MANAGEMENT GRILE

CAP.1
1.Cele 5 activități principale exercitate de manageri regrupate sub expresia ”procesul de
management” de Henry Fayol sunt:

(a) previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea, controlul.

(b) previziunea, organizarea, coordonare, decizia, controlul
(c) postul, organizarea, decizia, antrenarea, comanda
(d) previziunea, organizarea, comanda, coordonarea, controlul
(e) coordonarea, comanda, antrenarea, motivarea, decizia.

2.Activitatea de selectare a cursului de acțiune pe care o întreprindere îl va lua, modul de

previzionare și control al viitorului, reprezintă conținutul funcției de:

(a) organizare,
(b) motivare,
(c) planificare,
(d) antrenare,
(e) control.

3.Prin organizare, ca funcției a managementului, se stabilesc:

(a) posturile din firmă,

(b) nivelurile decizionale prin stabilirea ariei de autoritate,
(c) ascultarea activă,
(d) locul și rolul fiecărui angajat in firmă,
(e) motivarea angajaților.

A(a,b,c,d), B(a,b,d), C(a,b,d,e), D(a,b,e), E(a,d,e).

4.Suportul funcției de coordonare este:

(a) antrenarea,
(b) planificarea,
(c) controlul,
(d) motivarea,
(e) comunicarea

5.Fundamentul funcției de antrenare este:

(a) coordonarea,
(b) motivarea,
(c) planificarea,
(d) coordonarea,
(e) postul.

6.Activitățile specifice funcției de antrenare sunt:

(a) stimularea entuziasmului și a dorinței de îndeplinire a obiectivelor grupului,

(b) măsurarea rezultatelor și compararea acestora cu obiectivele stabilite inițial,
(c) identificarea factorilor motivaționali ai indivizilor,
(d) corelarea intereselor indivizilor cu interesele firmei,
(e) stabilirea misiunii firmei.

A(a,b,c,d,e), B(b,c,d), C(a,c,d), D(c,d,e), E(b,c,d,e)

7.Printre activitățile specifice funcției de control amintim:

(a) compararea rezultatelor cu standardele stabilite inițial,

(b) stabilirea funcțiunilor întreprinderii,
(c) elaborarea planurilor strategice de dezvoltare,
(d) identificarea măsurilor corective acolo unde este cazul pentru înlăturarea abaterilor,
(e) definirea posturilor din firmă.

A(a,b,c,d,e), B(a,d), C(c,d), D(a,d,e), E(b,c,d,e).

8.Henry Mintzberg consideră că managerii îndeplinesc 10 roluri grupate în trei categorii.

În ce categorie sunt incluse rolurile de: simbol, leader, agent de legătură?

(a) roluri interpersonale,

(b) roluri informationale,
(c) roluri decizionale.

CAP.2
1. Managementul ca activitate practică implică îndeplinirea următoarelor funcții cu o
excepție:

(a) motivarea
(b) controlul
(c) organizarea
(d) publicitatea
(e) planificarea

2. Unul din cele 5 principii de mai jos nu aparține lui Fayol:

(a) diviziunea muncii

(b) integrarea în grup
(c) autoritatea
(d) responsabilitatea
(e) unitatea de conducere

3. Din funcțiile de mai jos una nu aparține lui Fayol:

(a) a prevedea
(b) a organiza
(c) a coordona
(d) a comanda
(e) a motiva

4. Stabilirea obiectivelor de îndeplinit și a resurselor necesare reprezintă elemente de

conținut ale funcției de:
(a) planificare
(b) organizare
(c) coordonare
(d) control
(e) evaluare

5. Funcția de coordonare cuprinde un ansamblu de activități prin care se asigură:

(a) armonizarea și sincronizarea acțiunilor individuale și colective din cadrul firmei,

(b) extrapolarea tendințelor prezente,
(c) reconsiderarea factorilor care îi motivează pe oameni,
(d) împărțirea rațională a sarcinilor și responsabilităților în cadrul unui compartimenț
(e) compararea rezultatelor obținute cu standardele stabilite inițial.

6. Alegeți din grila de mai jos elementele ce definesc managementul ca artă:

(a) cunoașterea realității cu mijloace științifice,

(b) folosirea în mod exclusiv a experienței,
(c) managementul bazat pe intuiție, talenț bun simț,
(d) dezvoltarea problemelor după metoda ”ˆîncercărilor și erorilor”,
(e) corelarea experienței cu cercetarea prospectiva a evoluției și impactului factorilor interni și
externi.

A(a,b,c,d,e), B(a,b,c), C(c,d,e), D(b,c,d), E(a,e).

7. Funcția de organizare presupune:

(a) modul în care firma poate ajunge acolo unde dorește să ajungă, prin stabilirea obiectivelor
organizației,
(b) stabilirea compartimentelor care vor executa diferite grupe de activități,
(c) stabilirea posturilor din firmă,
(d) stabilirea ariei de autoritate, a nivelurilor decizionale,
(e) stabilirea locului și rolului fiecărui angajat al firmei în structura organizatorică.

A(a,b,c,d,e), B(a,b,c), C(b,c,d,e), D(c,d,e), E(c,e).

8. Care dintre următoarele variante cuprinde cele trei orientări distincte ale școlii clasice
de management?

(a) management științific, mișcarea privind relațiile umane, management administrativ,

(b) management științific, management birocratic, management administrativ,
(c) management științific, școala contextuală, abordarea sistemică,
(d) management administrativ, management științific, școala comportistă,
(e) management motivațional, management științific, management administrativ.

9. Henri Fayol este un reprezentant al:

(a) școlii comportiste,

(b) managementului administrativ,
(c) managementului științific,
(d) abordării contextuale,
(e) managementului birocratic.

10. Care dintre următoarele personalități au lansat conceptul de ”birocrație”?

(a) Frederick Taylor,

(b) Frank și Lillian Gilbreth,
(c) Max Weber,
(d) Henri Fayol,
(e) Henry Gantt.

11. Care dintre următoarele aspecte nu caracterizează birocrația ideală în viziunea lui Max
Weber?

(a) diviziunea muncii,

(b) ierarhia puterii,
(c) selecția formală,
(d) flexibilitate ridicată în ceea ce privește sarcinile muncitorilor,
(e) reguli și norme formale.

12. Care din următoarele contribuții la dezvoltarea managementului aparține lui Henri
Fayol?

(a) elaborarea teoriei motivării umane,

(b) identificarea acelor tehnici specifice managementului japonez, care pot fi aplicate cu rezultate
la fel de bune
și de managerii din alte culturi,
(c) delimitarea principalelor activități care se realizează în cadrul firmei, precum și a funcțiunilor
în care acestea
se încadrează,
(d) dezvoltarea teoriei contextuale,
(e) dezvoltarea metodei studiului timpilor de lucru.

13. Principiile managementului științific specificate de Fr. Taylor sunt:

(a) studierea științifică a fiecărei sarcini de lucru și găsirea celei mai bune metode de îndeplinire
a acesteia,
(b) studierea cauzelor ce stau la baza comportamentului uman,
(c) selectarea atentă a muncitorilor și pregătirea acestora pentru a folosi metoda științifică aleasă,
(d) cooperarea între șef și executanți pentru ca aceștia din urmă să folosească corect metoda de
lucru,
(e) managerii trebuie să răspundă de planificarea metodelor de lucru iar muncitorii trebuie să
răspundă de executarea lor corectă.

A(a,b,c,d), B(b,c,d,e), C(a,c,d,e), D(a,b,c,d,e), E(c,d,e).

14. Fiecare persoană și fiecare lucru trebuie să se găsească întotdeauna la locul și

momentul potrivit. Despre ce principiu al lui Fayol este vorba?

(a) inițiativa,
(b) disciplina,
(c) autoritatea,
(d) ordinea,
(e) ierarhia.

15. Reprezentanții școlii relațiilor umane:

(a) oferă managerilor mijloace de creștere a randamentului muncitorilor ținând cont de factori
psihologici și
sociali ce influențează productivitatea muncii,
(b) consideră muncitorii ca elemente pasive,
(c) oferă managerilor mijloace de reducere a sentimentelor de alienare a angajaților,
(d) au revoluționat procesele industriale prin studiul sistematic al muncii și prin dezvoltarea unor
metode de
producție,
(e) se bazează pe folosirea modelelor matematice pentru fundamentarea deciziilor.

A(a,b,c,d), B(a,c), C(c,d,e), D(a,d), E(d,e).

16. Întreprinderea este un sistem:

(a) concreț
(b) deschis,
(c) dinamic,
(d) cu o finalitate,
(e) organizat.

A(a,b,c,d), B(a,b,c,d,e), C(a,b,d,e), D(b,c,d,e), E(c,d,e).

17. Nu există o metodă ideală pe care să te poți baza pentru rezolvarea unei probleme,
această rezolvare depinzând întotdeauna de particularitatea situației întâlnite. Această
abordare aparține:

(a) școlii clasice,

(b) școlii sistemice,
(c) școlii contextuale,
(d) școlii behavioriste,
(e) școlii cantitative.

18. Conform școlii relațiilor umane creșterea productivității muncii s-a datoraț în mod
semnificativ:

(a) intensității luminoase constante la locul de muncă,

(b) meselor gratuite,
(c) climatului colegial în care muncitorii și-au desfășurat activitatea,
(d) lipsei supravegherii muncitorilor,
(e) grilelor de salarizare individuale și colective.

A(a,b,c), B(c,d), C(d,e), D(c,d,e), E(b,c,d,e).

19. Concepția managerială tayloristă:

(a) a pus accentul pe aspectele emoționale din comportamentul uman,

(b) vizează creșterea W,
(c) a evidențiat pentru prima dată funcțiunile întreprinderii,
(d) se bazează pe ideea că există o singură soluție optimă pentru realizarea unei sarcini,
(e) a revoluționat procesele industriale prin studiul sistematic al muncii și prin dezvoltarea unor
metode de producție.

A(a,b,c,d), B(b,c,d), C(b,d,e), D(a,c,d,e), E(a,c,e).

20. Dintre variabilele contextuale de care trebuie să ținem seama când luăm o decizie,
amintim:

(a) mărimea întreprinderii,

(b) tehnologia utilizată,
(c) incertitudinea mediului,
(d) particularitățile individuale ale oamenilor,
(e) singura variantă decizională.

A(a b c), B(c,d e), C(a,b,c,d), D(b,c,d,e), E(a,d,e).

CAP.3
1. Planificarea nu:

(a) elimină riscul,

(b) are ca obiectiv prioritar eliminarea unui plan,
(c) este un instrument de acțiune,
(d) conduce la decizii care se vor lua în viitor; ea presupune adoptarea de decizii în prezent
previzionând
consecințele acestora în viitor,
(e) este un instrument de coerență.

A(a,b,c), B(a,b,d), C(c,d,e), D(a,c,d), E(b,c,e).

2. Scopul planificării este:

(a) de a elimina riscul,

(b) de a înfrâna creativitatea,
(c) de protecție,
(d) afirmativ,
(e) de a urma cu orice preț un anumit drum ales chiar dacă peisajul se schimbă.

A (a,b,c), B(c,d,e), C(c,d), D(d,e), E(a,e).

3. Dintre conceptele de bază ale planificării amintim:

(a) misiunea,
(b) obiectivele,
(c) postul,
(d) compartimentul,
(e) regula.

A (a,b,c), B(c,d,e), C(a,c,d), D(a,b,e), E (a,b,c,d,e).

4. Scopul, motivul pentru care există firma, reprezintă:

(a) planificarea,
(b) misiunea,
(c) planul,
(d) regula,
(e) programul.

5. Mijloacele prin care firma își realizează misiunea, funcționează și există, sunt:

(a) nivelurile organizatorice,

(b) ponderea ierarhica,
(c) autoritatea,
(d) obiectivele firmei,
(e) responsabilitatea.

6. Obiectivele trebuie să aibă următoarele caracteristici:

(a) să fie mobilizatoare,

(b) să fie realiste,
(c) să fie nelimitate în timp,
(d) să fie măsurabile,
(e) să fie formulate în termeni cât mai abstracți.

A (a,b,c,d), B(b,c,d,e), C(a,b,d), D(a,b,e), E (c,d,e).

7. în funcție de nivelul ierarhic, obiectivele pot fi:

(a) strategice,
(b) repetitive,
(c) operaționale,
(d) tactice,
(e) unipersonale.

A (a,b,c), B(b,c,d), C(c,d,e), D(a,d,e), E(a,c,d).

8. După caracteristica lor de repetitivitate, planurile pot fi:

(a) strategice,
(b) cu o singură utilizare,
(c) tactice,
(d) permanente,
(e) operaționale.

A (a,b,c), B(b,d), C(a,b,c,d,e), D(a,d), E(d,e).

9. Planurile permanente sunt:

(a) politicile,
(b) programele,
(c) procedurile,
(d) regulile,
(e) bugetele.
A (a,b,c), B(c,d,e), C(a,c,d), D(a,b,e), E(b,c,d).

10. Planurile cu o singură utilizare sunt:

(a) programele,
(b) compartimentele,
(c) regulile,
(d) politicile,
(e) bugetele.

A (b,c), B(c,d), C(a,b,c,d,e), D(a,e), E(a,c,d).

11. Plan cu o singură utilizare ce cuprinde un ansamblu de politici, reguli, proceduri și

resurse este:

(a) bugetul,
(b) programul,
(c) strategia,
(d) aria de control,
(e) procedura.

12. Stabilirea premiselor pe care se bazează fiecare alternativă, ca etapă a procesului de

planificare este încadrată între etapele:

(a) stabilirea obiectivelor organizației,

(b) conceperea planurilor pentru implementarea variantei alese,
(c) enumerarea alternativelor de îndeplinire a obiectivelor,
(d) evaluarea factorilor de mediu,
(e) alegerea celei mai bune alternative.

A (a,b), B(b,c), C(c,e), D(c,d), E(a,e).

13. Enumerarea alternativelor de îndeplinire a obiectivelor, ca etapă a procesului de

planificare este precedată de etapele:

(a) evaluarea factorilor de mediu,

(b) comunicarea planurilor,
(c) implementarea planurilor,
(d) stabilirea obiectivelor organizației,
(e) alegerea celei mai bune alternative.

A (b,c,d), B(c,d,e), C(a,d), D(d,e), E(a,b,c,d).

14. Alegerea celei mai bune alternative, ca etapă a procesului de planificare este urmată de
etapele:

(a) evaluarea factorilor de mediu,

(b) conceperea planurilor,
(c) stabilirea premiselor pe care se bazează fiecare alternativă,
(d) comunicarea planurilor,
(e) implementarea planurilor.
A (a,b,c,d), B(b,d,e), C(b,c,d,e), D(a,d,e), E(b,c,d).

15. Planul permanent care arată ce trebuie și ce nu trebuie să facă salariații organizației
este:

(a) postul,
(b) managementul,
(c) regula,
(d) procedura,
(e) misiunea.

CAP.4
1. Elementele organizării procesuale sunt:

(a) funcția,
(b) filtrajul,
(c) activitatea,
(d) atribuția,
(e) sarcina.

A(a,b,c,d,e), B(a,c,d,e), C(c,d,e), D(a,b,c), E(b,c,d,e).

2. Nu reprezintă elemente ale structurii organizatorice:

(a) postul,
(b) funcția,
(c) procedura,
(d) aria de control,
(e) programul.

A(a,b,c,d), B(d,e), C(c,e), D(a,b,c), E(a,b,c,d,e).

3. Postul cuprinde:

(a) obiective,
(b) sarcini,
(c) competențe,
(d) nivel ierarhic,
(e) responsabilitate.

A(a,b,c,d,e), B(c,d,e), C(a,b,c,d), D(a,b,c,e), E(b,c,d).

4. Dezavantajele piramidei înalte sunt:

(a) cheltuieli mari cu posturile de conducere,

(b) creșterea birocrației,
(c) deciziile sunt slab fundamentate,
(d) personalul de conducere este încărcat excesiv,
(e) presupune centralizare excesivă în luarea deciziilor.
A(a,b), B(a,b,c), C(c,d,e), D(b,c,d,e), E(a,e).

5. Relațiile funcționale sunt relații de:

(a) cooperare,
(b) control,
(c) stat major,
(d) autoritate,
(e) informale.

6. La poziționarea fiecărui compartiment în structura organizațională trebuie să se țină

seama de următoarele criterii:

(a) competenței de specialitate,

(b) frecvenței legăturilor,
(c) independenței,
(d) importanței,
(e) interdependențelor maxime.

A (a,b,c,d,e), B(a,b,c,d), C(c,d,e), D(b,c,d,e), E(d,e).

7. Caracteristicile unei structuri organizaționale ierarhice sunt:

(a) conducătorul fiecărui compartiment exercită în exclusivitate toate funcțiile managementului,

(b) compartimentele ierarhice coexista cu cele funcționale,
(c) se întâlnește în firmele de mici dimensiuni,
(d) executanții răspund atât față de șefii ierarhici, cât și față de șefii compartimentelor
funcționale, fiind multiplu subordonați,
(e) se folosește în firmele de dimensiuni mari.

A (a,b), B(d,e), C(a,b,c,d), D(a,c), E(a,b,c,d,e).

8. Fiecare post de conducere trebuie prevăzut cu o persoană care să îl poată înlocui in orice
moment pe titularul acestui post. Reprezintă principiul:

(a) flexibilității,
(b) economiei de comunicații,
(c) variantei optime,
(d) permanenței conducerii,
(e) eficienței structurii.

9. Un mediu complex și incert necesită o structură organizațională:

(a) ierarhică,
(b) funcțională,
(c) matriceală,
(d) informală,
(e) virtuală.

10. Atribuirea temporară de către un manager a unor sarcini, împreună cu autoritatea și

responsabilitatea corespunzătoare realizării lor unui subordonaț reprezintă:
(a) ședința,
(b) delegarea,
(c) formă a descentralizării,
(d) metodă folosită pentru îmbunătățirea motivației în muncă,
(e) planul.

A(a,b,c,d), B(c,d,e), C(a,e), D(b), E(b,c,d).

11. Relațiile de autoritate pot fi:

(a) ierarhice,
(b) simple,
(c) compuse,
(d) funcționale,
(e) de stat major.

A(a,b,c,d), B(a,b), C(a,d,e), D(c,d), E(d,e).

12. Limitele între care titularul de post poate acționa pentru realizarea obiectivelor
individuale, reprezintă:

(a) responsabilitatea,
(b) sarcina,
(c) postul,
(d) competența,
(e) ponderea ierarhică.

13. Obligația ce revine titularului de post în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor

individuale ce-i revin, reprezintă:

(a) autoritatea,
(b) compartimentul,
(c) sarcina,
(d) relația organizatorică,
(e) responsabilitatea.

15. Lector universitar pe management este:

(a) posț
(b) funcție,
(c) strategie,
(d) compartiment
(e) nici un răspuns.

16. După natura autorității exercitate, compartimentele pot fi:

(a) elementare,
(b) de ansamblu,
(c) ierarhice,
(d) de stat major,
(e) funcționale.
A(a,b,c), B(c,d,e), C(c,d), D(c,e), E(d,e)

17. Relațiile formale sunt:

(a) spontane,
(b) de autoritate,
(c) informale,
(d) de cooperare,
(e) de control.

A(a,b,c,d,e), B(b,c,d,e), C(b,d,e), D(a,b,d,e), E(c,d,e).

18. Relațiile de stat major sunt relații de:

(a) cooperare,
(b) control,
(c) autoritate,
(d) informale,
(e) ierarhice.

19. Avantajele piramidei ierarhice înalte sunt:

(a) ocazionează cheltuieli mai mari cu posturile de conducere,

(b) deciziile adoptate sunt de calitate superioară,
(c) creează elemente de conducere specializate,
(d) asigură posibilitatea studierii aprofundate a problemelor ce trebuie rezolvate,
(e) presupune cheltuieli reduse cu aparatul de conducere.

A(a,b,c,d), B(b,c,d,e), C(a,b,c,d,e), D(b,c,d), E(c,d,e).

20. Totalitatea subdiviziunilor organizatorice situate pe aceeași distanță față de vârful

piramidei organizaționale, reprezintă:

(a) postul,
(b) funcția,
(c) aria de control,
(d) nivelul ierarhic,
(e) ponderea ierarhică.

21. Dezavantajele configurației ierarhice aplatizate sunt:

(a) conduce la prelungirea circuitelor informaționale și distorsionează informația,

(b) personalul de conducere este încărcat excesiv,
(c) presupune o centralizare excesivă în luarea deciziilor,
(d) adoptarea deciziilor se bazează într-o măsură mai mare pe elementele subiective,
(e) conduce la creșterea birocrației.

A(a,b,c), B(c,d,e), C(b,c,d), D(a,d,e), E(a,b,c,d,e).

22. Aria de control depinde de următorii factori:

(a) pregătirea managerilor și subordonaților,

(b) vârsta,
(c) dispersia spațială a persoanelor și activităților,
(d) sexul,
(e) personalitatea managerului.

A(a,b,c,d), B(a,b,c), C(b,c,d), D(a,c,e), E(a,b,c,d,e).

23. Constituirea compartimentelor, ca etapă în cadrul proiectării structurii organizatorice,

este încadrată de etapele:

(a) elaborarea ROF - ului,

(b) stabilirea volumului de muncă,
(c) elaborarea organigramei de ansamblu,
(d) identificarea și inventarierea activităților necesare,
(e) constituirea compartimentelor.

A(a,b), B(b,c), C(d,e), D(a,e), E(b,d).

24. Elaborarea organigramei de ansamblu este precedată de etapele:

(a) evaluarea eficienței structurii,

(b) elaborarea ROF - ului,
(c) identificarea și inventarierea activităților necesare,
(d) stabilirea volumului de muncă,
(e) constituirea compartimentelor.

A(a,b,c,d,e), B(c,d,e), C(a,b,c), D(b,c,d), E(a,c,d).

26. Caracteristicile structurii ierarhice sunt:

(a) se întâlnește în firmele de mici dimensiuni,

(b) fiecare persoană este subordonată unui singur șef,
(c) executanții primesc ordine atât de la șefii ierarhici, cât și de la șefii compartimentelor
funcționale,
(d) conducătorul fiecărui compartiment exercită în exclusivitate toate funcțiile managerului,
(e) are un număr redus de compartimente operaționale.

A(a,b,c,d,e), B(b,c,d,e), C(a,b,c,d), D(a,b,d,e), E(c,d,e).

27. Structura ierarhic - funcțională:

(a) executanții primesc ordine și răspund atât față de șefii ierarhici, cât și față de șefii
compartimentelor funcționale fiind multiplu subordonați,
(b) este folosită în firme de mari dimensiuni,
(c) executanții primesc decizii și răspund numai în fața șefului ierarhic,
(d) este alcătuită din compartimente funcționale și operaționale,
(e) se elimină multipla subordonare aplicându-se principiul unității de decizie și acțiune.

A(a,b,c), B(b,c,d,e), C(a,b,c,d,e), D(a,b,c,d), E(d,e).

28. Factorii de influență ai structurii organizatorice sunt:

(a) sectorul de activitate,

(b) sistemul tehnologic,
(c) dimensiunea întreprinderii,
(d) mediul,
(e) strategia.

A(c,d,e), B(b,c,d), C(a,b,c,d), D(a,b,c), E(a,b,c,d,e).

29. Totalitatea posturilor de muncă ce prezintă aceleași caracteristici principale alcătuiesc:

(a) compartimenț
(b) funcția,
(c) strategia,
(d) grup informal,
(e) programul.

30. Funcțiunea comercială are următoarele activități:

(a) control financiar de gestiune,

(b) contabilitate,
(c) aprovizionare,
(d) desfacere,
(e) marketing.

A (a,b,c,d) B (a,b,c) C (c,d,e) D (a,b,c,d,e) E (b,c,d,e)

CAP.5
1. Printre nevoile relaționale ale indivizilor se numără:

(a) nevoia de a fi ascultat,

(b) nevoia de a putea exercita o anumită influență,
(c) nevoia de a fi respectat,
(d) nevoia de a nu se exprima liber,
(e) nevoia de a avea o anumită intimitate.

A(a,b,c,d,e), B(b,c,d,e), C(a,b,c,e), D(a,b,c), E(a,b,c,d).

2. O comunicare ineficientă duce la:

(a) devalorizare,
(b) întreținerea unor raporturi de forțe,
(c) reușita unui manager,
(d) vinovăție,
(e) șantaj.

A(c,d,e), B(a,b,c), C(b,c,d), D(a,b,d,e), E(a,b,c,d,e).

3. Persoana ce codifică ideea într-un limbaj pe înțelesul receptorului, după care transmite
mesajul este:

(a) receptorul,
(b) feed-backul,
(c) canal de comunicare,
(d) emitent,
(e) factor perturbator.

4. Activitatea prin care emițătorul apelează la simboluri variate (sunete, cifre, gesturi)
pentru a transmite mesajul și a se face înțeles, se numește:

(a) canal de comunicare,

(b) control,
(c) codificare,
(d) decodificare,
(e) mijloc de comunicare.

5. Avantajele comunicării verbale sunt:

(a) necesită prezența simultană a părților,

(b) asigură feed-backul imediat,
(c) se realizează cu costuri mai reduse,
(d) permite flexibilitatea exprimării,
(e) se face cu distorsiuni.

A(a,b,c), B(c,d,e), C(b,c,d), D(a,d,e), E(b,c,d,e).

6. Dezavantajele comunicării verbale sunt:

(a) este mai anevoiasă,

(b) crește sentimentul de participare și considerație cu privire la desfășurarea activităților din
firmă,
(c) distorsionează informația,
(d) implică un consum mare de timp,
(e) depersonalizează comunicarea.

A(a,b,c,d,e), B(a,b,c), C(c,d,e), D(c,d), E(d,e).

7. Avantajele comunicării scrise sunt:

(a) oferă un timp mai mare de gândire și argumentare cu efecte pozitive asupra mesajului,
(b) depersonalizează comunicarea,
(c) se realizează fără perturbații,
(d) nu necesită prezența simultană a părților,
(e) asigură concizie și claritate.

A(a,b,c), B(c,d,e), C(a,b,c,d,e), D(b,c,d), E(a,c,d,e).

8. Componentele comunicării nonverbale sunt:

(a) inflexiunea vocii,
(b) intonația,
(c) limbajul corpului,
(d) decorul,
(e) cuvintele.

A(a,b), B(c,d), C(a,b,c,d,e), D(a,b,c,d), E(d,e).

9. în funcție de direcție, comunicarea poate fi:

(a) descendentă,
(b) scrisă,
(c) ascendentă,
(d) orizontală,
(e) în diagonală.

A(a,c,d), B(a,b,c), C(b,c,d), D(a,c,d,e), E(a,b,c,d,e).

10. Comunicare ce apare între persoane situate pe niveluri ierarhice diferite, fără ca între
acestea să existe relații de autoritate ierarhică, se numește comunicare:

(a) reciprocă directă,

(b) ascendentă,
(c) descendentă,
(d) oblică,
(e) orizontală.

11. După gradul de oficializare, comunicarea poate fi:

(a) nonverbală,
(b) formală,
(c) ierarhică,
(d) informală,
(e) funcțională.

A(a,b,c), B(c,d,e), C(b,d), D(c,e), E(b,c,d).

12. Comunicarea informală:

(a) apare și este folosită neregulat în firmă,

(b) poate fi controlată și influențată de managementul de vârf,
(c) încearcă să elimine nesiguranța, anxietatea, curiozitatea unor persoane,
(d) nu respectă nivelurile ierarhice din organigrama unei firme,
(e) există în mare parte pentru a servi interesele oamenilor inclusi în ea.

A(a,b,c,d,e), B(a,c,d,e), C(c,d,e), D(a,b,c), E(a,e).

13. Există 3 tipuri de ambiguități ce pot denatura mesajele informaționale:

(a) ambiguitatea înțelesului,

(b) ambiguitatea intenției,
(c) ambiguitatea apărării,
(d) ambiguitatea efectului,
(e) ambiguitatea emoțiilor.

A(a,b,c), B(c,d,e), C(b,c,d), D(a,b,d), E(a,c,e).

14. Sistemul ierarhic poate genera probleme de comunicare datorită folosirii de către
cadrele superioare a unor termeni specifici de management cu care muncitorii sunt prea
puțin familiarizați. Este vorba de următoarea barieră în comunicare:

(a) comunicare nonverbala,

(b) emoțiile receptorului,
(c) apărarea,
(d) semantica,
(e) ambiguitatea.

15. Dacă credem că oamenii sunt buni, cinstiți atunci vom interpreta acțiunile și
comentariile acestor oameni într-un mod pozitiv. Este vorba de:

(a) semantică,
(b) ambiguitate,
(c) distorsiune,
(d) percepție,
(e) puncte de vedere înguste.

16. Manipularea deliberată a informației în vederea asigurării unei percepții mai

favorabile a acesteia din partea receptorului reprezintă:

(a) statutul,
(b) cultura organizațională,
(c) apărarea,
(d) filtrajul,
(e) sexul.

17. Cauzele zvonurilor și bârfelor, ca bariere de natură organizațională sunt:

(a) lipsa de informații,

(b) simplificarea limbajului,
(c) nesiguranța,
(d) conflictele,
(e) controlul emoțiilor.

A(a,b,c), B(a,b,c,d), C(a,c,d), D(c,d,e), E(b,c,d,e).

18. Practicarea ascultării active se bazează pe următoarele tehnici:

(a) empatia,
(b) brainstormingul,
(c) analiza,
(d) delegarea,
(e) sinteza.

A(a,b,c,d,e), B(a,b,c), C(a,c,e), D(b,d), E(c,d,e).

19. Cerințele unui feed-back eficace sunt:

(a) transmiterea feed-backului în timp util,

(b) asigurarea subiectivității feed-backului,
(c) folosirea feed-backului negativ numai asupra comportamentelor pe care receptorul le poate
controla,
(d) concentrarea asupra comportamentelor specifice,
(e) ignorarea comunicării nonverbale.

A(a,b,c,d), B(a,b,c,d,e), C(a,b,c), D(a,c,d), E(c,d,e).

20. Posibilitățile de îmbunătățire a comunicării:

(a) practicarea ascultării active,

(b) creșterea gradului de prelucrare automată a datelor și de tratare a informațiilor,
(c) simplificarea limbajului,
(d) folosirea unui feed-back eficace,
(e) controlul emoțiilor.

A(a,b,c), B(b,c,d), C(a,b,c,d), D(b,c,d,e), E(a,b,c,d,e).

CAP.6
1. Care din următoarele afirmații sunt adevărate:

(a) motivarea este condiționată de 3 elemente: efortul, nevoile și obiectivele întreprinderii,

(b) nevoia este o stare internă a individului caracterizată prin dorința de a atinge un obiectiv,
(c) factorii motivatori au aceeași importanță pentru toți indivizii,
(d) performanța este un produs între abilitate și motivare,
(e) stresul este un factor ce influențează percepțiile indivizilor.

A(a, b, c, d), B(b, c, d, e), C(a, b, d, e), D(a, b, c, d, e), E(b,c, d).

2. Motivarea poate fi:

(a) pozitivă și negativă,

(b) extrinsecă și intrinsecă,
(c) economică și moral-spirituală,
(d) cognitivă și afectivă,
(e) economică și materială.

A(a, b, c, d, e), B(a, b, d, e), C(c, d, e), D(a, b, c, d), E(b, c,d, e).

3. între nevoia de stimă și cea de securitate, potrivit lui Maslow, se află nevoia:

(a) fiziologică,
(b) autorealizare,
(c) de igienă,
(d) apartenentă,
(e) dragoste.
4. Teoria lui Alderfer susține următoarele principii:

(a) principiul satisfacerii progresive,

(b) principiul economiei de comunicații,
(c) principiul regresiei datorită frustrării,
(d) principiul permanenței conducerii,
(e) principiul independenței.

A(a, b, c, d), B(a, b), C(a, c), D(a, e), E(b, c).

5. Nevoile individuale conform lui Alderfer, sunt:

(a) existențiale,
(b) de creștere,
(c) organizare,
(d) relaționale,
(e) conflictuale.

A(a, b, c, d), B(c, d, e), C(a, b, c, d, e), D(a, b, d), E(c, e).

6. Factorii de motivație după Herzberg, sunt:

(a) salariul,
(b) relații interpersonale,
(c) munca,
(d) avansare,
(e) politica întreprinderii.

A(a, b), B(a, b, c, d, e), C(c, d, e), D(c, d), E(a, e).

7. Scara lui Maslow plasează activarea nevoilor fiziologice după ce una din următoarele
nevoi a fost satisfăcută:

(a) autorealizare,
(b) siguranță,
(c) apartenență,
(d) stimă,
(e) nici una.

8. între factorii de motivație enumerați, unul nu este corect, potrivit lui Herzberg. Care?

(a) relațiile cu colegii,

(b) realizările,
(c) recunoașterea,
(d) responsabilitatea,
(e) posibilități de creștere personală.

9. Una dintre afirmațiile următoare, referitor la situația neutră din modelul motivațional
Herzberg, nu este corectă. Care?

(a) nici satisfacții, nici insatisfacții,

(b) factorii de igienă satisfăcuți,
(c) factorii de motivație nesatisfăcuți,
(d) indiferența salariatului față de motivație,
(e) baza de plecare pentru motivație.

10. în concepția lui Alderfer, la un moment dat, în motivație poate fi dominantă situația :

(a) mai multe clase de nevoi,

(b) o singură clasă de nevoi,
(c) cel mult două clase de nevoi,
(d) nici una.

CAP.7
1. Gemenii siamezi ai managementului sunt:

(a) planificarea,
(b) organizarea,
(c) coordonarea,
(d) motivarea,
(e) controlul.

A(a, b, c), B(c, d), C(b, c, d, e), D(a, e), E(b, c, d).

2. Stabilirea standardelor de performanță, ca etapă a procesului de control, precede etapa

de:

(a) recompensarea salariilor,

(b) analiza standardelor de performanță,
(c) măsurarea performanțelor efective,
(d) revizuirea standardelor,
(e) stabilirea măsurilor corective.

3. Standarde de ieșire sunt:

(a) punctualitatea angajaților,

(b) calitatea produselor,
(c) costul de producție,
(d) normele de timp,
(e) normele de producție.

A(a, b, c), B(c, d), C(b, c), D(c, d, e), E(a, b).

4. După momentul efectuării controlului față de momentul derulării acțiunii controlate,

controlul poate fi:

(a) preventiv,
(b) selectiv,
(c) operativ,
(d) total,
(e) postoperativ.

A(a, b, c), B(c, d, e), C(a, b, c, d, e), D(b, c, d), E(a, c, e).
5. Criterii de eficacitate ale controlului sunt:

(a) rapiditatea controlului,

(b) localizarea strategică,
(c) subiectivitatea,
(d) unidimensionalitatea,
(e) prioritate asupra excepțiilor.

A(a, b, c), B(c, d, e), C(a, b, e), D(a, e), E(b, c, d)

CAP.8
1. Caracteristicile de bază ale deciziei de conducere sunt:

(a) mulțimea variantelor este formată din cel puțin două elemente,
(b) existența unei finalități urmărite,
(c) influențarea comportamentului cel puțin unei alte persoane decât decidentul prin aplicarea
variantei alese,
(d) reprezintă o funcție a managementului,
(e) are aceeași importanță și același efect în întreprindere.

A(a, b, c), B(a, b, c, d), C(a, b, c, d, e), D(c, d, e), E(b, c, d).

2. Decizia trebuie să fie oportună, adică:

(a) să fie adoptată de persoana în ale cărei sarcini este înscrisă în mod expres,
(b) să se încadreze în perioada optimă de elaborare și operaționalizare,
(c) să cuprindă toate elementele necesare înțelegerii corecte și implementării deciziei,
(d) să fie fundamentată științific,
(e) să fie împuternicită.

3. Criteriile de raționalitate a deciziei manageriale sunt:

(a) să fie completă,

(b) să fie eficientă,
(c) clară, concisă, necontradictorie,
(d) să fie elaborată numai pe baza practicismului, rutinei,
(e) să fie fundamentată științific.

A(a, b, c, d, e), B(b, c, d, e), C(a, b, c, e), D(b, c, d), E(a, b,d, e).

4. După orizontul de timp, deciziile se clasifică în:

(a) strategice,
(b) curente,
(c) unice,
(d) repetitive,
(e) tactice.

A(a, b, c), B(c, d, e), C(a, b, e), D(b, c, d), E(a, b, d).
5. După gradul de cunoaștere a mediului ambiant de către decident, deciziile pot fi:

(a) decizii în condiții de incertitudine,

(b) decizii în condiții de risc,
(c) decizii curente,
(d) decizii de grup,
(e) decizii în condiții de certitudine.

A(a, b, c), B(b, c, d), C(a, b, d), D(a, b, e), E(b, d, e).

6. Analiza mediului, ca etapă a procesului decizional, precede etapa:

(a) diagnosticarea problemei,

(b) evaluarea alternativelor,
(c) dezvoltarea alternativelor,
(d) luarea deciziei,
(e) aplicarea deciziei.

7. Deciziile repetitive pot fi:

(a) unice,
(b) de stat major,
(c) de autoritate,
(d) periodice,
(e) aleatorii.

A(a, b), B(c, d), C(b, e), D(d, e), E(b, c).

8. Sunt caracteristici ale primei etape de brainstorming:

(a) divergența,
(b) convergența,
(c) cantitatea,
(d) calitatea,
(e) abolirea cenzurii.

A(a, b, c), B(b, c, d), C(a, c, e), D(c, d, e), E(a, d, e).