ISTORICUL STANDARDELOR DIN FAMILIA ISO 9000

Ciprian Florin Chirilă, Gr 3332

Rezumat
Familia ISO 9000 este cel mai răspândit și cunoscut model de conducere a
întreprinderii, acceptat universal datorită faptului că firmele trebuie doar să se
ghideze după anumite cerinţe legate de managementul calităţii, modul cum sunt puse
în practică fiind conceput de aceste firme.
Toate aceste reglementări au fost realizate până la urmă pentru satisfacerea
clienților, lăsând astfel loc competiției între firme, o încredere mai mare în firma cu
potențial calitativ mai mare, o calitate mai mare a produselor și serviciilor, cel mai
bun sistem de management al calității fiind cel care satisface cât mai complet
necesitățile și așteptările clientului.

1. GENERALITĂȚI

Standardele ISO se referă la standardele elaborate de Organizația

Internațională de Standardizare, iar 9000 reprezintă codul de identificare a domeniului
de specialitate – managementul calității. Obiectul acestor standarde este dezvoltarea
standardizării și o înlesnire a schimbului internațional de mărfuri și servicii. Standardul
ISO 9000 a fost adoptat în întreaga lume în multe ramuri de activitate, peste 50 de țări
adoptând ISO 9000 drept standard național. În întreaga lume au fost atestate zeci de
mii de companii în conformitate cu standardele respective și alte câteva mii sunt în
curs de atestare. Se vorbește aici de o familie de standarde întrucât de acest domeniu de
specialitate aparțin foarte multe standarde, cel mai important fiind ISO 9001.

2. ISTORIC

Acest standard își are originile în industria de război, în anii ’50, în SUA, când
a fost elaborat standardul militar MIL-Q-9858, standard impus furnizorilor armatei
americane pentru a putea rămâne în continuare furnizori. S-a constatat că decât să se
verifice toate produsele în parte, era mai ușor să se impună un sistem de reguli
furnizorilor.
În anii '60, în Marea Britanie, Ministerul Apărării a avut probleme cu
echipamentele aprovizionate, introducând astfel mai multe norme de calitate sub
denumirea de Standardele Apărării, pe care le-au impus tuturor furnizorilor și
producătorilor de echipamente militare, obținând astfel un plus de fiabilitate a acestor
echipamente.
În 1979 standardul militar a fost revizuit și schimbat într-un standard civil de
către Institutul Britanic de Standardizare, devenind astfel standardul BS 5750. Singura
deosebire față de standardul anterior era neobligativitatea adoptării acestuia, aplicarea
lui fiind aceeași. Cu toate acestea, standardul odată adoptat de oricare firmă din Marea
Britanie, era verificat de către Institutul Britanic de Standardizare, care garanta că
firma respectivă desfășoară activitatea conform standardului BS 5750, aducând astfel
un plus de încredere asupra firmei în fața lumii. Acest lucru era totodată un avantaj
competitiv serios.
În 1987 a fost adoptată seria de standarde ISO 9000 de către Organizația
Internaţională de Standardizare. Tot la fel ca înainte, standardul putea fi adoptat de
oricare firmă, aplicarea acestuia fiind verificată de organisme acreditate ca TUV, SGS
și altele.
O precizare ce trebuie făcută este că standardul era utilizat cu precădere in
sfera productivă, utilizarea lui în afara acestei sfere fiind posibilă doar după revizuirea
și adoptarea oficială a acestuia în 1994 tot de către Organizaţia Internaţională de
Standardizare. Existau 3 părţi principale ale standardului: ISO 9001, ISO 9002 şi ISO
9003, fiecare cu câteva serii de clauze referitoare la proiectare, dezvoltare, fabricaţie,
inspecţie, testări, montaj şi service.
În anul 2000, ISO 9001 înglobează cele 3 părţi ale ISO 9000, respectiv 9001,
9002 şi 9003. Această familie de standarde a devenit mult mai accesibilă organizațiilor
și a pus accent pe îmbunătățirea continuă a calității. Față de varianta anterioară
numărul de proceduri a scăzut, astfel că există proceduri documentate pentru:
- contolul documentelor
- controlul produsului neconform
- controlul înregistrărilor
- audituri interne ale calităţii
- acţiuni corective
- acţiuni preventive
Standardul este structurat pe următoarele capitole:
- domeniul de aplicare
- referinţe normative
- termeni şi definiţii
- sistemul de management al calităţii
- responsabilitatea managementului
- realizarea produsului
- măsurare, analiză şi îmbunătăţire
După cum am spus mai sus, aplicarea standardului nu este obligatorie, cu toate
acestea existând câteva domenii de specialitate pentru care aplicarea devine o
obligativitate:
- industria de construcţie
- firme care desfăşoară lucrări de instalaţii electrice
- producţia echipamentelor de protecţia muncii
- producţia de instrumente medicale etc.
 În 2008, la nivel internațional, a apărut ultima revizie a standardului ISO 9001,
acesta fiind adoptat și în Romania la 30 noiembrie 2008, standardul denumindu-se SR
EN ISO 9001 – 2001. Standardele ISO sunt adoptate, traduse și difuzate în România de
ASRO – Asociația de Standardizare din România (fostul IRS), care participă prin
specialiști în cadrul comitetelor tehnice internaționale ale ISO.
Seria ISO 9000 este cel mai răspândit și cunoscut model de conducere a
întreprinderii, fiind acceptat universal și datorită faptului că firmele trebuie doar să se
ghideze după anumite cerinţe legate de managementul calităţii, modul cum sunt puse în
practică fiind conceput de aceste firme.
Toate aceste reglementări au fost realizate până la urmă pentru satisfacerea
clienților, lăsând astfel loc competiției între firme, o încredere mai mare în firma cu
potențial calitativ mai mare, o calitate mai mare a produselor și serviciilor. Astfel că
dintr-o multitudine de firme, rezultă și o multitudine de sisteme de management al
calității. Dintre acestea, cel mai bun sistem este cel care satisface cât mai complet
necesitățile și așteptările clientului, toate acestea ducând până la urmă și la un control
și o optimizare a calității în raport cu riscurile, costurile şi beneficiile.

Fig.1. ISO 9000 are ca scop satisfacția clienților

Pe lângă cerinţe ce trebuie îndeplinite de către sistemele de management al

calităţii, există și recomandări, care urmăresc:
- definirea unei politici şi unor obiective în problema calităţii ;
- stabilirea unei structuri organizaţionale şi a unor proceduri clare ;
- reglementarea competenţelor ;
- documentarea sistemului de managementul calităţii ;
- atragerea resurselor ;
- calificarea personalului;
- măsuri corective şi preventive ;
- audit intern;
- analiza şi evaluarea sistemului de managementul calităţii
 CONCLUZII

Nu se poate afirma totuși că acest standard este cel mai bun, existând
nenumărate alte sisteme de management cum ar fi TQM, Kaizen, etc, majoritatea
firmelor multinaţionale elaborându-și propriul sistem, așa cum sunt firmele Coca Cola,
IKEA, Colgate Palmolive etc., sisteme aproape similare, datorită rezultatelor
asemănătoare ale experimentărilor de-a lungul timpului, rezultate ce au generat reguli
și metode asemănătoare indiferent de domeniul de aplicare.
La baza dezvoltării familiei ISO 9000 au stat 8 principii de management al
calității, determinante pentru îmbunătățirea continuă a performanței, principii definite
de grupul de lucru 15 al subcomitetului 2 din cadrul Comitetului Tehnic TC 176 (TC
176 / SC 2 / WG 15).
Cele 8 principii de management al calității sunt:
1. Orientare către client
2. Leadership
3. Implicarea salariaților
4. Abordare bazată pe proces
5. Abordare managerială bazată pe sistem
6. Imbunătățire continuă
7. Abordarea luării deciziilor pe bază de fapte
8. Relații reciproc avantajoase cu furnizorii.

Bibliografie

[1] http://www.fim.usv.ro/cer-stud/PDFS/TM-MACIUCA. Evolutia conceptului de

calitate si a standardelor privind calitatea.pdf.
[2] http://www.premier-management.ro/articol10.html.
[3] http://www.poligrafice.ro/managementul-calitatii/3-despre-standarde-in-general-si-
despre-familia-de-standarde-iso-9000-in-particular.