Contabilitatea şi fiscalitatea privind veniturile factorului uman angajat în întreprinderi

Unitate de învățare Nr. 5

CONTABILITATEA ŞI FISCALITATEA PRIVIND

VENITURILE FACTORULUI UMAN ANGAJAT ÎN
ÎNTREPRINDERI

Cuprins Pagina

Obiectivele Unității de învățare Nr. 5............................................................................. 30

Lucrare de verificare Unitate de învățare Nr. 5............................................................... 35
Răspunsuri și comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 35
Bibliografie Unitate de învățare Nr. 5............................................................................. 35

29
Contabilitate și gestiune fiscală
 Contabilitatea şi fiscalitatea privind veniturile factorului uman angajat în întreprinderi

OBIECTIVELE Unității de învățare Nr. 5

Principalele obiective ale Unității de învățare Nr. 5 sunt:

• Contabilitatea şi fiscalitatea remunerării personalului

Contabilitatea Contabilitatea şi fiscalitatea remunerării personalului

şi fiscalitatea Impozite, taxe și contribuții privind remunerarea salariaților
remunerării
personalului Sistemul de salarizare este un ansamblu de reguli și norme prin care se
asigură legătura între munca prestată și salariul primit. În orice societate
comercială, elementul de bază al sistemului de salarizare îl constituie
salariul de bază (brut) sau salariul de încadrare.
Din punct de vedere fiscal sunt considerate venituri din salarii toate
veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică (salariat) ce
desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui
statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se refer ă, de
denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv
indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.
Salariul brut realizat (efectiv) este format din salariul tarifar, sporul de
vechime, alte sporuri, primele acordate, avantaje în natură, orele
suplimentare etc.
Remunerarea factorului forță de muncă generează o paletă largă de obligații
fiscale: asigurări sociale, asigurări de sănătate, impozite pe veniturile din
salarii și fonduri speciale etc. Toate impozitele, contribuțiile și fondurile
speciale cu privire la forța de muncă au ca bază de calcul salariul brut realizat
sau salariul tarifar.
Salariile brute și contribuțiile plătite pentru protecția şi asigurările sociale
ale salariaților reprezintă cheltuielile firmei cu forța de muncă și sunt
deductibile la calculul profitului.
Obligația de a înregistra contractele individuale de muncă la direcțiile de
muncă şi protecție socială a persoanelor fizice revine, societăților comerciale
şi celorlalte categorii de agenți economici cu capital privat sau mixt, asociații
cu caracter obştesc care funcționează potrivit legislației române.
În contabilitate, impozitele, taxele și contribuțiile sunt prezentate în Planul
de Conturi General, după destinația datoriei fiscale astfel: asigurări sociale,
protecție socială, și conturi asimilate, bugetul de stat, fonduri speciale şi
conturi asimilate, alte impozite și taxe locale.
Datorii sociale privind remunerarea factorului forță de muncă.
Anul 2018 a adus o reorganizare a contribuțiilor sociale obligatorii pe care
angajatorii trebuie să le achite pentru propriii salariați.

30
Contabilitate și gestiune fiscală
 Contabilitatea şi fiscalitatea privind veniturile factorului uman angajat în întreprinderi

1. Contribuții la asigurările sociale (CAS). Cotele de contribuții la

Contribuții la asigurările sociale de stat datorate de angajat și angajator sunt stabilite pe
asigurările trei niveluri în funcție de condițiile de munca ale personalului. Se utilizează
sociale următoarele categorii privind condițiile de muncă:
- condiții normale de muncă – cel mai redus nivel de nocivitate al
condițiilor de muncă și cel mai mic nivel al contribuției;
- condiții deosebite de muncă – nivelul următor de nocivitate al condițiilor
de muncă;
- condiții speciale de muncă – cel mai ridicat nivel de nocivitate al
condițiilor de munca;
În cazul condițiilor deosebite sau speciale de muncă firma va plăti o
contribuție mai mare la asigurările sociale de stat, iar angajatul va beneficia
de avantaje la pensionare. Un element al asigurărilor sociale este ajutorul de
deces. În fiecare an prin dispozițiile din Legea bugetului asigurărilor sociale
de stat se stabilește cuantumul acestuia. Ajutorul de deces este diferențiat
pentru:
- asigurat sau pensionar;
- un membru al familiei asiguratului sau pensionarului.
Cotele de CAS valabile din anul 2018 sunt următoarele:
Cotele de CAS
 25% - cotă datorată exclusiv de salariat;
 4% - cotă suplimentară datorată exclusiv de angajator, dacă este vorba de
condiții deosebite de muncă;
 8% - cotă suplimentară datorată exclusiv de angajator, dacă este vorba de
condiții speciale de muncă.
Codul fiscal: ”Baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale, în
cazul persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate
salariilor, o reprezintă câștigul brut realizat din salarii și venituri asimilate
salariilor, în țară și în alte state, cu respectarea prevederilor legislației
europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor
privind sistemele de securitate socială la care România este parte”
„Pentru persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt
asimilate acestora, baza lunară de calcul pentru contribuția de asigurări
sociale o reprezintă suma câștigurilor brute (...), realizate de persoanele
fizice care obțin venituri din salarii sau asimilate salariilor asupra cărora
se datorează contribuția, pentru activitatea desfășurată în condiții
deosebite, speciale sau în alte condiții de muncă”.
Declararea și plata CAS. Chiar dacă salariații datorează în exclusivitate
CAS, obligația de a declara, a calcula, a reține și a achita la stat contribuția
Declararea și la pensii rămâne în continuare la angajatori.
plata
În acest sens, prevederile Codului fiscal sunt cât se poate de
clare: „persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt
asimilate acestora au obligația de a calcula și de a reține la sursă

31
Contabilitate și gestiune fiscală
 Contabilitatea şi fiscalitatea privind veniturile factorului uman angajat în întreprinderi

contribuția de asigurări sociale datorată de către persoanele fizice care

obțin venituri din salarii sau asimilate salariilor”.
Declararea CAS se face lunar, până la data de 25 a lunii următoare celei
pentru care se plătesc veniturile, prin intermediul „Declarației privind
obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența
nominală a persoanelor asigurate”, termenul fiind și cel de plată efectivă a
contribuției.
Toate persoanele juridice sau alte persoane, după caz, sunt obligate să
depună declarația în format electronic.
În cazul salariaților part time sau cu plata în acord, CAS datorată se achită
în continuare la nivelul salariului minim brut în vigoare. Regula nu se aplică
dacă persoanele în cauză au mai multe contracte part time și câștigă lunar,
în total, cel puțin salariul minim brut.
Aceste cote se stabilesc în fiecare an prin legea bugetului asigurărilor sociale
de stat. Contribuția la asigurările sociale datorată de angajatori reprezintă o
cheltuială deductibilă fiscal la calculul profitului impozabil. Baza de calcul
este formată din salariul brut efectiv realizat.
Aceste contribuții se plătesc la Trezorerie, plata făcându-se prin ordine de
plată speciale. Termenul de plată pentru asigurări sociale îl reprezintă data
lichidării din luna precedentă dar, nu mai târziu de data de 25 inclusiv a lunii
următoare. Neplata la termen a contribuției atrage după sine penalizări.
Din punct de vedere contabil contribuția angajatorului la asigurările sociale
reprezintă o cheltuială deductibilă fiscal la calculul profitului impozabil şi
se suportă pe rentabilitatea societății comerciale care are personal angajat cu
contract individual de muncă.
2. Contribuția la asigurările sociale de sănătate (CASS). Unul din riscurile
inerente existentei umane este cel de îmbolnăvire. Împotriva acestui risc se
Contribuția la acționează prin instrumente publice, parte a sistemului fiscal. Conform
asigurările legislației fiscale în vigoare “Fondul național unic de asigurări sociale de
sociale de sănătate” se formează din:
sănătate
- contribuții ale persoanelor fizice și juridice;
- subvenții de la bugetul de stat;
- dobânzi, donații, sponsorizări, venituri obținute din exploatarea
patrimoniului CNAS și caselor de asigurări, precum și alte venituri, în
condițiile legii.
Aceasta este datorată lunar de către angajații cu contract individual de
muncă, venituri din activități desfăşurate de persoane fizice care exercită
profesii libere sau activități independente, persoane fizice care obțin venituri
din agricultură şi silvicultură, persoane juridice sau fizice la care își
desfăşoară activitatea asigurații, cetățeni nerezidenți care se asigură
facultativ.
Cota de contribuție pentru CASS este, începând din ianuarie 2018, una
unică:10%.

32
Contabilitate și gestiune fiscală
 Contabilitatea şi fiscalitatea privind veniturile factorului uman angajat în întreprinderi

Astfel, contribuția la sănătate este datorată, în prezent, exclusiv de salariat.

Totuși, plata efectivă a CASS către stat rămâne în continuare o obligație a
angajatorului.
Codul fiscal : „Baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de
sănătate, în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau
asimilate salariilor, în țară și în străinătate, cu respectarea prevederilor
legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a
acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este
parte, o reprezintă câștigul brut”.
Câștigul brut include în principal veniturile din salarii, în bani și/sau în
natură, sumele reprezentând participarea salariaților la profit, indemnizațiile
lunare de neconcurență plătite de angajatori sau indemnizațiile și orice alte
sume de aceeași natură (în afară de cele pentru acoperirea transportului și a
cazării) acordate salariaților în perioada delegării sau a detașării.
Angajatorii sunt cei obligați legal să declare lunar contribuția la sănătate
pentru salariații proprii. Mai precis, acest lucru se face cu ajutorul
„Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului
pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate”
Declararea și Referitor la calcularea și reținerea CASS, obligația revine tot angajatorilor.
plata Atât declararea, cât și plata lunară sau trimestrială a CASS se fac până la
data de 25 a lunii următoare plății veniturilor, respectiv până la data de 25
a lunii următoare trimestrului.
În cazul salariaților part time sau cu plata în acord, CASS se achită la
nivelul salariului minim brut. Excepție fac persoanele care au mai multe
contracte cu normă parțială, însă numai dacă obțin lunar cel puțin salariul
minim brut în total.
3. Contribuția asiguratorie pentru muncă (CAM)
Contribuția asiguratorie pentru muncă se datorează pentru veniturile din
salarii și asimilate salariilor.
Contribuabilii obligați la plata contribuției asiguratorii pentru muncă sunt,
Contribuția după caz:
asiguratorie
pentru muncă a) persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt
asimilate acestora, pentru cetățenii români, cetățeni ai altor state sau
apatrizii, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reședința în
România, cu respectarea prevederilor legislației europene aplicabile în
domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind sistemele de
securitate socială la care România este parte;
b) persoanele fizice cetățeni români, cetățenii altor state sau apatrizii, pe
perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reședința în România, și
care realizează în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la
angajatori din state care nu intră sub incidența legislației europene aplicabile
în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind sistemele de
securitate socială la care România este parte.

33
Contabilitate și gestiune fiscală
 Contabilitatea şi fiscalitatea privind veniturile factorului uman angajat în întreprinderi

Cota contribuției asiguratorie pentru muncă este de 2,25%, plătită de

angajator.
Baza lunară de calcul al contribuției asiguratorii pentru muncă o reprezintă
suma câștigurilor brute realizate din salarii și venituri asimilate salariilor, în
țară și în străinătate, cu respectarea prevederilor legislației europene
aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind
sistemele de securitate socială la care România este parte.
Persoanele fizice și juridice care angajează forță de muncă, au obligația de a
calcula contribuția asiguratorie pentru muncă și de a o plăti la bugetul de
stat, într-un cont distinct, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei
pentru care se plătesc veniturile.
4. Impozitul pe venitul din salarii
Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care
se calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri. Impozitul
lunar pe venitul din salarii se determină astfel:
a) la locul unde se află funcția de bază, prin aplicarea cotei de 10% asupra
bazei de calcul determinate ca diferență între venitul net din salarii, calculat
Impozitul pe
prin deducerea din venitul brut a contribuțiilor obligatorii aferente unei luni,
venitul din
şi următoarele:
salarii
- deducerea personală acordată pentru luna respectivă;
- cotizația sindicală plătită în luna respectivă;
- contribuțiile la schemele facultative de pensii ocupaționale, astfel
încât la nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei a 400 euro.
Deducerile personale sunt degresive, în funcție de starea socială a fiecărui
salariat și de veniturile sale brute.
b) pentru veniturile obținute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de
10% asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul brut și
contribuțiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora;
Plătitorul este obligat să determine valoarea total ă a impozitului anual pe
veniturile din salarii, pentru fiecare contribuabil.
Plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula
și de a reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plății
acestor venituri, precum și de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25
inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.
Informațiile referitoare la calculul impozitului pe veniturile din salarii se
cuprind în fişele fiscale. Plătitorul de venituri are obligația să completeze
fişele fiscale, pe întreaga durată de efectuare a plății salariilor. Plătitorul este
obligat să păstreze fişele fiscale pe întreaga durată a angajării și să transmită
organului fiscal competent o copie, pentru fiecare an, până în ultima zi a
lunii februarie a anului curent, pentru anul fiscal expirat. Modelul și
conținutul formularelor se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor
publice.

34
Contabilitate și gestiune fiscală
 Contabilitatea şi fiscalitatea privind veniturile factorului uman angajat în întreprinderi

Concluzie.
Sistemul de salarizare presupune un ansamblu de reguli și norme, ceea ce
implică cunoaşterea cadrului juridic al bazei de calcul, a reflectării în
contabilitate. Baza determinării contribuțiilor, a fondurilor speciale cu
privire la forța de muncă o reprezintă salariul brut realizat.
Test de autoevaluare 5.1 – Scrieți răspunsul în spațiul liber din chenar.
Salariul brut realizat

Răspunsul la test se găseşte la pagina 35

Am ajuns la sfârşitul Unității de învățare Nr. 5.

Vă recomand să faceți o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în
În loc de
această unitate și să revizuiți obiectivele precizate la început.
rezumat
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învățare Nr.
5 pe care urmează să o transmiteți cadrului didactic.
Lucrare de verificare Unitate de învățare Nr. 5

Impozitul pe venitul din salarii

Răspunsurile și comentariile la testele de autoevaluare

Salariul brut realizat (efectiv) este format din salariul tarifar, sporul de
vechime, alte sporuri, primele acordate, avantaje în natură, orele
suplimentare etc.

Bibliografie Unitate de învățare Nr. 5

1. Morariu,A., Contabilitate și fiscalitate în dezvoltarea firmei, Ed. ExPonto,
Constanţa, 2005
2. Răileanu, V., Răileanu, A.S., Abordări contabile și fiscale privind
impozitele și taxele, Ed. Economică, Bucureşti, 2009
3. Vintilă, G., Fiscalitate, Ed. Economică, Bucureşti, 2006
4. Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată cu toate modificările și
completările ulterioare
5. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1802/2014, pentru aprobarea
Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale şi
situațiile financiare anuale consolidate
6. Legea 227/2015 privind Codul Fiscal cu modificările și completările
ulterioare

35
Contabilitate și gestiune fiscală