Libertatea

Libertatea este un concept filosofic, a cărui semnificație ar putea fi rezumată

prin sintagma „lipsa constrângerilor”.

Nu există ființă umană care să nu tânjească după libertate. Libertatea individuală

este esențială pentru prosperitatea noastră fizică, materială, emoțională și spirituală.
Prin urmare, a devenit o valoare fundamentală și parte din felul în care privim
demnitatea umană. Cultura occidentală a idealizat și absolutizat libertatea ca valoare,
în sensul că această valoare a devenit supremă și ultimă, toate celelalte valori trebuind
să se subordoneze acesteia, pentru ca omul să fie fericit.

Ce este libertatea pentru om? Evident, libertatea reprezintă un concept complex

și nelipsit de dificultăți în definirea lui. Sunt mai multe feluri de libertăți: politică,
socială, individuală, ca să enumerăm doar câteva. O definiție acceptată pe larg în ce
privește libertatea individuală, este abilitatea individului de a acționa potrivit cu voia
lui. De-a lungul istoriei, filosofii au încercat să definească libertatea individuală în
relație cu legea naturală și cu statul. Trebuie să existe anumite constrângeri și limite ale
libertății pentru o conviețuire sănătoasă. Însă societatea postmodernă absolutizează
libertatea ca fiind nu doar abilitatea individului de a face tot ce dorește, ci și autoritatea
de a defini binele și răul, de a creiona propria realitate în care trăim. Realitatea nu mai
este una și obiectivă, ci multiplă și subiectivă. În sensul acesta, nici natura nu mai este
un frâu pentru libertatea exprimată de individul care se poate auto-identifica după bun-
ui plac. Nu-i de mirare că avem de-a face cu o polarizare radicală a societății care se
împarte în stânga și dreapta mai vehement decât oricând altcândva. Terenul pe care se
dă bătălia pentru libertatea individuală, exprimată prin drepturile individului, dar mai
ales a claselor sociale se mărește în toate modurile posibile: libertate/eliberare pentru
femei, libertate/eliberare pentru etnii minoritare, libertate/eliberare pentru persoanele

Pagină 1 | 2
LGBTQ și pentru tot felul de clase defavorizate. În lumina acestor lupte nu se mai
poate vorbi de ideea de libertate pozitivă sau libertate negativă, din moment ce
libertatea în sine este absolutizată.

Însă cea mai profundă formă de sclavie nu este cea de care ne ferim, nu este cea
care ne constrânge din exterior și care ne suprimă. Mai degrabă, este cea de care nu ne
dăm seama. Filosoful și teologul american Jonathan Edwards (1703-1758), recunoștea
că libertatea se manifestă atunci când individul poate acționa în lumina dorințelor sale,
însă problema este mai profundă și anume că dorințele omului sunt infestate și virusate
de păcat. Cu alte cuvinte, omul face ce dorește în mod liber, însă dorește în mod
înrobit, pentru că dorește întotdeauna răul. El nu poate altfel, pentru că natura lui este
coruptă de invazia păcatului. Această formă de sclavie nu este conștientizată nici de
societate, nici de individ, în general. Pentru că este o sclavie plăcută, care obține
consensul voinței. De aceea, sclavia aceasta spirituală, profundă, care nu atrage atenția,
este definită de majoritatea ca fiind libertate și nu este nicidecum privită drept sclavie.
Consecințele sunt teribile, pentru că este forma de sclavie care distruge cel mai mult.
Este suficient să ne gândim la ravagiile beției sau ale drogurilor aduse în viața celor ce
tânjesc ca să le obțină și sunt dispuși să vândă tot ce au pentru a le obține. Acestea pot
fi văzute ca eliberare de presiune sau de rutină, însă în cele din urmă înrobesc.

Pagină 2 | 2