieli proprii și pentru instituțiile publice din subordinea lor.
Aceștia repartizează creditele bugetare aprobate către unitățile inferioare ierarhic. Exemple de
ordonatori de credite principali: miniștrii, conducătorii administrației publice centrale, președinții
consiliilor județene, primarul general al municipiului București, primarii unităților administrativ
teritoriale, Ministerul Educației, Ministerul Transportului, Ministerul Economiei, Ministerul Finanțelor
Publice, Ministerul Afacerilor, Ministerul Justiției, Curtea Constituțională, Serviciul Român de
Informații, Academia Română, etc.
3. Ordonatori secundari de credite
Ordonatorii secundari de credite sunt conducătorii instituțiilor publice din subordinea
ordonatorilor principali, care primesc credite bugetare, conform bugetului aprobat, pentru cheltuieli
proprii și pentru instituțiile publice din subordinea lor. Aceștia repartizează creditele bugetare aprobate
către unitățile inferioare ierarhic. Ei se află în subordinea ordonatorului principal și au cel puțin o
instituție publică în subordine. Exemple de ordonatori de credite secundari: Inspectoratele școlare.
4. Ordonatori terțiari de credite
Ordonatorii terțiari de credite sunt conducătorii instituțiilor publice care primesc finanțare,
conform bugetului aprobat, pentru cheltuieli proprii, fără a avea instituțiile publice în subordinea lor.
Exemple de ordonatori de credite terțiari: școli, universități, etc.

Figura 2.1. Exemplu ordonatori de credite

Ordonator principal de credite Ordonator secundar de credite Ordonator terțiar de credite

Ministerul Educației Inspectoratul școlar Școala generală nr. ...

10
Contabilitate publică- Suport curs Lect. Univ. Dr. Tănase Gabriela Lidia

5. Credite bugetare
Un credit bugetar reprezintă o sumă maximă prevăzută în buget pentru o anumită cheltuială.
Pentru primirea sumelor solicitate și aprobate prin buget, instituțiile publice întocmesc o cerere de
credite bugetare pentru nevoi proprii și, după caz, pentru instituțiile din subordine.
6. Clasificație bugetară
Clasificația bugetară este un instrument de clasificare a veniturilor după natură și proveniență și a
cheltuielilor după natură și destinație, care să permită centralizarea și gestionarea realizării veniturilor și
efectuării cheltuielilor. Clasificația bugetară stă la baza contabilității bugetare și este utilizată atât în
etapa întocmirii bugetelor, cât și în etapa de execuție a acestora. Trei criterii de clasificare stau la baza
clasificație bugetare ce este elaborată de Ministerul Finanțelor Publice și anume: criteriul administrativ
(conform căruia veniturile și cheltuielile sunt grupate în funcție de instituții), criteriul economic (ce
grupează veniturile și cheltuielile în funcție de natura operației în curente/ordinare și de
capital/extraordinare) și criteriul funcțional (ce permite gruparea cheltuielilor în funcție de sarcini și
obiective).
7. Clasificație funcțională
Conform clasificației funcționale, cheltuielile pot fi separate pe domenii de activitate ale statului
precum apărare, ordine publică, învățământ, sănătate, cultură, etc. (în funcție de buget).
Exemple: 51.01.01.03 Autorități executive (finanțate integral din bugetul de stat)
66.01.06.01 Spitale generale (finanțate integral din bugetul de stat)
66.10.06.01 Spitale generale (finanțate din venituri proprii și subvenții)
65.01.06.01 Învățământ universitar (finanțate integral din bugetul de stat)
65.10.06.01 Învățământ universitar (finanțate din venituri proprii și subvenții)
65.02.04.02 Învățământ secundar superior (finanțate integral din bugetul local)
67.10.03.03 Muzee (finanțate din venituri proprii și subvenții la nivel local)
8. Clasificație economică
Conform clasificației economice, cheltuielile sunt împărțite în funcție de natura lor în cheltuieli
curente (care se efectuează în mod obișnuit, constant) și de capital (ce apar în mod extraordinar,
excepțional). Exemple: 10.01.01 Salarii de bază
20.01.01 Furnituri de birou
20.01.02 Materiale pentru curățenie
20.01.04 Apă, canal și salubritate
20.01.06 Piese de schimb
20.03.01 Hrană pentru oameni
20.04.01 Medicamente
71.01.01 Construcții
71.01.02 Mașini, echipamente și mijloace de transport
11
Contabilitate publică- Suport curs Lect. Univ. Dr. Tănase Gabriela Lidia

9. Venituri și cheltuieli curente

Veniturile și cheltuielile curente sunt cele ordinare, care apar cu regularitate, în mod constant, în
activitatea desfășurată de către instituțiile publice. Exemplu de venituri curente: impozite directe,
impozite indirecte, taxe, amenzi, etc. Exemplu de cheltuieli curente: cheltuieli de personal, cheltuieli
materiale, cheltuieli cu servicii, etc.
10. Venituri și cheltuieli de capital
Veniturile și cheltuielile de capital sunt cele extraordinare, care apar în cazuri excepționale.
Exemplu de venituri de capital: veniturile din valorificarea bunurilor statului, venituri din participații.
Exemplu de cheltuieli de capital: cheltuieli cu investiții, etc.
11. Recunoașterea și plata cheltuielilor
În contabilitatea instituțiilor publice, recunoașterea, respectiv plata cheltuielilor, trebuie să
respecte o serie de patru etape: angajarea cheltuielilor, lichidarea cheltuielilor, ordonanțarea cheltuielilor
și plata cheltuielilor, în conformitate cu Ordinul 1.792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi
organizarea, evidența şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, cu modificările și completările
ulterioare.
Angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor reprezintă un atribut al ordonatorilor de
credite. Cu toate acestea, angajarea și ordonanțarea cheltuielilor nu pot fi realizate fără viza prealabilă a
controlului financiar preventiv. Plata revine în sarcina conducătorului compartimentului financiar
contabil din instituția publică, fiind astfel definită o separare clară a atribuțiilor.
Angajarea unei cheltuieli reprezintă etapa în care se asigură existența unui act din care să rezulte
o obligație de plată care să afecteze fondurile publice. Pot exista angajamente legale, semnate de către
ordonatorul de credite, sau angajamente bugetare, prin care o autoritate competentă afectează fonduri
publice pe anumite destinații în limita creditelor bugetar aprobate. Ex: contract de achiziție publică,
comandă, contract de muncă, acord de împrumut, etc.
Lichidarea unei cheltuieli reprezintă etapa în care se verifică existența angajamentelor, realitatea
sumelor datorate și condițiile de exigibilitate pe baza documentelor justificative aferente operațiunilor
realizate. Ex: ștat de plată, factura de bunuri, factura de prestări servicii, etc. Facturile verificate vor fi
semnate și marcate cu mențiunea ”Bun de plată”.
Ordonanțarea unei cheltuieli este etapa în care se verifică sau se confirmă existența bunurilor
sau prestarea serviciilor, care să permită justificarea plății. Ordonatorul de credite realizează
ordonanțarea de plată pe care o înaintează conducătorului departamentului financiar contabil, împreună
cu documentele justificative originale, pentru ca acesta să poată realiza plata.
Plata cheltuielilor reprezintă etapa în care conducătorul departamentului financiar contabil
realizează plata cheltuielilor în limita creditelor bugetare neutilizate prin intermediul unităților de
trezorerie la care au deschise conturile sau bănci, după caz.
12
Contabilitate publică- Suport curs Lect. Univ. Dr. Tănase Gabriela Lidia

Exemple privind angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor:

Figura 2.2. Angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor

Cheltuielile cu salariile Cheltuielile cu energia

Angajarea cheltuielii Angajarea cheltuielii

Angajament legal: Contractul de muncă Angajament legal: Contractul de energie
Angajament bugetar: suma din ștatul de funcții Angajament bugetar: suma de plată

Lichidarea cheltuielii Lichidarea cheltuielii

Verificarea Contractul de muncă Verificarea Contractul de energie
Verificarea ștatelor Verificarea facturii
Verificarea fișelor de pontaj Verificarea exigibilității
Verificarea exigibilității Mențiunea ”Bun de plată”

Ordonanțarea cheltuielii Ordonanțarea cheltuielii

Verificare muncă prestată Verificare livrare energie
Ordonanțarea de plată Ordonanțarea de plată

Plata cheltuielii Plata cheltuielii

Ordin plată Ordin plată

12. Domeniul public și privat al statului

Domeniul public cuprinde bunurile de interes sau uz public aferente statului sau unităților
administrativ-teritoriale. Exemple: bogății ale subsolului, spațiul aerian, marea teritorială, plaja,
zăcăminte naturale, obiectele de artă și cultură, etc. Bunurile din domeniul public nu pot fi înstrăinate,
ci doar date în administrare sau închiriere (sunt inalienabile), nu pot fi executate silit și nu pot constitui
garanții, neputând fi urmărite de către creditori (sunt insesizabile) și nu pot fi dobândite de către alte
persoane (imprescriptibile). Bunurile care nu sunt incluse în domeniul public, dar se află în proprietatea
statului sau a unităților administrativ-teritoriale, se includ în domeniul privat.

13
Contabilitate publică- Suport curs Lect. Univ. Dr. Tănase Gabriela Lidia

3. Rolul contabilității în instituțiile publice

3.1. Contabilitatea în instituțiile publice și utilizatorii informațiilor contabile

Instituțiile publice au obligația de a ține evidența operațiilor realizate, prin intermediul

contabilității financiare și, după caz, prin intermediul contabilității de gestiune, în conformitate cu
Legea Contabilității 82/1991 cu modificările și completările ulterioare.
Contabilitatea în cadrul instituțiilor publice se va ține în limba română și în moneda națională.
Dacă instituția publică realizează și operațiuni în valută, contabilitatea acestora se va realiza atât în
moneda națională, cât și în valută, fiind luat în considerare cursul BNR de la data tranzacției sau, dacă
este vorba de fonduri nerambursabile primite de la Uniunea Europeană, cursul INFO-euro comunicat de
Banca Centrală Europeană.
Responsabilitatea organizării și conducerii contabilității în cadrul instituțiilor publice îi revine
ordonatorului de credite sau persoanei însărcinate cu gestionarea activității. De regulă, în instituțiile
publice există departamente sau compartimente distincte, conduse de către directorul economic,
contabilul șef, sau altă persoană împuternicită care se ocupă de organizarea și conducerea contabilității.
Instituțile publice au însă și posibilitatea de a apela la societăți de expertiză contabilă sau chiar persoane
fizice autorizate care să realizeze prestarea serviciilor contabile.
Contabilitatea instituțiilor publice permite înregistrarea cronologică și sistematică a tranzacțiilor
realizate, permitând cunoașterea, evaluarea și gestiunea elementelor de activ, capitaluri, datorii, venituri
și cheltuieli. Contabilitatea instituțiilor publice oferă utilizatorilor interni și externi, informații referitoare
la poziția financiară, performanța financiară și fluxul de trezorerie, în scopul adoptării deciziilor. De
aceea, contabilitatea instituțiilor publice trebuie să ofere o imagine fidelă asupra elementelor contabile.
Printre utilizatorii informațiilor contabile oferite de către contabilitatea instituțiilor publice se
numără: ordonatorii de credite, cei care răspund de organizarea și conducerea instituțiilor publice,
creditorii, furnizorii, clienții, debitorii, salariații, organismele financiare internaționale, Guvernul,
Parlamentul, contribuabilii, mass-media, publicul larg, etc.

3.2. Caracteristicile informațiilor contabile oferite de către instituțiile publice

Informațiile pe care contabilitatea publică le oferă utilizatorilor trebuie să fie utilizate de către
aceștia în adoptarea deciziilor. Pentru îndeplinirea acestui scop, informațiile oferite de către
contabilitatea instituțiilor publice trebuie să respecte anumite caracteristici calitative. Astfel,
informațiile din situațiile financiare trebuie să fie relevante pentru nevoile decizionale ale utiliatorilor și
trebuie să fie credibile (să prezinte fidel poziția și performanța financiară a instituției publice, să fie
neutre, prudente și complete sub toate aspectele semnificative).
14
Contabilitate publică- Suport curs Lect. Univ. Dr. Tănase Gabriela Lidia

3.3. Reglementări contabile specifice instituțiilor publice

Contabilitatea în cadrul instituțiilor publice se realizează în conformitate cu cerințele și

prevederile Legii Contabilității 82/1991, cu modificările și completările ulterioare, însă forma de
organizare a contabilității publice a fost dezvoltată începând din anul 2005, ca și condiție obligatorie a
intrării României în Uniunea Europeană.
Astfel, începând din 2006 s-a trecut la contabilitatea de angajamente, reglementată prin OMFP
1.917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității
instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, cu
modificările și completările ulterioare. Acest ordin al Ministerului Finanțelor Publice prezintă și planul
de conturi utilizat pentru înregistrarea tranzacțiilor în contabilitatea instituțiilor publice.
La fel de importante în realizarea contabilității în cadrul instituțiilor publice sunt și Ordinul
1.954/2005 pentru aprobarea Clasificaţiei indicatorilor privind finanţele publice, cu modificările și
completările ulterioare și Ordinul 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi
efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, cu modificările
și completările ulterioare. Ordinul 1.954/2005 este util pentru identificarea clasificației economice și
funcționale, iar ordinul Ordinul 2.861/2009 este important pentru realizarea activității de inventar, ce
precede întocmirea situațiilor financiare.
Este important de menționat faptul că, deși la nivel internațional există Standardele Intrnaționale
de Contabilitate pentru Sectorul Public (International Public Sector Accounting Standards- IPSAS), în
România, reglementările contabile din sectorul public nu se aliniază decât parțial la reglementările
internaționale. Prin OMFP 1.917/2005 s-a avut în vedere o armonizare a reglementărilor naționale cu
IPSAS și Directivele Europene.

3.4. Contabilitatea generală și contabilitatea veniturilor și cheltuielilor bugetare

Instituțiile publice vor ține evidența activității desfășurate prin realizarea contabilității generale,
ce permite evaluarea situației financiare și patrimoniale, prin determinarea excedentului sau deficitiului
patrimonial. În realizarea contabilității, instituțiile publice vor întocmi trimestrial și anual un set de
situații financiare ce cuprinde:
 Bilanțul- un document contabil de sinteză ce include prezentarea elementelor de activ, datorii
și capitaluri pe care instituția publică le are la un moment dat;
 Contul de rezultat patrimonial – un document contabil ce prezintă veniturile și cheltuielile
pe care instituția publică le-a înregistrat pe o perioadă de timp, indiferent dacă acestea au fost
încasate sau plătite și permite determinarea rezultatului patrimonial (excedent sau deficit
patrimonial);
15
Contabilitate publică- Suport curs Lect. Univ. Dr. Tănase Gabriela Lidia

 Situația fluxurilor de trezorerie – un document contabil ce prezintă mișcările de trezorerie,

respectiv încasările și plățile realizate de către instituția publică;
 Situația modificărilor în structura capitalurilor - un document contabil ce prezintă
informații referitoare la structura capitalurilor proprii, la modificările generate de schimbarea
politicilor contabile, reevaluări, corecții de erori, etc., indicând creșterile și diminuările
elementelor de capital;
 Anexele la situațiile financiare – includ politicile contabile ale instituțiilor publice în
conformitate cu care au fost întocmite situațiile financiare, precum și notele explicative, ce oferă
informații suplimentare cu privire la datele incluse în situațiile financiare.
Luând în considerare faptul că instituțiile publice primesc spre execuție un buget, acestea vor
avea obligația contabilizării veniturilor și cheltuielilor bugetare. Aceasta reflectă încasarea veniturilor și
plata cheltuielilor aferente exercițiului bugetar. Instituția publică va întocmi în acest sens:
 Contul de execuție bugetară - ce va include toate operațiile financiare din timpul exercițiului
bugetar cu privire la veniturile încasate și plățile efectuate, pe structura în care a fost aprobat
bugetul și care va permite determinarea rezultatului execuție bugetare (excedent sau deficit
bugetar).
Instituțiile publice trebuie să realizeze de asemenea contabilitatea trezorerie statului și
contabilitatea destinată analizării costurilor programelor aprobate.

3.5. Principii contabile

Situațiile financiare întocmite de către instituțiile publice se realizează în concordanță cu

principiile contabile generale (în conformitate cu OMFP 1.917/2005 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi
pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, cu modificările și completările
ulterioare):
1. Principiul continuității activității
În conformitate cu acest principiu, instituția publică își va continua în mod normal activitatea,
fără a-și reduce în mod semnificativ activitatea sau a intra în stare de desființare. Orice elemente care
afectează continuitatea activității, vor fi prezentate de către instituția publică în cadrul notelor
explicative.
2. Principiul permanenței metodelor
Acest principiu prevede faptul că metodele de evaluare utilizate de către entitățile publice vor
trebui aplicate în mod consecvent, de la un exercițiu la altul.

16
Contabilitate publică- Suport curs Lect. Univ. Dr. Tănase Gabriela Lidia

3. Principiul prudenței
Acest principiu specifică faptul că evaluarea în contabilitatea instituțiilor publice trebuie realizată
pe o bază prudentă. Astfel, în conformitate cu acest principiu, trebuie să se țină cont de toate
angajamentele care apar între data bilanțului și data depunerii acestuia și orice depreciere trebuie luată în
considerare.
4. Principiul contabilității pe bază de angajamente
În conformitate cu acest principiu, efectele tranzacțiilor și evenimentelor vor fi recunoscute
atunci când acestea se produc și nu pe măsură ce va avea loc încasarea sau plata acestora. Mai mult
decât atât, toate evenimentele sunt înregistrate în contabilitate și incluse în situațiile financiare ale
perioadelor de raportare la care se referă. Acest principiu se bazează pe independența exercițiilor
conform căruia toate veniturile și cheltuielile se raportează la exercițiul la care se referă îndiferent de
data încasării sau data plății acestor elemente.
5. Principiul evaluării separate a elementelor de activ și datorii
Acest principiu prevede faptul că elemenele componente ale activelor, respectiv datoriilor
instituțiilor publice vor fi evaluate separat.
6. Principiul intangibilității
Principiul intangibilității specifică faptul că bilanțul de deschidere al unui exercițiu financiar va
corespunde cu bilanțul de închidere al exercițiului financiar precedent.
7. Principiul necompensării
Acest principiu interzice compensările între elementele de active și datorii, respectiv între
elementele de venituri și cheltuieli. Excepțiile de la această regulă se referă la compensările între active
și datorii permise de reglementările legale, însă doar după înregistrarea la valoare integrală a veniturilor
și cheltuielilor.
8. Principiul compatibilității informațiilor
În conformitate cu acest principiu, informațiile prezentate de către contabilitatea instituțiilor
publice trebuie să fie comparabile în timp.
9. Principiul materialității (pragului de semnificație)
În conformitate cu acest principiu, elementele ce au valori semnificative, trebuie să fie prezentate
distinct în cadrul situațiilor financiare. Elementele cu valori nesemnificative, care au aceeași natură sau
funcții similare, vor fi prezentate global. Un element este considerat semnificativ dacă omiterea sa ar
influența decizia utilizatoriilor situațiilor financiare.
10. Principiul prevalenței economicului ausupra juridicului (realității asupra aparenței)
Informațiile incluse în situațiile financiare ale instituției publice rebuie să fie credibile și să
respecte realitatea economică a tranzacțiilor, nu doar forma juridică a acestora.

17
Contabilitate publică- Suport curs Lect. Univ. Dr. Tănase Gabriela Lidia

3.6. Planul de conturi și utilizarea conturilor în contabilitate

Clasele de conturi generale utilizate pentru reflectarea activelor, datoriilor, capitalurilor,

veniturilor și cheltuielilor în contabilitatea instituțiilor publice se prezintă, conform OMFP 1.917/2005
pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor
publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, cu
modificările și completările ulterioare, astfel:
Clasa 1- Conturi de capitaluri
Clasa 2- Conturi de active fixe
Clasa 3- Conturi de stocuri și producție în curs de execuție
Clasa 4- Conturi de terți
Clasa 5- Conturi la trezorerii și instituții de credit
Clasa 6- Conturi de cheltuieli
Clasa 7- Conturi de venituri și finanțări
Clasa 8- Conturi speciale

Utilizarea conturilor pentru înregistrarea în contabilitate îmbracă următoarea formă:

Simbol cont. Cod sector. Sursă de finanțare. Clasificație funcțională. Clasificație economică

Atenție!
Clasele de conturi 1, 2, 3 și elementele care nu implică plată de la buget nu au clasificații.

Codul sectorului indică bugetul din care instituția publică primește finanțarea și se prezintă
astfel:
01- Buget de stat
02- Buget local
03- Bugetul asigurărilor sociale de stat
04- Bugetul fondului de șomaj
05- Bugetul fondului de sănătate

Sursa de finanțare reflectă modul în care este finanțată instituția publică, și se prezintă astfel:
A- Integral de la buget
B- Credite externe
C- Credite interne
D- Fonduri externe nerambursabile
E- Activități finanțate integral din venituri proprii

18
Contabilitate publică- Suport curs Lect. Univ. Dr. Tănase Gabriela Lidia

F- Integral din venituri proprii

G- Venituri proprii și subvenții
H- Buget aferent activității din privatizare
I- Bugetul fondului de mediu
J- Bugetul trezorerie statului
K- Reclasificate
L- Fondul de risc

Clasificația funcțională separă cheltuielile pe domenii de activitate, iar clasificația economică

împarte cheltuielile în funcție de natura lor. Clasificațiile utilizate pentru înregistrarea tranzacțiilor în
contabilitatea instituțiilor publice se regăsesc în Ordinul 1.954/2005 pentru aprobarea Clasificaţiei
indicatorilor privind finanţele publice, cu modificările și completările ulterioare.

3.7 Exemple practice privind înregistrarea în contabilitate

Exemplul 3.1. O instituție de învățământ superior, finanțată integral de la bugetul de stat (01.A,
clasificație funcțională 65.01.06.01 Învățământ universitar) achiziționează rechizite de birou de la
furnizor, în valoare de 1.200 lei.

Exemplul 3.2. O instituție din învățământul secundar superior, finanțată integral din bugetul
local (02. A, clasificație funcțională 65.02.04.02 Învățământ secundar superior) înregistrează cheltuieli
cu apa în sumă de 2.100 lei.

Exemplul 3.3. Un spital general, finanțat integral din venituri proprii și subvenții de la bugetul
de stat (01.G, clasificație funcțională 66.10.06.01 Spitale generale) înregistrează un consum de
medicamente în sumă de 5.000 lei.

Exemplul 3.4. Un muzeu local, finanțat integral din venituri proprii și subvenții de la bugetele
locale (02.G, clasificație funcțională 67.10.03.03 Muzee) înregistrează achiziția unei imprimante
perfomante în sumă de 3.500 lei.

19