CUPRINS

ARGUMENT .......................................................................................................................p. 2
CAPITOLUL I. Definiţii şi teorii asupra violenţei domestice.........................................p. 3
I.1. Violenţa domestică- definiţii şi scurt istoric........................................................p. 3
I. 2. Teorii explicative asupra violenţei domestice....................................................p. 7
CAPITOLUL II. Violenţa asupra femeii......................................................................... p. 11
II. 1. Forme de violenţă asupra femeii.................................................................... p. 11
II.2. Cauze generale şi specifice............................................................................. p. 14
II. 3. Consecinţele violenţei asupra femeii.............................................................. p. 18
II.4. Profilul familie afectate de violenţă domestică................................................ p. 22
II.5. Violenţa asupra femeii gravide....................................................................... p. 23
II.6. Mituri şi realităţi despre violenţa domestică................................................. p. 25
CAPITOLUL III. Prevenirea şi combaterea violenţei domestice............................... p. 28
III.1.Prevenirea şi intervenţia în cazurile de violenţă domestică............................ p. 28
III.2. Date statistice................................................................................................. p. 31
III.3. Cercetări în domeniul violenţei domestice................................................... p. 37
III.4. Politici de protecţie socială........................................................................... p. 41
CAPITOLUL IV. Metodologia cercetării...................................................................... p. 46
IV.1. Cadrul cercetării........................................................................................... p. 46
IV.2. Obiectivele cercetării.................................................................................... p. 47
IV.3. Ipotezele cercetării........................................................................................ p. 48
IV.4. Tehnici folosite în cadrul cercetării............................................................. p. 48
IV.5. Studii de caz................................................................................................. p. 53
IV.6. Analiza şi interpretarea datelor.................................................................... p. 90
IV.7. Concluziile cercetării................................................................................... p. 91
IV.8. Anexe.......................................................................................................... p. 101
IV.9. Bibliografie................................................................................................. p. 106

1
 Argument

Violenţa domestică este un fenomen cu impact negativ asupra sănătăţii, afectând

negativ comunităţile în care ea se produce. Din acest motiv, violenţa domestică este
considerată atât o problemă de interes comunitar, social, cât şi o problemă de sănătate publică
şi, în special, de sănătate reproductivă.
Perioada de tranziţie din România s-a caracterizat printr-o amplificare fără precedent a
violenţei în familie, numărul de infracţiuni grave de violenţă fiind pe măsură.
Amploarea şi gravitatea fenomenului sunt date de numărul mare al telefoanelor primite şi a
plângerilor înregistrate la poliţie, de numărul mare al femeilor-victime întâlnite pe holurile
camerei de urgenţă a spitalelor.
În societatea românească, violenţa domestică nu a fost mult timp reglementată distinct,
fiindu-i aplicabile prevederile legale care sancţionează orice tip de violenţă, independent de
relaţia dintre autor şi victimă. Acest lucru s-a întâmplat din cauza faptului că, iniţial, violenţa
domestică a fost considerată o problemă personală, de familie. Pe parcurs, lucrurile s-au
modificat, problema ajungând să fie considerată o gravă încălcare a drepturilor omului. Astfel
că, în ultimii ani, eforturile făcute de guvern pentru prevenirea şi controlul acestei probleme
s-au intensificat.
Societatea progresează, dar, paradoxal, violenţa îmbracă noi forme, cuprinzând femei
de la cea mai fragedă vârstă şi până la doamnele în etate, distrugând valori morale, tradiţii
seculare şi întâmpinând o barieră atât din partea societăţii, cât şi a organelor jurisdicţionale.
Scopul prezentei lucrări este de a dezvălui determinantele violenţei împotriva femeii,
de a analiza geneza agresiunii în societatea umană, legităţile ei, factorii ce determină
manifestarea violenţei, iar pe baza acestor cercetări, a propune soluţii cu un carecter complex
pentru a reduce sau a diminua acest fenomen.

2
 Capitolul I- Definiţii şi teorii asupra violenţei domestice

I.1. Violenţa domestică- definiţii şi scurt istoric

I. Definiţii ale violenţei domestice

În sens larg, violenţa domestică semnifică utilizarea forţei şi a constrângerii de către o
persoană, grup sau clasă socială, în scopul impunerii propriei voinţe asupra altora
Definiţia violenţei domestice potrivit Consiliului Europei- Comitetul de Miniştri:
„Violenţa în familie reprezintă orice act sau omisiune comisă în interiorul familiei de către
unii dintre membrii acesteia, care aduce atingere vieţii, integrităţii corporale sau psihologice sau
libertăţii altui membru al aceleiaşi familii sau vatămă în mod serios dezvoltarea personalităţii
lui/ei.
Conform Legii nr.217/2003, „violenţa în familie reprezintă orice acţiune fizică sau verbală
săvârşită cu intenţie de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii,
care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material”.
O alta definiţie a violenţei domestice ar fi:
„Violenţa domestică este o serie repetată de comportamente coercitive şi de atac fizic, sexual şi
psihic pe care o persoană le manifestă faţă de partener, în scopul controlării şi dominării acestuia,
utilizând forţa şi/sau incapacitatea de apărare a victimei, ce apare în cadrul unei relaţii de cuplu.
Include şi abuzurile de tip economic şi social.”1
Din punct de vedere clinic, Stark şi Flitcraft au formulat o definiţie larg acceptată:
„Violenţa domestică este o ameninţare sau o provocare, petrecută în prezent sau în trecut, a unei
răniri fizice în cadrul relaţiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de
domociliu. Atacul fizic sau sexual poate fi însoţit de intimidări sau abuzuri verbale: distrugerea
bunurilor care aparţin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte potenţiale surse de sprijin;
1
Centrul de resurse Juridice, Institutul pentru cercetare şi prevenire a criminalităţii- Prevenirea şi intervenţia
eficientă în violenţa domestică, Bucureşti, 2003, pag. 6

3
ameninţări făcute la adresa altor persoane semnificative pentru victimă, inclusiv a copiilor; furturi;
controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasărilor, telefonului şi
a altor surse de îngrijire şi protecţie”.
Aria de cuprindere a violenţei domestice se referă la: abuzul asupra copilului; violenţa maritală;
abuzul şi violenţa asupra părinţilor/membrilor vârstnici ai familiei.
II. Scurt istoric
O întrebare care nu a primit încă un răspuns concret şi argumentat este „Care sunt cauzele care
determină apariţia violenţei domestice?”. La această întrebare au încercat să răspundă mai mulţi
teoreticieni şi specialişti în domeniu încă din anii 1970, când au apărut primele studii şi cercetări
făcute în acest domeniu. Aceştia au ajuns la concluzia că, pentru a putea stabili cauzele violenţei
domestice trebuie făcută o analiză amănunţită asupra:
 dimensiunilor: individual, familial, comunitar, cultural, social, economic şi istoric;
 variabilelor: gene, probleme psihiatrice, gândire, influenţa mass-media, legislaţie etc.
În literatura de specialitate se găsesc cinci perspective care îşi propun să descrie cauzele
violeţei domestice2:
I. Perspectiva biologică
Conform acestei perspective, violenţa şi agresiunea sunt determinate de traume sau de factorii
endocrini. În urma unor cercetări, Rosenbaum şi colegii au descoperit o legătură între agresiunea
maritală şi traumatismele craniene. Această legătură a fost explicată prin faptul că traumatismele
craniene determină o deteriorare neurologică care determină, la rândul ei, diminuarea controlului
asupra impulsurilor, afectează gândirea, cauzează dificultăţi de comunicare şi creşte nivelul
stresului în familie.
Perspectiva biologică a fost criticată deoarece, descoperirea acestor legături, poate absolvi
agresorii de responsabilitatea acţiunilor lor.
II. Perspectiva psihopatologică
Punctul de plecare a acestei perspective este concepţia lui Freud despre „masochismul
feminin”, conform căreia femeia este descrisă ca dorind să fie bătută, asemenea unui copil
neajutorat, dependent şi rău.
Alte teorii psihologice susţin că violenţa domestică este o schimbare a traiectoriei
comportamentului auto-distructiv dinspre sine spre o altă persoană.

2
Gabriela Irimescu, Asistenţa Socială a persoanelor abuzate, curs ID

4
 Cercetătorii domeniului propun şi o evaluare psihologică a profilului bărbatului violent.
Astfel, în urma unor cercetări, s-a ajuns la următoarea concluzie: personalitatea bordelină este
considerată majoritară în categoria abuzatorilor, faţă de cea antisocială.
III. Perspectiva sistemică
Această perspectivă vede familia ca pe un sistem compus din subsisteme care interacţionează
reciproc. Astfel, se consideră că o agresiune produsă în familie este o reacţie în lanţ declanşată de
un membru al familiei.
IV. Perspectiva socială
Conform acestei perspective, violenţa domestică apare din cauza unor diferenţe de vârstă, sex,
mediu social, interese, de tipurile de familii etc. La aceste cauze se mai adaugă şi violenţa
societăţii în care trăieşte familia (dacă societatea acceptă violenţa, acest lucru va conduce la
violenţă în familie).
Tot ca o cauză a violenţei în familie este considerat mediul în care trăieşte persoana şi, în
special, comportamentul „altora” semnificativi. S-a demonstrat că, în timpul copilăriei şi
adolescenţei, copilul observă comportamentul părinţilor, care sunt considerate primele studii de
comportament. Astfel, dacă un copil creşte într-un mediu agresiv, există riscul de a deveni el
însuşi violent la maturitate.
Teoria nu se opreşte numai la mediul familial, ci se extinde chiar până la expunerea la violenţa
prin televiziune. Această idee este una discutabilă, existând mai multe teorii. Unii cercetători
consideră că nu este nici o legătură evidentă între vizionarea unor emisiuni TV şi comportamentul
agresiv. Alţi cercetători consideră că expunerea la violenţa prin televiziune şi jocuri video este
posibil să nu acţioneze ca o legătură directă cauzală cu agresivitatea, ci poate cauza
desensibilizarea. Aceasta, împreună cu violenţa din societate, ar putea fi o justificare a utilizării
violenţei de către individ.
V. Perspectiva feministă
Această perspectivă susţine că violenţa îndreptată asupra femeii poate fi privită în contextul
societăţii care se bazează pe forma de organizare patriarhală. Această societate, în care poziţia
femeii este cea de subordonare faţă de bărbat, legitimează inegalitatea între sexe. Astfel, feminiştii
consideră că problema abuzului este un rezultat al dezechilibrului de putere din cadrul relaţiilor
dintre bărbaţi şi femei.
În cadrul acestei perspective, există două modele explicative ale violenţei asupra femeii:

5
1. Teoria ciclicităţii violenţei, teorie care identifică trei faze care caracterizează incidentele de
violenţă domestică:
a. perioada de formare a tensiunii;
b. incidentul violent acut;
c. perioada de remuşcare sau chiar de absenţă a tensiunii.
2. Roata de putere şi control
Acest model identifică violenţa în cadrul formelor de abuz emoţional, economic şi sexual.
Există opt fragmente ale roţii de putere şi control, acestea fiind: intimidarea, abuzul emoţional,
izolarea, negarea şi blamarea, folosirea copiilor, privilegiul masculuin, abuzul economic şi
folosirea constrângerilor şi ameninţărilor.

8 1

2
7

3
6

5 4

- Folosind intimidarea (1): o face să-i fie frică prin mimică, acţiuni şi atitudini; îi distruge
lucruri personale, spărgând lucruri; agresează animale de companie; etalează arme.
- Folosind abuzul emoţional (2): o defăimează; o face să aibă o părere proastă despre sine; o
înjură; o face să creadă că e nebună; o terorizeză.

6
 - Folosind izolarea (3): controlează ce face, cu cine se întâlneşte şi ce vorbeşte; ce citeşte;
unde se duce; îi limitează contactele exterioare folosind gelozia pentru a justifica propriile acţiuni.
- Minimizând, negând şi acuzând (4): minimalizează abuzul săvârşit şi nu ia în seamă
temerile ei, spune că nu s-a săvârşit nici un abuz sau îi atribuie ei responsabilitatea
comportamentului abuziv, spunând că ea l-a provocat.
- Folosind copiii (5): o face să se simtă vinovată în privinţa copiilor; foloseşte copiii pentru a
transmite mesaje; foloseşte vizitarea copiilor pentru a o hărţui; o ameninţă că îi ia copiii.
- Folosind privilegiile masculine (6): o tratează ca pe o slugă; stabileşte care sunt rolurile
stricte ale femeii şi bărbatului.
- Folosind abuzul economic (7): o împiedică să îşi găsească o slujbă sau să o păstreze; o
determină să îi ceară bani; îi dă o alocaţie; îi ia banii şi o împiedică să aibă informaţii despre banii
familiei sau să îi folosească.
- Folosind constrângerea şi ameninţările (8): o ameninţă cu folosirea violenţei şi/sau
foloseşte violenţa; o ameninţă că o va părăsi, că se va sinucide, că îi va afecta bunăstarea materială;
o obligă să renunţe la plângere; o obligă să facă lucruri ilegale.

I.2. Teorii explicative asupra violenţei domestice

Există mai multe clasificări în ceea ce priveşte teoriile care explică violenţa domestică
A. Teorii asupra delincvenţei3
1. Teoria învăţării sociale a agresiunii
Bandura vede agresiunea ca fiind în mare măsură controlată de posibilitatea consolidării şi
a pedepsei. Astfel, el propune următoarele practici auto-absolvante însoţite de neutralizarea auto-
condamnării pentru agresiune:
a. subevaluarea agresiunii prin comparaţie avantajoasă: acţiunile agresive sunt comparate cu
fapte mult mai grave;
b. justificarea agresiunii în funcţie de principii mult mai înalte: face violenţa mai agreabilă pentru
agresor din punct de vedere moral prin declararea obiectivelor ca fiind nobile şi drepte;
c. deplasarea responsabilităţii către o autoritate;

3
Cristian Bocancea, George Neamţu, Elemente de asistenţă socială, Editura Polirom, Iaşi, 1999, pag. 162

7
d. difuzarea responsabilităţii către alte persoane care iau parte la acţiunile agresive sau ostile
sau care sunt cunoscute ca susţinătoare ale unor activităţi asemănătoare;
e. dezumanizarea victimelor: sunt prezentate ca fiinţe degenerate;
f. învinuirea victimelor: se percep pe ei îsuşi ca fiind forţaţi în acţiuni primitive de către adversari
ticăloşi şi se cred persoane bine intenţionate;
g. reprezentarea greşită a consecinţelor: sunt minimalizate pentru evitarea auto-reproşului;
h. desensibilizare gradată: în care persoanele iniţial non-agresive pot deveni progresiv agresive.
2. Teoria anomiei
Anomia se poate defini ca fiind starea de dereglare a funcţionalităţii unui subsistem social,
din cauza deprecierii normelor sociale. În viziunea lui Durkheim, unul dintre factorii de menţinere
a echilibrului social îl reprezintă chiar anomia, care este un factor natural în sensul că există în
toate tipurile de societăţi.
Merton identifică cinci metode de adaptare la o structură socială:
a. conformistul: persoana acceptă scopurile culturale;
b. ritualistul: persoana care a renunţat la valorizarea scopurilor culturale, însă nu a încetat să se
conformeze normelor recunoscute;
c. evazionistul: cel ce respinge atât scopurile, cât şi mijloacele spre a le atinge;
d. rebelul sau contestatarul: refuză atât scopurile, cât şi mijloacele, dar vine cu altele alternative;
e. inovatorul: valorizează puternic scopurile culturale, dar respinge mijloacele.
3. Teoria subculturilor delicvente
Această teorie se referă la agresiunea de tip urban, a cartierelor mărginaşe, în care violenţa
este un mod de a trăi şi de a supraviţui.

B. Alte teorii
4. Teoria transmiterii intergeneraţionale a violenţei
Această teorie susţine ideea că fiecare persoană este receptivă la comportamentul
„celorlalţi” semnificativi, pe care îl înregistrează şi îl internalizează. În copilărie şi adolescenţă,
fiecare observă comportamentul părinţilor, ceea ce ne oferă primele imagini ale unei relaţii şi a
unui comportament. Observarea comportamentului agresiv dintre părinţi, a intrigilor, a
răzbunărilor sunt considerate cauze ale abuzului asupra partenerei la maturitate.

8
 S-a constatat că la copiii care sunt martori la violenţele dintre părinţi este crescută
probabilitatea ca ei să devină agresori şi/sau victime ale agresiunii. Însă, nu toţi copiii expuşi la
violenţe vor avea acest tip de comportament şi nu la toţi abuzatorii s-au identificat abuzuri în
copilărie sau expunerea acestora la violenţe.
5. Teoria ataşamentului paradoxal (Sindromul Stockholm)4
Sindromul Stockholm este specific persoanelor ţinute în captivitate şi ameninţate cu
moartea, dar este dezvoltat şi de femeile victime ale violenţei domestice care au fost terorizate
prin forţă fizică şi brutalitate. Acest sindrom presupune dezvoltarea unui ataşament paradoxal
emoţional într-o relaţie de interdependenţă între victimă şi abuzator, care apare când cineva îţi
ameninţă viaţa şi nu te ucide. Astfel, sentimentul de uşurare rezultat din retragerea ameninţării
generează sentimente de recunoştinţă şi frică.
Perioada necesară formării sindromului Stockholm este de 3-4 zile şi este determinat de
îndeplinirea a trei condiţii:
- persoana care ameninţă cu moartea este percepută ca având posibilitatea să comită omorul;
- victima nu poate scăpa sau viaţa ei depinde de cel care ameninţă;
- victima este izolată, astfel că singura ei perspectivă este aceea a agresatului perceput ca
manifestând un grad de bunătate faţă de agresor.
6. Teoria violenţei a lui Lenore Walker5
FAZA I - Pasul 1 - bătăi minore; negarea furiei ajută victima să facă faţă situaţiei;
- victima învinovăţeşte factorii exteriori; îşi asumă vina pentru incident; aparenta acceptare pasivă
declanşează comportamentul violent, iar agresorul nu mai are control.
Pasul 2 - agresorul nu vrea să facă public comportamentul lui; fiindu-i teamă că victima va spune
ceva, devine tot mai agresiv;
- agresorul ţine victima captivă cu forţa
- la victimă, apare sindromul neputinţei învăţate.
Pasul 3 - pe măsură ce faza I evoluează, bătăile se îndesesc
- victima îşi dă seama că va urma faza II şi încearcă să controleze factorii externi: fără telefoane,
fără gălăgie din partea copiilor, dar încercările de a face faţă eşuează.
Pasul 4 - agresorul creşte controlul treptat şi brutal; victima devine tot mai incapabilă să se
protejeze împotriva durerii şi suferinţei
4
Monica Naum, Violenţa în familie din perspectiva Uniunii Europene, Editura Muntenia, Constanţa, 2005
5
Walker, Lenore E., The Battered Woman, New York: Harper and Row, 1979

9
- victima devine tot mai închisă în sine, iar agresorul devine din ce în ce mai opresiv
- câteodată, victima declanşează faza II pentru a pune capăt tensiunilor, numai pentru ca "să se
termine odată".
FAZA II
- lipsa controlului; bătăi crunte cu efecte distructive
- durează, de obicei, între 2 şi 24 ore, uneori chiar o săptămână sau mai mult şi numai agresorul
poate pune capăt acestei faze
- riscul de apariţie a crimelor;
- victima are un colaps emoţional între 22 şi 48 de ore după bătaie; caută izolarea, de aceea
doctorul nu o vede decât după ce s-a vindecat
-poate apărea şi abuzul sexual
FAZA III
O perioadă neobişnuită de calm, în care agresorul este extrem de afectuos, draguţ şi chinuit
de remuşcări. Îşi cere scuze şi promite că nu se va mai întâmpla. El crede că victima a învăţat o
lecţie, aşa că nu va mai trebui să o bată din nou; convinge victima că "a cerut-o", o face să se
simtă vinovată că a plecat, o face să se simtă responsabilă.
Agresorul promite că va căuta ajutor, numai dacă victima rămâne lângă el. Victima vede
că agresorul este sincer şi iubitor şi începe să creadă că aşa sunt ei cu adevarat, este ceea ce au
căutat într-un partener; ea crede că dacă îl va ajuta, partenerul se va schimba.
Apare o simbioză între parteneri: fiecare este dependent de celălalt.
În timpul fazei III, când dragostea este intensă, se naşte o legătură sufletească între parteneri.
Acestă teorie ar putea explica de ce rămân victimele alături de agresor, de ce nu îl denunţă:
ele cred că agresorii se vor schimba, speră că tatăl copiilor lor va fi altfel pentru ca familia să
rămână unită.
Aceste teorii acoperă doar parţial aria de motive care îndeamnă unii soţi să fie agresivi cu
partenerele lor, iar în majoritatea cazurilor de acest gen la baza violenţei nu stă un singur motiv, ci
o serie de probleme sociale, profesionale, psihologice, financiare, familiale, etc.

Capitolul II- Violenţa asupra femeii

II.1. Forme ale violenţei asupra femeii

10
 În literatura de specialitate, există mai multe clasificări ale formelor de violenţă domestică.
O clasificare generală a formelor de violenţă ne este ilustrată de A. Neculau6:
1. Violenţa privată
a. violenţa criminală
 mortală: omoruri, asasinate, otrăviri, execuţii capitale etc.
 corporală: lovituri şi răniri voluntare;
 sexuală: violuri;
b. violenţa non-criminală
 suicidară: suicidul şi tentativa de suicid;
 accidentală (accidente de automobil);
2. Violenţa colectivă
a. violenţa cetăţenilor împotriva puterii
 terorismul;
 grevele şi revoluţiile;
b. violenţa puterii împotriva cetăţenilor
 terorismul de stat;
 violenţa industrială;
c. violenţa paroxistică
 războiul

După opinia altor specialişti, există două tipuri de violenţă şi două categorii de agresori 7:
1. Violenţa expresivă- care defineşte pe acei agresori care tind să „explodeze” în situaţiile
conflictuale, neavând resursele necesare pentru a se controla. Un asemenea tip de violenţă este
determinat fie de deficitele existente în capacităţile de comunicare cu ceilalţi şi în controlul

6
Adrian Neculau, Gilles Ferreol- Violenţa. Aspecte psihosociale, Ed. Polirom, 2003, pag.5
7 Adrian Neculau, Gilles Ferreol, op.cit.

11
exercitat asupra situaţiei, fie de repertoriul limitat de strategii interpersonale necesare pentru
soluţionarea situaţiei.
2. Violenţa instrumentală- care caracterizează pe acei agresori cărora nu le lipsesc
capacităţile intelectuale şi sociale pentru a se controla şi a căror acte de violenţă nu au un caracter
impulsiv. Asemenea tip de violenţă este raţionalizată, controlată şi dirijată, în mod conştient, asupra
unei anumite victime.
Formele cele mai cunoscute de violenţă domestică sunt:
1. Abuzul fizic- se defineşte ca fiind „orice act sau omisiune comisă în interiorul familiei de către
unul din membrii acestuia, care aduce atingere vieţii, integrităţii corporale sau psihologice, ori
libertăţii altui membru al aceleiaţi familii, periclitează în mod serios dezvoltarea personalităţii
lui sau a familiei”(Consiliul Europei, Recomandarea R (85) 4 cu privire la problematica
violenţei intrafamiliale). Aceasta reprezintă cea mai raportată formă de abuz şi poate include:
- loviri cu palmele, cu pumnii, cu obiecte contondente;
- tras de păr, zgârierea;
- ruperea oaselor;
- arsuri;
- izbirea victimei de pereţi sau mobilă, aruncarea obiectelor;
- folosirea armelor;
- poate include de asemenea şi distrugerea bunurilor din casă, a mobilei, omorârea animalelor
domestice, negarea trebuinţelor de bază (deprivarea de somn şi/sau alimentaţie);
- ameninţări la integritatea corporală, ameninţări cu moartea etc.
2. Abuzul sexual: se defineşte ca fiind „orice contact sexual nedorit de către partener. Acest tip de
abuz nu presupune neaparat folosirea forţei fizice, ci el poate fi realizat prin intimidare,
ameninţare, hărţuire şi contrângere. Exemple de abuz sexual ar fi: glume deocheate, partenera
este tratată ca un obiect sexual, îi este criticată sexualitatea, gelozie extremă, partenera este
forţată să întreţină relaţii sexuale cu el sau cu alţi bărbaţi, partenerul foloseşte arme sau obiecte
în actele sexuale, sadism, mutilare etc.
3. Abuzul psihologic (emoţional)- cuprinde: degradarea continuă şi umilirea partenerei,
sarcasme, luarea în derâdere a acesteia, ameniţări, dispreţ, insulte în public, observaţii
umilitoare. Aceste comportamente instalează sentimentul de teroare permanentă, scade

12
 stima de sine a partenerei, dezvoltă o neîncredere permanentă în sine şi în forţele proprii,
un sentiment de neajutorare care împiedică victima să părăsească relaţia abuzivă.
4. Abuzul economic- este o formă de violenţă psihologică pasivă şi poate fi definit ca
exerciţiul unui control inechitabil asupra resurselor comune, fie că se referă la controlul
accesului la buget pentru menaj, fie la împiedicarea partenerei de a-şi găsi sau menţine o
slujbă sau de a-şi continua educaţia, fie chiar de negare a drepturilor femeii asupra
bunurilor comune.
5. Abuzul social- reprezintă izolarea victimei şi incapacitatea acesteia de a ieşi din relaţia
abuzivă. Acest tip de abuz este strâns legat de cel economic şi cuprinde: abuz verbal în faţa
altor persoane, glume, critici referitoare la aspectul fizic al femeii, la inteligenţa sa, acuzaţii
de infidelitate, comportamente de control (urmărirea femeii la serviciu, la prieteni,
telefoane de verificare etc.), încuierea femeii în casă sau în afara ei etc.
Majoritatea cazurilor de violenţă împotriva femeilor se prezintă ca o combinaţie de violenţă
fizică, psihologică şi sexuală, susţinută de o violenţă de sorginte socială şi incluzând uneori şi
violenţă economică.
În viziunea autoarei Simona-Gabriela Sînzianu8, tabloul formelor de violenţă ar arăta astfel:
1. În funcţie de natura faptelor:
- violenţa efectivă
- violenţa fizică: lovituri, crimă, strangulare etc.
- violenţa sexuală: obligare forţată de intreţinere de raporturi sexuale (atât cu partenerul,
cât şi cu alţi bărbaţi), fantezii pornografice etc.
2. Individul producător de violenţă:
- violenţa simbolică-violenţa verbală: înjurături, insulte etc.
- violenţa emoţională: refuzul afecţiunii, înjosire, critici, gelozie, respingere;
- violenţa psihică: intimidare, ridiculizare, şantaj, ameninţări, posesie, izolare etc.
- violenţa economică: controlul strict asupra bugetului, furtul, preluarea controlului
asupra altor sume de bani etc.
3. În funcţie de starea de sănătate psihică:
- violenţa realizată cu discernământ: răzbunare;
- violenţa realizată fără discernământ: boală psihică

8
Simona-Gabriela Sînzianu- Violenţa în familie prezentată în presa din România, Ed. Lumen, 2006., pag. 17

13
 4. În funcţie de „ţinta” violenţei:
- violenţa asupra persoanei: copiilor, femeilor, bărbaţilor;
- violenţa asupra bunurilor;
- violenţa contra naţiunii;
- violenţa contra vieţii publice;
- violenţa contra statului.

II.2. Cauze generale şi specifice ale violenţei asupra femeii

De ce exista violenţa domestică? Motivele sunt multiple şi greu de precizat pentru

fiecare caz în parte, un singur lucru fiind cert, acela că, în mare, violenţa domestică este o
problemă de putere, dominaţie şi control. În acest sens, unii autori au încercat să clasifice
factorii care determină violenţa domestică astfel:
I. Factori macrosociali
A. Factori sociali
În cadrul multor familii, există tradiţia potrivit căreia bărbatul este „capul familiei” şi el ia
decizii, hotărăşte şi rezolvă toate problemele legate de aceasta. La această tradiţie se mai
adaugă obiceiul educării copiilor cu ajutorul bătăii.
B. Factori economici
În societatea românească, aproximativ jumătate din familii se situiază sub pragul minim de
sărăcie, ceea ce duce la apariţia şi amplificarea stress-ului. Însă, în ciuda acestor date, nu
trebuie să uităm că nu numai în familiile sărace există violenţă domestică, ci, dimpotrivă,
aceasta se manifestă aproape la fel de des şi în familiile cu un nivel ridicat de educaţie şi
bunăstare.

C. Factori politico-legislativi
Familia şi cadrul de vieţuire al acesteia sunt considerate un subiect „tabu” care nu poate fi
„violat” nici chiar de organele legii. Din punct de vedere legislativ, în Codul Penal din

14
România, până în anul 2000, nu au existat prevederi legale clare în ceea ce priveşte violenţa
domestică. Din această cauză nu se înregistrau plângeri de acest gen, iar dacă existau, acestea
nu puteau fi rezolvate, cauza fiind lacunele existente în legislaţia românească.
D. Factori individuali
Aceşti factori cuprind: personalitatea, comportamentul, temperamentul, educaţia indivizilor,
dar, mai ales, factorii psihologici ai violenţei. În condiţiile în care există o personalitate
dezechilibrată, cel puternic îşi descarcă agresivitatea asupra celui slab, păriinţii asupra
copiilor, tinerii asupra persoanelor vârstnice etc. O cauză principală şi des întâlnită a violenţei
domestice este considerată gelozia.
II. Factori microsociali9
1. Modalitatea de constituire a familiei: familia actuală se constituie într-un mediu
neomogen, membrii ei nu mai au o origine culturală comună şi, de aceea, opţiunile diferite pot
duce la conflicte.
2. Reducerea legăturilor cu familia de origine: noua familie se compune doar din
părinţi şi copii, fără a avea la dispoziţie posibilităţile anterioare de stopare a comportamentelor
inadecvate sau de intervenţie şi prevenţie a comportamentelor violente.
3. Reducerea funcţiilor familiei actuale: familia actuală abandonează o serie de funcţii
ale familiei tradiţionale sau le transferă unor instituţii sociale.

III. Factori endogeni

Factorii care favorizează apariţia violenţei asupra femeii vizează atitudinile şi
stereotipurile sociale cu privire la rolul „dominant” şi „subordonat” al femeii, inegalităţile
dintre sexe, în general, organizarea patriarhală a familiei şi a societăţii.
Autorii Del Martin şi Roz M. sunt de părere că factorii generali care favorizează violenţa
intrafamilială sunt:
1. Conflictele legate de modul de administrare a bugetului familial- sunt
dintre cele mai dese conflicte care apar în familie, între soţ şi soţie. În general, deşi se
înregistrează multe excepţii, sarcina de a administra bugetul familial revine bărbatului. Însă, tot
mai multe conflicte şi agresiuni se înregistrează şi din cauza lipsei de resurse financiare

9
Vintileanu I., Roman M, Femeia, în criminaliate, Uniunea Europeană, program Phare, Democracy, 2000, pag.
27

15
suficiente. Pe de altă parte, dependenţa financiară a femeii şi accesul ei limitat la piaţa muncii,
poate contribui la amplificarea conflictelor din cadrul familiei.
2. Consumul de alcool şi alcoolismul- alcoolul este privit, în general, ca
principalul factor favorizant, şi nu cauză, a violenţelor intrafamiliale. Datele statistice arată că
numeroase incidente între soţi au loc atunci când unul sau ambii parteneri au consumat alcool.
3. Gelozia- este un alt factor favorizant al violenţei, mai ales atunci când bărbatul
are un sentiment puternic de posesivitate asupra femeii. Studiile psihologice au arătat că, în
multe cazuri de gelozie, bărbatul este dominat de un puternic sentiment de insecuritate şi
abandon, astfel el suspectând orice gest sau cuvânt al partenerei, chiar dacă, în realitate, aceasta
îi este extrem de fidelă.
4. Problemele sexuale ale cuplului- în multe cazuri, gelozia soţului şi, implicit,
comportamentul său violent se datorează unor probleme sexuale, aşa cum sunt impotenţa sau
frigiditatea soţiei. Dacă bărbatul are îndoieli asupra virilităţii sale sau asupra dorinţei sexuale a
soţiei, el poate, adeseori, să o suspecteze de infidelitate, negând până şi paternitatea sa asupra
copiilor rezultaţi din convieţuirea comună. În mod real, brutalitatea soţului determină, de fapt,
cele mai multe cazuri de incompatibilitate sexuală între parteneri, astfel că soţia nu mai
răspunde adecvat avansurilor sexuale ale acestuia, motiv pentru care gelozia şi violenţa
acestuia se amplifică.
5. Certurile cu privire la copiii rezultaţi din convieţuirea comună sau cu un
alt partener- Actele de violenţă conjugală se petrec şi atunci când soţul ori concubinul resimte
existenţa copiilor rezultaţi fie din convieţuirea în comun, fie dintr-un mariaj anterior al soţiei
sau concubinei, ca o "ameninţare" pentru relaţia personală cu aceasta. Violenţa conjugală poate
apărea şi în situaţiile în care partenerii de cuplu nu sunt de acord în legătură cu modalităţile
cele mai adecvate de creştere şi educaţie a copiilor. De obicei, bărbaţii consideră că cea mai
bună modalitate de disciplinarea a copiilor este bătaia, apreciere care poate intra în conflict cu
părerile partenerei, rezultând certuri sau conflicte care se pot transforma în violenţă.
6. Dorinţa partenerei de a deveni independentă economic- această dorinţă (care poate
consta în căutarea unui loc de muncă sau de instruire educaţională) poate fi interpretată de
partener ca un atac la adresa statusului său de cap al familiei şi asupra responsabilităţilor
tradiţionale care îi revin. Aceste concepţii specifice bărbaţilor care au soţii casnice pot
determina, de cele mai multe ori, maltratarea partenerei.

16
 Există şi alte cauze ale violenţei domestice, care nu sunt clasificate după anumite
categorii10:
a. Gelozia trăită şi exprimată diferit de parteneri în sensul că bărbaţii sunt geloşi cu privire
la activitatea sexuală a partenerelor, iar femeile în ceea ce priveşte implicarea
emoţională a acestora.
b. Bărbaţii tind spre negarea sentimentelor de gelozie, dar le exprimă adeseori prin furie şi
violenţă, în timp ce femeile admit gelozia, însă manifestă depresie.
c. Bărbaţii tind spre a-şi acuza partenerele, pe când femeile tind spre autoacuzare.
d. Mijloacele materiale vizează îndeosebi expectanţele fiecăruia relativ la situaţia de luare
a deciziilor cu privire la cheltuirea banilor.
e. Apariţia copiilor reprezintă o altă sursă conflictuală încă de la luarea hotărârii de a avea
sau nu urmaşi şi când anume. Apoi, problemele cu privire la disciplină, educaţie şi
aşteptările ce vizează conduita şi posibilităţile copilului pot deveni surse de conflict.
f. Activitatea sexuală se consideră un barometru al relaţiei maritale pentru că, atunci când
partenerii nu mai resimt nici o satisfacţie sexuală, ei se învinovăţesc reciproc, încât
certurile sau violenţa, fie ea şi sexuală, sunt iminente.
Violenţa în familie este favorizată în mare parte de convingeri bine înrădăcinate,
învăţate sau moştenite, de credinţa că femeia (pentru că femeile sunt în proporţia cea mai mare
victime ale violenţei domestice, de multe ori şi împreună cu copiii) trebuie să se supună
necondiţionat bărbatului, că “femeia trebuie bătută din când în când”, de împărţirea rigidă în
“sexul tare” şi “sexul slab”. Aceste stereotipuri sunt parte din problemă, iar intervenţia în
aceste cazuri nu se poate face fără a se ţine cont de ele.

II.3. Consecinţele violenţei asupra femeii

Consecinţele violenţei domestice sunt serioase, dar mai ales multiple, afectând
aproape toate planurile vieţii: medical, fizic, psihologic, profesional, economic, social etc.

10
Mânzat O., Violenţa domestică (o redută a agresivităţii în familie), în volumul „Psihologia astăzi”,
coordonatori Bogathy Z, Petroman P., Editura Eurostampa, Timişoara, 2001, pag. 117

17
Aceste consecinţe nu durează doar cât timp există răni fizice sau alte răni vizibile, ci ele merg
mult mai departe, într-un viitor îndepărtat.
Consecinţele generale ale violenţei asupra femeii sunt:
 La nivel fizic, victimele pot prezenta: răni, leziuni, fracturi, probleme de auz, probleme
ginecologice, dinţi sparţi, vaginism, amenoree, tulburări de alimentaţie, palpitaţii
 La nivel psihic:
- Reacţii imediate: stare de şoc, negare, confuzie, aplatizare afectivă, teamă;
- Reacţii în timp: oboseală cronică, iritabilitate, tulburări de somn (coşmaruri) şi alimentaţie,
dificultăţi în luarea deciziilor sau a planurilor de viitor, pasivitate extremă, sentiment de
neajutorare, imposibilitatea de a găsi alternative la situaţia în care se află;
- Reacţii cumulative: sentiment al pericolului exagerat, neglijare personală (a igienei, a
alimentaţiei etc), depresie, stimă de sine scăzută, apariţia sau creşterea consumului de alcool,
tutun, droguri; gânduri suicide, tentative de suicid.
Cu toate că efectele violenţei domestice sunt variate, se consideră că cele mai grave
consecinţe şi de lungă durată le au efectele psihologice. Astfel, în continuare, se vor prezenta
principalele afecţiuni psihologice şi semnele definitorii ale acestora 11:
1. Depresia este o tulburare a sferei emoţionale care afectează corpul, gândirea, dispoziţia
şi comportamentul. Poate fi:
- de tip reactiv, ca răspuns psihologic la evenimentele traumatizante sau situaţii stresante
care depăşesc resursele de ajustare ale persoanei;
- cu substrat genetic, pe fondul acţiunii factorilor aversivi
Semnele definitorii:
 dispoziţie depresivă, tristeţe, sentiment de gol interior;
 sentimente de neajutorare, depreciere personală, vinovăţie;
 lipsa de speranţă în viitor, pesimism;
 scăderea interesului şi a plăcerii pentru activităţile plăcute anterior;
 oboseală cronică, apatie;
 iritabilitate, stare de agitaţie şi nelinişte, anxietate;
 tulburări de memorie, dificultăţi de concentrare a atenţiei şi de luare a deciziilor;
 tulburări de somn (somn agitat, adormire dificilă, somn prelungit, coşmaruri);
11
Monica Naum, op.cit., pag. 63

18
  pierderea apetitului alimentar (anorexie), pierderi în greutate sau exces în consumul
alimentar (bulimie);
 gânduri perturbatoare sau repetitive de moarte, idei sau tentative de suicid.
2. Tulburări de anxietate, unde sunt incluse şi tulburări fobice, tulburarea generalizată de
anxietate, tulburări de panică etc.
3. Stresul post-traumatic12, care, iniţial, a fost studiat la supravieţuitorii războaielor, dar,
mai târziu, s-a identificat de asemenea cu frecvenţă mare la victimele expuse violenţei
domestice.
Stresul post-traumatic este consecinţă a expunerii la un stresor traumatic extrem şi care implică
ameninţarea cu moartea sau moartea cuiva apropiat, vătămarea serioasă sau ameninţarea
integrităţii corporale proprii. Aceste ameninţări generează sentimente multiple cum ar fi de
frică intensă, neputinţă sau oroare. Semnele de identificare sunt:
 amintiri repetitive şi supărătoare ale evenimentului;
 vise repetitive, având ca temă visul traumatizant, coşmaruri, cu trezirea într-o stare de
spaimă şi frică;
 tulburări interioare la expunerea la stimuli sau evenimente asemănătoare celui trăit;
 dificultate de adormire sau de trezire;
 hipervigilenţă, tresăriri exagerate, iritabilitate;
 evitarea stimulilor asociaţi cu trauma, paralizia reacţiei;
 incapacitatea de a evoca anumite aspecte ale traumei;
 sentiment de detaşare şi înstrăinare de ceilalţi.
4. Stima de sine este nivelul în care o persoană se place, se acceptă şi se respectă pe ea
însăşi în ansamblu, ca persoană. Semnele de identificare a unei persoane cu stimă de sine
scăzută:
- diminuează propriile talente;
- se simte lipsit de putere;
- este uşor de influenţat;
- exprimă o gamă restrânsă de emoţii;
- evită situaţiile care pot produce anxietate;
- îi blamează pe ceilalţi pentru neputinţele sale;
12
Ana Muntean, Violenţa domestică şi maltratarea copilului, Editura Eurostampa, Timoşoara 2000, pag. 284

19
 - insatisfacţie:
- singurătate / tendinţa de izolare
- iritabilitate şi depresie.

5. Ataşament traumatic
Ca rezultat al izolării şi creşterii dependenţei, victimele aderă tot mai mult către singura
relaţie pe care o au: aceea cu abuzatorul. Sub impactul acestui "ataşament traumatic", propriile
interese ale femeilor, nevoile şi părerile lor ajung sa fie influenţate şi controlate de agresor.
Supunerea victimei poate fi atât de puternică, încât dorinţele lor pot fi anihilate. Doar
(ameninţarea cu) violenţe asupra copiilor va induce în femeie dorinţa de a lupta. Oricum, dacă
abuzul continuă o perioadă mai lungă, cele mai multe femei nu-şi vor mai putea proteja pentru
mult timp copiii. Complet demoralizate, vor renunţa, iar unele pot avea tentative de suicid.
Consecinţele violenţei nu se opresc la răni fizice imediate, ci au repercursiuni toată viaţa,
pe toate planurile. Conform bilanţului realizat pentru Consiliul Europei de către prof. dr. Carol
Hagemann-White femeile care au fost victimele unor abuzuri fizice, sexuale sau afective au
nevoie de îngrijire psihiatrică de 4-5 ori mai mult decât celelalte. Ele comit de cinci ori mai
multe tentative de sinucidere.

II.4. Profilul familiei afectate de violenţă

Violenţa domestică poate fi regăsită în orice familie, indiferent de nivelul de şcolarizare,

de nivelul de trai, de poziţie socială, de vârstă, de situaţie financiară etc. Astfel, familiile în

20
care se manifestă violenţa domestică nu au un profil bine definit, dar există anumite trăsături
comune.
Autoarea Ana Muntean13 identifică „portretele agresorilor şi victimelor violenţei domestice”:
1. Agresorii
- în 75% din cazuri au fost, în copilărie, agresaţi;
- sunt persoane nesigure pe ele, instabile şi sunt incapabile să-şi identifice sentimentele;
- îi învinovăţeşte pe cei din jur pentru eşecurile lor;
- sunt geloşi, posesivi în relaţia cu partenerele pe care le schimbă frecvent;
- doresc să domine în conversaţii şi au tendinţa de a fi ironici şi critici;
- sunt tradiţionalişti în concepţiile privind raportul dintre bărbaţi şi femei;
- au, în general, o atitudine negativă faţă de femei;
- folosesc sexul ca pe un act de supunere a partenerei;
- sunt nemulţumiţi de locul de muncă;
- consumă alcool şi alte substanţe;
- au o atracţie deosebită faţă de arme;
- sunt ferm convinşi că puterea şi controlul se obţin prin violenţă.
2. Femeia victimă:
- stimă de sine scăzută;
- sentimente de izolare şi neputinţă;
- apariţia stresului şi a fricii mărite faţă de agresor;
- diminuarea/pierderea sentimentului de control;
- neglijare personală;
- apariţia unor boli psihosomatice;
- apariţia/creşterea consumului de alcool sau alte substanţe;
- poate apărea comportamentul de deplasare a furiei pe copii, devenind violentă cu aceştia;
- tendinţe de suicid.

3. Copilul victimă:
- probleme fizice: boli inexplicabile, sunt victime ale unor accidente domestice, au o creştere
mai lentă;

13
Ana Muntean, Familii şi copii în dificultate, Editura Mirton, Timişoara, 2001, pag. 51

21
- probleme emoţionale şi mentale: anxietate, frică de abandon;
- probleme psihologice: depresie, neîncredere în sine, tendinţa de a observa viaţa colegilor mai
fericiţi;
- probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiviatea celor din jur, probleme
cu somnul, tendinţa de a se automutila, comportamente defensive de tipul miciunii şi al fugii de
acasă;
- probleme şcolare: instabilitate, incapacitatea de a se concentra, schimbări bruşte în
performanţele şcolare, inhibiţii sociale;
- alte probleme: consum de alcool, droguri; relaţii sexuale precoce; sarcini la vârste mici;
tendinţe de suicid;
- identificarea cu eroi negativi.

II.5. Violenţa asupra femeii gravide

Violenţa împotriva femeilor este o problemă globală, legată de puterea bărbaţilor, ca

privilegiu şi control, accentuată de ignoranţă, de lipsa unor legi potrivite şi a eforturilor
adecvate din partea autorităţilor publice pentru întărirea legilor existente. Violenţa faţă de
femei desemnează „toate actele agresive îndreptate împotriva femeilor, cauzatoare sau posibil
cauzatoare de prejudicii sau suferinţe fizice, sexuale sau psihologice, inclusiv ameninţarea cu
asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.” 14
„Pentru multe femei, violenţa poate începe sau poate creşte în frecvenţă şi severitate în
perioada sarcinii”15, violenţă ce poate creşte riscul complicaţiilor materno-fetale. A fost
demonstrat faptul că violenţa partenerului asupra femeii însărcinate afectează una din patru
femei din SUA şi numeroase alte complicaţii au fost asociate în cazul victimelor violenţei
conjugale. Studiile efectuate au descoperit că mai mulţi copii se nasc cu tulburări, ca rezultat
al agresării mamei în timpul sarcinii, decât ca rezultat al tuturor bolilor şi suferinţelor pentru
care se imunizează în prezent femeile însărcinate.

14
Platforma de acţiune de la Beijing, 1995

15
Campbell, J. C., Abuse during pregnancy: A quintessential threat to maternal and child health-so when do we
start to act?, Canadian Medical Association Journal, 2001

22
 Deşi nu există date statistice concrete, se estimează că, din totalul cazurilor de violenţă
intrafamilială, 15-20%16 dintre femei au fost abuzate, sub diferite forme, în perioada
gravidităţii. Aceste date sunt cu atât mai grave, cu cât nu numai că pot fi adevărate, dar este
posibil ca numărul de cazuri să fie mult mai mare decât cel prognozat.
„Violenţa împotriva femeii însărcinate afectează copilul, fie în mod direct, fie prin
leziuni indirecte în timpul lovirilor. Dezvoltarea creierului fetus-ului şi a sistemului nervos
sunt „zguduite” de adrenalina mamei. O astfel de energie influenţează negativ creierul
copilului în momentul formării conexiunilor nervoase cruciale. De asemenea, rata avorturilor
ca urmare a violenţelor exercitate asupra femeii însărcinate se situează între 25% şi 53%.” 17
Femeile care au fost victimele abuzului conjugal în anul premergător şi/sau în cursul
sarcinii au avut un risc cu 40-60% mai mare de a dezvolta hipertensiune, sângerări vaginale,
disgravidie emetizantă severă, infecţii de tract urinar, precum şi spitalizare în cursul sarcinii.
De asemenea, au un risc cu 37% mai mare de a naşte prematur şi de 17% de
subponderabilitate. Ambele situaţii implică un risc important pentru nou-născuţi, aceştia
necesitând cu 30% mai frecvent terapie intensivă la naştere.
Naşterea prematură reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, fiind asociată cu
mortalitate perinatală, morbiditate neonatală şi handicap. În ultimii 15 ani s-a constatat o
creştere a incidenţei naşterilor premature, în special înainte de 28 săptămâni de sarcină.
În S.U.A, cercetătorii au analizat datele a peste 118.000 femei cu nou-născuţi vii în
perioada 2002- 2003 din „Pregnancy Risk Assessment Monitoring System”, care aparţine
Centrului de Control şi Prevenţie a Bolilor (Centers for Disease Control and Prevention CDC).
Se pare că stresul are un impact negativ asupra sistemului endocrin reproducător, ducând la
rezultate slabe în cursul sarcinii. S-a arătat că depresia, rezultată din abuz, afectează negativ
dezvoltarea fetală. De asemenea, abuzul sexual asociat violenţei fizice pot duce atât la
creşterea riscului de sângerări, cât şi la infecţii de tract urinar. În plus, infecţiile transmise
sexual sunt semnificativ mai frecvente printre femeile care au fost abuzate de partenerii lor, iar
aceste infecţii afectează mai departe sarcina şi dezvoltarea fetală 18.

16
National Victim Center and Crime Victims Research and Treatment Center’s 1994 Report
17
Mc. Farlane, Judith, Violenţa în timpul sarcinii: consecinţe asupra sănătăţii pentru mamă şi copil, în „Dating
Violence”, 1991, pag. 136-138
18
www.gineco.ro

23
 O consecinţă gravă a violenţei asupra femeii gravide este mortalitatea infantilă. În
Romania, nivelul mortalităţii infantile precoce este asemănător celui înregistrat în ţările
dezvoltate, în schimb, mortalitatea infantilă neo-natală şi post-neonatală înregistrează valori
mai ridicate.
În anul 2003, rata mortalităţii infantile în România a fost de 16,1 la 1000 născuţi vii, în
comparaţie cu anul 2002, când mortalitatea infantilă a fost de 17,3%o. Valorile cele mai
ridicate s-au semnalat în judeţele Vaslui (24 la mie), Constanţa (23,8 la mie) şi Ialomiţa (23,4
la mie), iar cele mai scăzute au fost înregistrate în judeţele Cluj (8,2 la mie), municipiul
Bucureşti (10,0 la mie), Ilfov (10,2 la mie) şi Olt (10,4 la mie)19.
Violenţa în timpul sarcinii poate duce la avort spontan, la naşterea unui copil mort,
naştere prematură, leziuni ale fătului, greutate scăzută la naştere etc. Aceste violenţe au
consecinţe nu numai asupra femeii şi a copilului, ci şi asupra familiei în general, asupra
comunităţii şi, nu în ultimul rând, asupra societăţii.

II.6. Mituri şi realităţi despre violenţa domestică

În secolul al XIX-lea, legea britanică preciza că un bărbat îşi poate disciplina soţia cu un
instrument care sa nu fie mai gros decât degetul cel mare al mâinii. Chiar dacă aceste legi nu
mai exista, multe credinţe sociale aprobă violenţa ca metodă de control şi de disciplinare a
femeilor.
În continuare voi prezenta miturile explicative20 ale violenţei domestice, acestea fiind
necesare din cauza faptului că sunt înţelese sau folosite greşit de majoritatea populaţiei din
România.

Mit: Violenţa domestică este caracteristică familiilor sărace sau cu un statut social scăzut.
Realitate: Violenţa domestică poate apărea în toate familiile, indiferent de statutul socio-
economic. Mitul a apărut deoarece există o probabilitate mai mare ca în atenţia agenţiilor

19
conform datelor raportate de Centrul Naţional de Statistică şi Ministerul Sănătăţii
20
Ana Muntean, op.cit, pag. 30

24
specializate să intre persoane provenind din familii cu venituri reduse. Acele familii cu resurse
crescute, uneori, ascund violenţa mai bine.
Mit: Consumul de alcool şi droguri cauzeaza violenţa domestică.
Realitate: Nu există nici un argument şi nici o dovadă care să afirme că alcoolul este o cauză
directă a violenţei domestice. Sunt dovezi care susţin coexistenţa consumului de alcool şi a
violenţei domestice şi facilitarea actelor de violenţă.
Mit: Bărbaţii violenţi nu-şi pot controla violenţa.
Realitate: Bărbaţii violenţi cred deseori acest lucru. Această credinţă permite agresorului
neasumarea responsabilităţii faţă de actele comise. Majoritatea celor care îşi agresează soţiile
îşi controlează comportamentul violent faţă de alte persoane, cum ar fi prieteni sau colegi, unde
nu există nevoia de dominare şi control.
Mit: Bărbaţii violenţi sunt bolnavi psihic sau au personalităţi psihopate.
Realitate: Studiile clinice asupra bărbaţilor care îşi abuzează partenerele nu susţin această
afirmaţie. Majoritatea bărbaţilor agresivi nu prezintă suferinţe psihice şi nici nu au personalităţi
psihopate. Mulţi agresori se prezintă ca persoane obişnuite, respectabile, cu capacitatea de a se
controla. Provin din toate clasele sociale şi ocupaţionale, iar violenţa se manifestă asupra
partenerei şi copiilor lor.
Mit: Tatăl lui era un om violent, îşi bătea soţia şi el a învăţat acasă acest model de
comportament.
Realitate: În 18% din cazurile de parteneri violenţi, aceştia nu au avut o copilărie cu
violenţă în familie, nu au existat modele de relaţionare violentă între soţ şi soţie.
Mit: Unele femei merită să fie abuzate; ele provoacă abuzul.
Realitate: Nu există justificări pentru violenţa domestică. De prea puţine ori violenţa este
punctul culminant al unei dispute şi de cele mai multe ori femeile nu primesc semnale
premergătoare atacului. Multe femei abuzate fac tot posibilul pentru a evita episoadele
violente. În relaţiile abuzive, există percepţia că bărbatul are dreptul de a-şi domina şi controla
partenera. Victimele violenţei domestice riscă să fie abuzate de parteneri, indiferent de
acţiunile lor.
Mit: Femeilor le face plăcere să fie abuzate.
Realitate: Acest mit a apărut pe baza observaţiei că multe femei rămân lângă partener, în ciuda
abuzului suferit. Sunt multe motive pentru care femeile nu-şi părăsesc partenerul.. Cercetările

25
dovedesc că, pentru o femeie, este un moment extrem de periculos părăsirea partenerului şi că
multor femei le este teamă să plece (cinci femei din şapte ucise de partener erau separate sau în
curs de separare).
Există şi alte mituri despre violenţă, care nu prezintă explicaţii directe, ci fac parte din
încercările comunităţii de a înţelege acest comportament:
 bătaia este fără urmări, este un fenomen de moment datorat pierderii controlului;
 este o parte a dragostei dintre cei doi;
 biserica îl va schimba şi nu îşi va mai bate partenera;
 chiar dacă îşi bate partenera, este un tată bun pentru copii şi, deci, trebuie să rămână
împreună ca să crească copiii;
 dacă vor sta destul timp împreună, lucrurile se vor schimba în bine şi el nu-şi va mai
bate partenera;
 agresorul îşi iubeşte partenera, chiar dacă o bate;
 numai un număr mic de femei sunt victime ale violenţei domestice;
 o femeie îşi poate părăsi partenerul, numai dacă vrea cu adevărat;
 victimele violenţei domestice exagerează dimensiunile abuzului.

Capitolul III- Prevenirea şi combaterea violenţei domestice

III.1. Prevenirea şi intervenţia în cazurile de violenţă domestică

26
 Mulţi teoreticieni şi specialişti în domeniu au propus şi aplicat strategii de prevenţie şi
intervenţie asupra cazurilor de violenţă domestică. Însă, concluzia acestora a fost una unanimă:
pentru scăderea numărului de cazuri şi pentru reducerea efectelor negative pe care le are
violenţa în familie asupra membrilor săi, trebuie intervenit la nivelul tuturor planurilor afectate
de această problemă, acestea fiind: individual, familial, comunitar, social şi al instituţiilor
acestuia.
Serviciile de prevenţie pot fi clasificate astfel:
1. Prevenirea primară se referă la acţiunile, programele, campaniile adresate unor populaţii
mai mari (ţară, judeţ, oraş), în vederea sensibilizării acestora şi reducerea toleranţei la violenţă.
Ameliorarea condiţiilor de locuit, a condiţiilor de muncă contribuie, în mod general, la
reducerea situaţiilor de criză familială, situaţii creatoare de situaţii de maltratare, precum şi
prevenirea abandonului şi instituţionalizării.
Specifice sunt măsurile care participă la protecţia mamei şi a copilului:
 educaţie pentru dezvoltarea parentalităţii, a relaţiilor afective mamă-copil încă din
perioada prenatală, în cadrul centrelor de planificare familială, a centrelor de sănătate, ONG-
urile care se ocupă de educaţia adolescenţilor şi părinţilor;
 ajutor la domiciliu- asistenţă de pediatritie;
 îmbunătăţirea calităţii îngrijirilor acordate copiilor din centrele de plasament, alte
unităţi de ocrotire medico-sociale, spitale/secţii de pediatrie;
 creşterea calităţii serviciilor acordate în creşe şi de către asistenţii maternali, pregătirea
temeinică a acestora înainte de a lua copilul în plasament;
 dezvoltarea şi înfiinţarea unor aşezăminte pentru femeile gravide şi tinere mame
izolate sau în dificultate;
 programe de educaţie pentru gravidele cu risc care să prevină şi/sau să atenueze
interacţiunile dizarmonice mamă-copil.
2. Prevenirea secundară se adresează grupurile cu risc crescut de a manifesta un anume
comportament sau grupurilor cu risc de victimizare. Aceasta cere realizarea unor intervenţii
eficiente, pe cât posibil, chiar înainte de apariţia situaţiei de recurenţă a maltratării.

27
Prevenţia secundară include, de asemenea, o serie de iniţiative reuşite care se pun în prezent în
practică progresiv sub impulsul ONG-urilor şi a Direcţiilor de Protecţie a Copilului: servicii de
sprijin telefonic, locuri de întâlnire şi informare pentru părinţi, centre de primire a mamelor
maltratate etc.
3. Prevenirea terţiară se referă la acţiunile asupra grupurilor afectate deja de violenţa
domestică. Aceasta implică prevenirea recidivelor, de limitare a apariţiei sechelelor, securitatea
victimelor, recuperarea sau tratarea efectelorşi consecinţelor.
În ceea ce priveşte intervenţia, aceasta trebuie efectuată pe toate planurile şi trebuie
incluse toate persoanele implicate în actele agresive, aici fiind incluse: soţie, soţ, copii, familie
lărgită, rude etc. Pentru a se putea interveni eficient, este necesară „implicarea profesioniştilor
în vederea soluţionării problemelor şi a sprijinirii cu competenţă a familiilor” 21
Whitman, psihoterapeut american specializat în intervenţii cu victime şi agresori,
prezintă principiile de bază în intervenţie22:
a. Să nu provocăm durere în plus persoanei care ne solicită sprijinul. Femeile victime care
ajung la serviciile medicale sau de protecţie socială întâmpină adesea, la cei chemaţi să le vină
în sprijin, o atitudine critică, de judecare şi blamare, de refuz de a vedea situaţia reală în care se
află; această atitudine, indiferent de acţiunea care se realizează şi care poate fi benefică, este
dureroasă pentru femeia victimă.
b. Să găsim strategii de intervenţie care să fortifice victima şi să determine schimbări
sociale pozitive în viaţa acesteia, văzute pe termen lung, dar în acord cu satisfacerea nevoilor ei
imediate. Dacă intervenţiile noastre se limitează la a fi un răspuns la nevoile ei imediate,
înseamnă că îi vom oferi doar protecţie, şi nu reabilitarea ei. Protecţia este o intervenţie care
menţine persoana într-o stare de dependenţă faţă de cel care o protejează, o stare de imaturitate
care nu creează premisele găsirii unei soluţii şi ale unei vieţi autonome şi cu satisfacţii.
c. În orice fel de intervii, intervenţia ta ca profesionist trebuie să se realizeze împreună cu
victima şi nu pentru ea. Ea, victima, este cea care trebuie să-şi recâştige puterea de a-şi gira
viaţa, de a decide pentru sine. Prin concentrarea efortului specialistului cu ale victimei, aceasta
îşi va reconstru respectul de sine, având dovezi ale propriei capacităţi. Nu decide deci pentru
ea, ci respectă-i deciziile şi, dacă este necesar, oferă-ţi sprijinul pentru ca ea să poată decide.

21
Kari Killen, Copilul maltratat, Editura Eurobit, Timişoara, 1998
22
Whitman, M., Challenging the Darkness: Child sexual abuse &the churh, Discovery Counseling Resources
Bellingham, Washington, 1994

28
 d. Pentru evaluarea succesului intervenţiei tale este necesar să ştii în ce măsură intervenţia ta
a scos-o din izolare, a facut-o să fie ma sigură pe ea şi mai în siguranţă. În acest punct al evaluării,
ai şi datoria de a lucra pentru o mai bună înţelegerea a fenomenului de violenţă domestică în
comunitate, căci, scopul ultim, nu sunt refugiile pentru femei şi închisorile pentru bărbaţi, ci
dezvoltarea unei comunităţi libere şi care să dea siguranţă membrilor ei.
Există mai multe modele de intervenţie, acestea referindu-se la nivelurile sociale diferite pe
care le ţinteşte şi pe care le implică23:
1. Modelul campaniilor de sensibilizare la nivel comunitar şi politic, care influenţeză contextul
socio-cultural al intervenţiilor. Obiectivele unor astfel de campanii sunt24:
- sensibilizarea comunităţii;
- multiplicarea serviciilor de caritate;
- crearea, funcţionarea reţelelor sociale de sprijin;
- încurajarea voluntariatului;
- iniţiative în domeniul legislativ;
- apariţia unor proiecte comunitare.
2. Modelul intervenţiei sociale în reţea: urmăreşte iniţierea şi funcţionarea reţelelor sociale din
jurul celor implicaţi în situaţii abuzive. Reţelele se alcătuiesc din profesioniştii implicaţi în
intervenţie, dar şi din persoane exterioare sistemului de servicii (persoane din familie sau
voluntari).
3. Modelul lucrului pe caz
Intervenţia debutează prin înţelegerea situaţiei traumatizante la care a fost supusă
persoana, prin ajustarea comportamentului profesionistului la relaţia traumatizantă şi, nu în
ultimul rând, prin înţelegerea comportamentelor compensatorii dezvoltate de persoană.
Etapele studiului de caz sunt:
A. Semnalarea/Preluarea cazului
B. Investigare/Evaluarea iniţială
C. Evaluarea familială
D. Intervenţia
E. Evaluarea intervenţiei

23
Kari Killen, op. cit.
24
Ionescu Ş (coord.), Copilul maltratat. Evaluare, prevenire, intervenţie, Editura Fundaţiei Internaţionale pentru
Copil şi Familie, Bucureşti, 2001

29
În realitate, ambele situaţii sunt mult mai complexe şi, atât cunoaşterea în detaliu a ceea ce
înseamnă violenţă domestică, cât şi conştientizarea tuturor formelor de manifestare, sunt un
prim pas spre soluţionarea acestor probleme, care, departe de a fi doar o problemă a familiei,
cuplului, victimelor sau agresorilor, este un fenomen social.

III.2. Date statistice

Violenţa a căpătat proporţii înspăimântătoare, iar violenţa în cadrul familiei este o

problemă care se extinde din ce în ce mult. Există programe destinate sprijinirii victimelor, dar
încă insuficiente la nivel local. Lipsa unei strategii reale la nivel local şi naţional se reflectă
încă foarte clar în mentalitatea potrivit căreia bătaia este o modalitate acceptată şi indicată de
disciplinare şi de impunere a autorităţii.
Datele statistice internaţionale25 privind violenţa domestică arată că:
- cel mai mare număr de femei cer ajutor intre al 5-lea şi cel de-al 10-lea an de
căsătorie;
- de obicei, vecinii sunt cei care cheamă poliţia când violenţele sau certurile au
devenit o cauză îngrijorătoare pentru siguranţa lor;
- circa 60% dintre femei spun că violenţa la care sunt supuse durează de mai
mult de 3 ani;
- arestarea agresorului se face numai în una din următoarele situaţii: există
dovezi de violenţă domestică, agresorul este în stare de ebrietate, vecinii fac o
reclamaţie;
- circa 20% dintre femeile agresate afirmă că primele atacuri au venit din partea
partenerului în timpul sarcinii;
- cele mai des întâlnite vătămări sunt: tăieturi, zgârieturi, tumefierea ochilor,
ruperea braţelor, a nasului, fracturi craniene;

25
Ioaneta Vintileanu, Mariana Roman, Femeia în criminalitate, Uniunea Europeană, program PHARE,
Democracy, 2000, pag. 93

30
 - în peste jumătate din cazurile de violenţă domestică, bărbatul îi agresează pe
copii odată cu mama şi, în plus, copiii sunt loviţi de către agresor în
încercările de a-şi apăra mama agresată;
- aproape 25% dintre femeile care au fost victime ale infracţiunii de omor erau
în faza de divorţ sau încercau să-şi părăsească soţii;
- consecinţele violenţei domestice asupra copiilor arată că băieţii martori în
copilărie la agresarea mamei devin mult mai frecvent agresivi la maturitate
decât ceilalţi;
- apoximativ 60% dintre victimele violenţei domestice doresc prezenţa unui
ofiţer femeie în rezolvarea cazului, dar majoritatea cred că este mai potrivită
prezenţa a doi ofiţeri bărbaţi.

În România, numărul de femei victime ale violenţei domestice a crescut de 5 ori din
1996 până în 1998. În 1998:
-13% dintre femeile victime ale violenţei domestice au murit.
-74% dintre femeile victime ale violenţei domestice au fost agresate de către soţi.
-4% de către concubini
-7% de către foştii soţi
-15% de către alte rude.26
Documentarul „Dinamica violenţei intrafamiliale în anul 2002” a urmărit cauzele
principale care determină violenţa domestică, clasificate după următoarele criterii: autorii
comiterii lor, victimele frecvente şi zonele în care se săvârşeşte cu predilecţie. Din totalul de
26.890 de infracţiuni, în 2115 cazuri autorii şi victimele au fost soţi sau rude apropiate, aceasta
reprezentând 7.86%. Situaţia se poate rezuma astfel:

Din care
Nr. Infracţiunea Total general membri ai %
Crt. infracţiuni comise familiei
1. Omor 540 182 33.7%
2. Tentativă de omor 431 77 17.86%
3. Loviri cauzatoare de 133 37 27.81%
26
Statistici furnizate de Centrul Pilot pentru Femeile Victime ale Violenţei Domestice, Bucureşti

31
 moarte
4. Pruncucidere 40 40 100%
5. Vătămare corporală 7309 525 7.18%
6. Vătămare corporală 1187 72 6.06%
gravă
7. Act sexual cu un minor 288 2 0.69%
8. Viol 1100 43 3.9%
9. Perversiune sexuală 141 5 3.54%
10. Corupţie sexuală 136 6 4.41%
11. Incest 43 43 100%
12. Tâlhărie 3615 4 0.11%
13. Abandon de familie 11577 1029 8.88%
14. Rele tratamente aplicate 77 44 57.14%
minorului
15. Punerea în primejdie a 273 6 2.19%
unei persoane în
neputinţă de a se apăra
TOTAL GENERAL 26890 2113 7.86%

Mai multe asemenea infracţiuni au fost comise pe raza Bucureştiului (268) şi a

următoarelor judeţe:
- Hunedoara 380;
- Bistriţa-Năsăud 336;
- Bacău 300;
- Brăila 192;
- Dolj 87;
- Bihor 75;
- Mehedinţi 68;
- Mureş 51.
La cele 2115 infracţiuni intrafamiliale au fost victime 2182 persoane, respectiv:

32
 - minori: 852 (39.04%), din care: cu vârsta între 0-14 ani- 570, iar cu vârsta
între 14-17 ani- 282;
- majori: 1330 (60.95%), din care: femei- 943 şi bărbaţi- 387.
Cele 2182 de persoane au fost victimele următoarelor infracţiuni:

Nr. Victime Victime majori Total

Crt. Infracţiunea minori victime
Total Din care Total Din care
0-14 14-18 Femei Bărbaţi
ani ani
1 Omor 25 19 6 173 109 64 198
2 Tentativă de 3 2 1 79 29 50 82
omor
3 Lovituri 2 1 1 37 19 18 39
cauzatoare de
moarte
4 Pruncucidere 44 44 0 0 0 0 44
5 Vătămare 40 14 26 340 235 105 380
corporală
6 Vătămare 4 2 2 75 52 23 79
corporală gravă
7 Act sexual cu 2 2 0 1 1 0 3
un minor
8 Viol 28 14 14 19 19 0 47
9 Perversiune 5 0 5 0 0 0 5
sexuală
10 Corupţie 6 2 4 0 0 0 6
sexuală
11 Incest 40 22 18 13 13 0 53
12 Tâlhărie 0 0 0 4 3 1 4
13 Abandon de 589 401 188 587 461 126 1176

33
 familie
14 Rele tratamente 55 39 16 1 1 0 56
aplicate
minorului
15 Punerea în 9 8 1 1 1 0 10
primejdie a unei
persoane în
neputinţa de a
se apăra
Total general 852 570 282 1330 943 387 2182

În 2003, aproximativ opt sute de mii de femei au fost, în mod frecvent, victime ale
violenţei în familie sub diferite forme. 14.3% din întreaga populaţie adultă a ţării, respectiv
17.8% dintre femei au fost, de-a lungul vieţii, victime ale unui tip sau altul de violenţă în
familie. Contrar acestor date, 4 români din 10 consideră că actele de violenţă în familie nu pot
fi considerate fapte foarte grave.27
„Asociaţia pentru Promovarea Femeii din România - APFR Timişoara prin Centrul de
Consiliere, Asistenţă Socială şi Intervenţie în Criză a oferit servicii gratuite pentru 561 de
cazuri de violenţă domestică pe parcursul anului 2004. Serviciile oferite au fost: consiliere
telefonică, consiliere juridică şi reprezentare gratuită în instanţă, consiliere psihologică,
psihoterapie individuală şi de grup, asistenţă socială, intermediere de locuri de muncă şi
adăpost în colaborare cu Federaţia Caritas a Diecezei Timişoara.
Linia telefonică de criză, "Telefonul Albastru", a preluat în această perioadă 465 de
apeluri, dintre care 301 au beneficiat de consiliere şi suport psihologic, 162 dintre ele fiind
greşite şi 2 apeluri mute. Tot pe parcursul anului 2004, au beneficiat de serviciile directe de
suport (consiliere juridică, consiliere psihologică, psihoterapie şi asistenţă socială) 260 de
cazuri de violenţă domestică.
În peste 99 % dintre cazuri victimele sunt femei, majoritatea provenind din mediul
urban (75,57%) şi sunt de religie ortodoxă (80%). În peste 70% dintre situaţii sunt implicaţi şi
copii, relaţia dintre victimă şi agresor, în cele mai multe cazuri, este căsătoria (57,47%), iar
27
Cercetarea Naţională privind Violenţa în Familie şi la Locul de Muncă, realizată de Centrul Parteneriat pentru
Egalitate în anul 2003

34
abuzul se petrece la domiciliul partenerilor (87,78%). Principalele instituţii apelate în aceste
situaţii sunt Poliţia şi Institutul de Medicină Legală. De remarcat este faptul că, în cele mai
multe cazuri, procedura juridică urmată de victimă este desfacerea căsătoriei (60,24%), pe un
loc secund fiind evacuarea (21,69%) şi plângerea penală (22,89%).” 28
În anul 2005, au fost 10 părinţi victime ale vătămărilor corporale şi vătămările
corporale grave, comise de copiii lor, faţă de 13, în anul 2004 (cifra fiind în scădere cu
23,1%). Tot astfel, în anul 2005, au fost 54 de victime ale infracţiunii de omor, faţă de 59 în
anul 2004 (în scădere cu 8,5%).
În ceea ce priveşte soţi victime, în anul 2005 au fost 29 de astfel de victime ale
vătămărilor corporale şi vătămărilor corporale grave, faţă de 40 în anul 2004 (în scădere cu
27,5%). În anul 2005 au fost 11 victime soţi ale loviturilor cauzatoare de moarte, cifra
rămânând constantă faţă de anul 2004.
Pe plan mondial, violenţa domestică e mult mai des întâlnită decât violenţa pe stradă
sau la locul de muncă. Astfel, violenţa domestică deţine 25% din totalul infracţiunilor violente,
din care doar 5% din atacurile violente asupra femeilor sunt raportate la Poliţie şi mai puţin de
1% sunt pedepsite.
Datele statistice internaţionale arată că:
- peste 90% dintre agresori sunt bărbaţi;
- 82% dintre abuzatori sunt cunoscuţi ai victimei, iar 19% sunt chiar rude;
- 85% dintre violatori sunt bărbaţi, cunoscuţi ai victimelor;
- 61% dintre violuri sunt comise în casa cuiva, de regulă a victimei
- 1 din 7 femei sunt violate de către soţii lor.
În Franţa, una dintre ţările europene de frunte, o femeie moare odată la trei zile din
cauza violenţei domestice. Această statistică exclude procentul rămas nenumărat de femei
agresate de către soţi care nu mor în urma bătăilor.
Un studiu întocmit de Banca Mondială arată că 20% din totalul bolilor de care suferă
femeile şi fetele cu vârste cuprinse între 15 şi 44 de ani din multe ţări ale lumii se datorează
violenţei domestice.
Deşi au fost efectuate studii în anumite state privind costul global al violenţei domestice
pentru societate, există puţine cercetări aprofundate pe această temă la nivel european sau
28
www.asistentasociala.ro

35
naţional. Conform bilanţului realizat recent se estimează că în totalitate costul anual al
violenţei împotriva femeilor în statele membre ale Consiliului Europei ar putea să ajungă la 34
de miliarde de euro29.

III.3. Cercetări în domeniul violenţei domestice

În jurul anilor 1970 au apărut, pe plan internaţional, primele cercetările în domeniul

violenţei domestice făcute pe eşantioane mici. Aceste cercetări au fost contestate deoarece au
fost considerate aberante şi extrem de rare. Următoarele studii s-au axat pe determinarea
incidenţei şi prevalenţei în cadrul populaţiei, iar mai târziu, s-au concentrat pe dezvoltarea
teoriilor explicative.
În prezent, cercetările în acest domeniu se îndreaptă către obiective mai precise, bine
conturate, cum ar fi identificarea unor soluţii viabile pentru înlăturarea/diminuarea acestui
fenomen şi chiar dezvoltarea unor modele de intervenţie care să reducă efectele negative
devastatoare ale violenţei domestice.
O primă cercetare pe tema violenţei domestice a fost efectuată în municipiul
Constanţa30, având următoarele obiective:
a. cunoaşterea opiniei persoanelor chestionate privind existenţa violenţelor fizice,
psihologice, sexuale, economice şi sociale în mediul familial;
b. identificarea unor factori care contribuie la violenţa domestică.
Concluziile acestei cercetări sunt:
- studiul efectuat pr 54 de persoane adulte a relevat existenţa unor violenţe şi agresiuni în
mediul familial (66.6% dintre persoane au răspuns afirmativ la întrebarea „Cunoaşteţi personal
o femeie care a fost lovită de soţ sau partener?”);
- s-au identificat factori de risc care favorizează violenţa în familie, printre care nivelul de trai
scăzut (29.62%), consumul de alcool (18.51%), gelozia (11.10%), lipsa de cultură (16.66%)
etc.;
- s-a constat o frecvenţă crescută a violenţelor în mediul familial (66.6% au considerat că
fenomenul violenţei domestice este frecvent întâlnit frecvent în România);
29
www.coe.ro
30
Monica Naum, op.cit.

36
- modalităţile de intervenţie propuse de chestionaţi sunt: legi drastice (32.25%), creşterea
nivelului de trai (19.35%), creşterea nivelului de educaţie (16.12%), mediatizarea puternică
(12.9%), înfiinţarea de centre şi adăposturi pentru victime (9.67%);
În 1996 autoarea Ana Muntean31 a efectuat o cercetare cu tema „Nivelul de
conştientizare a violenţei domestice la nivelul comunităţilor”. Obiectivele acestui studiu a fost
investigarea opiniei publice privind înţelegerea complexităţii fenomenului şi atitudinea faţă de
fenomenul de violenţă domestică. Concluziile sunt:
- s-au observat răspunsuri afirmative în proporţie de 34% la întrebarea privind prezenţa unor
comportamente violente între părinţi;
- 66% din populaţie cunoaşte fenomenul de violenţă domestică
- 20% dintre subiecţi confirmă cunoaşterea unor situaţii în care femei gravide au fost bătute de
parteneri;
- 50% din totalul de subiecţi au considerat că violenţa domestică este în creştere, 20%
consideră că ar trebui făcut ceva;
- ca şi cauze identificate de către subiecţi sunt: nivelul de trai scăzut, toleranţa femeii faţă de
violenţă, lipsa de cultură, tradiţia care favorizează poziţia bărbatului, prezenţa copiilor în
familie, dependenţa materială a soţiei de soţ, alcool.
În afară de aceste concluzii, autorea mai constată alte aspecte îngrijorătoare:
a. răspunsurile studenţilor conform cărora femeia este exclusă din conceptul de „om”
(„Femeia trebuie să fie un ajutor pentru om”).
b. lipsa de interes a populaţiei pentru subiectul violenţa domestică
O altă cercetare, mai recentă, a fost realizată în perioada 12-23 aprilie 2003 de către
The Gallup Organization Romania32 la cererea WIN BALKANS, una din primele cercetări pe
tema violenţei împotriva femeilor efectuate în Bucureşti. Rezultatele sondajului au fost
prezentate şi comentate de specialişti români şi străini în cadrul conferinţei ţinute de WIN
BALKANS în perioada 26-27 mai, la Bucureşti, pe tema „Iniţiative de combatere a violenţei
împotriva femeilor”.
Concluziile acestei cercetări în ceea ce priveşte violenţa asupra femeii au fost:
- în general, doar 8% din respondentele care sunt căsătorite sau au un partener constant
apreciază modul în care se înţeleg cu soţul / partenerul lor ca fiind “nu prea bun” sau
31
Ana Muntean, Familii şi copii în dificultate, Editura Mirton Timişoara, 2001, pag. 41
32
www.gallup.ro

37
 “deloc bun”, în timp ce 19% afirmă că se înţeleg excelent cu partenerul lor iar 38%
apreciază relaţia lor ca fiind “foarte bună”;
- în 18% din cupluri problemele apar “des”sau chiar “foarte des”; persoanele care sunt
măritate de mai mult de 20 de ani tind să afirme că problemele apar des, în timp ce
persoanele implicate în relaţii mai tinere spun că problemele apar rar sau deloc;
- lipsa banilor este menţionată ca fiind principala sursă a problemelor de către aproape
două treimi din acele femei care au recunoscut că au avut probleme în relaţiile lor; alte
surse ale problemelor într-o relaţie sunt comportamentul copiilor (13%), consumul de
alcool (8%), neglijarea familiei (7%), intervenţia părinţilor în viaţa de cuplu (8%) şi
infidelitatea /gelozia (6%);
- anumite comportamente precum controlul economic al femeilor în cadrul familiei şi
abuzurile verbale / emoţionale tind să fie considerate violenţă domestică împotriva
femeilor de către un procentaj mai mic de femei (peste 66%) decât abuzurile fizice sau
sexuale, care sunt considerate cea mai serioasă formă de violenţă domestică (peste
90%);
- jumătate din femeile din Bucureşti au experimentat abuzuri verbale sau emoţionale în
cadrul familiei într-un anumit moment al vieţii lor, iar un sfert au fost victime ale unor
astfel de abuzuri mai mult de o dată în ultimele 12 luni;
- 21% din femei au fost victime ale abuzurilor fizice iar 8% victime ale abuzurilor
sexuale în cadrul familiei cel puţin o dată în viaţa lor;
- 6% din femeile din Bucureşti au suferit abuzuri fizice iar 3% abuzuri sexuale de mai
multe ori în ultimul an;
- 8% din femeile care au fost abuzate fizic de mai multe ori în ultimele 12 luni au studii
superioare, iar 6% din femeile abuzate sexual mai mult de o dată în ultimul an provin
din familii cuprinse în categoria superioară de venit
Tot în 2003 ( octombrie- decembrie), Simona-Gabriela Sînzianu a realizat o analiză de
presă, care şi-a propus, ca scop principal, evidenţierea cauzelor şi condiţiilor care au provocat
agresiunile din familie, a caracteristicilor principale ale actorilor sociali implicaţi, precum şi a
modului de prezentare a acestora în presa scrisă. Au fost supuse analizei un număr de 134 de
materiale de presă, publicate în periada 2002-2003, în paginile ziarelor „Libertatea” şi
„Ziarul de Iaşi”, specializate în mediatizarea cazurilor de violenţă domestică în România.

38
 Concluziile acestei cercetări au fost:
- 40% din numărul total de cazuri caracterizează agresiunile care au loc între soţi sau
concubini, iar restul de 60% sunt specifice diferitelor categorii de rude;
- 61% din totalitatea conflictelor au avut loc în mediul rural;
- conflictele între concubini sunt mai frecvente în mediul urban (52,3%);
- mijloacele de violenţă cel mai frecvent folosite de agresori sunt maltratarea propriu-
zisă (32.5%), înjunghierea (27%), lovituri cu corpuri dure (12%);
- peste 52% din cazurile de violenţă domestică s-au soldat cu moartea victimei (în
ansamblul lotului analizat);
- cele mai frecvente motive de declanşare a actelor de agresiune sunt: conflicte frecvente
şi spontane (28%), consumul de alcool (19.8%), răzbunarea (14%).
În ceea ce priveşte modul de prezentare a articolelor în presa scrisă, concluzia a fost că
genul de abordare a fenomenului de violenţă domestică nu respectă normele etice şi
deontologice şi nu ajută cu nimic la diminuarea şi/sau prevenirea acestui fenomen, poate chiar
îl amplifică.
Toate aceste cercetări în domeniul violenţei intrafamiliale nu fac altceva decât să tragă un
semnal de alarmă în ceea ce priveşte dimensiunea şi complexitatea fenomenului, a opiniei
distorsionate faţă de acest fenomen şi, nu în ultimul rând, a necesităţii intervenţiei.

III.4. Politici de protecţie socială

Începând din 1990, România s-a aflat în faţa unei profunde schimbări de optică în
orientarea strategiilor şi politicilor de protecţie a familiei. În legislaţia românească, familia
este ocrotită prin lege. Întemeierea unei familii, conform art. 44 din Constituţia României, are
loc pe baza liberului consimţământ dintre soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi
îndatoririle părinţilor de a asigura creşterea şi instruirea copiilor.
Plasarea violenţei în familie pe agenda publică a avut ca rezultat importante achiziţii
legislative cum ar fi introducerea în Codul Penal a sancţiunilor mărite, prevăzute, în special,
pentru agresiunile săvârşite în cadrul familiei, precum şi adoptarea Legii 217/2003 pentru
prevenirea şi combaterea violenţei în familie. O altă consecinţă a transferului problemei

39
violenţei domestice din zona privată în zona publică este înfiinţarea unor centre de adăpost
pentru victimele acesteia, precum şi derularea unor programe şi campanii de comunicare
publică, care au venit în sprijinul informării şi educaţiei populaţiei.
Cadrul juridic al violenţei intrafamiliale, în ţara noastră, este compus din 2 categorii de
reglementări :
- în prima categorie se încadrează dispoziţiile cuprinse în Codul penal, care incriminează
actele săvârşite cu violenţă, independent de originea lor (extra/intrafamilială), şi care
asigura sancţionarea celor mai numeroase manifestări de violenţă în familie ; avem în
vedere prevederi care incriminează lovirea sau alte acte violente, vătămarea corporală,
precum şi omorul calificat adică săvârşit asupra soţului sau a unei rude apropiate.
Reglementările moderne specifice violenţei în familie sunt asigurate, în dreptul românesc,
prin 2 acte normative speciale (Legea 197/2000 şi Legea nr.61/2002) care operează
modificări şi completări ale unor dispoziţii din Codul penal spre a răspunde cerinţelor
actuale de politică penală printre care şi o măsură de siguranţă, anume : interdicţia
persoanei condamnate de a reveni în locuinţa familială pe o perioada determinată (art.112,
lit.g si art.118, alin.1).
- a doua categorie se referă la prevederile Legii 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea
violenţei în familie cu modificările şi completările ulterioare.
Această lege contribuie în mod semnificativ la evoluţia legislaţiei româneşti în ceea ce
priveşte protecţia drepturilor omului, ţinând cont de frecvenţa cazurilor de violenţă în familie
şi consecinţele fizice şi psihice deosebit de grave ale acestui fenomen. Din ultimul Raport
Mondial asupra Violenţei şi Sănătaţii, rezultă că anual, peste un milion şi jumătate de
persoane îşi pierd viaţa în urma unor acte de violenţă (procentual înseamna că 28,8 persoane
la 100.000 de locuitori) şi multe alte victime suferă din cauza comportamentelor de acest gen.
Sistemul actual comunitar funcţionează încă fragmentat. Aceasta înseamnă că fiecare
instituţie acţionează separat, secvenţial şi cu interacţiuni tangenţiale ori bilaterale, nu multi-
laterale, în funcţie de rolurile instaurate (de ex., vom întâlni o colaborare bună, bilaterală,
între poliţist şi procuror, una slabă între procuror şi medic legist – circulaţia unilaterală a
informaţiei - , însă una cvasi-inexistentă între medicii de familie şi furnizorii de servicii de tip
adăpost sau asistenţii sociali şi medicii legişti). O astfel de abordare duce la revictimizare,
abordare incompletă şi nespecifică, securitate scăzută pentru victimă, pierderea unor

40
informaţii vitale, interviuri repetate, perspectivă limitată, eficienţă scăzută, competenţe
limitate care nu mai pot fi completate cu alte perspective, tolerarea violenţei prin acţiuni
ineficiente sau ne-intervenţie, ignorarea nevoilor clienţilor.
Apariţia cadrului legislativ în ceea ce priveşte problematica fenomenului violenţei în
familie este rezultatul colaborării dintre societatea civilă şi autorităţile publice, el
reprezentând interesul clasei politice româneşti în privinţa prevenirii şi combaterii acestui
fenomen.
În stabilirea cadrului normativ, primul pas făcut a fost apariţia Legii nr. 217/2003
pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, care defineşte termenul de „violenţă în
familie” şi stabileşte ca obiectiv de interes naţional ocrotirea familiei. Capitolul II (art. 8 – art.
11) statuează înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei (numită în continuare
A.N.P.F.) şi schiţează obiectivele şi atribuţiile acesteia.
Ordonanţa de Guvern nr. 95/2003 privind modificarea şi completarea Legii nr.
217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie asigură o mai bună utilizare a
banilor publici. Totodată această ordonanţă stabileşte mai clar structura, obiectivele şi
atribuţiile A.N.P.F..
Centrul Pilot de Asistenţă şi Protecţie a Victimelor Violenţei în Familie a fost înfiinţat
prin H.G. 852/23.09.1996, fiind o instituţie bugetară cu personalitate juridică, în subordinea
Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale. Centrul are ca obiect de activitate combaterea
fenomenului de violenţă în familie, creând o bază de date referitoare la amploarea acestui
fenomen, pe baza cazurilor avute în observaţie.

Înfiinţarea unităţilor pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie

Unităţile pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie sunt unităţi de asistenţă
socială, cu sau fără personalitate juridică 33. Aceste unităţi pot fi publice, private sau în
parteneriat public-privat şi se înfiinţează numai cu avizul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia
Familiei.

33
Ordinul M.M.S.S.F. nr. 385/2004 privind aprobarea Instrucţiunilor de organizare si funcţionare a unităţilor
pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie

41
 Propunerea de înfiinţare a unităţii pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie
se face în conformitate cu Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 cu modificările şi
completările ulterioare, pe baza documentaţiei şi fundamentării prezentate de serviciul public
de asistenţă socială de la nivelul consiliilor judeţene sau consiliilor locale.
Unităţile pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie pot fi centre pentru
adăpostirea victimelor violenţei în familie, centre de recuperare pentru victimele violenţei în
familie sau centre de asistenţă destinate agresorilor. Acestea vor funcţiona în locaţii separate,
în funcţie de destinaţia pentru care au fost înfiinţate.
La începutul anului 2004 existau un număr de 10 adăposturi de prevenire şi combatere
a violenţei in familie34, pentru ca la începutul lunii martie 2005 numărul acestora să ajungă la
30 de asemenea adăposturi, ce oferă servicii pentru 225 persoane, dar inegal repartizate
geografic.
Planul de acţiuni pentru anul 2005 al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei
cuprinde adoptarea strategiei naţionale privind prevenirea si combaterea violenţei în familie.
Principiile care stau la baza elaborării prezentei strategii au în vedere stabilirea cadrului
instituţional al sistemului de servicii sociale destinate prevenirii şi combaterii violenţei în
familie, atât la nivel central cât şi la nivel local, precum şi dezvoltarea capacităţii sistemului
pentru abordarea multisectorială a problematicii violenţei în familie.
Atît pe plan mondial, cît şi european au fost adoptate un şir de acte de o importanţă
crucială pentru poziţia şi rolul femeii în societate, cum ar fi “Convenţia asupra drepturilor
politice ale femeii”, “ Declaraţia asupra protecţiei femeilor şi copiilor în perioade
excepţionale şi de conflict armat”, “ Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de
discriminare faţă de femei”, “ Convenţia pentru reprimarea traficului cu fiinţe umane şi a
exploatării prostituării altuia”, “ Declaraţia privind eliminarea discriminării faţă de femei”.
Existenţa unui astfel de cadru legislativ internaţional ar trebui să constituie un început de
bun augur pentru guvernanţii din toate ţările, îndeosebi pentru cei din ţările fostului lagăr
comunist, în care drepturile omului în general, şi a femeilor în special, se află într-o fază
embrionară. Din păcate, realitatea ne demonstrează că etapa de iniţiere nu poate fi depăşită
nici după 13 ani de propagare a valorilor democratice, drepturile femeii avînd şi în prezent un

34
Comisia pentru egalitatea de şanse între femei si bărbaţi – Proces verbal nr. 45/52/07, 03.2005

42
caracter declarativ, formal, artificial. Nu există o politică de stat viabilă cu privire la protecţia
drepturilor femeilor, eradicarea violenţei şi a discriminării faţă de acestea.

43
 Capitolul IV- Metodologia cercetării

IV.1. Cadrul cercetării

Complexul de Servicii Comunitare

Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vaslui

Complexul de Servicii Comunitare Vaslui cuprinde:

1. Centrul Maternal
2. Centrul de Zi
3. Centrul de consiliere şi spijin pentru părinţi, pentru copiii acestora şi pentru copiii
din Centrul de Zi
4. Centrul de consiliere şi spijin pentru mame predispuse să abandoneze copilul

Centrul Maternal
Centrul Maternal funcţionează în conexiune cu alte servicii de protecţie a
copilului şi de protecţie socială din comunitate.
Grupul ţintă
Pot beneficia de serviciile Centrului Maternal
- gravide sau mame cu vârsta sub 18 ani;
- mame şi copii aflaţi pe stradă sau tinere foste copii ai străzii cu copii;
- mame şi copii victime ale violenţei în familie sau numai copilul victimă a
violenţei în familie sau a abuzului, a neglijării sau exploatării;
- cuplul mamă-copil inclus într-un program de reabilitare a legăturilor familiale,
după ce copilul a beneficiat de o măsură de protecţie.
Obiective:
a. prevenirea abandonului copilului;
b. menţinerea mamelor aflate în situaţii de criză psiho-afectivă şi economică;
c. formarea, menţinerea şi întărirea relaţiilor familiale;
d. sprijinirea familiei pentru asumarea responsabilităţilor parentale;

44
e. oferirea unui cadru securizat pentru o perioadă limitată cuplului mamă-copil;
f. dezvoltarea capacităţilor mamei de a asigura îngrijirea, creşterea şi educarea
copilului conform nevoilor acestuia;
g. educarea şi consolidarea deprinderilor de creştere şi îngrijire a copilului;
h. orientarea socio-profesională primară.

Serviciile oferite de Centrul Maternal cuplului mamă-copil:

- găzduire, hrană, asigurarea cheltuielilor pentru întreţinerea şi îngrijirea mamei şi a
copilului; fiecare cuplu mamă-copil este primit în Centrul Maternal într-un climat
care asigură siguranţă, respect;
- educaţia şi consilierea beneficiarilor;
- asistenţă şi suport oferit de personalul specializat în mod individual şi personalizat
în demersul de asumare a rolului matern, dezvoltarea abilităţilor de îngrijire şi
creştere a propriului copil corespunzător nevoilor afective, sociale, educaţionale şi
medicale;
- sprijinirea mamei în vederea dezvoltării autonomiei care favorizează
(re)integrarea acesteia împreună cu copilul în familie şi comunitate;
- orientare şi consiliere vocaţională menite să-i sporească capacitatea de (re)inserţie
în viaţa socială şi profesională.

IV.2. Obiectivele cercetării

1. Identificarea factorilor determinanţi şi a formelor de violenţă domestică.

2. Identificarea formelor de sprijin şi ajutor pentru victimă.
3. Aprecierea intensităţii efectelor negative ale violenţei domestice asupra victimelor.

45
 IV.3. Ipotezele cercetării

1. Instabilitatea locului de muncă şi dependenţa de alcool sunt factori agravanţi ai

violenţei domestice.
2. Cu cât nivelul de educaţie şi cultură a cuplului este mai scăzut, cu atât creşte
riscul apariţiei violenţei domestice.
3. Influenţa negativă a familiei lărgite prin îndrumarea victimei să nu apeleze la
ajutor specializat constituie un factor de risc major pentru siguranţa acesteia.

IV.4. Tehnici folosite în cadrul cercetării

Studiul de caz

Studiul de caz este un instrument de cercetare care ajută cercetătorul să descrie

condiţiile, resursele, valorile, normele, factorii, actorii implicaţi în situaţia problematică.
Astfel, acesta se înarmează cu o orientare sau cu o ipoteză, chiar dacă pe lângă studiul de
caz, cercetătorul completează informaţiile cu cele rezultate din studierea documentelor
oficiale, cu ajutorul observaţiei sau a interviului.
O formă rezumată a studiului de caz se poate prezenta astfel:
1. Prezentarea problemelor identificate de asistentul social cercetător
2. Prezentarea problemelor identificate de către persoanele implicate
3. Istoria problemelor, contextul
4. Puncte tari, puncte slabe
5. Mod de funcţionare formală/informală
6. Evaluarea problemei de studiat şi definirea ei
7. Cercetarea-intervenţie
8. Evaluarea, impactul, diseminarea rezultatelor

46
 Genograma – Este o tehnică utilizată în domeniul psiho-social care presupune
culegera de informaţii pentru crearea unei reprezentări grafice a structurii familiei,
asemanatoare unui arbore genealogic. Ea se aplică în etape de evaluare, având rol de
diagnostic social. O prezentare de caz de câteva pagini poate fi condensată într-o
genogramă.
Pentru realizarea genogramei se utilizează o serie de simboluri specifice:

Persoană de sex masculin

Persoană de sex feminin

Divorţ

Căsătorie

Beneficiar

Relaţie solidă

Relaţie tranzitorie

Relaţie tensionată

47
La sfârşitul genogramei se realizează şi legenda care va cuprinde simbolurile utilizate cu
explicaţiile acestora.
Ecomapa (ecoharta sau harta eco) este o reprezentare grafică, schematică a
relaţiilor individului cu mediul social (persoane şi instituţii cu care interacţionează). La
fel ca şi genograma, ecomapa utilizează o serie de simboluri specifice pentru a reprezenta
tipurile de relaţii:

Relaţie echilibrată

Relaţie foarte puternică

Relaţie stresantă

Relaţie unilaterală

Relaţie bilaterală

Relaţie tensionată

Pentru a construi ecomapa, se desenează, mai întâi, clientul în centrul uni cerc,
după care se trasează relaţiile acestuia cu diferite persoane (membrii familiei, prieteni,
colegi, persoane semnificative pentru client) sau instituţii (biserica, şcoala, poliţia,
primăria, locul de muncă etc.)
Ecomapa se construieşte spre sfârşitul etapei de evaluare când asistentul social
deţine deja suficiente informaţii pentru a putea aprecia tipul şi calitatea relaţiilor
clientului. Ea poate fi făcută şi pe parcursul etapelor de intervenţie şi monitorizare, doar
dacă în sistemul clientului apar modificări la nivelul relaţiilor.
Această tehnică este una foarte importantă deoarece oferă o imagine clara asupra
resurselor din sistemul clientului care sunt utile pentru intervenţie.

48
Metoda observaţiei
Observaţia este o tehnică de culegere a datelor empirice utilizată în ştiinţele
socioumane şi în domeniul asistenţei sociale. Se aplica în spaţiul profesional al
asistentului social şi în mediul de provenienţă/de viaţă a clientului, în situaţii clar
determinate (vizita la domiciliu, întrevedere) şi/sau în situaţii experimentale. În general,
observaţia presupune contactul vizual cu clienţii, dar în anumite situaţii celelalte simţuri
ne pot oferi informaţii mai complexe decât văzul.

Cu ajutorul metodei observaţiei putem culege date de natură diferită, precum:

manifestări de conduită (comportamente individuale şi colective, activităţi de joc,
acţiunile şi interacţiunile umane cotidiene etc.), aspecte legate de comunicarea
interpersonală (limbaj verbal şi nonverbal, calitatea comunicării, mesajele transmise etc.),
aspecte referitoare la mediul social (condiţii materiale şi de locuit, reţeaua de relaţii etc.).

Metoda interviului
Interviul este o altă tehnică utilizată în cadrul unei cercetări şi se defineşte ca
fiind „o comunicare în care o persoană obţine informaţii de la altă persoană”. 35 Interviul
este un important instrument de culegere a datelor, care are drept scop înţelegerea şi
explicarea fenomenelor socio-umane.
Principalele tipuri de interviu:36
a. interviuri nestructurate sau nonstandardizate, din care fac parte:
- interviul clinic: utilizat în psihoterapie, în psihanaliză, dar şi în asistenţa socială;
- interviul de profunzime: utilizat ma ales în domeniul studierii motivaţiilor.
b. interviuri semistructurate, din care fac parte:
- interviul centrat cu răspunsuri libere;
- interviul cu întrebări deschise
c. interviul structurat sau cu întrebări închise

35
George Neamţu (coord.), Tratat de asistenţă socială, cap „Construcţia metodologică a asistenţei sociale”,
autor: Alina Hurubean , Editura Polirom, Iaşi, 2003, pag. 299
36
Ibidem, pg. 301

49
 Ghidul de interviu reprezintă „un ansamblu organizat de teme, subteme şi
indicatori, care structurează activitatea de ascultare şi de intervenţie a investigatorului în
procesul comunicării.”37
Regulile construirii ghidului interviu38
1. regula individualizării itemilor şi întrebărilor (un singur item la o singură întrebare);
2. regula preciziei şi a simplităţii maxime a întrebărilor;
3. regula duratei minime sau a duratei optime a interviului, în funcţie de complexitatea
întrebărilor de natura populaţiei intrevievate, de obiectivele şi exigenţele cercetării;
4. evitarea întrebărilor lungi întrucât există riscul ca subiecţii să reţină numai parţial
conţinutul lor şi să răspundă numai la o parte a aspectelor pe care le reflectă;
5. evitarea cuvintelor cu dublu sens, a termenilor imprecişi sau necunoscuţi de populaţia
studiată (cuvântul „binişor” de pildă, înseamnă atât potrivit cât şi „nu foarte bine”
generând sensuri şi conotaţii diferite).
6. evantaiul de răspunsuri precodificate- în cazul în care folosim întrebări închise trebuie
să acopere întreg spaţiul de atribute al temei investigate, astfel este mai bine să
transformăm întrebarea închisă în întrebare deschisă, cu toate consecinţele respective;
7. întrebările trebuie să fie cât mai concrete şi trebuie să apeleze pe cât posibil la
experienţa imediată a subiecţilor, pentru ca aceştia să nu deformeze (inconştient)
răspunsurile reale;
8. întrebărilor trebuie formulate în aşa fel întrucât mecanismele de apărare să fie limitate
la minimum.

GHID DE INTERVIU

1. Vârsta dumneavoastră.
2. Sunteţi căsătorită?
3. Aveţi copii?
4. Aveţi un loc de muncă stabil?
5. Dar soţul dumneavoastră are un loc de muncă?

37
Ibidem, pg. 303
38
Vasile Miftode, Tratat de metodologie sociologică, Editura Lumen, Iaşi, 2003, pag. 243- 244.

50
 6. Care este venitul familiei dumneavoastră lunar?
7. Ce v-a determinat să apelaţi la serviciile acestui centru?
8. Cine v-a îndrumat spre acest centru?
9. Care este problema cu care vă confruntaţi în momentul de faţă?
10. Când a apărut această problemă?
11. Care credeţi ca sunt motivele care determină apariţia abuzurilor?
12. Cât de des se întâmplă?
13. La ce tipuri de abuz aţi fost supusă?
14. Care sunt consecinţele abuzurilor?
15. Aţi încercat să vă împotriviţi?
16. Ce s-a întâmplat în aceste situaţii?
17. Ce simţiţi în legătură cu situaţia în care vă aflaţi?
18. Cine credeţi că este vinovat pentru problema dumneavoastră?
19. Cine v-a susţinut în decizia de a apela la serviciile acestui centru?
20. Cine a fost împotrivă?
21. V-aţi gândit la o soluţie până acum?
22. Care este această soluţie/soluţii?
23. Cine vă poate ajuta în rezolvarea problemei?
24. În ce mod v-a ajutat intervenţia şi terapia asistentului social în rezolvarea
problemei dumneavoastră?

IV.5. Studii de caz

Studiul de caz I
I. Evaluarea iniţială a victimei
1. Date personale
Numele şi prenumele: R.C
Data şi locul naşterii: 11.09.1978, Huşi, judeţul Vaslui
Domiciliul în fapt: sat Tomsa, comuna Hoceni, judeţul Vaslui
Starea civilă: necăsătorită
Studii: 8 clase

51
Ocupaţia: casnică
Religia : ortodoxă
2. Starea de sănătate psiho-fizică
Starea de sănătate prezentă: bună
Istoric medical: nu este înscrisă la un medic de familie
3. Istoric Social
R.C este născută în municipiul Huşi, judeţul Vaslui, la data de 11.09.1978. Ambii
săi părinţi sunt decedaţi şi are cinci fraţi. În prezent locuieşte în casa concubinului său în
satul Tomsa, comuna Hoceni. R.N, concubinul acesteia, locuieşte împreună cu părinţii-
R.V, 62 de ani, pensionar şi R.S, 58 de ani, pensionară- şi cu un frate al acestuia- R.I, 19
ani, fără ocupaţie. Din cauza faptului că R.N, concubinul victimei R.C, consumă foarte
des alcool şi în cantităţi considerabile, deseori apar conflicte şi certuri care se finalizează
prin violenţă intrafamilială.
II. Evaluarea agresorului
1. Date personale
Numele şi prenumele : R.N
Data şi locul naşterii : 22.08.1970, sat Rinceni, comuna Brezeni, judeţul Vaslui
Domiciliul în fapt: sat Tomsa, comuna Hoceni, judeţul Vaslui
Starea civilă : necăsăstorit
Studii ----
Ocupaţia : neîncadrat în muncă
Religia : ortodox
2. Starea de sănătate psiho-fizică
Starea de sănătate prezentă : bună
Istoric medical : nu are antecedente medicale, nu este înscris la un medic de familie
III. Evaluarea familială
COPII
Numele şi prenumele: R.M-S
Data şi locul naşterii: 9.06.2005, comuna Brezeni, judeţul Vaslui
Domiciliul : sat Tomsa, comuna Hoceni, judeţul Vaslui
IV. Situaţia materială
Venituri -permanente : alocaţia copilului

52
 - ocazionale : prestaţii cu ziua

Locuinţa :
- locuieşte împreună cu concubinul, cu părinţii acestuia şi cu un frate de al
concubinului
- nr. camere: 2 camere
- utilităţi : nu au utilităţi
- tip de încălzire : sobă cu lemne
- stare de igienă : condiţii medii de igienă
Planul individualizat de protecţie

1. Date de identificare a mamei:

Nume şi prenume: R.C
Data naşterii: 11.09.1978
Starea civilă: necăsătorită
Domiciliul în fapt: sat Tomsa, comuna Hoceni, judeţul Vaslui
2. Date de identificare a copilului
Numele şi prenumele: R.M-S
Data şi locul naşterii: 9.06.2005, comuna Brezeni, judeţul Vaslui
Domiciliul : sat Tomsa, comuna Hoceni, judeţul Vaslui
Motivul întocmirii planului: depăşirea situaţiei de criză a familiei şi prevenirea
abandonului copilului
Prestaţii

Nr Tipul Cuantum Autoritatea Data de Perioada de

locală începere acordare
responsabilă
1. Alocaţie de hrană adulţi 7 lei/ D.D.S.S.F 24.02.2006 24.02.2006-
lună 24.05.2006
2. Alocaţie hrană copii 5 lei/ D.D.S.S.F 24.02.2006 24.02.2006-
lună 24.05.2006
3. Alocaţie pentru nevoi 21 lei/ D.G.A.S.P.C 24.02.2006 24.02.2006-
personale lună Vaslui 24.05.2006
4. Cheltuieli cazarmament, 639.3 D.G.A.S.P.C 24.02.2006 24.02.2006-
echipamente, material, lei/an Vaslui 24.05.2006
igienico-sanitare

53
 Servicii
Nr. Tipul Instituţia Obiective Data de Perioada de Responsabil
responsabilă începere desfăşurare de caz
1. Prevenirea D.G.A.S.P.C - Admiterea cuplului 24.02.2006 24.02.2006- Asistent
abandonului Vaslui mamă-copil în 24.05.2006 social
Centrul Maternal
- Întărirea relaţiei
mamă-copil
2. Sănătate Cabinet - Evaluarea periodică 24.02.2006 24.02.2006- Asistent
medical a stării de sănătate a 24.05.2006 medical
mamei şi a copilului Medic de
- Îndrumarea mamei familie
către un cabinet de
planning familial
3. Consiliere D.G.A.S.P.C - Asumarea de către 24.02.2006 24.02.2006- Asistent
Vaslui mamă a 24.05.2006 social
responsabilităţilor Psiholog
aferente rolului
matern
- Încurajarea mamei
pentru identificarea
metodele adecvate
rezolvării
problemelor
familiale
-
Atenuarea/eliminarea
efectelor negative
provocate de violenţa
domestică

54
 Harta eco

Servicii Familia
sociale lărgită

R.C
28 de ani

Vecini Familia
concubinului

Medic

Legendă

Relaţii echilibrate, normale

Relaţii unilaterale

Relaţii bilaterale

Relaţii tensionate

55
 Genograma

R.N, R.C,
36 ani 28 ani

R.M-S,
9.06.2005

Legendă

Familie cu un copil

Relaţie tranzitorie

Relaţie tranzitorie tensionată

Beneficiar

56
 Interviu cu R.C

1. Vârsta dumneavoastră.
Am 28 de ani.
2. Sunteţi căsătorită?
Nu sunt căsătorită, dar trăiesc cu cineva.
3. Aveţi copii?
Da, am un copil, R.M-S de 1 an.
4. Aveţi un loc de muncă stabil?
Nu am un loc de muncă stabil.
5. Dar soţul/concubinul dumneavoastră are un loc de muncă stabil?
Nici concubinul meu nu are.
6. Din ce este compus venitul familiei dumneavoastră lunar?
Alocaţia copilului, alocaţia complementară şi din banii pe care îi câştigă concubinul la
munca cu ziua.
7. Ce v-a determinat să apelaţi la serviciile acestui centru?
Am apelat la serviciile acestui centru din cauza concubinului care mă bătea.
8. Cine v-a îndrumat spre acest centru?
Mi-a spus o vecină că a văzut la televizor acest centru şi când m-a bătut mai tare am fugit
de acasă cu tot cu copil şi am venit aici.
9. Care este problema cu care vă confruntaţi în momentul de faţă?
În primul rând nu am unde să mă duc, iar acasă nu mă pot întoarce, că iar o să mă bată.
10. Care credeţi că sunt motivele care favorizează apariţia abuzurilor?
Eu cred că din cauză că bea toată ziua şi mai ales când nu are de lucru.
11. Cât de des se întâmpla să fiţi abuzată?
De fiecare dată când vine beat acasă.
12. La ce tipuri de abuz aţi fost supusă?
Mă bate, mă trage de păr, mă scoate afară din casă, câteodată.
13. Aţi încercat vreodată să vă împotriviţi?
Da, de câteva ori.

57
 14. Ce s-a întâmplat în aceste situaţii?
M-a bătut şi mai tare.
15. Cine credeţi ca este vinovat de situaţia în care vă aflaţi acum?
Poate am şi eu o parte din vină....
16. Cine v-a susţinut în decizia de a apela la serviciile acestui centru?
Nu m-a susţinut nimeni, pentru că nu am spus la nimeni că vin la centru.
17. V-aţi gândit la o soluţie până acum?
Singura soluţie a fost să vin aici.
18. Cine vă poate ajuta în rezolvarea problemei?
Nu ştiu exact, nu am pe nimeni. Fraţii şi surorile nu vorbesc cu mine.
19. În ce mod v-a ajutat intervenţia şi terapia asistentului social în rezolvarea
problemei dumneavoastră?
M-a ajutat să iau legătura cu rudele şi de a găsi un loc de muncă.

Studiul de caz II

I. Evaluarea iniţială a victimei

1. Date personale despre beneficiar
Numele şi prenumele: M.E
Data şi locul naşterii: 06.02.1980, Iaşi
Domiciliu : sat Chitcani, comuna Costeşti, judeţul Vaslui
Starea civilă : necăsătorită
Studii: 8 clase
Ocupaţia: elevă
Religia : ortodoxă
2. Starea de sănătate psiho-fizică
Starea de sănătate prezentă : bună
Istoric medical : fără antecedente medicale; nu este înscrisă la un medic de familie

58
3. Istoric Social
M.E este în ultimul trimestru de sarcină. Aceasta a întreţinut relaţii de tip uniune
liberă cu numitul G.L de 38 de ani, agricultor, cu domiciliul stabil în sat Chitcani,
comuna Costeşti, judeţul Vaslui. M.E susţine că relaţia a început în anul 2005, iar în luna
august a anului 2006 a părăsit domiciliul concubinului întrucât, pe fondul consumului de
alcool, a apărut violenţa intrafamilială. De la această dată şi până în luna septembrie a
aceluiaşi an, a beneficiat de serviciile Fundaţiei PRO VITA din satul Scrizei, comuna
Posesti, municipiul Ploieşti.
M.E provine dintr-o relaţie de tip uniune liberă a lui M.G- decedat şi a L.A- 60 de ani,
casnică, cu domiciliul în comuna Plugari, judeţul Iaşi. Beneficiara mai are 3 fraţi, dar nu
ţine legătura cu aceştia.

II. Evaluarea agresorului

1. Date personale
Numele şi prenumele: G.L
Data şi locul naşterii : 12.07.1969, Vaslui
Domiciliul în fapt: sat Chitcani, comuna Costeşti, judeţul Vaslui
Starea civilă: necăsătorit
Ocupaţia: nu este încadrat în muncă
Religia: ortodox
2. Starea de sănătate psiho-fizică
Starea de sănătate prezentă: bună
Istoric medical: fără antecedente medicale; nu este înscris la un medic de familie

III. Situaţia materială a familiei

M.E locuieşte împreună cu concubinul în casa mamei acestuai, G.P-F
Venituri - Permanente: ajutorul social a lui G.L, pensia şi pensia de urmaş a acesteia
- Ocazionale: din prestaţiile cu ziua a beneficiarei şi a concubinului acesteia

Locuinţa :
- proprietate personală a mamei concubinului, G.P-F

59
 - nr. camere: 2 camere şi o bucătărie
- utilităţi: deţin aparatură de uz casnic
- tip de încălzire: sobă cu lemne
- stare de igienă: corespunzătoare

Plan personalizat de intervenţie

1. Date de identificare a mamei:

Nume şi prenume: M.E
Data şi locul naşterii: 06.02.1980, Iaşi
Starea civilă : necăsătorită
Domiciliu : sat Chitcani, comuna Costeşti, judeţul Vaslui
Motivul întocmirii planului: depăşirea crizei familiei şi prevenirea abandonului
copilului

Prestaţii

Nr Tipul Cuantum Autoritatea Data de Perioada de

locală începere acordare
responsabilă
1. Alocaţie de hrană adulţi 7 lei/ D.D.S.S.F 13.10.2006 13.10.2006-
lună 13.12.2006
2. Alocaţie hrană copii 5 lei/ D.D.S.S.F 13.10.2006 13.10.2006-
lună 13.12.2006
3. Alocaţie pentru nevoi 21 lei/ D.G.A.S.P.C 13.10.2006 13.10.2006-
personale lună Vaslui 13.12.2006
4. Cheltuieli cazarmament, 639.3 D.G.A.S.P.C 13.10.2006 13.10.2006-
echipamente, material, lei/an Vaslui 13.12.2006
igienico-sanitare

60
Nr. Tipul Instituţia Obiective Data de Perioada de Responsabil
responsabilă începere desfăşurare de caz
1. Prevenirea D.G.A.S.P.C - Acordarea 13.10.2006 13.10.2006- Asistent
abandonului Vaslui rezidenţei tinerei 13.12.2006 social
aflate în ultimul
trimestru de sarcină
în Centrul Maternal
- Întărirea relaţiei
mamă-copil
2. Sănătate Cabinet - Evaluarea periodică 13.10.2006 13.10.2006- Asistent
medical a stării de sănătate a 13.12.2006 medical
mamei Medic de
- Îndrumarea mamei familie
către un cabinet de
planning familial
3. Consiliere D.G.A.S.P.C - Identificarea 13.10.2006 13.10.2006- Asistent
Vaslui soluţiilor adecvate 13.12.2006 social
pentru a rezolva Psiholog
problemele familiale
-
Atenuarea/eliminarea
efectelor negative
provocate de violenţa
domestică

Servicii

61
 Harta eco

Familia
Servicii concubinului
sociale

M.E
26 de ani

Vecini Familie
lărgită

Medic

Legendă

Relaţii echilibrate, normale

Relaţii unilaterale

Relaţii bilaterale

Relaţii tensionate

62
 Genograma

G.L, M.E,
37 ani 26 ani

Legendă

Relaţie tranzitorie

Relaţie tranzitorie tensionată

Bărbat

Femeie/Beneficiar

63
 Interviul cu M.E

1. Vârsta dumneavoastră.
Am 26 de ani.
2. Sunteţi căsătorită?
Nu sunt căsătorită, încă.
3. Aveţi copii?
Nu am copii, dar sunt însărcinată.
4. Aveţi un loc de muncă stabil?
Am lucrat, dar momentan nu mai am loc de muncă.
5. Dar soţul/concubinul dumneavoastră are un loc de muncă?
Nici el nu are un loc de muncă stabil.
6. Din ce este compus venitul familiei dumneavoastră lunar?
Din pensia mamei concubinului şi din banii pe care îi mai câştigă acesta muncind cu ziua.
7. Ce v-a determinat să apelaţi la serviciile acestui centru?
Am venit aici pentru a sta departe de concubinul meu care mă bate.
8. Cine v-a îndrumat spre acest centru?
Am fost ajutată de Fundaţia PRO VITA şi cei de acolo mi-au spus că pot să vin la acest
centru.
9. Care este problema cu care vă confruntaţi în momentul de faţă?
Trebuie să nasc şi acasă la concubinul meu nu mă pot întoarce pentru că mă va bate.
10. Când a apărut această problemă?
De când m-am mutat împreună cu el şi cu familia lui au apărut problemele noastre.
11. Care credeţi ca sunt motivele care determină apariţia abuzurilor?
Nu ştiu exact, dar de când am rămas însărcinată certurile şi bătăile sunt mai dese.
12. Cât de des se întâmplă?
Când vine beat şi se ceartă cu familia lui şi cu mine.
13. La ce tipuri de abuz aţi fost supusă?
Mă bate, îmi spune că nu sunt bună de nimic, că nu am loc de muncă....

64
 14. Aţi încercat să vă împotriviţi?
Nu am încercat niciodată pentru că mi-a fost frică.
15. Cine credeţi că este vinovat pentru problema dumneavoastră?
Familia lui este vinovată, că nu mă place pe mine.
16. Cine v-a susţinut în decizia de a apela la serviciile acestui centru?
Nişte prietene mi-au spus că e bine să vin aici.
17. Cine a fost împotrivă?
Familia lui nu m-au lăsat că au zis că îi fac de ruşine în sat.
18. V-aţi gândit la o soluţie până acum?
Da, m-am gândit să-mi caut un loc unde să stau după ce nasc şi poate un loc de muncă.
19. Cine vă poate ajuta în rezolvarea problemei?
Aici la centru am sperat că mă poate ajuta cineva, că altcineva nu cred că mă poate ajuta.
20. În ce mod v-a ajutat intervenţia şi terapia asistentului social în rezolvarea
problemei dumneavoastră?
A încercat să mă ajute să mă împac cu familia concubinului şi cu acesta şi să îmi găsesc
un loc de muncă.

Studiul de caz III

I. Evaluarea iniţială a beneficiarului

1. Date personale
Numele şi prenumele: B.M
Data şi locul naşterii: 09.07.1985, comuna Dumeşti, judeţul Vaslui
Domiciliul în fapt: comuna Dumeşti, judeţul Vaslui
Starea civilă: necăsătorită
Studii: 7 clase
Ocupaţia: casnică
Religia: ortoxă
2. Starea de sănătate psiho-fizică
Starea de sănătate prezentă: bună

65
Istoric medical: nu este luată în evidenţă cu boli cronice

3. Istoric Social
B.M provine dintr-o familie constituită legal: mama-B.L, 42 de ani şi tatăl B.M,
decedat. Mai are cinci fraţi cu care ţine legătura.
B.M a întreţinut o relaţie de tip uniune liberă cu numitul L.C, 24 de ani, agricultor, cu
domiciliul stabil în comuna Dumeşti, judeţul Vaslui. Din această relaţie au rezultat cinci
copii, dintre care patru sunt daţi în plasament. În cadrul relaţiei de concubinaj a apărut
violenţa domestică, în urma căreia B.M a fost alungată din locuinţa concubinului.
II. Evaluarea agresorului
1. Date personale
Numele şi prenumele: L.C
Data şi locul naşterii: 08.05.1982
Domiciliul în fapt: comuna Dumeşti, judeţul Vaslui
Starea civilă: necăsătorit
Studii: 7 clase
Ocupaţia: zilier
Religia: ortodox
2. Starea de sănătate psiho-fizică
Starea de sănătate prezentă: bună
Istoric medical: nu este luat în evidenţă cu boli cronice
Profilul psihologic
Date privind ceilalţi membri ai familiei
COPII
Numele şi prenumele: B.D-E
Data şi locul naşterii: 27.10.2006, oraş Negreşti, judeţul Vaslui
III. Situaţia materială
- Venituri - Permanente: pensia şi pensia de urmaş a bunicii concubinului,
ajutorul social a lui L.C
- Ocazionale: munci ocazionale prestate de L.C

66
Locuinţa :
- proprietate personală a bunicii concubinului
- nr. camere: două camere şi două bucătării
- utilităţi: nu deţin aparatură de uz casnic
- tip de încălzire: sobă cu lemne
- stare de igienă: necorespunzătoare

Planul individualizat de protecţie

1. Date de identificare a mamei:
Numele şi prenumele: B.M
Data şi locul naşterii: 09.07.1985, comuna Dumeşti, judeţul Vaslui
Domiciliul în fapt: comuna Dumeşti, judeţul Vaslui
Starea civilă: necăsătorită
2. Date de identificare a copilului
Numele şi prenumele: B.D-E
Data şi locul naşterii: 27.10.2006, oraş Negreşti, judeţul Vaslui
Domiciliul: comuna Dumeşti, judeţul Vaslui
Motivul întocmirii planului: depăşirea crizei familiei şi prevenirea abandonului
copilului
Prestaţii

Nr Tipul Cuantum Autoritatea Data de Perioada de

locală începere acordare
responsabilă
1. Alocaţie de hrană adulţi 7 lei/ D.D.S.S.F
lună
2. Alocaţie hrană copii 5 lei/ D.D.S.S.F
lună
3. Alocaţie pentru nevoi 21 lei/ D.G.A.S.P.C
personale lună Vaslui
4. Cheltuieli cazarmament, 639.3 D.G.A.S.P.C
echipamente, material, lei/an Vaslui

67
 igienico-sanitare

Servicii

Nr. Tipul Instituţia Obiective Data de Perioada de Responsabil

responsabilă începere desfăşurare de caz
1. Prevenirea D.G.A.S.P.C - Acordarea 13.10.2006 13.10.2006- Asistent
abandonului Vaslui rezidenţei cuplului 13.12.2006 social
mamă-copil în
Centrul Maternal
- Consolidarea
relaţiei mamă-copil
2. Sănătate Cabinet - Evaluarea periodică 13.10.2006 13.10.2006- Asistent
medical a stării de sănătate a 13.12.2006 medical
mamei şi a copilului Medic de
familie
3. Consiliere D.G.A.S.P.C - Identificarea 13.10.2006 13.10.2006- Asistent
Vaslui metodelor adecvate 13.12.2006 social
de a rezolva Psiholog
problemele familiale
-
Atenuarea/eliminarea
efectelor negative
provocate de violenţa
domestică

68
 Harta eco

Servicii Prieteni
sociale

B.M
21 de ani

Vecini Familie
lărgită

Medic

Legendă
Relaţii echilibrate, normale

Relaţii unilaterale

Relaţii bilaterale

Relaţii tensionate

69
 Genograma

L.C, B.M,
25 ani 21 ani

B.D-E,
27.10.2006

Legendă

Relaţie tranzitorie tensionată

Persoană de sex necunoscut

Beneficiar

70
 Interviul cu B.M

1. Vârsta dumneavoastră.
Am 21 de ani.
2. Sunteţi căsătorită?
Nu sunt căsătorită, dar am pe cineva.
3. Aveţi copii?
Da, am 5 copii, dar 4 sunt daţi în plasament şi unul este cu mine
4. Aveţi un loc de muncă stabil?
Nu.
5. Dar soţul dumneavoastră are un loc de muncă?
Nici el nu are un loc de muncă.
6. Din ce este compus venitul familiei dumneavoastră lunar?
Pensia bunicii concubinului şi ajutorul social.
7. Ce v-a determinat să apelaţi la serviciile acestui centru?
Din cauza concubinului care mă bătea.
8. Cine v-a îndrumat spre acest centru?
Fraţii mei mi-ai spus că există un asemenea centru.
9. Care este problema cu care vă confruntaţi în momentul de faţă?
Am probleme cu concubinul şi cu familia acestuia.
10. Când a apărut această problemă?
De când stau cu el mă bate.
11. Care credeţi ca sunt motivele care determină apariţia abuzurilor?
El bea cam mult, cred că de asta; şi mai are şi probleme cu familia.
12. Cât de des se întâmplă?
Când vine beat şi când nu avem bani.
13. La ce tipuri de abuz aţi fost supusă?
Mă bate, mă înjură, mă face proastă.
14. Aţi încercat să vă împotriviţi?
Da, o singură dată.

71
 15. Ce s-a întâmplat în aceste situaţii?
M-a alungat de acasă.
16. Cine credeţi că este vinovat pentru problema dumneavoastră?
El e vinovat.....dar cred că şi eu sunt vinovată că nu îl înţeleg.
17. Cine v-a susţinut în decizia de a apela la serviciile acestui centru?
Fraţii mei m-au ajutat să ajung aici.
18. Cine a fost împotrivă?
Concubinul meu şi familia acestuia.
19. V-aţi gândit la o soluţie până acum?
Da, m-am gândit deja.
20. Care este această soluţie/soluţii?
Vreau să dau copilul în plasament, pentru că nu avem bani să îl creştem şi poate sşa nu
mă va mai bate.
21. Cine vă poate ajuta în rezolvarea problemei?
Cei de aici de la centru.
22. În ce mod v-a ajutat intervenţia şi terapia asistentului social în rezolvarea
problemei dumneavoastră?
A încercat să mă împace cu concubinul şi cu familia acestuia şi a găsit o familie bună
pentru copilul meu.

Studiul de caz IV

I. Evaluarea iniţială a beneficiarului

1. Date personale
Numele şi prenumele: A.G-D
Data şi locul naşterii:17.04.1986, comuna Murgeni, judeţul Vaslui
Domiciliul în fapt: Comuna Fălciu, judeţul Vaslui
Starea civilă: necăsătorită
Studii: 7 clase
Ocupaţia: casnică

72
Religia: ortodoxă

2. Starea de sănătate psiho-fizică

Starea de sănătate prezentă: bună
Istoric medical: nu prezintă antecedente medicale
3. Istoric Social
A.G-D provine dintr-o familie constituită legal, fiind cea mai mică dintre cei trei
copii ai familiei. Părinţii acesteia au decedat, mama în 1992, iar tatăl în 2000. Sora sa mai
mare, A.L, are 24 de ani, este căsătorită în Bucureşti, are doi copii şi nu au ţinut legătura
de la moartea tatălui lor. Fratele său, A.J, are 30 de ani şi este plecat în Braşov şi nici
acesta nu ţine legătura cu familia.
A.G-D a locuit în casa părintească până în anul 2002, când s-a mutat la
concubinul său, P.M, în localitatea Berezeni. Deoarece acesta era violent, a plecat înapoi
în casa părintească din satul Bozi, comuna Fălciu.
Între anii 2003 şi 2005 a trăit în concubinaj cu numitul T.S, care este tatăl
copilului. Pe data de 08.05.2005 a născut la maternitatea din Bârlad, iar după două
săptămîni este externată şi merge în casa concubinului său, T.S. Din cauza faptului că T.S
era violent, A.G-D îl părăseşte şi vine la Centrul Maternal.
II. Evaluarea agresorului
1. Date personale
Numele şi prenumele: T.S
Data şi locul naşterii: nu se cunosc date concrete
Domiciliul în fapt: comuna Fălciu, judeţul Vaslui
Starea civilă: necăsătorit
Ocupaţia: nu este încadrat în muncă
Religia: ortodox
2. Date privind ceilalţi membri ai familiei
COPII
Numele şi prenumele: A.A-F
Data şi locul naşterii: 08.09.2005
3. Situaţia materială

73
 Venituri permanente: alocaţia de stat a copilului

Locuinţa :
- proprietate personală a părinţilor
- 2 camere şi un hol
- nu are utilităţi
- tip de încălzire: sobă cu lemne
- stare de igienă: satisfăcătoare

Harta eco

Familia
Servicii concubinului
sociale

A.G-D,
20 ani

Vecini Familia
lărgită

Medic

74
Legendă

Relaţii echilibrate, normale

Relaţii unilaterale

Relaţii bilaterale

Relaţii tensionate

Genograma

75
 A.G-D,
T.S 20 ani

A.A-F,
8.09.2005

Legendă

Relaţie tranzitorie tensionată

Familie cu un copil

Beneficiar

Studiul de caz V

I. Evaluarea iniţială a beneficiarului

1. Date personale
Numele şi prenumele: L.D
Data şi locul naşterii: 29.12.1969, comuna Căzăneşti, judeţul Ialomiţa
Domiciliul în fapt: sat Gîrbeşti, comuna Ţibana, judeţul Iaşi
Starea civilă: căsătorită
Studii:
Ocupaţia: casnică
Religia: ortodoxă

76
2. Starea de sănătate psiho-fizică
Starea de sănătate prezentă: bună
Istoric medical: nu este luată în evidenţă cu boli cronice
3. Istoric Social
L.D a fost crescută de bunicii paterni din satul Buda, comuna Oşeşti, judeţul
Vaslui. După decesul lor, s-a căsătorit cu numitul L.V, din satul Huc, comuna Todireşti,
judeţul Vaslui. Din această relaţie au rezultat trei copii:
- L.J-F, născut la data de 31.01.1990
- L.V, născut la data de 08.04.1991
- L.C, născut la data de 14.07.1993
Din cauza consumului de alcool, L.V este agresiv cu soţia sa. L.D l-a părăsit,
lăsându-i în grijă cei trei copii. Aceştia, momentan, sun în plasament familial la bunicul
patern, L.A.
Iniţial, L.D a plecat la părinţii săi din satul Buda, comuna Oşeşti, dar din 2003
locuieşte împreună cu concubinul său, B.P, în comuna Ţibana, judeţul Iaşi. Din această
relaţie de tip uniune liberă au rezultat 2 copii:
- L.I-M, născut la data de 30.08.2004
- L.A, nascut la data de 11.09.2005
L.D susţine că B.P, concubinul său, este şi acesta agresiv şi foloseşte în interes
propriu veniturile familiei, de aceea l-a părăsit şi a apelat la D.G.A.P.C., ulterior ajungând
la Centrul Maternal.
II. Evaluarea agresorului
1. Date personale
Numele şi prenumele: B.P
Data şi locul naşterii: 20.10.1958, comuna Ţibana, judeţul Iaşi
Domiciliul în fapt: sat Gîrbeşti, judeţul Iaşi
Starea civilă: necăsătorit
Ocupaţia: agricultor
Religia: ortodox
2. Starea de sănătate psiho-fizică
Starea de sănătate prezentă: bună

77
Istoric medical: fără istoric medical
III. Date privind ceilalţi membri ai familiei
COPII
Numele şi prenumele: L.I-M
Data şi locul naşterii: 30.08.2004, comuna Ţibana, judeţul Iaşi

Numele şi prenumele: L.A

Data şi locul naşterii:11.09.2005, comuna Ţibana, judeţul Iaşi
IV. Situaţia materială
Venituri permanente : alocaţiile copiilor, alocaţia pentru familia monoparentală şi
ajutorul social
Locuinţa :
- proprietate personală
- are 2 camere, din care una este locuibilă
- fără utilităţi, fără curent electric
- tip de încălzire: sobă cu lemne
- stare de igienă: necorespunzătoar

Harta eco

78
Servicii
sociale Familia
lărgită
L.D,
37 de ani

Vecini Medic

Legendă

Relaţii echilibrate, normale

Relaţii unilaterale

Relaţii bilaterale

Relaţii tensionate

Genograma

79
 B.P, L.D,
48 ani 34 ani

L.I-M, L.A,
30.08.2004 11.09.2005

Legendă

Familie cu doi copii

Relaţie tranzitorie tensionată

Beneficiar

80
 Studiul de caz VI

I. Evaluarea iniţială a beneficiarului

1. Date personale
Numele şi prenumele: N.D
Data şi locul naşterii: 03.04.1983, Brăila
Domiciliul în fapt: Vaslui
Starea civilă: necăsătorită
Studii: 11 clase
Ocupaţia: casnică
Religia: ortodoxă
2. Starea de sănătate psiho-fizică
Starea de sănătate prezentă: bună
Istoric medical: nu are antecedente medicale
3. Istoric Social
N.D provine dintr-o familie dezorganizată şi are o soră la Brăila. În anul 2003, după
ce s-a întors din Italia de la muncă, l-a cunoscut pe numitul D.P-V din Vaslui, cu care a
întreţinut relaţii de tip uniune liberă. Din această relaţie a rezultat un copil, D.F-A, născut la
data de 23.03.2006 în Vaslui. După naşterea copilului, au apărut dificultăţi în familia
concubinului, ceea ce l-a determinat pe acesta să devină agresiv. Astfel, N.D a apelat la
serviciile Centrului Maternal.
II. Evaluarea agresorului
1. Date personale
Numele şi prenumele: D.P-V
Data şi locul naşterii: 13.10.1981
Domiciliul în fapt: Vaslui
Starea civilă: necăsătorit

81
Ocupaţia: nu este încadrat în muncă
Religia: ortodox
2. Starea de sănătate psiho-fizică
Starea de sănătate prezentă : bună
Istoric medical: nu are antecedente medicale

III. Date privind ceilalţi membri ai familiei

COPII
Numele şi prenumele: D.F-A
Data şi locul naşterii: 23.03.2006

IV. Situaţia materială

Venituri permanente: alocaţia de stat şi alocaţia complementară a copilului
Locuinţa :
- locuieşte în casa părinţilor concubinului împreună cu aceştia
- locuinţa este compusă din 3 camere şi un hol
- deţin utilităţi
- tip de încălzire: sobă cu lemne
- stare de igienă: corespunzătoare

82
 Harta eco

Familia
Servicii lărgită
sociale
N.D,
23 de ani

Vecini Familia
concubinului

Medic

Legendă

Relaţii echilibrate, normale

Relaţii unilaterale

Relaţii bilaterale

Relaţii tensionate

83
 Genograma

R.N, R.C,
36 ani 28 ani

D.F-A,
23.03.2006

Legendă

Relaţie tranzitorie tensionată

Beneficiar

Familie cu un copil

84
 Studiul de caz VII

I. Evaluarea iniţială a beneficiarului

1. Date personale
Numele şi prenumele: R.V
Data şi locul naşterii: 30.10.1982
Domiciliul în fapt: comuna Zorleni, judeţul Vaslui
Starea civilă: necăsătorită
Studii: 8 clase
Ocupaţia: casnică
Religia: ortodoxă
2. Starea de sănătate psiho-fizică
Starea de sănătate prezentă: bună
Istoric medical: fără antecedente medicale
3. Istoric Social
R.V a terminat 8 clase în comuna Zorleni, după care s-a mutat cu tatăl său în satul
Mitoc, comuna Banca, judeţul Vaslui. La 19 ani rămâne însărcinată şi pleacă în comuna
Şuleta la familia C.N, unde lucrează cu ziua. Se întoarce la tatăl său, unde naşte pe data de
13.07.2002 pe fetiţa R.R-D pe care o dă în plasament la un asistent maternal profesionist în
Bârlad, Jdeţul Vaslui.
Mai târziu, R.V îl cunoaşte pe B.S, rămâne însărcinată, dar la 11 zile după naştere
copilul decedează. După externare, R.V se întoarce în casa concubinului, acesta locuind cu
părinţii şi cu fratele său împreună cu familia acestuia. R.V rămâne din nou însărcinată, naşte
la data de 17.12.2005, iar în familie apar conflicte, concubinul este egresiv cu R.V şi o dă
afară din casă. Astfel, aceasta apelează la serviciile Centrului Maternal.
II. Evaluarea agresorului
1. Date personale

85
Numele şi prenumele: B.S
Data şi locul naşterii: 25.01.1980
Domiciliul în fapt: comuna Zorleni, judeţul Vaslui
Starea civilă: necăsătorit
Ocupaţia: neîncadrat în muncă
Religia: ortodox
2. Starea de sănătate psiho-fizică
Starea de sănătate prezentă : bună
Istoric medical: fără antecedente medicale

III. Date privind ceilalţi membri ai familiei

COPII
Numele şi prenumele: B.S-V
Data şi locul naşterii: 17.12.2005, Bârlad, judeţul Vaslui

IV. Situaţia materială

- Venituri - Permanente: alocaţia de stat şi cea complementară a copilului şi
ajutor social
- Ocazionale: prestaţii cu ziua a lui B.S
- Alte venituri: nu obţin alte venituri
Locuinţa :
- proprietate personală a părinţilor concubinului
- 3 camere, din care numai 2 au sursă de căldură
- deţin utilităţi
- tip de încălzire: sobă cu lemne
- stare de igienă: corespunzătoare

86
 Harta eco

Familia
Servicii lărgită
sociale

R.V,
25 de ani

Vecini Familia
concubinului

Medic

Legendă

Relaţii echilibrate, normale

Relaţii unilaterale

Relaţii bilaterale

Relaţii tensionate

87
 Genograma

B.S, R.V,
26 ani 25 ani

B.S-V,
17.12.2005 R.R-D,
13.07.2002

Legendă

Relaţie tranzitorie tensionată

Relaţie tranzitorie

Persoană de sex necunoscut

decedată

88
 IV.6. Analiza şi interpretarea datelor

În urma analizei datelor, s-a observat că cele mai vulnerabile la violenţă domestică
sunt femeile din grupa de vârstă cuprinsă între 20 şi 30 de ani, iar majoritatea agresorilor se
încadrează în grupa de vârstă cuprinsă între 25 şi 40 de ani.
Violenţa domestică nu se reduce numai la conflicte intervenite între soţi sau
concubini, ci se extinde şi la familia lărgită: „De multe ori, concubinul şi cu tatăl său beau
împreună şi ajung să se cearte şi chiar să se bată.”
Mijloacele de violenţă cel mai frecvent folosite de agresori sunt: violenţa fizică („Mă
bate, mă trage de păr...”), violenţa psihică („Mă face proastă...”; „Îmi spune că nu sunt
bună de nimic.”), alungarea de la domiciliu.
Printre motivele cele mai dese care stau la baza violenţelor, amintim: consumul de
alcool („...când e beat, mă bate”), lipsa unui loc de muncă şi a veniturilor insuficiente („el
bea cam mult şi mai ales când nu are de lucru”), conflictele familiale („Când se ceartă cu
familia lui din cauza mea, mă bate”),
Cel mai des, victimele apelează la servicii specializate pentru a pune capăt violenţelor
(„Am fugit de acasă să nu mă mai bată”), sau sunt date afară din casă de către concubin şi nu
au la cine să apeleze („M-a bătut şi m-a dat afară din casă cu tot cu copil”).
În ceea ce priveşte reţelele de sprijin ale victimelor, acestea sunt formate din rude
(„Fraţii mei m-au ajutat să ajung la acest centru.”), vecini („Vevinele m-au ajutat, că le era
milă de mine”), prieteni („Nişte prietene mi-au spus că e bine să vin aici”).
În majoritatea cazurilor, victimele consideră că şi ele sunt vinovate de agresiunile la
care sunt supuse („Poate sunt şi eu vinovată, că nu îl înţeleg...”), dar, în acelaşi timp, vina
este atribuită şi familiei concubinului („Familia lui este vinovată ca nu mă place şi spun că
nu sunt bună pentru el.”).

89
 Gradul de informare este foarte scăzut la victimele violenţei domestice, iar cel mai
des află de servicii sau centre specializate de la vecini („Mi-a spus o vecină că este un centru
ca acesta, că a văzut ea la televizor”), de la rude („Mi-au spus fraţii mei că dacă merg la un
centru mă poate ajuta cineva.”), alte centre sau fundaţii („Am fost ajutată de fundaţia PRO
VITA şi cei de acolo mi-au spus să vin la acest centru.”)
Întrebate cum au fost ajutate de către asistentul social din centru, majoritatea au
răspuns că a încercat să medieze relaţiile cu familia („A încercat să mă împace cu familia
concubinului şi cu acesta.”), să le ajute să găsească un loc de muncă sau să reia legătura cu
rudele lor apropiate („A luat legătura cu fraţii mei şi le-a spus unde sunt şi ce mi s-a
întâmplat”).

IV.7. Concluziile cercetării

I. Validarea ipotezelor
Ipoteza 1:
Această ipoteză se confirmă, deoarece principalele cauze ale conflictelor şi
violenţelor sunt dependenţa de alcool şi instabilitatea sau lipsa locului de muncă.
Ipoteza 2:
Această ipoteză se confirmă în cadrul acestei cercetări, deoarece majoritatea
victimelor şi a agresorilor au între 4 şi 12 clase sau chiar nu au nici un fel de studii.
Ipoteza 3:
Se confirmă şi această ipoteză, deoarece, în majoritatea cazurilor, familia lărgită nu a
susţinut victima în decizia de a apela la servicii specializate.
II. Concluzii generale
1. Fenomenul violenţei domestice este atât de complex, încât încercarea de a-l încadra
cauzal este dificil. Însă, printre principalele cauze ale violenţei domestice sunt: consumul sau
dependenţa de alcool, lipsa unui loc de muncă, sărăcia, apariţia copiilor în familie etc.
2. Familia lărgită exercită asupra victimei două tipuri de influenţe:
- una pozitivă, atunci când îndrumă sau susţin victima să apeleze la servicii specializate;

90
 - una negativă, atunci când împiedică victima să iasă din relaţia abuzivă.
3. Violenţa domestică afecteză nu numai sănătatea fizică şi mentală a femeii, ci şi
viaţa familială, profesională, socială a acesteia. În plus, efectele negative ale acestui fenomen
restrâng posibilităţile de opţiune pe care le au femeile şi întăresc inegalităţile dintre sexe.
4. Formele de manifestare ale violenţei domestice sunt o combinaţie de atacuri de mai
multe tipuri: fizice, sexuale, psihice, precum şi violenţe economice şi izolare socială.
5. Violenţa domestică se regăseşte în toate mediile sociale, cu toate că există
prejudecata că acest fenomen există numai în familiile cu statut economic sau nivel
educaţional scăzut. Cu toate că nu există foarte multe cercetări cu privire la violenţa
domestică în cadrul familiilor cu nivel economic şi educaţional înalt, se estimează că şi în
aceste familii fenomenul este destul de răspândit.
6. Cu privire la opinia publică despre violenţa domestică, s-au observat prejudecăţi şi
etichetări în ceea ce priveşte victimele (şi chiar familia implicată). Aceasta încă nu este
pregătită să înţeleagă complexitatea, implicaţiile economice şi sociale, efectele acestui
fenomen atât de răspândit în toată lumea.

III. Propuneri
Am considerat necesar ca această cercetare să se finalizeze cu propunerea unui
proiect de intervenţie, considerându-l necesar în cadrul domeniului „violenţa domestică”.

Reabilitarea victimelor violenţei domestice

Locul de desfasurare: Oraş Negreşti, judeţul Vaslui

Obiectivele proiectului sunt în număr de 5, după cum urmează:
Obiectivul 1: Reabilitarea victimelor violenţei domestice prin crearea şi dotarea unui centru de tip
rezidenţial
Activităţi:
- închirierea spaţiului necesar pentru desfăşurarea activităţilor aferente proiectului
- dotarea clădirii cu cele necesare

91
- semnarea contractelor de parteneriat
- recrutarea şi pregătirea echipei de lucru
- identificarea şi selecţia grupului ţintă
Obiectivul 2: Sprijinirea victimelor în depăşirea situaţiei conflictuale cu ajutorul întâlnirilor cu
abuzatorul intr-un cadru securizat
Activităţi:
- evaluarea iniţială a beneficiarilor
- organizarea de şedinţe de consiliere individuală
- organizarea de şedinţe de consiliere cu abuzatorul
- mediere realizată între victimă şi abuzator
Obiectiv 3: Reducerea efectelor negative ale violenţei domestice asupra copiilor victimelor
Activităţi:
- organizarea de şedinţe de terapie sau consiliere mamă-copil
- organizarea de activităţi extraşcolare pentru copiii victimelor
- şedinţe de mediere, consiliere sau asigurarea unui spaţiu privat în care mamele copiilor vor putea
discuta cu cadrele didactice de la şcoala frecventată de copiii acestora
- organizarea de terapii familiale
Obiectiv 4: Orientare psihosocială în vederea dezvoltării capacităţii de interrelaţionare şi reintegrare
socio-profesională a femeilor victime ale violenţei domestice
Activităţi:
- consiliere juridică acordată beneficiarilor de către asistentul social
- asigurarea accesului beneficiarilor la cursurile de calificare/recalificare
- organizarea de terapii de grup
Obiectiv 5: Sensibilizarea opiniei publice cu privire la problema violenţei domestice
Activităţi:
- organizarea unor campanii de informare
Grupul ţintă este format din 20 de femei, victime ale violenţei domestice, cu vârste
cuprinse între 25 şi 40 de ani, având domiciliul pe raza oraşului Negreşti, judeţul Vaslui.
Beneficiarii indirecţi sunt copiii victimelor, familia largită a acesteia, prietenii şi vecinii,
comunitatea, societatea, etc.

92
 Criteriile de selecţie a grupurilor ţintă
Un prim criteriu de selecţie ar fi dorinţa victimelor de a participa la resocializare prin
serviciile oferite de personalul specializat al centrului, de a coopera şi de a găsi cele mai bune
soluţii în vederea rezolvării problemelor.
Un al doilea criteriu, tot la fel de important, este cauza internării în spital a victimei. Prin
anchetă socială, asistentul social va stabili motivele şi cauzele internării, va investiga starea de
sănatate, atât mentală cât şi fizică, astfel încât va putea stabili tipul de victimă şi intervenţiile
necesare.
Starea civilă, materială şi financiară constituie un alt criteriu de selecţie a grupului ţintă. Tot
prin anchetă socială, asistentul social va afla dacă victima este căsătorită, divorţată sau trăieşte în
concubinaj, astfel încât va identifica parteneriatele necesare. Foarte important este şi dacă victima
are copii, numărul acestora, starea de sănătate şi tot ceea ce este necesar pentru completarea
dosarului.
Motivele care au stat la baza alegerii grupurilor ţintă
Un motiv important care a stat la baza alegerii grupului ţintă este acela că, la momentul
iniţierii proiectului, pe raza judeţului Vaslui, nu existau reţele de suport pentru victimele violenţei
domestice.
Un alt motiv este acela că, pe raza oraşului Negreşti, există multe cazuri (aici înscriindu-
se atât cazurile raportate, care sunt în număr mic faţă de numărul real, cât şi cele despre care se ştie
numai „de la vecini”) de violenţa domestică, ceea ce face necesară o intervenţie specializată. De
multe ori, femeile preferă să treacă sub tăcere faptul că au fost victime ale violenţei domestice,
punând în balanţă existenţa unor copii sau teama că aceste lucruri să nu fie cunoscute de prieteni şi
de alţi membri ai familiei. La unele victime se manifestă o dependenţă economică şi mentală faţă de
soţi, ajungând să creadă că nu s-ar putea descurca fără ajutorul acestora. Dependenţa nu este reală,
pentru că femeile duc în spate povara unei gospodării, dar nu o văd sau nu vor să o vadă. Acest
proiect doreşte, cu ajutorul specialiştilor, să dezvolte victimelor violenţei domestice comportamente
independente, încrederea în sine şi în capacităţile proprii de depăşire a situaţiilor de criză.
Colaborarea dintre instituţii, care se realizează foarte greu, ar fi un alt motiv care a stat la
baza alegerii grupului ţintă. Informaţia nu se transmite, nu circulă de la o instituţie sau organizaţie la
alta, astfel irosindu-se posibilitatea de a interveni pe toate planurile care sunt afectate de violenţa

93
domestică. Acest proiect îşi propune o colaborare, un partenariat cu diferite instituţii pentru ca
obictivul, care este reabilitarea şi reintegrarea socială a victimelor violenţei domestice, să se
realizeze cu succes.
Importanţa proiectului pentru grupul ţintă
Un prim beneficiu acordat de proiect victimelor ar fi eliminarea traumelor, atât fizice cât
şi psihice, provocate de violenţa domestică. Cu ajutorul specialiştilor, victimele şi-ar putea relua
cursul vieţii normale, atât în cazurile când acestea s-ar întoarce în familia de origine (care ar include
şi agresorul), rezolvându-şi problemele, cât şi în cazul în care victima îşi reface viaţa, divorţând de
agresor.
O importanţă deosebită a proiectului pentru victime ar fi reintegrarea socială. Pentru orice
persoană este importantă apartenenţa la un grup, la o societate care să o stimuleze, să-i valorizeze
munca, sacrificiile pe care le face, să o accepte aşa cum este ea. Pentru o victimă a violenţei
familiale, cred că este esenţială reintegrarea socială, deoarece i-ar creşte stima de sine, încrederea în
propriile forţe, ar stimula-o să preia controlul asupra propriei vieţi.
Durata de derulare a proiectului va fi de 12 luni

Planul de acţiune

Activitatea
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1. Închirierea spaţiului necesar X
pentru desfăşurarea activităţilor
aferente proiectului
2. Dotarea clădirii cu cele necesare X
3. Semnarea contractelor de X X
parteneriat

4. Recrutarea şi pregătirea echipei X

de lucru

5. Instruirea voluntarilor X
6. Identificarea şi selecţia grupului X
ţintă

6. Evaluarea iniţială a X
beneficiarilor

94
 7. Organizarea de şedinţe de X X X X X X X X X
consiliere individuală
8. Organizarea de şedinţe de X X
consiliere cu abuzatorul

9. Mediere realizată între victimă X X X X

şi abuzator
10. Organizarea de şedinţe de X X X X X
terapie sau consiliere mamă-copil

11. Organizarea de activităţi X X X X

extraşcolare pentru copiii
victimelor
12. Şedinţe de mediere, consilire X X X
sau asigurarea unui spaţiu privat în
care mamele vor putea discuta cu
cadrele didactice de la şcoala
frecventată de copiii acestora
13. Organizarea de terapii X X X X
familiale
14. Servicii de consiliere juridică X X X X X X
15. Asigurarea accesului X X X X X X
beneficiarilor la cursurile de
calificare/recalificare
16. Organizarea de terapii de grup X X X X X X X
17. Organizarea unor campanii de X X X X X X X X X X X
informare
18. Evaluarea X X X

Parteneri
Partener 1: Spitalul oraşului Negreşti- clădirea necesară desfăşurării proiectului şi trei mese pe zi
pentru fiecare beneficiar.
Partener 2: ziarul local- anunţuri, realizarea pliantelor, mediatizarea partenerilor
Echipa propusă pentru punerea în practică a proiectului
Echipa este formată din: manager (coordonatorul de proiect), asistent social, psiholog,
administrator, contabil (cu studii superioare), 5 voluntari, personal de seviciu (2), paznic(1).

95
 Organigrama cu toate posturile necesare derulării proiectului

Manager

Asistent
Psiholog Administrator Contabil
social

Personal
Voluntari de
Paznic
(5) serviciu

Metodele care vor fi folosite pentru evaluarea impactului asupra grupului ţintă
Evaluarea impactului asupra grupului ţintă se va realiza în mai multe etape:
a. Prima etapă este evaluarea iniţială în care se vor folosi următoarele instrumente:
- ancheta socială realizată de către asistentul social
- fişa psihologică realizată de psiholog
- fişa medicală care va fi procurată de la spital
- o evaluare iniţială totală prin intermediul consilierii individuale realizată de asistentul social
împreună cu psihologul
b. A doua etapă este evaluarea pe parcursul a celor 12 luni în care se derulează proiectul, folosindu-
se următoarele instrumente:
- consiliere individuală şi de grup
- consiliere mamă-copil
- evaluare psihologică
- prin observaţie se va realiza o evaluare mai în amănunt şi pe mai multe planuri (gradul de
adaptabilitate la mediul centrului, socializarea cu restul victimelor, gradul de cooperare şi implicare
în toate activităţile, dorinţa de schimbare şi de reintegrare socio-profesională, etc)

96
 c. A treia etapă este evaluarea finală în care se folosesc următoarele instrumente:
- o ultimă evaluare totală care cuprinde consilierea individuală, de grup, mamă-copil, evaluare
psihologică
- se va evalua procesul de reintegrare profesională în urma cursurilor de calificare/recalificare
(însemnând dorinţa fiecărei victime de a-şi găsi un loc de muncă stabil) şi, de asemenea, se vor
evalua deciziile luate de fiecare beneficiar cu privire la situaţia familială în urma consilierii
juridice (însemnând întoarcerea acasă, lângă agresor, sau divorţul)
d. Ultima etapă o constitue evaluarea după încheierea proiectului, care constă în monitorizarea timp
de trei luni a fiecăriu beneficiar.

Indicatorii cantitativi şi caliatativi stabiliţi pentru fiecare obiectiv în parte

Obiectiv Indicatori
Cantitativi Calitativi

1. Reabilitarea victimelor -existenţa centrului -implicarea specialiştilor în

violenţei domestice prin
crearea şi dotarea unui
centru de tip rezidenţial
2. Sprijinirea victimelor în
depăşirea situaţiei
conflictuale cu ajutorul
întâlnirilor frecvente cu
abuzatorul intr-un cadru
securizat
-numărul personalului din
centru
-numărul de femei victime
-numărul de activităţi
desfăşurate
-numărul de parteneriate
încheiate
-numărul de voluntari
selectaţi
-numărul beneficiarilor care
semnează contracte cu
managerul
-numărul specialiştilor
implicaţi în sprijinirea
victimelor în depăşirea
situaţiei de criză
- numărul abuzatorilor care
participă la activităţile la
care participă şi ei
rezolvarea cazurilor
-dorinţa beneficiarilor de a
veni în centru
-potenţiali parteneri
-dorinţa victimelor de
implicare in activităţile
proiectului
-gradul de implicare şi de
realizare a obiectivelor a
personalului
- gradul de implicare a
abuzatorilor în activităţile în
care sunt implicaţi

97
3.Reducerea efectelor
negative ale violenţei
domestice asupra copiilor
victimelor
4. Orientare psihosocială în
vederea dezvoltării
capacităţii de
interrelaţionare şi
reintegrarea socio-
profesională a femeilor
victime ale violenţei
domestice
5. Sensibilizarea opiniei
publice cu privire la
problema violenţei
domestice
-numărul de copii care
beneficiază de servicii
-numărul de specialişti
implicaţi în procesul
reducerii efectelor negative
ale violenţei domestice în
rândul copiilor victimelor
-scăderea numărului de
copii ce prezintă probleme
de socializare
-scăderea ratei abandonului
şcolar în rândul copiilor
victime directe sau indirecte
ale violenţei domestice
-numărul femeilor care
beneficiază de consiliere
individuală,de grup şi
profesională
-numărul femeilor care
beneficiază de cursuri de
calificare/recalificare
-numărul femeilor care
doresc să-şi găsească un loc
de muncă după terminarea
cursurilor
-numărul de programe
desfăşurate în vederea
schimbării mentaltăţii cu
privire la violenţa domestică
-numărul de pliante,broşuri,
fluturaşi care au ca obiectiv
informarea comunităţii
asupra creşterii numărului
victimelor violenţei
domestice, asupra efectelor
acesteia asupra
copiilor ,familiilor,societăţii,
etc.
-cooperarea copiilor şi a
mamelor acestora cu
personalul
-implicarea copiilor în toate
activităţile
-gradul de implicare a
personalului în activităţile şi
reabilitarea copiilor victimel
-încurajarea cooperării
mamelor cu cadrele didactice
din şcolile pe care copiii le
frecventează or
-cooperarea din partea
beneficiarilor
-îmbunătăţirea condiţiei
sociale,individuale şi
finenciare a victimelor
-sprijinirea victimelor în
luarea şi punerea în practică
a deciziilor
-gradul de implicare a
victimelor şi a personalului
-gradul de combatere a
volenţei domestice
-implicarea opiniei publice în
problema violenţei domestice
-conştientizarea efectelor
negative pe care le are
violenţa domestică asupra
copiilor,familiilor
lărgite,societăţii,etc.
98
 Bugetul proiectului

Cheltuieli Unitatea Nr.de Valoare Total pe

unităţi unitară proiect
(euro)
1.Resurse umane
1.1.Salarii(cheltuieli totale)
1.1.1 Personal full-time 19 800
1.1.2 Personal part-time 4 400
Subtotal resurse umane 24 200
2.Transport -
Subtotal transport -
3.Echipamente şi accesorii
3.1. Închirieri de autovehicole -
3.2. Mobilier, calculatoare buc 138 13 103
3.3. Altele buc 210 2 707
Subtotal Echipamente şi accesorii 15 810
4.Sediu/costuri aferente proiectului
4.1. Chiria pentru sediu lună 12 500 6 000
4.2. Consumabile-accesorii buc 500 1 635
4.3 Alte servicii(tel,fax,electricitate, 26 880
încălzire)
Subtotal Sediu/costuri strict aferente 34 515
proiectului
5. Alte costuri şi servicii 9 850
Subtotal Alte costuri şi servicii 9 850
6. Costuri totale 84 375

Surse de finanţare anticipate pentru proiect

Bugetul aşteptat Suma % din suma totală

a proiectului
1.contribuţia solicitată finanţatorului 52 175 61.83%
2.contribuţia partenerilor, din care: 32 200 38.16%
Partener 1: Spitalul Negreşti 30 000 35.55%
Partener 2: Ziarul local 2 200 2.60%
Total general 84 375 100%

99
 IV.8. Anexe

Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie

- extrase-

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1.
(1) Ocrotirea şi sprijinirea familiei, dezvoltarea şi consolidarea solidarităţii familiale,
bazată pe prietenie, afecţiune şi întrajutorare morală şi materială a membrilor familiei,
constituie un obiectiv de interes naţional.
(2) Statul acţionează pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, potrivit
dispoziţiilor art. 175, 176, 179-183, 189-191, 193, 194, 197, 198, 202, 205, 206, 211,
305-307, 309, 314-316, 318 şi altele asemenea din Codul penal, ale Legii nr. 705/2001
privind sistemul naţional de asistenţă socială şi alte prevederi legale în aceeaşi materie,
precum şi prevederilor prezentei legi.
Art. 2.
(1) În sensul prezentei legi, violenţa în familie reprezintă orice acţiune fizică sau verbală
săvârşită cu intenţie de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi
familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material.
(2) Constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita
drepturile şi libertăţile fundamentale.
Art. 3. În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înţelege:
a) soţul;
b) ruda apropiată, astfel cum este definită la art. 149 din Codul penal.
Art. 4. De efectele prezentei legi beneficiază şi persoanele care au stabilit relaţii
asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copil, dovedite pe baza anchetei
sociale.
Art. 5. Ministerele şi celelalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice,
prin structurile lor teritoriale, vor desemna personalul specializat să instrumenteze cu

100
celeritate cazurile de violenţă în familie.
Art. 6.
(1) Autorităţile prevăzute la art. 5 vor asigura pregătirea şi perfecţionarea continuă a
persoanelor desemnate pentru identificarea formelor de abuz şi pentru instrumentarea
cazurilor de violenţă în familie.
(2) Serviciul de reintegrare socială şi supraveghere a infractorilor va pregăti personal
specializat - asistenţi sociali şi psihologi -, capabil să desfăşoare programe de terapie şi
consiliere a agresorilor. Rezultatele aplicării acestor programe se vor prezenta instanţelor,
în condiţiile legii.
Art. 7.
(1) Comunităţile locale, prin reprezentanţi legali, precum şi autorităţile administraţiei
publice locale asigură condiţii pentru consolidarea familiei, pentru prevenirea conflictelor
şi a violenţelor în familie.
(2) În cazul declanşării unor violenţe, comunităţile locale, prin reprezentanţi legali,
precum şi autorităţile administraţiei publice vor acorda sprijinul logistic, informaţional şi
material Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei.
(3) Primarii şi consiliile locale vor conlucra cu organizaţiile de cult, organizaţiile
neguvernamentale, precum şi cu oricare alte persoane juridice şi fizice implicate în
acţiuni caritabile, acordându-le sprijinul necesar în vederea îndeplinirii obiectivelor
prevăzute la alin. (1) şi (2).
(4) Organizaţiile neguvernamentale, precum şi oricare alte persoane juridice implicate în
acţiuni caritabile, care fac dovada că desfăşoara programe de asistenţă pentru victimele
violenţei în familie, vor putea beneficia de subvenţii de la bugetul de stat sau, după caz,
de la bugetele locale, în condiţiile legii.
CAPITOLUL IV
Măsuri de prevenire şi combatere a violenţei în familie
Art. 16.
(1) Persoanele desemnate de autorităţile publice pentru instrumentarea cazurilor de
violenţă în familie vor avea următoarele atribuţii principale:
a) monitorizarea cazurilor de violenţă în familie din sectorul sau unitatea teritorială
deservită; culegerea informaţiilor asupra acestora; întocmirea unei evidenţe separate;

101
asigurarea accesului la informaţii la cererea organelor judiciare şi a părţilor sau
reprezentanţilor acestora;
b) informarea şi sprijinirea lucrătorilor poliţiei care în cadrul activităţii lor specifice
întâlnesc situaţii de violenţă în familie;
c) identificarea situaţiilor de risc pentru părţile implicate în conflict şi îndrumarea
acestora spre servicii de specialitate;
d) colaborarea cu instituţii locale de protecţie a copilului şi raportarea cazurilor, în
conformitate cu legislaţia în vigoare;
e) îndrumarea părţilor aflate în conflict în vederea medierii;
f) solicitarea de informaţii cu privire la rezultatul medierii;
g) instrumentarea cazului împreună cu asistentul familial.
(2) În cazul comiterii actelor de violenţă în familie, organele de poliţie intervin la
sesizarea victimei, a altui membru de familie sau a unei autorităţi.
(3) Lucrătorul de poliţie va anunţa imediat autoritatea competentă la nivel local, în
legatură cu situaţia victimei.
Art. 17. Ministerul Sănătăţii şi Familiei împreună cu Ministerul de Interne elaborează şi
difuzează materiale documentare privind cauzele şi consecinţele violenţei în familie.
Art. 18. Ministerul Educaţiei şi Cercetării realizează, cu sprijinul celorlalte ministere
implicate şi în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale cu activitate în domeniu,
programe educative pentru părinţi şi copii, în vederea prevenirii violenţei în familie.
CAPITOLUL VI
Centrele pentru adăpostirea victimelor violenţei în familie
Art. 23.
(1) Centrele pentru adăpostirea victimelor violenţei în familie, denumite în continuare
adăposturi, sunt unităţi de asistenţă socială, de regulă fără personalitate juridica, care
asigură protecţie, găzduire, îngrijire şi consiliere victimelor violenţei în familie, nevoite
să recurgă la acest serviciu de asistenţă socială.
(2) Primirea victimelor în adăpost se face numai în caz de urgenţă sau cu aprobarea scrisă
a asistentului familial, atunci când izolarea victimei de agresor se impune ca măsură de
protecţie. Persoanelor care au comis actul de agresiune le este interzis accesul în incinta
adăpostului unde se găsesc victimele.

102
(3) Izolarea de agresori a victimelor se face cu consimţământul acestora sau, după caz, al
reprezentantului legal.
(4) Organizarea şi funcţionarea adăposturilor publice se stabilesc prin hotărâre a
consiliilor locale, cu avizul agenţiei şi cu respectarea standardelor de calitate a serviciilor
sociale în domeniu şi a normelor metodologice prevăzute la art. 10 alin. (2).
(5) Adăposturile pot fi publice sau private, în funcţie de natura finanţării. Înfiinţarea
adăposturilor publice revine consiliilor judeţene, respectiv Consiliului General al
Municipiului Bucureşti, şi consiliilor locale, cu avizul agenţiei.
(6) În cazul acordării de subvenţii adăposturilor private, instituţia care a acordat subvenţia
participă la administrarea acestora sau, dupa caz, controlează folosirea fondurilor astfel
alocate.
(7) Adăposturile publice constituie domeniul privat al comunităţii. Prevederile alin. (6) se
aplică şi pentru aceste adăposturi.
(8) Adăposturile publice trebuie să asigure gratuit următoarele servicii sociale, cu
respectarea standardelor de calitate, atât victimei, cât şi minorilor aflaţi în îngrijirea
acesteia: protecţie împotriva agresorului, îngrijire medicală, hrană, cazare, asistenţă
psihologică şi consiliere juridică, pe o perioadă determinată, până la rezolvarea situaţiei
familiale. În cazul persoanelor care nu îşi pot asigura singure cazarea şi hrana, acestea vor
avea drept de şedere în adăpost până la rezolvarea acestor deziderate de către stat sau de
către organizaţiile neguvernamentale, prin cursuri de calificare profesională, internarea
minorilor în aşezăminte sociale etc.
Art. 24.
(1) Corpurile gardienilor publici înfiinţate pe lângă consiliile judeţene şi Consiliul
General al Municipiului Bucureşti asigură paza adăposturilor publice din zona de
competenţă.
(2) La primirea în adăpost se aduc la cunoştinţă victimei mijloacele juridice prin care să-
şi protejeze bunurile rămase la agresor, cum ar fi: notificarea prin executor judecătoresc a
înlăturarii acordului tacit pentru înstrăinarea bunurilor comune sau asigurarea de dovadă,
prin expertiza judiciară. Consultanţa juridică este gratuită, iar primarul poate asigura
suportarea, cel puţin în parte, a cheltuielilor corespunzatoare.
(3) Prevederile alin. (2) se aplica şi pentru obţinerea certificatelor medico-legale.

103
(4) Toate adăposturile trebuie arondate la un spital sau altă unitate sanitară, care să
asigure îngrijirea medicală şi psihiatrică. Arondarea se face de către consiliul local sau,
după caz, de către consiliul judeţean, cu acordul Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi al
proprietarului adăpostului. Arondarea este o condiţie fără de care nu se poate acorda
avizul de funcţionare a adăpostului, prevăzut la art. 23 alin. (4).
(5) Ministerul de Interne, prin unităţile de poliţie, va sprijini corpurile gardienilor publici
pentru exercitarea atribuţiilor ce le revin, în condiţiile prevăzute de lege.
Art. 25. Internarea victimelor sau a agresorilor în centre de tratament şi reabilitare se face
numai cu acordul acestora. Pentru minori, acordul este dat de părinţi sau de tutorele legal.
CAPITOLUL VII
Măsuri de protejare a victimelor violenţei în familie
Art. 26.
(1) În cursul urmăririi penale sau al judecăţii instanţa de judecată, la cererea victimei sau
din oficiu, ori de câte ori există probe sau indicii temeinice că un membru de familie a
săvârşit un act de violenţă cauzator de suferinţe fizice sau psihice asupra unui alt
membru, poate dispune, în mod provizoriu, una dintre măsurile prevăzute la art. 113 şi
114 din Codul penal, precum şi măsura interzicerii de a reveni în locuinţa familiei.
(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) încetează la dispariţia stării de pericol care a
determinat luarea acestora.
Art. 27.
(1) Măsurile prevăzute la art. 26 se dispun de instanţa de judecată prin încheiere motivată.
(2) Câte un exemplar al încheierii se înmânează părţilor, iar în cazul lipsei unei părţi,
încheierea se afişează la uşa locuinţei.
(3) Încheierea instanţei poate fi atacată separat cu recurs, în termen de 3 zile de la
pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă. Recursul nu este
suspensiv de executare.
Art. 28. Persoana cu privire la care s-a luat una dintre măsurile prevăzute la art. 26 poate
cere oricând, în cursul procesului penal, instanţei competente să judece fondul cauzei
revocarea măsurii când temeiurile care au impus luarea acesteia au încetat.

104
 IV.9. Bibliografie

1. Constituţia României;
2. Codul Penal;
3. Legea nr.217/2003, pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie;
4. Ordinul M.M.S.S.F. nr. 385/2004, privind aprobarea Instrucţiunilor de organizare
si funcţionare a unităţilor pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie;
5. Bocancea Cristian, George Neamţu (coord.), Elemente de asistenţă socială,
Editura Polirom, Iaşi, 1999;
6. Campbell, J.C., Abuse during pregnancy: A quintessential threat to maternal and
child health- so when do we start to act?, Canadian Medical Association Journal, 2001;
7. Ciuca, Aurora, Analysis of Domestic Violence in the United States and its
applicability to the international area- thesis, Notre Dame, Indiana, 1996;
8. Stefan Cojocaru, Proiectul de intervenţie în asistenţa socială. De la propunerea
de finanţare la planurile individualizate de intervenţie, Editura Polirom, 2006.
9. Farlane, Judith, Violenţa în timpul sarcinii: consecinţe asupra sănătăţii pentru
mamă şi copil, în „Dating violence”, 1991;
10. Ferreol Gilles, Adrian Neculau, Violenţa. Aspecte psihosociale, Editura
Polirom, Iaşi, 2003;
11. Ionescu, Şerban, Copilul maltratat. Evaluare, prevenire, intervenţie, Fundaţia
Internaţională pentru Copil şi Familie, Bucureşti, 2001;
12. Irimescu, Gabriela, Tehnici specifice în asistenţa socială, Editura Universităţii
„Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2002;
13. Irimescu, Gabriela, Asistenţa sicială a persoanelor abuzate, curs ID;
14. Killen, Kari, Copilul maltratat, Editura Eurobit, Timişoara, 1998;
15. Liiceanu, Aurora, Violenţa e la modă, în Dilema, v. 11, nr. 530;
16. Mânzat, O., Violenţa domestică (o redută a agresivităţii în familie), în volumul
„Psihologia astăzi”, coordonatori: Bogathz Z., Petroman P., Editura Eurostampa,
Timişoara, 2001;
17. Miftode, Vasile, Fundamente ale Asistenţei Sociale, Editura Eminescu,
Bucureşti, 1999;

105
 18. Miftode, Vasile (coord.), Populaţii vulnerabile şi fenomene de auto-
marginalizare, Editura Lumen, Iaşi, 2002;
19. Miftode, Vasile, Tratat de metodologie sociologică, Editura Lumen, Iaşi, 2003;
20. Muntean, Ana, Familii şi copii în dificultate, Editura Mirton, Timişoara, 2001;
21. Muntean, Ana, Violenţa domestică şi maltratarea copilului, Editura
Eurostampa, Timişoara, 2000;
22. Naum, Monica, Violenţa în familie în perspectiva Uniunii Europene, Editura
Muntenia, Constanţa, 2005;
23. Neamţu, George (coord.), Tratat de Asistenţă Socială, Editura Polirom, Iaşi,
2003;
24. Roman Marina, Vintileanu Ioaneta, Femeia în criminalitate, Uniunea
Europeană, program PHARE, Democracy, 2000;
25. Sînzianu, Simona-Gabriela, Violenaţa în familie prezentată în presa din
România, Editura Lumen, Iaşi, 2006;
26. Stop violenţa în familie! Cunoaştere, prevenţie, intervenţie, Program de
informare realizat de Asociaţia Lumen şi Centrul Social pentru Ocrotirea Femeilor
Victime ale Violenţei Domestice, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia
Copilului, Editura Lumen, Iaşi, 2006;
27. Zamfir Cătălin, Zamfir Elenena (coord.), Politici Sociale, Editura Alternative,
Bucureşti, 1995;
28. Walker, Lenore, The Battered Woman, New Zork, Harper and Row, 1979;
29. Cercetarea Naţională privind Violenţa în Familie şi la Locul de Muncă,
realizată de Centrul Parteneriat pentru Egalitate în anul 2003;
30. www.asistentasociala.ro;
31. www.coe.ro;
32. www.gallup.ro;
33. www.sagepub.com

106