Studiu de caz din practica judiciară

Sentinţa Penală 28 din 20.04.2022 a Tribunalului Caraș Severin

În cauză s-a inițiat procesul de examinare a cauzei penale referitoare la inculpat, care a fost trimis în
judecată și se află în stare de arest preventiv. Acest caz a fost adus în atenția instanței prin
rechizitoriul din data de 11.10.2021, emis în dosarul nr. 2141/P/2021 de către Parchetul de pe lângă
Judecătoria Reșița. Inițial inculpatului i-a fost reținută săvârșirea infracțiunii de violență în familie,
conform prevederilor din art. 199 alin. 1 din Codul penal, raportat la art. 193 alin. 1 din Codul penal
Ulterior, încadrarea juridică inițială a faptei s-a modificat prin încheierea penală nr. 564 din
21.12.2021, emisă de Judecătoria Reșița, în dosarul nr. 5203/290/2021. Astfel, inculpatul a fost pus
sub acuzare pentru tentativă la omor asupra unui membru de familie. Această faptă este
reglementată de dispozițiile art. 32 alin. 1 cu referire la art. 188 din Codul penal, cu aplicarea art. 199
alin. 1 din Codul penal. În fapt, s-a reținut că la data de 21.09.2021, în jurul orei 07:40, inculpatul
purtând asupra sa un cuțit și un topor, a pătruns în locuința soției sale, B.R., situată în municipiul
Reșița, strada T. numărul 4, județul Caraș-Severin. În acest spațiu, alimentat de sentimentul geloziei, a
recurs la acte de agresiune fizică îndreptate împotriva soției sale, provocându-i răni prin înjunghiere
în regiunea omoplatului stâng cu cuțitul, rănile rezultate necesitând îngrijiri medicale timp de 10-12
zile pentru vindecare, conform concluziilor raportului de constare medico-legală nr. 265/A1/2021.
Agresiunile la care a fost supusă persoana vătămată B.R. sunt confirmate de concluziile Raportului de
constare medico-legală nr. 265/A1/2021 (f.41), examenul obiectiv relevând pe 47 corpul victimei trei
leziuni traumatice, respectiv 1. superoextern scapular stânga, plagă cu margini regulate, oblică de sus
în jos şi de la dreapta spre stânga de 2,2 per 0,3 cm, codița plăgii situată inferior stânga masată
chirurgical; 2. latero-cervical dreapta 1/3 superioară, două plăgi superficiale şi 3. sân stâng cadran
infero-extern – plagă superficială oblică de sus în jos şi de la stânga la dreapta. Leziunea de la punctul
1 s-a produs prin lovirea cu un corp tăietor-înțepător, posibil cuțit, cu lățimea lamei de aproximativ 2-
2,2 cm şi lungimea 13-15 cm, soldându-se cu lezare musculară. Leziunile de la punctele 2 şi 3 s-au
produs prin lovirea cu un corp cu margini ascuțite, posibil lama sau vârful unui cuțit. S-a apreciat că
leziunile suferite de numita B.R. necesită 10-12 zile de îngrijiri medicale socotite de la data producerii
leziunilor, dacă nu survin complicații, viața victimei nu a fost pusă în primejdie, sub rezerva unei
eventuale evoluții nefavorabile în următoarele ore/zile. Întrucât persoana vătămată deține certificat
medico-legal, s-a reținut încadrarea juridică a faptei de violență în familie, fapta de lovire sau alte
violențe, prev. de art. 199 raportat la lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 193 alin. 2 din
Codul Penal . Prin hotărârea cu numărul 790/09.11.2021, judecătorul de cameră preliminară a
constatat legalitatea sesizării instanței, a procedurilor de administrare a probelor și a activităților de
urmărire penală, dispunând astfel începerea procesului judiciar. Având în vedere gravitatea leziunilor
suferite, prin decizia penală numărul 564 din data de 21.12.2021, Judecătoria Reșița a luat măsura de
schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, conform art. 386
din Codul de Procedură Penală. Mai precis, s-a procedat la schimbarea încadrării din infracțiunea de
violență în familie, în varianta săvârșirii sub forma infracțiunii de lovire sau alte violențe, conform
articolului 199 raportat la articolul 193 alineatul 2 din Codul Penal, la infracțiunea de violență în
familie, acum realizată prin tentativa de omor, așa cum este stipulată de articolul 199 din Codul Penal,
raportat la articolul 32 alineatul 1 și articolul 188 din Codul Penal. Conform prevederilor articolului 47
alineatul 1 din Codul de Procedură Penală, raportat la articolul 36 alineatul 1 litera a, s-a dispus
admiterea excepției de necompetență materială a Judecătoriei Reșița. Astfel, în conformitate cu
articolul 50 din Codul de Procedură Penală, a fost transferată competența pentru soluționarea
prezentei cauze către Tribunalul Caraș-Severin. La data de 23.12.2021, dosarul a fost înregistrat pe
rolul Tribunalului Caraș-Severin cu aceeași numerotare unică, fiind atașat dosarului de urmărire
penală numărul 2141/P/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, împreună cu toate
documentele aferente. 48 În continuarea procesului, s-au desfășurat audierile relevante. Astfel,
inculpatul a fost supus interogatoriului, precum și persoana vătămată B.R. Probele testimoniale au
fost administrate prin audierea martorilor B.E. și, B.A., și L.C.A. Prin încheierea emisă la data de
15.03.2022, Tribunalul Caraș-Severin, după o analiză aprofundată a probelor administrate în cauză, a
dispus o modificare a încadrării juridice a faptei pentru care este cercetat inculpatul. Astfel, incidența
tentativei de omor asupra unui membru de familie, faptă prevăzută de articolul 32 alineatul 1 din
Codul Penal în legătură cu articolul 188 Cod Penal, și care presupunea aplicarea articolului 199
alineatul 1 din același cod, a fost schimbată în infracțiunea de lovire și alte violențe săvârșite asupra
unui membru de familie. Această acțiune este prevăzută de articolul 193 alineatul 2 din Codul Penal,
cu aplicabilitatea articolului 199 alineatul 1 din același cod penal. Considerațiile formulate în
încheierea pronunțată cu privire la această problemă rămân valabile și relevante. În cazul de față,
inculpatul nu a avut intenția de a lua viața persoanei vătămate și nici nu a avut o asemenea dorință
sau intenție de a comite o asemenea faptă, iar latura subiectivă necesară pentru a constitui o
tentativă de omor ca infracțiune nu a fost îndeplinită. În circumstanțele în care fapta a avut loc, nu
există o legătură directă între acțiunile inculpatului și rezultatul dorit de acesta, și dacă intenția sa ar fi
fost să provoace moartea victimei, aceasta s-ar fi produs. Faptul că victima a rămas în viață, în ciuda
faptului că circumstanțele indicau posibilitatea decesului său, cu excepția lipsei unei intenții reale din
partea inculpatului de a comite omorul, demonstrează absența acestui element. Acest aspect a fost
"dedus" sau "simțit" de către martori, însă subiectivitatea lor este în mod natural influențată de
legăturile lor familiale și sentimentele față de persoana vătămată. Fapta săvârșită de către inculpatul
B.M. la data de 21.09.2021, aproximativ la ora 07:30, în care acesta a intrat în locuința soției sale,
B.R., amplasată în municipiul Reșița, strada T. nr. 4, județul Caraș-Severin, purtând asupra sa un cuțit
și un topor, și-a găsit temeiul în sentimentele de gelozie. În cadrul acestui context, el a exercitat
violență fizică asupra soției sale și a aplicat o lovitură cu cuțitul în regiunea omoplatului stâng,
provocându-i răni care au necesitat îngrijiri medicale timp de 10-12 zile. Această acțiune îndeplinește
elementele constitutive ale infracțiunii de violență în familie prevăzute de art. 199 alin. (1) Cod penal,
în raport cu art. 193 alin. (2) Cod penal. Elementul material al infracțiunii supuse analizei este
constituit de aplicarea de loviri sau de exercitarea altor forme de violență care cauzează suferințe
fizice asupra corpului unei persoane ce deține calitatea de membru de familie, în sensul prevederilor
din art. 177 Cod penal. În cazul 49 de față, acest aspect al laturii obiective se reflectă în acțiunile
învinuitului de a aplica o lovitură persoanei vătămate, aceasta calificându-se ca membru de familie în
conformitate cu art. 177 alin. (1) lit. b) Cod penal. Modalitatea concretă a actului de violență a fost
descrisă anterior, iar consecința directă a acestui act a fost producerea de traume care au necesitat
îngrijiri medicale pe o perioadă de 10-12 zile. Între acțiunea de lovire și efectul imediat produs există
o legătură cauzală evidentă, iar gradul suferinței fizice este cuantificat prin durata necesară pentru
recuperare medicală. În privința aspectului subiectiv al faptei, din probatoriul administrat rezultă clar
că inculpatul a acționat cu intenție directă, având în vedere în mod anticipat producerea vătămării
asupra soției sale și urmărind realizarea acestui scop prin utilizarea violenței. Prin urmare, instanța
constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta a avut loc, constituie o infracțiune și a fost
comisă de către inculpat. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. 4 Cod de procedură
penală, instanța va proceda la determinarea unei pedepse, iar în etapa de individualizare a acesteia,
se vor lua în considerare prevederile art. 74 Cod penal. În procesul de determinare judiciară a
pedepsei care urmează să fie aplicată inculpatului, instanța va lua în considerare criteriile generale de
individualizare a pedepsei conform prevederilor art. 74 Cod penal. Aceste criterii indică că stabilirea și
impunerea pedepselor se fac având în vedere gravitatea infracțiunilor săvârșite și periculozitatea
infractorului, iar în acest proces vor fi luate în considerare criteriile explicit menționate în dispozițiile
art. 74 din Codul penal. Aceste criterii includ: circumstanțele și modul de comitere a infracțiunilor,
metodele utilizate, gradul de pericol creat, natura și severitatea rezultatelor sau consecințelor
infracțiunii, motivul care a stat la baza comiterii faptei, tipul și frecvența infracțiunilor care compun
antecedentele penale ale inculpatului, comportamentul acestuia după săvârșirea infracțiunii și pe
parcursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială
a acestuia. În acest context, în procesul de determinare a pedepsei, instanța are în vedere
următoarele aspecte: intervalul legal al pedepsei - care se situează între 6 luni și 5 ani de închisoare -
și care a fost majorat cu o pătrime în conformitate cu prevederile art. 199 alin. 1 Cod penal. Având în
considerare că inculpatul a recunoscut fapta în fața instanței și nu a solicitat administrarea de probe,
iar aceasta a fost necesară doar pentru a stabili încadrarea juridică, este aplicabilă și dispoziția din art.
377 alin. 5 și art. 374 din Codul de Procedură Penală. În acest sens, 50 cercetarea judecătorească a
fost cauzată de și limitată la aceste prevederi, ceea ce permite o reducere a limitelor de pedeapsă cu
câte o treime. În al doilea rând, instanța ia în considerare valorile sociale afectate de săvârșirea
infracțiunii, în special integritatea corporală a persoanei fizice. De asemenea, sunt luate în
considerare modalitatea concretă de comitere a faptei și maniera în care violența a fost exercitată -
utilizarea unui obiect contondent, precum și gravitatea loviturilor aplicate persoanei vătămate,
reprezentate de durata de 10-12 zile necesare îngrijirilor medicale pentru recuperarea victimei. În al
treilea rând, în ceea ce privește determinarea nivelului de periculozitate al inculpatului, instanța are
în vedere natura și gravitatea consecințelor rezultate din acțiunea sa. În acest sens, se observă că
persoana vătămată a suferit leziuni traumatice care au dus la fracturarea antebrațului, necesitând un
interval de 10-12 zile pentru vindecare prin îngrijiri medicale, luând în calcul evoluția favorabilă a
stării de sănătate a victimei începând din momentul evenimentului. De asemenea, nu în ultimul rând,
instanța va lua în considerare în stabilirea pedepsei și cauzalitatea, precum și motivația din spatele
comiterii infracțiunii. Se va analiza ușurința cu care inculpatul a recurs la acte de violență fizică,
întrucât avea o reprezentare mentală că soția sa făcea videochat. Referitor la antecedența penală a
inculpatului, instanța a constatat, prin consultarea fișei de cazier judiciar, că acesta nu a fost anterior
condamnat penal. În privința atitudinii procesuale a inculpatului, instanța observă cu atenție că
acesta și-a recunoscut și regretat fapta, atât în faza de urmărire penală, cât și în procesul judiciar. În
lumina tuturor acestor considerente, instanța, în temeiul prevederilor art. 396 alin. 1 și alin. 2 Cod de
Procedură Penală, având în vedere și dispozițiile art. 371 și art. 396 alin. 10 din același cod, va impune
o pedeapsă de 9 (nouă) luni închisoare inculpatului, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de violență în
familie, conform prevederilor art. 199 alin. 1 Cod Penal, în concordanță cu art. 193 alin. 2 Cod Penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța ia în considerare prevederile art. 91
din Codul Penal. Conform acestor prevederi, instanța are posibilitatea de a dispune suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere, pe o anumită durată, în cazul în care se îndeplinesc
următoarele condiții: a) Pedeapsa aplicată, inclusiv în situații de concurs de infracțiuni, nu depășește
3 ani de închisoare; 51 b) Infractorul nu a avut anterior condamnări la închisoare mai mari de 1 an, cu
excepția situațiilor prevăzute în art. 42 din Codul Penal sau în cazul în care a fost reabilitat sau a
expirat termenul de reabilitare; c) Infractorul a consimțit să presteze muncă neremunerată în folosul
comunității; d) Instanța evaluează persoana infractorului, conduita acestuia anterioară comiterii
infracțiunii, eforturile sale pentru diminuarea consecințelor infracțiunii și posibilitățile de îndreptare.
Instanța trebuie să aprecieze că aplicarea pedepsei este adecvată și că, chiar fără executarea acesteia,
condamnatul nu va recidiva, însă este necesară supravegherea comportamentului său pentru o
anumită perioadă. În ceea ce privește selecția modalității de executare a pedepsei și determinarea
duratei termenului de supraveghere, instanța ia în considerare mai multe aspecte. Pe de o parte, sunt
luate în calcul gravitatea infracțiunilor comise de către inculpat, analizată atât din perspectiva
modului în care au fost săvârșite cât și a consecințelor reale. Pe de altă parte, se ia în considerare și
atitudinea procesuală a inculpatului. Astfel, în procesul de stabilire a modalității de executare a
pedepsei, instanța se concentrează pe durata pedepsei rezultante - în acest caz, 9 luni de închisoare -
și pe antecedentele penale ale inculpatului. De asemenea, sunt examinate aspectele referitoare la
gradul de pericol social concret al faptelor, situația personală a inculpatului și atitudinea sa în cadrul
procesului penal. De asemenea, instanța ia în considerare că inculpatul a acceptat să presteze o
muncă neremunerată în folosul comunității. În lumina acestor considerente, instanța concluzionează
că pronunțarea unei condamnări reprezintă un avertisment adecvat pentru inculpat, și că scopurile
coercitive și educative ale pedepsei pot fi atinse fără a implica executarea pedepsei în regim de
detenție. Ca urmare, instanța dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. De
asemenea, se va deduce din pedeapsa aplicată perioada de reținere și arest preventiv a inculpatului,
începând de la data de 22.09.2021 și până în prezent. Conform prevederilor art. 399 alin. 1, alin. 3 lit.
b Cod procedură penală și art. 241 alin. 1 ind. 1 lit. a Cod procedură penală, instanța constată că
măsura arestării preventive la care a fost supus inculpatul încetează de drept și dispune eliberarea sa
imediată, dacă acesta nu se află în arest sau detenție în legătură cu o altă cauză. De asemenea, luând
în considerare atitudinea inculpatului de recunoaștere și regret față de fapta sa, precum și faptul că a
fost supus măsurii preventive privative de libertate timp de 52 aproximativ 7 luni, se justifică în mod
evident decizia de a suspenda executarea pedepsei sub supraveghere. Aceasta are la bază principiul
că fermitatea aplicării și executării pedepsei, alături de nivelul de dezaprobare morală în general față
de fapta și făptuitorul în cauză, contribuie la caracterul preventiv al pedepsei. Dimensiunea privațiunii
de libertate trebuie să fie proporțională cu gravitatea infracțiunii și gradul de culpabilitate al
făptuitorului. Astfel, în procesul stabilirii termenului de supraveghere, instanța va lua în considerare
aceste aspecte esențiale, asigurând astfel că atât pedeapsa aplicată, cât și modalitatea de execuție,
sunt în concordanță cu principiile justiției și scopurile generale ale pedepsei. Pedepsele nu sunt doar
instrumente de sancționare a infracțiunilor, ci și mijloace pentru a produce efecte asupra
comportamentului viitor al infractorilor și pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni. În primul
rând, modalitatea de executare a pedepsei are o influență semnificativă în această privință, având
potențialul de a reeduca și de a corecta conduita infractorului, dar și de a descuraja pe ceilalți să se
abțină de la comportamente ilegale. Astfel, instanța, conform art. 91 Cod penal, alege să suspende
executarea pedepsei de 9 luni închisoare sub supraveghere, stabilește un termen de supraveghere de
2 ani, conform art. 92 Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii. În ceea ce privește
măsurile de supraveghere, în temeiul art. 93 Cod penal, instanța impune următoarele obligații
inculpatului: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Caraș-Severin conform programului stabilit; b)
să permită vizitele consilierului de probațiune responsabil cu supravegherea sa; c) să anunțe în
prealabil orice schimbare a locuinței sau deplasări care depășesc 5 zile; d) să notifice schimbarea
locului de muncă; e) să furnizeze informații și documente relevante pentru controlul resurselor sale
financiare. Totodată, în conformitate cu art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, inculpatului i se impune să
participe la un program de reintegrare socială organizat de Serviciul de Probațiune Caraș-Severin sau
în colaborare cu instituții din comunitate. Pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va
executa o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Reșița sau în cadrul Agenției
Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Caraș-Severin, pentru o perioadă de 90 de zile lucrătoare,
în conformitate cu art. 93 alin. 3 Cod penal. De asemenea, instanța îl atenționează pe inculpat cu
privire la comportamentul său viitor și la consecințele legate de comiterea de noi infracțiuni sau
nerespectarea măsurilor de supraveghere, conform art. 91 alin. 4 Cod penal. 53 În ceea ce privește
aspectele civile, instanța constată absența unei părți civile în cauză. De asemenea, în temeiul art. 112
Cod procedură penală, dispune confiscarea cuțitului în lungime de 20 cm și cu lungime de lamă de 15
cm, identificat ca fiind corpul delict reținut sub seria CS-100603/23.09.2021 emisă de IPJ Caraș-
Severin. În hotărârea judecătorească expusă mai sus, se constată că încadrarea juridică în cadrul fazei
de urmărire penală și ulterior pe timpul procesului penal a fost schimbată, modificările ținând seama
de modalitățile faptice. Astfel, inițial, fapta a fost încadrată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de
violență în familie, raportată la infracțiunea de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de
articolul 193 alineatul 2 din Codul Penal. Acest lucru s-a datorat faptului că în urma actului de
agresiune victima a suferit leziuni ce au necesitat pentru îngrijire un număr de 10-12 zile iar expertiza
medico-legală a concluzionat că victimei nu i s-a pus viața în pericol. Ulterior, în timpul procesului
penal, prima instanță competentă în judecarea cauzei a dispus schimbarea încadrării juridice în
violență în familie, raportată la tentativă la infracțiunea de omor, faptă prevăzută și pedepsită de
articolul 32 alineatul 1 raportat la articolul 188 din Codul Penal. Decizia instanței a avut la bază
modalitățile faptice, ținând seama de obiectele folosite de agresor în fapta comisă, respectiv un cuțit
și un topor, acestea fiind de natură, să pună în pericol viața victimei în situația prezentată. Totodată, s-
a luat în considerare faptul că agresiunea a fost întreruptă de o altă persoană, astfel că rezultatul
acesteia nu s-a produs, rămânând în stadiul tentativei. În cele din urmă, s-a revenit la încadrarea
juridică inițială, fiind avute în vedere aspectele enunțate anterior, dar și faptul că, dacă inculpatul ar fi
urmărit producerea decesului victimei, până la urmă acest lucru s-ar fi concretizat. Astfel, prin
absența lui, reiese concluzia că intenția nu a existat. 5