Tranziția economică a României postcomuniste

Întrebare de cercetare: În ce măsură tranziția economică și politică a României post-

comuniste a influențat structura și condițiile forței de muncă, și care au fost principalele provocări
și realizări în acest proces ?

1.Introducere

Perioada comunistă a statului român a cunoscut, sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, o
serie de politici cu caracter economic care au impactat structura țării. Aceste politici au avut un
efect secundar considerabil, ducând la un declin economic sever ce a afectat populația statului.
Conform unui studiu realizat de Wilson Center(225. Romania’s First Post-Communist Decade,
f.a.), perioada aceasta a surprins o scădere impresionantă în puterea economică a statului român,
cât și o multitudine de politici ineficiente care au potențat tensiunile din rândul populației, creând
premisele revoluției din 1989.

Printre măsurile considerate de conducerea comunistă, se numără și măsurile de

austeritate drastică, care au redus nivelul de trai și accesul la bunurile și serviciile de bază.
Producția de bunuri și servicii a suferit o scădere de 50% în perioada 1981-1989, majoritatea
fiind folosite pentru export. Se cunoaște faptul că importurile de produse privind sănătatea sau
necesarele medicale, precum insulina sau seringile, au fost interzise. Astfel, s-a ajuns la o
deteriorare a stării generale de sănătate a populației statului. Situația este descrisă și de
comunistcrimes.org, unde se surprind eșecurile comuniste și efectele pe care legile și interdicțiile
le-au avut asupra României (The Fall of Romanian Communism. PART II, f.a.).

Anul 1989 va cuprinde tensiuni paroxiste în rândul populației, fapt ce va conduce la

instalarea revoluției. Existenta represiunilor și a varietății de interdicții vor crea terenul pentru
acest fenomen. După căderea comunismului va urma o perioadă de instabilitate politică, care se
va soluționa cu alegerea unui nou partid, Frontul Salvării Naționale. Acesta va fi ales drept
guvern provizoriu, având în componența sa fosta elită comunistă, fapt ce va îngreuna tranziția
statului român către o politică democratică și o economie capitalistă (The Unique Experience of
Romania | Making the History of 1989, f.a.).
 Un fenomen de mare amploare în perioada post-comunistă este reprezentat de instalarea
economiei capitaliste. Fenomenul de tranziție a suferit numeroase îngreunări, cea mai
semnificativă fiind transformarea vechiului model economic într-unul nou, bazat pe economia
occidentală. În componența economiei comuniste a țării se regăseau predominant companii
industriale de stat care reprezentau resursa majoră a populației privind asigurarea unui loc de
muncă. Alte probleme ce au dus la îngreunarea tranziției economice sunt reprezentate de
modernizarea și adaptarea companiilor la noul model economic, impactul asupra forței de muncă,
rata ridicată a șomajului, migrația, deficitul bugetar și inflația resimțită.

În această lucrare voi vorbi despre dificultățile întâmpinate în realizarea tranziției

economice, analizând efectele asupra forței de muncă și ce politici au fost implementate.

Aplicată în anii '90, strategia de tranziție economică a reprezentat o abordare de natură radicală,
cu scopul de a trece de la economia planificată de stat la un model capitalist. Reforma a fost
creată de un guvern provizoriu, care a pus bazele și scopurile fundamentale ale procesului. Printre
acestea se regăsesc liberalizarea comerțului, reforma sistemului de schimb valutar, transferul
proprietății către domeniul privat si reducerea influenței guvernului asupra economiei statului. De
asemenea, se observă și încercări de a reformă atât în sectorul financiar cât și pe cel fiscal.

2. Necesitatea Tranziției Economice în România

Startul tranziției a fost mult mai dificil pentru România decât în alte state socialiste din
Europa, deoarece doar 12,8% din PIB era din sectorul privat (strategie.pdf, f.a.). Trecerea la
economia de piață a fost necesară din cauza superiorității acesteia, vorbind despre: motivația de a
vinde (competitivitatea), adaptabilitate, flexibilitate, productivitate și eficiență. Toate aceste
puncte fiind confirmate de dinamica socială și istorică a sistemelor economice. Chiar și dacă am
fi vorbit doar din punct de vedere economic, noul model avea să fie mult mai eficient decât cel
din comunism, schimbarea fiind nevoită (Scarlat and Scarlat - 2007 - Theoretical Aspects of the
Economic Transition Th.pdf, f.a.).

Cele mai importante reforme care arătau nevoia schimbării regimului de dinainte de 1990
au fost liberalizarea completă a piețelor țărănești pentru a crește oferta de alimente, desființarea
Comitetului de Planificare al Statului și înlocuirea acestuia cu Ministerul Economiei Naționale,
desființarea anumitor prevederi ale impozitului pe cifra de afaceri care erau deosebit de mari
pentru corporații. A fost introdus Decretul-lege 42 care făcea posibilă cooperativa agricolă
distribuind pământ țăranimii pe termen lung și Decretul-lege 54 care permitea întreprinderilor
private la scară mică să aibă până la douăzeci de angajați. Introducerea în martie a Decretului-
lege 96 a liberalizat sistemul de investiții internaționale și desființarea monopolului de stat
asupra comerțului internațional și liberalizarea parțială a reglementărilor valutare.(Demekas &
Khan, 1991)

3.Strategia de tranziție economică a României

Creată la începutul anilor '90, România a adoptat o abordare economică radicală de

tranziție de la comunism la o economie de piață liberă. Acest proces a trecut printr-o serie de
etape importante și a întâlnit o serie de obstacole și probleme semnificative.

În primul rând, reforma a fost planificată de un guvern provizoriu, care a stabilit scopurile
fundamentale ale procesului. Între acestea se numără liberalizarea comerțului, reforma sistemului
de schimb valutar, transferul proprietății către sectorul privat și reducerea influenței guvernului
asupra economiei. Guvernul a încercat, de asemenea, să reformeze sectorul financiar și fiscal. Un
aspect remarcabil al abordării românești a fost că programul a fost dezvoltat în principal de
reformatori români și a fost dezvoltat fără asistență semnificativă din partea țărilor străine la
început. Acesta a inclus o abordare cuprinzătoare care a abordat toate elementele esențiale ale
economiei, precum și provocările cauzate de o lipsă de strategie clară și de experiență în reforme.
În acest proces s-au întâmplat multe probleme, cum ar fi un sistem economic și instituțional
profund legat de sistemul comunist, nevoia de o schimbare rapidă a structurilor economice și
politice și gestionarea efectelor sociale ale tranziției, cum ar fi creșterea șomajului și a
inegalității. Procesul de tranziție a fost unul dificil și a avut un impact semnificativ asupra
progresului economic și social al României.(Demekas & Khan, 1991)

4. Analiză comparativă cu economia capitalistă

Planificarea economică de stat și cea capitalistă reprezintă două abordări fundamentale

diferite în organizarea economică și socială. Baza planificării de stat, specifică regimului
comunist, se află la nivelul controlului centralizat, situație în cadrul căreia statul ia decizii asupra
producției, distribuției și a prețului. Scopul sistemului este de a asigura egalitatea și accesul
universal la resurse, dar de obicei se confruntă cu blocaje de eficiență și cu lipsa inovației din
cauza lipsei de concurență. Pe de altă parte, în economia capitalistă regăsim concurența între
companii, ce generează inovații și moduri mai eficiente de a produce bunuri și servicii, însă poate
reprezenta și o cauză a inegalității. (Verdery, f.a.).

Principalele diferențe dintre cele două modele economice sunt maniera lor de abordare a
proprietății. În comunism, aceasta este colectivă sau a statului, pe când în capitalism este privată,
bazându-se pe drepturi individuale. Această diferență nu influențează doar economia, ci și
structura socială, creând relații de putere, stratificare socială și inegalități. Impactul social al
acestor două structuri se bazează pe ideologii diferite, astfel planificarea economică de stat are în
vedere reducerea inegalității, oferind un nivel de bază pentru toți cetățenii, pe când în capitalism
oferă oportunități individuale, dar și riscuri majore (Verdery, f.a.).

5. Dificultăți în realizarea tranziției.

a.Un prim obstacol în ceea ce privește tranziția statului român către o economie de piață a fost
reprezentat de o rată a inflației persistentă. Totodată, s-a observat o scădere a venitului populației
și o creștere alarmantă în rândul dobânzilor. Motivul este dat și de rata redusă a investițiilor
străine directe, România având în această perioadă cea mai slabă performanță în domeniu
(strategie.pdf, f.a.).

b. După revoluție, România a suferit o deindustrializare severă, menită să faciliteze trecerea către
capitalism. Problema majoră a fost că întreprinderile de stat erau considerate "coloana vertebrală"
a economiei naționale. Această deindustrializare a fost caracterizată printr-o scădere drastică a
producției industriale și prin închiderea multor întreprinderi de stat, având un impact devastator
asupra orașelor industriale, care s-au confruntat cu un șomaj în masă. (93.pdf, f.a.).

c. Problematica economică a statului român a mai fost generată și de apariția unui dublu deficit,
pe de o parte la nivel bugetar, iar pe de alta la nivel de cont curent cauzat de dorința de
liberalizare, bazat pe un sistem economic structurat eronat. Pentru a duce la destructurarea
problemei dublului deficit s-a apelat la creșteri și corecții ale nivelului de competitivitate pentru a
minimiza pe termen scurt deficitul balanței comerciale (strategie.pdf, f.a.).

d. Piața muncii a înregistrat neregularități în ceea ce privește procentul de populație activă și

inactivă, impactul cel mai mare s-a resimțit la nivelul domeniului industrial. Sectorul agricol nu a
resimțit aceleași alterări, continuând să reprezinte o bună parte în sectorul muncii. S-a înregistrat
un fenomen de sărăcie expansiv care a afectat în jur de 33% din populație, majoritar indivizi din
mediul rural (strategie.pdf, f.a.).

e. Procesul de reindustrializare a suferit un fenomen de îngreunare, datorat în mare parte de

întreprinderile de stat ineficiente în perioada de tranziție, dar și de îndatorarea pe care o dețineau.
În adiție, procesul de privatizare a îngreunat și mai mult reindustrializarea, prin provocarea de a
evalua și vinde întreprinderile existente, la care se adaugă rezistențe din cadrul populației, privind
pierderea locurilor de muncă (Demekas & Khan, 1991).

6. Impactul asupra forței de muncă

Anul 1990 a surprins o creștere exponentială în sectorul agricol, numărul de angajați

ajungând la trei milioane de oameni. În spațiul rural, domeniul agricol a reprezentat sectorul
principal de muncă pentru majoritatea populației, fapt ce a reprezentat și unul dintre obstacolele
în calea dezvoltării statului. În anul 1990, un procent de 28,8% se regăsea lucrând în domeniul
agricol, acesta cunoscând o creștere în 2000 de până la 35%, mai apoi să crească până în 2010 la
28,8%. Motivul creșterii nu l-a reprezentat nevoia unei forțe de muncă mai mari, ci lipsa joburilor
din alte sectoare ale economiei (Mateoc-Sîrb et al., 2014).

În anii 1990, România a privatizat multe întreprinderi de stat, ceea ce a dus la

disponibilizarea unui număr mare de lucrători din sectorul public. Sectorul privat a crescut ca
urmare a tranziției economice de la un sistem socialist la unul de piață liberă. Astfel, au apărut noi
companii care ofereau locuri de muncă în diferite industrii si mai multe oportunități de angajare
scăzând aportul din cadrul sectorului agricultural (Constantin et al., f.a.).

Pe măsură ce economia a devenit mai stabilă și sectorul privat a crescut, ratele șomajului
au scăzut. De-a lungul timpului, s-au observat disparități semnificative în ceea ce privește
oportunitățile de angajare și salariile în diferite zone ale țării, zonele urbane oferind șanse de
angajare și salarii mai mari decât zonele rurale. Este important de menționat că, pentru a reduce
deficitul bugetar oficial, situația fiscală reală a fost în mare măsură ascunsă, pentru a proteja
întreprinderile nerentabile ale statului și chiar companiile private și privilegiate. Au fost aplicate
operațiuni quasi-fiscale specifice „economiei virtuale”, cum ar fi creditele subvenționate,
datoriile fiscale, datoriile între întreprinderi și trocul. Procesul de privatizare masivă a fost
întârziat, ceea ce a avut un impact negativ asupra altor părți ale reformei. Schemele manager-
employee buy-out, cunoscute și sub numele de MEBO, ce permiteau angajaților interni să
privatizeze companiile au început lent, abia în octombrie 1995. Acest lucru a dus la o
reorganizare ineficientă și la transferul proprietății către foștii angajați, fără a face schimbări
semnificative în stimulentele fiscale, practicile de management sau dependența de finanțare
bugetară (Constantin et al., f.a.).

România a intrat pe piața comună a muncii europene după ce a aderat la UE în 2007, acest
lucru determinând un număr mare de lucrători români să emigreze în vestul Europei în căutarea
unor salarii mai mari și a unor condiții de muncă mai bune. În perioada de tranziție, șomajul a
crescut semnificativ ca urmare a disponibilizărilor și a reorganizării economice (Constantin et al.,
f.a.).

În România, schimbarea de la comunism la o economie de piață liberă a dus la o creștere

semnificativă a sărăciei și inegalității. În 2007, România a devenit una dintre țările cu cea mai
mare inegalitate, deși era una dintre cele mai mici în 1990 (Precupetu & Precupetu, 2014).

7. Concluzii

Provocările care au apărut în timpul tranziției au fost numeroase și complexe, aici vorbim despre
dublul deficit bugetar, șomajul crescut, inflația și deindustrializarea. Acestea au fost amplificate
de reindustrializarea dificilă și disparitățile regionale în ceea ce privește oportunitatea de
angajare. Cu toate acestea, s-a realizat liberalizarea comerțului, reforma sistemului de schimb
valutar, privatizarea și reducerea influenței guvernului asupra economiei. Aceste sisteme au
permis intrarea în UE în 2007, îmbunătățind infrastructura și nivelul de trai, încurajând
investițiile străine.

Tranziția a avut un impact sever asupra forței de muncă, dacă deindustrializarea a creat un număr
mare de șomeri, piața capitală deschidea noi locuri de muncă în sectorul privat. A avut loc o
migrație către țările vest-europene în căutare de condiții de muncă mai bune și salarii mai mari,
având desigur, un impact negativ asupra economiei României.
În cele din urmă, tranziția de la economia planificată de stat la capitalism a fost un proces care a
întâmpinat destule dificultăți, a necesitat schimbări semnificative și o perioadă destul de lungă de
timp.
Bibliografie

Constantin, D. L., Goschin, Z., & Danciu, A. R. (f.a.). THE ROMANIAN ECONOMY FROM
TRANSITION TO CRISIS.

Demekas, D. G., & Khan, M. S. (1991). The Romanian economic reform program. International
Monetary Fund.

Mateoc-Sîrb, N., Mateoc, T., Mănescu, C., & Grad, I. (2014). RESEARCH ON THE LABOUR
FORCE FROM ROMANIAN AGRICULTURE. 14(1).

Precupetu, I., & Precupetu, M. (2014). Romania: High Rising Inequality Over Two Decades of
Post-Communist Transformation. În B. Nolan, W. Salverda, D. Checchi, I. Marx, A. McKnight, I.
G. Tóth, & H. G. van de Werfhorst (Ed.), Changing Inequalities and Societal Impacts in Rich
Countries: Thirty Countries’ Experiences (p. 0). Oxford University Press.
https://doi.org/10.1093/acprof:oso/9780199687428.003.0023

Scarlat and Scarlat—2007—Theoretical Aspects of the Economic Transition Th.pdf. (f.a.). Preluat
în 13 ianuarie 2024, din https://core.ac.uk/download/pdf/52485157.pdf

Strategie.pdf. (f.a.). Preluat în 13 ianuarie 2024, din https://www.cdep.ro/pdfs/strategie.pdf

The Fall of Romanian Communism. PART II: Austerity Measures, Protests, and Violent Regime
Change. (f.a.). The Fall of Romanian Communism. PART II: Austerity Measures, Protests, and
Violent Regime Change | Communist Crimes. Preluat în 14 ianuarie 2024, din
https://communistcrimes.org/en/fall-romanian-communism-part-ii-austerity-measures-protests-
and-violent-regime-change

Verdery, K. (f.a.). WHAT WAS SOCIALISM, AND WHAT COMES NEXT?

225. Romania’s First Post-Communist Decade: From Iliescu to Iliescu | Wilson Center. (f.a.).
Preluat în 14 ianuarie 2024, din https://www.wilsoncenter.org/publication/225-romanias-first-
post-communist-decade-iliescu-to-iliescu

93.pdf. (f.a.). Preluat în 3 februarie 2024, din

https://rtsa.ro/tras/index.php/tras/article/viewFile/97/93