TREBUIE SĂ ȚINEM VECHILE SĂRBĂTORII?

În anul 1882, vorbind despre viitor, Spiritul Profetic ne-a dat următoarea avertizare:

„Se apropie în mare grabă zilele când va avea loc O MARE CONFUZIE ȘI NEDUMERIRE. Satana, îmbrăcat
în vesminte de înger, va însela, dacă va fi cu putinţă, chiar și pe cei aleși. Vor fi mulţi zei si mulţi domni.
VA BATE FIECARE VÂNT DE DOCTRINĂ [învăţătură]” 5T 80

Noi credem că trăim acele zile despre care vorbește profetul. Zilnic auzim despre tot felul de învățături
care găsesc intrare în rândurile poporului lui Dumnezeu.

În ultimii ani, mulți adventiștii au început să promoveze idea că trebuie să ne întoarcem la vechiul
sistem iudaic observând sărbătorile din Levitic 23. În timp ce recunosc că jertfele și unele ceremonii nu
mai sunt valabile, totuși insistă că timpul acestor sărbătorii trebuie observat împlinind doar o parte din
ceremoniile lor. Ceea ce este interesant, în sprijinul acestei idei, sunt folosite citate din Spiritul Profetic
afirmând ca EGW a susținut păzirea acestor sărbători. Vă invit să vedem dacă este într-adevăr așa.

În anul 1897, serva Domnului a scris următoarele:

„Simbolurile casei Domnului sunt simple și ușor de înțeles, iar adevărurile reprezentate de ele au
semnificația cea mai adâncă pentru noi. Prin instituirea serviciului Sfintei Cine, pentru a LUA LOCUL
PAȘTELUI, Domnul Hristos i-a lăsat bisericii Sale un monument de aducere-aminte a marelui Său
sacrificiu pentru omenire. El a spus: „Să faceți lucrul acesta în amintirea Mea.” Acesta a fost un moment
de tranziție ÎNTRE CELE DOUĂ SISTEME ȘI CELE DOUĂ MARI SĂRBĂTORI ale lor. PRIMUL SISTEM URMA
SĂ SE ÎNCHEIE PENTRU TOTDEAUNA, iar celălalt, pe care tocmai îl instituise, urma să îi ia locul și să
continue de-a lungul tuturor vremurilor, ca un monument de aducere-aminte a morții Sale” RH, 22 iunie,
1897.

Citatul este foarte clar și ușor de înțeles. Atunci când Domnul Isus a instituit serviciul Sfintei Cine,
aceasta a fost momentul de tranziție între cele două sisteme: Vechiul sistem cu sărbătoarea Paștelui (și
celelalte sărbători) și cel nou cu sărbătoarea Sfintei Cine. Primul sistem, împreună cu sărbătorile lui, s-a
încheiat pentru totdeauna și în locul lui a fost instituit cel nou cu sărbătoarea sfintei cine.
Același adevăr ne este confirmat și în următorul citat din Hristos lumina lumii:

„Hristos Se afla la trecerea dintre cele două sisteme și cele două mari sărbători ale lor. El, Mielul fără
cusur al lui Dumnezeu, era gata să Se ofere ca jertfă pentru păcat, urmând ca, în felul acesta, SĂ PUNĂ
CAPĂT SISTEMULUI DE TIPURI ȘI CEREMONII care, de patru mii de ani, arătau spre moartea Lui. În timp
ce mânca Paștele cu ucenicii, a instituit ÎN LOCUL ACESTUI SISTEM slujba care avea să amintească de
jertfa Sa cea mare. SĂRBĂTOAREA NAȚIONALĂ A EVREILOR TREBUIA SĂ FIE DESFIINȚATĂ PENTRU
TOTDEAUNA. Slujba rânduită de Hristos trebuia să fie îndeplinită de urmașii Lui în toate țările, în toate
timpurile” DA 652

Vechiul sistem era un sistem de tipuri și ceremonii sau umbre care arătau către lucrarea antitipica a
Domnului nostru Isus Hristos. La moartea Lui, tipul s-a întâlnit cu antitipul, și aceasta era momentul de
tranziție între cele două sisteme, vechiul sistem de tipuri și umbre a fost desființat pentru totdeauna și
sistemul antitipic a continuat până ziua de astăzi:

„Hristos este substanța, sau trupul, care își aruncă umbra în dispensațiunea anterioară. Când Hristos a
murit, UMBRA A ÎNCETAT. La moartea lui Hristos, SISTEMUL TIPIC A FOST DESFIINȚAT; dar legea lui
Dumnezeu, a cărei încălcare a făcut necesar să aibă loc planul mântuirii, a fost mărită și făcută onorabilă.
BEcho, July 15, 1893

„În timp ce A PUS CAPĂT LEGII TIPURILOR ȘI UMBRELOR, moartea Mântuitorului nu a scuțit pe nimeni de
obligația față de Legea morală” PP 365

În vechiul sistem Evrei au sărbătorit paștele o dată pe an, dar cum e cu Sfânta Cina? Sunt unii care cred
că de Paște nu a fost desființată sărbătoarea ci doar jertfele și în locul lor a fost instituită Cina Domnului.
Noi am văzut deja ca Spiritul Profetic ne spune în mod categoric că nu doar jerfele au fost desființate, ci
întreagă sărbătoare de Paște. Ideea că Cina trebuie luată de Paște în locul Mielului a fost una din
diferențele de opinie care au existat printre adventiștii la începutul lucrării. Descriind diferențele de
opinie la o întâlnire, sora White spune:
„Și cum aveam semnele morții Domnului nostru în fața noastră și eram pe punctul de a comemora
suferințele Sale, fratele Arnold s-a ridicat și a spus că nu are încredere în ceea ce urma să facem; că Cina
era o continuare a Paștelui și trebuie luată doar o dată pe an” 2SG 97

În curând Domnul a rezolvat și această problema:

„Mântuirea oamenilor depinde de curățirea continuă a inimilor lor prin sângele lui Hristos. De aceea,
Cina Domnului nu trebuie să fie serbată doar ocazional sau anual, ci MULT MAI DES DECÂT PAȘTELE
ANUAL. Acest serviciu solemn comemorează un eveniment cu mult mai important decât eliberarea
copiilor lui Israel din Egipt. Acea eliberare era un simbol al marii ispășiri pe care Hristos a făcut-o
jertfindu-Și propria viață pentru eliberarea finală a poporului Său” ST 25 Martie 1880

Ellen White nicioadată nu a asociat Sfânta Cina cu Paștele și nici nu există vreun indiciu ca adventiștii se
adunau de Paște pentru a lua Cina. În toate scrierile ei, nu există nici cea mai mică aluzie ca ar trebui să
sărbătorim ziua de Paște. Dimpotriva, avem multe mărturii clare că nu mai avem nevoie de aceasta:

„În timp ce instituția Paștilor arata înapoi spre eliberarea miraculoasă a evreilor, în același timp arata
înainte, arâtând moartea Fiului lui Dumnezeu înainte să aibă loc. În ultimul Paște pe care Domnul nostru
l-a observat împreună cu ucenicii Săi, El a instituit cina Domnului în locul Paștelui, pentru a fi observată
în amintirea morții Sale. EI NU MAI AVEAU NEVOIE DE PAȘTELE, pentru că El, marele Miel antitipic, era
gată să fie sacrificat pentru păcatele lumii. Tipul a întâlnit antitipul în moartea lui Hristos” YI 1 Mai 1873

„Întâlnirile dintre Isus și ucenicii Lui au fost de obicei momente de bucurie calmă, foarte apreciată de
toți. Cinele de Paște reprezentau scene de interes special; dar cu această ocazie, Isus a fost tulburat în
spirit și ucenicii Lui au simpatizat cu mâhnirea Lui, deși nu știau cauza ei. PRACTIC, ACEASTA ERA
ULTIMUL PAȘTE CARE TREBUIA SĂRBĂTORIT VREODATĂ; CĂCI TIPUL ERA SĂ SE ÎNTÂLNEASCĂ CU
ANTITIPUL în uciderea Mielului lui Dumnezeu pentru păcatele lumii. Hristos avea să primească în curând
botezul Său complet de suferință; dar cele câteva ore liniștite dintre El și Ghetsimani urmau să fie
petrecute în folosul ucenicilor Lui” 3SP 83-84

Mai mult decât atât, În următorul citat, sora White ne spune că a continua cu riturile și ceremoniile
Vechiului sistem este o insultă la adresă lui Dumnezeu:
„Prin această ordonanță, Hristos a eliberat pe ucenicii Săi de grijile și sarcinile vechilor obligații evreiești
de rituri și ceremonii. Acestea NU MAI AVEAU NICIO VALOARE; căci tipul s-a întâlnit cu antitipul în
Hristos, autoritatea și temelia tuturor rânduielilor evreiești care arătau către El...

Era dorința lui Hristos de a lăsa ucenicilor Săi o rânduială care să facă pentru ei exact lucrul de care
aveau nevoie - care să le servească la eliberarea lor de riturile și ceremoniile, în care au fost angajați în
mod esențial până atunci și pe care primirea Evangheliei le-a făcut să nu mai aibă nicio putere. A
CONTINUA CU ACELE RITURI AR FI O INSULTĂ ÎMPOTRVĂ LUI IEHOVA” RH June 14, 1898

Disctuția de astăzi cu privire la sărbători nu este ceva nou, ci este o repetare a discuțiilor care au existat
în biserica apostolilor. Majoritatea convertiților fiind iudei, credeau că sistemul iudeic este obligatoriu și
pentru noua biserica creștina:

„Iudeii totdeauna se mândreau cu serviciile lor rânduite de Dumnezeu; și mulți dintre aceia care
fuseseră convertiți la credința lui Hristos încă mai considerau că, din moment ce Dumnezeu a fixat
odată, în mod lămurit, felul de închinare iudaică, era foarte puțin probabil că El ar îngădui vreodată vreo
schimbare în vreuna din îndrumările date. Ei stăruiau că LEGILE ȘI CEREMONIILE IUDAICE TREBUIE SĂ FIE
ÎNCORPORATE ÎN RÂNDUIELILE RELIGIEI CREȘTINE. Ei erau înceți în a înțelege că toate jertfele aduse nu
au fost altceva decât o preînchipuire a morții Fiului lui Dumnezeu, în care tipul întâlnea antitipul și după
care riturile și ceremoniile dispensațiunii mozaice nu mai erau obligatorii” AA 189

Văzând pericolul, Pavel a scris clar Colosenilor:

„ Și pe voi, fiind morți în păcatele voastre și în necircumcizia cărnii voastre, v-a dat viață împreună cu el,
iertându-vă toate fărădelegile, ȘTERGÂND ÎNSCRISUL RÂNDUIELILOR împotriva noastră, care ne era
contrar și l-a luat din cale, pironindu-l pe crucea Lui;” Coloseni 2:213-14

Comentând aceste versete, Ellen White ne descoperă care este zapisul cu poruncile lui care a fost luat
din cale de Domnul Isus pironindu-l pe crucea Lui:

„Dar este o lege care a fost desființată, pe care Hristos „a luat-o din cale, pironindu-o pe crucea Lui”.
Pavel o numește „legea poruncilor cuprinsă în rânduieli,”. Această LEGE CEREMONIALĂ, dată de
Dumnezeu prin Moise, cu jertfele și rânduielile ei, AVEA SĂ FIE OBLIGATORIE PENTRU EVREI PÂNĂ CÂND
TIPUL A ÎNTÂLNIT ANTITIPUL ÎN MOARTEA LUI HRISTOS ca Mielul lui Dumnezeu pentru a îndepărta
păcatul lumii. Atunci toate jertfele și rânduieli trebuiau desființate. Pavel și ceilalți apostoli s-au străduit
să arate acest lucru și au rezistat hotărâtor pe acei învățători iudaici care declarau că creștinii trebuie să
păzească legea ceremonială” ST 4 Septembrie, 1884

Observați ca Ellen White a spus că toate jertfele și rânduieli trebuiau desființate. Versetul 16 ne spune
care sunt aceste rânduieli ceea ce va pune un punct acestui subiect:

„De aceea nu lăsați pe nimeni să vă judece datorită mâncării, sau datorită băuturii, sau în respectarea
unei SĂRBĂTORI, sau a LUNII NOI, sau a SABATELOR, care sunt o umbră a lucrurilor care vor veni; dar
trupul este al lui Hristos” Coloseni 2:16-17