Despre standarde in general si despre familia de standarde ISO 9000 in

particular
1.Standardul este un document tehnic stabilit sau aprobat de un organism recunoscut (de ex.
Asociaţia de Standardizare din România – ASRO sau Organizaţia Internaţională de Standardizare - ISO)
care furnizează pentru utilizări comune şi repetate, reguli, linii directoare pentru o anumită activitate,
prin aplicarea cărora se poate reglementa activitatea dată, şi se poate obţine un grad optim de ordine
într-un context dat.
2.Beneficiarii standardizării suntem noi, utilizatorii/consumatorii, standardizarea fiind o
activitate de reglementare, de uniformizare efectuată în interesul nostru.
3.Avantajele standardizării
 Îmbunătăţirea nivelului de calitate a produselor, serviciilor, prin aplicarea metodelor
tehnice generale, aplicabile în mod repetat
 Facilitarea dezvoltării tehnice
 Standardizarea internaţională – impunerea exigenţelor economiei naţionale. Exemplu:
produsele fabricate de firma Dvs. vor fi acceptate şide către clienţii dvs. din străinătate,
deoarece acestea se vor conforma şi standardelor internaţionale (produsul dvs. va fi
comerciabil – ceea ce va rezulta extinderea pieţei dvs.)
 Protecţia vieţii şisănătăţii, protecţia mediului, protecţia averii şi a intereselor
consumatorului (să ne gândim doar la standardele aplicate în industria alimentară, care
se referă la siguranţa fabricării produselor alimentare)
 Permite certificarea conformităţii (certificatul CE se poate elibera de asemenea pe baza
unui anumit standard)

Exemple practice:

V-aţi imaginat vreodată cum ar fi transportul feroviar internaţional, dacăşinele de cale

feratăşi normele tehnice referitoare la construcţia căilor ferate nu ar fi unice, dacă ţările
respective nu le-ar construi după un anumit standard. La trecerea fiecărei frontiere ar trebui să
ne suim în alte vagoane, sau ar trebui schimbate roţile vagoanelor.

Imaginaţi-vă cum v-aţi descurca dacă într-o priză electrică produsă în România nu aţi
reuşi să introduceţi fişă de alimentare a DVD-ului fabricată în China. Faptul că acestea se
potrivesc perfect nu este o chestiune lăsată la voia întâmplării. Potrivirea rezultă din faptul că,
la fabricarea acestor produse ambii producători au respectat un anumit standard, o anumită
prevedere tehnică.
De aici putem conclude că, standardele nu doar că sunt extrem de utile, dar şică,fără ele
viaţa ne-ar fi mult mai complicată, ele fiind omniprezente în viaţă, adică ne lovim la fiecare pas
de ele, sau cel puţin de efectele lor.

Familia de standarde ISO 9000

Şi acest standard este la fel ca oricare altul. Reglementează un anumit domeniu profesional,
diferenţa constând în faptul că, în timp ce standardele menţionate până acum se referă de cele
mai multe ori la produse palpabile, acesta din urmă se referă la organizaţii, asociaţii, mai precis
la managementul unei astfel de organizaţii.
 ISO – orice standard elaborat de Organizaţia Internaţională de Standardizare, primeşte
acest prefix de identificare
9000 – codul de identificare a domeniului de specialitate (managementul calităţii)
Motivul pentru care vorbim despre o familie de standarde, constă în faptul că de acest
domeniu de specialitate aparţin încă foarte multe standarde, dintre acestea cel mai important
pentru dvs. fiind standardul ISO 9001.
Acest standard include acele cerinţe, care trebuie respectate de către o asociaţie, în scopul
de:

 a fi certificabilă
 a oferi clienţilor săi calitate în mod permanent
 a comunica eficient cu celelalte asociaţii
 mai mult, de a funcţiona eficient.

ISO 9000 – scurt istoric

Ca majoritatea dezvoltărilor, şi acest standard a pornit de la industria de război.

În anii 1950-60 a fost elaborat standardul militar MIL-Q-9858 (bineînţeles în SUA), care trebuia
respectat de furnizorii armatei americane, dacă doreau să-şi menţină statutul de furnizor.
Ideea de bază a standardului consta în faptul că, armata a conştientizat că este mult mai uşoară
elaborarea unui sistem de reguli şi impunerea acestuia furnizorilor săi, decât verificarea fiecărui
produs în parte.
Ca urmare, cei care doreau în continuare să rămână furnizori ai armatei americane,
trebuiau să adopte acest sistem de reguli (standard militar), armata asumându-şi rolul de a
verifica periodic respectarea acestuia.
În anul 1979 – Institutul Britanic de Standardizare a revizuit acest standard militar,
transformându-l întrun standard civil: şi astfel s-a născut standardul BS 5750. Aplicarea
standardului a fost similară cu cea a standardului militar, doar că adoptarea acestuia nu era
obligatorie.
Orice firmă britanică era liberă să adopte acest standard în scopul reglementării
activităţii desfăşurate, iar Institutul Britanic de Standardizare îşi asuma responsabilitatea
verificării acestuia, garantând cu numele său, ca firma XY îşi desfăşoară activitatea în
conformitate cu standardul BS 5750, certificând astfel firma respectivă.
Acele firme care se obligau să adopte standardul beneficiau de un avantaj competitiv, prin
faptul că

 aplicau metode manageriale deja încercate

 iar acest fapt era certificat în faţa lumii de către o asociaţie recunoscută, conferindu-se
astfel firmei o aură de încredere

În 1987 – standardul a fost preluat de către ISO – Organizaţia Internaţională de

Standardizare – aceasta elaborând prima familie de standarde ISO: 9000. Logica lucrurilor a
rămas neschimbată: standardul putea fi adoptat de oricare dintre firme, iar organisme de
certificare acreditate (TUV, SGS, etc.) îşi asumau rolul de a verifica aplicarea standardului, şi în
cazul unei evaluări pozitive certificau, ca firma XY într-adevărîşi desfăşoară activitatea în
conformitate cu standardul ISO 9001.

La această prezentare istorică a familiei de standarde ISO 9000 – trebuie adăugat încă un
lucru, şi anume că prima versiune a standardului a fost într-adevăr elaborată în 1987, dar de
atunci a suferit mai multe modificări:

 1994 – ISO 9001, 9002, 9003

 2000 – ISO 9001
 2008 – ISO 9001

Aceste modificări erau necesare deoarece, în cursul aplicării au ieşit la ivealăşi deficienţele
standardului, în plus, progresul continuu impunea de asemenea aceste modificări.

ISO 9000 – obligatoriu?

Adevărul general valabil este că aplicarea standardului ISO 9001 NU este obligatorie. Doar în
general, deoarece există câteva domenii de specialitate, pentru care această afirmaţie nu este
adevărată. Fără pretenţia dea le menţiona pe toate, iată doar câteva dintre aceste domenii de
specialitate:

 industria de construcţie
 firme care desfăşoară lucrări de instalaţii electrice
 producţia echipamentelor de protecţia muncii
 producţia de instrumente medicale etc.

În concluzie se poate afirma că pentru marea majoritate a firmelor adoptarea standardului

ISO 9001 nu este obligatorie. În ciuda acestui fapt, multe firme au decis în favoarea adoptării
standardului, se străduiesc, sau visează la aplicarea acestuia.

În general, piaţa este cea care „impune cu forţă” aplicarea standardului ISO 9001.

ISO 9000 – cel mai bun?

Cu siguranţă, nu. Eventual se poate spune, că este cel mai cunoscut.

În afară de acest standard, mai există nenumărate alte sisteme, metode de management (TQM,
Kaizen, etc.). Mai mult, majoritatea firmelor multinaţionale şi-au elaborat propriul sistem (Coca
Cola, IKEA, Colgate Palmolive etc.).
Curios este că aceste sisteme sunt foarte similar.Probabil penrtu faptul că,
experimentările de lungă durată au adus aproximativ aceleaşi rezultate, au generat aceleaşi
reguli, metode, indiferent de faptul că au fost elaborate de armată, de industria cosmetică sau
de industria prelucrării lemnului.