STANDARDELE DIN FAMILIA

ISO-9000
Standardele ISO seria 9000 sunt standarde generale, care contin recomandari privind
managementul calitatii si cerinte pentru asigurarea calitatii. Ele descriu elementele sistemului
calitatii, fara sa specifice cum sa fie implementate de catre o anumita intreprindere. Modalitatea
concreta de proiectare si aplicare a unui sistem al calitatii depinde de obiectivele, procedurile,
procesele si practicile specifice ale fiecarei intreprinderi.

ISO (Organizatia Internationala de Standardizare) este o federatie mondiala de organisme

nationale de standardizare (comitete membre ale ISO). Elaborarea standardelor internationale
este, in general, incredintata comitetelor tehnice de ISO. Fiecare comitet membru interesat intr-o
tematica pentru care a fost creat un comitet tehnic are dreptul sa fie reprezentat in acel comitet.
Organizatiile internationale guvernamentale si neguvernamentale, care intretin legaturi cu ISO,
participa de asemenea la lucrari. Proiectele standardelor internationale, adoptate de comitetele
tehnice, sunt supuse aprobarii comitetelor membre inainte de acceptarea lor de catre consiliul
ISO ca standarde internationale. Proiectele sunt aprobate in conformitate cu procedurile ISO,
care necesita aprobarea a minim 75% din comitetele membre care au votat.

Familia de standarde ISO 9000 a inceput sa apara prin anii ’60 in productia de armament cand
Ministerul Apararii din Marea Britanie a introdus Standardele Apararii –adica proceduri de
calitate care sa fie implementate de proiectantii, producatorii si furnizorii de echipamente
militare, pentru a oferi garantia conformitatii produselor cu specificatiile lor.

Avantajele crearii unor sisteme si a unor standarde prin care furnizorii ar fi putut sa fie controlati
au dus la aparitia unor standarde aplicabile in alte industrii prelucratoare, astfel ca incepand cu
anii ’70, nu numai produsele, ci si sistemele calitatii fac obiectul normarii, seria de standarde ISO
9000 devenind tot mai mult de neocolit.

Comform rezolutiei din 7 mai 1985 a Consiliului Comunitatilor Europene privind armonizarea
standardelor tuturor tarilor membre, sunt stabilite cerintele esentiale carora trebuie sa li se
conformeze produsele pentru ca acestea sa poata circula liber pe piata. Cele trei criterii esentiale
care trebuie sa fie respectate sunt urmatoarele:

- protectia consumatorilor impotriva pericolelor care le-ar putea afecta sanatatea si

securitatea.
- protectia mediului inconjurator si lupta impotriva poluarii.
- folosirea rationala a energiei si a materiilor prime.

Datorita cererii la nivel international, in 1987 au fost elaborate standardele internationale pentru
sistemele calitatii din familia ISO 9000 (ISO 9001, ISO 9002, ISO 9003, ISO 9004), respectiv
ISO 8402-Vocabular. Acestea au fost adoptate in Romania astfel: SR ISO 8402-1995, SR ISO
9000-1995, etc.(SR-Standard Roman). In anii ’90 au aparut standardele de mediu din familia ISO
14000.

.Normativele referitoare la calitate au evoluat, de la originea americana si concretizarea lor

britanica, la actualele standarde ISO. La aceste normative au aderat peste 100 de state, ele fiind
in prezent in curs de generalizare. Standardele de calitate au fost modificate in mai multe randuri,
ultima modificare concretizandu-se in standardele ISO 9000/2000, care in 3 ani vor lua locul
celor utilizate in prezent.

Seria standardelor ISO 9000 sintetizeaza experienta acumulata in domeniul sistemelor calitate pe
parcursul a cateva decenii, fiind in permanenta susceptibile de imbunatatiri. Cerintele lor sunt
minimale, constituind doar ”numitorul comun” al modului de actiune in vederea obtinerii
calitatii.

Structurarea pe domenii a normativelor ISO 9000 este reprezentata in figura 2.2.1.:

Principalele caracteristici ale standardelor seriei ISO 9000 sunt urmatoarele:

ISO 9000 reprezinta un ghid care are rolul de a furniza informatiile necesare privind selectia si
utilizarea seriei de standarde referitoare la sistemele calitatii.

ISO 9001 este cel mai complet normativ, el fiind destinat, de regula, intreprinderilor mari, care
trebuie sa asigure prevenirea aparitiei oricarei neconformitati referitoare la un produs, in toate
fazele obtinerii acestuia, de la proiectare si pana la service.

ISO 9002 are un domeniu de actiune mai restrans, facand referire la prevenirea si descoperirea
tuturor neconformitatilor in timpul productiei si a montajului.

ISO 9003 se aplica atunci cand se urmareste evidentierea, cu un nivel suficient de incredere, a
conformitatii produsului realizat cu cerintele specificate.

ISO 9004 descrie un set de elemente de baza cu ajutorul carora sistemul de conducere a calitatii
poate fi aplicat si dezvoltat.
Toate standardele din seria ISO 9000 se bazeaza pe terminologia ISO 8402-Vocabular.

Standardele ISO seria 9000 pot fi utilizate in urmatoarele situatii:

- in scopul asigurarii interne a calitatii: intreprinderea urmareste satisfacerea certintelor

referitoare la calitate, in conditii de rentabilitate;
- in situatii contractuale, intre furnizor si client: clientul prevede prin contract anumite
cerinte privind sistemul calitatii furnizorului, specificand un model de asigurare a
calitatii;
- pentru obtinerea unei aprobari, sau in scopul inregistrarii de catre o secunda parte :
sistemul calitatii furnizorului este evaluat de catre client, in scopul recunoasterii
conformitatii acestuia cu standardul de referinta;
- in scopul certificarii sau inregistrarii de catre o terta parte : sistemul calitatii este
evaluat de catre organismul de certificare, furnizorul mentinand acest sistem pentru toti
clientii sai, cu exceptia situatiilor in care, prin contract, se stabilesc alte cerinte.
Adoptarea unei asemenea solutii este avantajoasa, pentru ca permite reducerea numarului
evaluarilor sistemului calitatii intreprinderii, efectuate de clienti.

Standardele ISO seria 9000 pot fi utilizate din initiativa conducerii, sau la cererea unei alte parti.

Utilizarea standardelor ISO seria 9000 la cererea unei alte parti  este predominanta in multe tari,
respectiv, sectoare economice, fapt datorat extinderii certificarii sistemelor calitatii. Furnizorul
implementeaza in acest caz un sistem al calitatii, potrivit standardelor ISO 9001, ISO 9002 sau
ISO 9003, pentru a raspunde cerintelor imediate ale clientilor sau altor parti, deci in scopul
asigurarii externe a calitatii. Concomitent, sau intr-o etapa ulterioara, conducerea intreprinderii
poate hotara perfectionarea sistemului calitatii, plecand de la modelul de asigurare a calitatii
stabilit ca baza.

Utilizarea standardelor ISO seria 9000 din initiativa conducerii presupune un efort mai mare din
partea intreprinderii pentru anticiparea nevoilor si a tendintelor pietei. In acest caz, furnizorul
utilizeaza mai intai standardul ISO 9004-1 si standardele derivate din acesta pentru a implementa
un sistem al calitatii, in scopul cresterii capacitatii sale de a obtine nivelul calitativ dorit. Ulterior,
el poate utiliza standardele ISO 9001, ISO 9002 sau ISO 9003, ca modele de asigurare a calitatii,
daca intentioneaza sa solicite certificarea conformitatii sistemului calitatii, cu aceste standarde.

In ambele situatii, se consulta in prealabil standardul ISO 9000. Acesta clarifica conceptele

referitoare la calitate, relatiile dintre ele si contine recomandari privind selectia si utilizarea
standardelor ISO seria 9000, in cele doua scopuri principale (figura 2.2.2.):

asigurarea externa a calitatii (ISO 9001, ISO 9002, ISO 9003);

asigurarea interna a calitati (ISO 9004).

Standardul (ISO 9000) prevede, de asemenea, conditiile pentru demonstrarea conformitatii cu
modelul selectionat, evaluarea precontractuala si pregatirea contractului. Potrivit acestui
standard, activitatile intreprinderii se realizeaza printr-o ”retea de procese”a carei structura este,
adesea, deosebit de complexa. Intreprinderea trebuie sa identifice, sa organizeze si sa
administreze reteaua sa de procese si interfetele lor astfel incat sa poata obtine si imbogati
permanent calitatea produselor. Acesta reprezinta un concept fundamental pe care se bazeaza
standardele ISO seria 9000.

Principalele cerinte rezultate din standardele seriei ISO 9000 pot fi grupate in trei categorii, dupa
cum urmeaza:

Cerinte legate de activitatea manageriala:

- raspunderea conducerii de varf privind strategia si obiectivele sistemului calitate;

- evaluarea si revizuirea sistemului calitatii;
- costurile calitatii;
- securitatea in legatura cu produsul si raspunderea juridica pentru produs.

Cerinte functionale:

- raspunderea conducerii de la nivelurile ierarhice superioare privind strategia si

obiectivele sistemului calitatii;
- controlul echipamentelui de masurare si incercare;
- descoperirea neconformitatilor;
- adoptarea actiunilor corective;
- elaborarea documentatiei si a inregistrarilor privind calitatea;
- utilizarea metodelor statistice.

Cerinte operationale:

- calitatea in marketing;
 - calitatea in aprovizionare;
- calitatea in productie;
- controlul productiei;
- verificarea produsului;
- manipulare si activitati ca urmare a productiei.

Referitor la standardele ISO 9000 se poate afirma ca a nu dispune de un sistem de calitate in

conformitate cu recomandarile acestora inseamna, pentru un viitor nu prea indepartat, disparitia
de pe piata a intreprinderii respective.

Un loc aparte in legislatia care vizeaza sistemele de calitate este detinut de Normele
Europene din seria EN. Acestea sunt de doua tipuri si anume:

- de adoptare a standardelor ISO seria 9000 si care se noteaza EN 29000;

- de certificare, apartinad seriei EN 45000.

Alaturi de aceste normative au fost elaboratre si alte standarde conexe, cum ar fi:

ISO 8402: Calitate-vocabular;

ISO 10011-1: Linii directoare pentru auditul sistemelor calitatii;

ISO 10011-2: Criterii de certificare pentru auditorii sistemelor calitatii;

ISO 10011-3: Managementul programelor de audit;

ISO 10012-1: Cerinte referitoare la asigurarea calitatii echipamentelor de masurare. Atestarea

sistemului metrologic pentru echipamentul de masurare.

ISO 10012-2: Controlul procesului de masurare;

ISO 10013: Linii directoare pentru elaborarea manualelor calitatii.

In completarea reglementarilor prezentate mai sus, exista si Ghidurile ISO, care contin liniile
calauzitoare si cerintele de ordin general obligatorii privind evaluarea conformitatii. Cateva
dintre aceste ”Ghiduri” sunt:

Nr.2/1991 –Termeni generali si definitiile privind standardizarea si activitatile conexe;

Nr.16/1978 -Cod de principii privind sistemele de certificare;

Nr.25/1990 –Cerinte generale pentru competenta laboratoarelor de etalonare si de incercari;

Nr.40/1983 –Cerinte generale pentru acceptarea organismelor de certificare.

In paralel cu standardele internationale amintite, fiecare tara in parte poseda propriile Normative
nationale, care fac referire la conditiile pe care trebuie sa le respecte produsele sau serviciile
realizate pentru a putea fi comercializate pe piata interna respectiva.