Cum s-au infiintat Cavalerii Templieri:

După prima Cruciadă, din nevoia de a le oferi protecţie pelerinilor creştini din Ţara
Sfântă, mai mulţi nobili, în special descendenţi ai unor vechi familii flamande şi
burgunde, au înfiinţat un ordin militar religios, denumit iniţial „Pauperes
commilitones Christi Templique Solomonici” („Soldaţii sărmani ai lui Cristos şi ai
Templului lui Solomon– latină), denumire prescurtată apoi în „templieri”.
Conform cronicarului medieval Guillaume din Tyr, în anul 1119, nouă cavaleri s-au
prezentat în faţa patriarhului Ierusalimului, unde au depus jurămintele de sărăcie,
obedienţă şi castitate.

Când templierii au ajuns în Ţara Sfântă, cavalerii ospitalieri îngrijeau deja pelerinii
bolnavi într-o mănăstire spital din Ierusalim, ordinul fiind recunoscut de Biserica
Catolică încă din 1113. Însă, la această dată, ei nu erau organizaţi ca un ordin
militar-religios, această inovaţie fiind introdusă de templieri.

Contrar unei opinii larg răspândite, templierii nu erau călugări în sensul strict al
termenului. Deşi depuneau jurămintele monahale de castitate, sărăcie şi obedienţă,
ei nu trăiau izolaţi de lume, într-o mănăstire, ci erau prezenţi în prima linie, pe
câmpul de luptă, unde purtau robe albe şi o manta albă pe care era cusută o cruce
roşie, simbol al martiriului.
Cine au fost Cavalerii Templieri?
Templierii apar imediat după prima Cruciadă. În 1119, un nobil francez din
regiunea Champagne, Hugues de Payens, împreună 8 cavaleri aleși dintre
rudele sale, a creat Ordinul Cavalerilor Templieri. Misiunea lor declarată
era de a proteja pelerinii din Țara Sfântă. Cu acordul regelui Baldvin al II-
lea al Ierusalimului, și-au înființat sediul pe Muntele Templului, unde este
acum Moscheea Al Aqsa.
Muntele Templului este sacru pentru Evrei, Creștini și pentru Musulmani,
deoarece este o locație importantă în istorie. Se crede că aici ar fi ruinele
din Templul lui Solomon, unde s-ar fi ascuns inițial Sfântul Graal.

Este o locație importantă și pentru musulmani. Se spune că aici este piatra

de pe care s-a ridicat la cer Mohamed, iar în secolul al VII-lea, Califul Abd
al Malik a construit o importantă moschee, Domul din Piatră.
Cruciații au transformat-o în catedrală, numind-o "Templum Domini", și
astfel și-au luat numele de Templieri. Catedrala a devenit un model pentru
catedralele Templierilor, precum Catedrala templului din Londra. Nu se știu
foarte multe despre activitatea ordinului din primi 9 ani. Dar în 1128 ei au
devenit foarte cunoscuți în Europa.
 Au început o campanie de strângere de fonduri, prin care solicitau bani,
pământuri sau chiar pe fiii nobililor, pentru a se alătura ordinului. Eforturile
lor au fost susținute de un personaj proeminent din partea bisericii Bernard
din Clairvaux (mai târziu a fost sanctificat), el fiind nepotul unuia din cei 9
templieri care au format inițial Ordinul.
În același an a avut loc Conciliul de la Troyes, în urma căruia Ordinul a
primit recunoașterea oficială. În 1130 Regele Aragonului din Spania a lăsat
prin testament mari întinderi de pământ. Donațiile au devenit o practica
folosită de toți noii membri.
In 1139, Papa Innocent al II-lea a dat un ordin prin care Cavalerii Templieri
deveneau și mai puternici. Acest ordin permitea Cavalerilor Templieri să
treacă liber granițele, să fie excluși de la plata taxelor, iar singura autoritate
recunoscută rămânea doar Papa.
Aceasta era o confirmare a puterii lor, care se pare ca a fost susținută de
patronul Ordinului, Bernard de Clairvaux, pentru că l-a ajutat pe Papa
Inocențiu să conducă biserica Catolică.