I.1.

ALCOOLUL
Cuvântul alcool î-şi are originea în limba arabă - al.articol şi cohol "lucru
subtil" - o traducere cu care mulţi vor fi desigur de acord cu încântare.
În cazul de faţă, când vorbim despre alcool,
ne referim la alcoolul etilic al cărui formulă
chimică este C2H5OH , având următoarea formulă
structurală:
Din punct de vedere fizic alcoolul etilic în
stare pură este un lichid incolor, inflamabil, cu
punctul de fierbere la 78,3° C, cu gust amar, care
arde cu flacară albastră. Se amestecă în orice
protorţii cu apa, cu alcoolul metilic, cu eterul şi cu alte substanţe organice.
Alcolul se obţine pe cale naturală prin fermentarea zaharului şi a amidonului
din fructe, cereale, cartofi, în prezenţa unei enzime (ferment) numită cozimaza, un
produs de metabolism al ciupercii drojdiei de bere. În timpul fermentării are loc un
proces chimic de catabolizare (descompunere) a zaharului.
E interesant să analizăm funcţia alcoolului din punct de vedere al ciupercii
drojdiei de bere. Aceasta ciupercă are şi ea diferiţi duşmani, cum ar fi ciuperca de
mucegai şi alte microorganisme glucofage. Împotriva acestor duşmani ea foloseşte
alcoolul ca pe o arma, ucigindu-i. Din această cauză se explică faptul că în produsele
alcoolice obţinute prin fermentare concentraţia alcoolică nu depepăşeşte 15%,
deoarece la o concentraţie mai mare însăşi microorganismele care îl produc mor.
Alcoolul se obţine şi pe cale sintetică prin hidrogenarea catalitică a aldehidei
acetice sau prin hidratarea etilenei, având o largă utilizare în industria chimică,
farmaceutică şi alimentară.
Alcoolul poate lua naştere în natură fără nici o intervenţie din partea omului.
Într-un film documentar realizat în Africa este prezentat un exemplu în acest sens.
Anumite fructe exotice căzute pe pământ şi intrate în fermentaţie sunt consumate de
diferite animale care prezintă apoi semne clare ale stării de ebrietate.
Poate aşa a cunoscut şi omul alcoolul. Dar de la acest moment până când omul
a produs intenţionat şi consumat regulat băuturi alcoolice a trecut o lungă perioadă
de timp.
Există anumite indicii că omul de Cro-Magnon (începând cu anul 40.000 i.Hr)
cunoştea prepararea unor băuturi fermentate.
Ca substantă aparte, alcoolul a fost produs mult mai târziu, în jurul anului
1.000 prin invenţia unei tehnici performante de distilare. Aceasta înseamnă că
băuturile spirtoase există numai începând din evul mediu.
Putem concluziona că alcoolul a fost folosit de la început pentru a reduce
temerile în faţa forţelor naturii şi a incertitudinilor vieţii şi pentru a trece mai uşor
peste bariere în contactele interumane. Se pare însă că alcolismul pe scară largă nu s-
a manifestat în antichitate, aşa cum a existat în utimele secole şi se manifeată în
special în prezent

I.2. CONSUMUL DE ALCOOL

Noi oamenii încercăm să ne influenţăm mediul în care trăim, condiţia fizică,
gândirea şi comportamentul, astfel încât să ne simţim bine şi să putem duce o viaţă
cât mai plăcută, chiar dacă concepţiile asupra unor detalii în acest sens diferă.
 Cum se poate
remarca din schema
de mai jos,
consumul unor
substanţe apare ca
una din posibilităţile
care ne stau la
îndemână pentru a
ne modifica dispoziţia şi emoţiile. Acele substanţe care afectează comportamentul,
conştiinţa şi dispoziţia psihică sunt denumite substanţe psihotrope. Acestea includ nu
numai drogurile cum sunt heroina şi marihuana, ci şi tranchilizantele, stimulantele şi
alte substanţe binecunoscute precum alcoolul, tutunul şi cafeaua.
În acest context consumul unor astfel de substanţe apare ca o acţiune ţintită, cu
scop, care se găseşte într-o permanentă corelaţie cu celelalte posibilităţi
comportamentale de care dispunem şi cu condiţiile noastre de viată.
Trebuie însă menţionat că practic oricare dintre posibilităţile de influenţare a
dispoziţiei poate devia în sensul unei dependenţe.
Unii oameni fac cunoştintă cu astfel de substanţe încă din copilărie sub formă
de medicamente psihoactive, dar cei mai mulţi le descoperă în perioada pubertăţii
sau imediat în anii următori. Această perioadă pentru mulţi tineri este plină de crize
interne şi externe. Dacă starea emoţională este influenţată imprevizibil şi neplăcut
prin gândire, anturaj şi anumite procese fizice, este de dorit ca echilibrul balanţei
interioare să se restabilească nu numai prin aportul de astfel de substanţe.
Alcoolul este folosit concomitent ca aliment şi ca substanţă psihioactivă.
Alcoolul este consumat în cantităţi mici şi de către oameni care savurează în
primul rând gustul respectivelor băuturi sau care beau numai pentru că şsa este
obiceiul.
 Ca aliment, 1 g de alcool are o putere calorică de 29 kJ, având astfel o valoare
nutritivă apreciabilă, fără a conţine însă anumite substanţe necesare unei alimntaţii
sănătoase, echilibrate, din acestă cauză băutorul poate primi mai multă energie decât
are nevoie.
Ca substanţă psihoactivă, alcoolul alături de barbiturice (Nembutal,
Secobarbital) şi tranchilizante uşoare (Meprobamat, Diazepam) este un sedativ, adică
este o substantă care scade activitatea sistemului nervos central, alterând
comportamentul, conştiinţa şi dispoziţia psihică.
Alcoolul î-şi exercită efectul calmant asupra sistemului nervos central
indiferent dacă este consumat în mod conştient în acest scop sau este consumat doar
pentru gustul băuturii sau din obisnuinţă. Cea mai mare particularitate a acloolului
este faptul ca el nu este perceput ca fiind un drog ci ca o parte integrantă din viaţa,
cultură şi economia noastră.
Mulţi oameni reuşesc să păstreze în privinţa consumului de alcool măsura şi să
se ferească de efectele lui dăunatoare, dar nu puţini sunt cei care alunecă pe nesimţite
pe panta abuzului în dependenţă, plătind acest consum cu sanatatea şi chiar cu viaţa
lor.
Efecte dăunătoare ale alcooolului asupra organismului uman sunt de aşteptat
în timp cu mare probabilitate dacă doza medie zilnică depăşeşte aproximativ 40 de
grame de alcool pur.

I.3. ALCOOLEMIA
După ce alcoolul este consumat, cea mai mare parte a alcoolului este resorbit
în circulaţia sanguină, cam 80% la nivelul intestinului subţire, iar restul la nivelul
stomacului.
Rapiditatea pătrunderii alcoolului în sânge depinde de modul de a bea,
sortimentul de băutură consumat (concentraţia de alcool, conţinutul de bioxid de
carbon, conţinutul de zahăr, temperatura), şi starea stomacului. Astfel resorbţia cea
mai rapidă se produce în cazul consumului unor băuturi calde, dulci şi carbogazoase
cu o concentraţie de alcool de până la 6% pe stomacul gol.
Din punct de vedere al duratei în timp, în general se consideră că după 10 până
la 15 minute s-a resorbit jumatate, după 20 de minute cam 60%, iar după 30 de
minute cam două treimi din cantitatea totală de alcool. După 60 până la 90 minute,
procesul este incheiat.
Cocentraţia de alcool în sânge se exprimă în "promil" (‰). O alcolemie de
1‰ înseamnă un mililitru de alcool pur pe un litru de sânge.
Formula de calcul a alcoolemiei este:
C=A:G.r
Unde:
C = concentraţia alcoolului în sânge
A = cantitatea de alcool în grame
G = greutatea corporală
r = un factor de difuziune (0,7 la barbaţi şi 0,6 la femei)
Rezultă că alcoolemia depinde şi de greutetea corporală, respectiv de
cantitatea de lichide în care alcoolul ingerat poate difuza. În realitate calculul este
mai complex deoarece şi factori precum sexul, toleranţa individuală şi durata
consumului joacă un rol.
Dacă persoana bea o perioadă mai lungă, din valoarea calculată mai trebuie
scăzută cantitatea de alcool eliminată din organism, pe cale naturală care şi ea
depinde de greutatea corporală fiind de aproximativ 0,15‰ pe oră.

I.4. ALCOOLISMUL O BOALĂ

Către sfârşitul secolului al XVIII-lea, medici din Anglia şi Germania au definit
pentru prima dată dependenţa de alcool ca fiind o boală şi au descris-o ca atare. A
mai durat însă câtva timp până când acest concept s-a impus oficial şi cu toate
consecinţele în opinia publică.
În ciuda recunoaşteri oficiale de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii
(O.M.S.) a dependenţei de alcool ca fiind o boală, această constatare poate stârni încă
zâmbetul ironic şi neîncrezător al multor contemporani. Ea poate fi însă dovedită
prin mai multe stări de fapt sesizabile atât juridic cât şi medical.
În general se consideră că este prezentă o boală atunci când sunt evidente
modificări fizice şi/sau psihice care:
 se deosebesc evident de starea de sănătate,
 pot fi percepute subiectiv şi obiectiv,
 necesită supraveghere medicală sau tratament,
 nu sunt provocate în mod conştient de cel în cauză, pot avea ca urmare
incapacitatea de muncă.
Boala înseamnă un dezechilibru involuntar cauzat de agenţi din mediul extern
sau intern ai organismului, presupune un grup de simptome specifice tulburării de
sănătate şi cunoaşte o evoluţie progresivă si predictibilă.
Pornind de la această definiţie alcoolismul sau sindromul de dependenţă
alcoolică este o boală primară, cronică, influenţată în dezvoltarea şi manifestările ei,
de interacţiunea factorilor ce ţin de personalitate cu cei ai mediului, cunoaşte o
evoluţie predictibilă şi progresivă, adesea putând fi fatală şi se caracterizează prin
pierderea controlului asupra consumului de alcool, constant sau periodic,
preocuparea faţă de alcool şi consumul de alcool în ciuda consecinţelor nefaste şi
dereglărilor gândirii.
Alcoolismul este o boala primară pentru că nu reprezintă un sindrom al unei
alte stări de boală existente, ci poate cauza ea înăaşi alte tulburări fizice sau psihice
sau le agravează pe cele existente. În modul cel mai evident, alcoolismul ca boală
poate fi recunoscut prin consecinţele intoxicaţiei, adică în leziuni ale ficatului,
stomacului şi sistemului nervos central sau periferic, provocate de alcool.
Natura de boala cronică a alcoolismului atrage atenţia asupra caracterului
permanent al bolii. Persoana dependentă de alcool va rămâne toata viaţa cu această
boală.
Din acest punct de vedere alcoolism poate fi asemuit mai ales unui infart
miocardic, unui diabet sau unor afecţiuni circulatorii, afirmaţie susţinută de câteva
trăsături comune. La toate aceste boli conduita de viaţă are un loc important prin
deprinderea unor obiceiuri nesănătoase şi incapacitatea de a reacţiona adecvat la
situaţiile solicitante.
De asemenea o ameliorare durabilă nu se poate aştepta în cazul acestor boli
decât prin modificarea comportamentului şi a obiceiurilor. La fel cum diabeticul nu
se vindecă, dar poate trăi ţinând boala sub control, la fel şi alcoolicul poate duce o
viaţă fericită şi liniştită în condiţii de abstinentă.
Ţelul tratamentului nu constă în restabilitea stării iniţiale de sănătate, ci
în reducerea solicitărilor şi extinderea posibilităţilor de a trăi o viaţă dezirabilă.
În cazul acestor boli există suficienţi factori ereditari care influentează probabilitatea
instalării ei, fără a o provoca în mod explicit.
Dependenţa de alcool are un caracter predictibil pentru că cunoaşte aceeaşi
evoluţie pentru toţi cei care consumă alcool şi este progresivă pentru că persistă în
timp şi netratată se agravează iar starea dependentului se înrăutăţeşte.
Din păcate alcoolismul este o boală multifazică pentru că afectează individul
pe toate planurile - familial, material, intelectual, social, profesional, emoţional şi al
sănătăţii - manifestându-se în toate prin consecinţe nefaste.
Deasemenea tot de abatere de la normal este vorba şi în ceea ce priveşte
pierderea autocontrolului şi incapacitatea de a fi abstinent, nemaiputând fi posibile
anumite procese de frânare şi control faţă de alcool, iar capacitatea de control nu
poate fi recâştigată nici prin tratament.
Dacă o persoană a trecut prin faza în care a fost atât de dependenţă de alcool
încât nu şi-a mai putut dirija viaţa, acea persoană nu se mai poate întoarce la stadiul
consumului neproblematic de alcool, acel consum naiv, controlat.
Perfidia boli constă în faptul că nici specialiştii nu pot prezice cu certitudine
care dintre consumatorii de băuturi vor deveni alcoolici.

I.5. ABUZUL DE ALCOOL

Mulţi dintre noi au un unchi, un bunic sau alte cunoştinţe care în ciuda unui
consum ridicat de alcool au atins o vârsta înaintată. Aceştia fiţi sigur sunt nişte
excepţii, datorate faptului că organismul uman este un mecanism minunat şi complex
dispunând de o capacitate impresionantă de adaptare. De aceea poate prelucra în
timp fără să apară acuze, cantităţi mari de alcool, chiar daca au apărut deja nişte
leziuni.
Graniţa acceptată de societate între uzul şi abuzul de alcool nu este clar
definită, în orice caz, majoritatea populaţiei nu o cunoaşte, această graniţă
orientandu-se mai degrabă după riscurile pentru sănătate decât după atitudinea faţă
de alcool.
Cercetarea medicală a stabilit că la barbaţi un consum mediu de 60 de grame
de alcool pur pe zi, extins pe o perioada de ani de zile, produce cu siguranţă leziuni
hepatice. În cazul femeilor 20 de grame de alcool pur pe zi înseamnă un risc crescut
de a dezvolta o afecţiune hepatiă serioasă.
Chiar şi doza zilnică de 40 de grame constituie deja un risc, mai ales pentru
creier. Pornind de la măsurile standard, o unitate de băutură corespunde la 7÷10
grame de alcool pur, adică aproximativ cantitatea de alcool care poate fi eliminată de
organism într-o oră.
 Conform legislaţiei în vigoare conţinutul de alcool al băuturilor alcoolice
trebuie să fie trecut pe etichetă.
Alcoolul se găseşte ascuns în concentraţii mai mici sau mai mari (până la 70-
80%) şi în multe medicamente, printre care siropuri antituse, somnifere, tonifiante
etc.
Din cele arătate mai sus înseamnă că majoritatea populaţiei comite abuz, cel
puţin temporar, în privinţa consumului de alcool. Tocmai de aceea pentru cel
periclitat de a deveni dependent sau pentru alcoolicul în formare este atât de dificil
să-şi dea seama ce pericol îl pândeşte.
Ca o concluzie alarmantă putem afirma că abuzul este mai degrabă regulă
decât excepţia în ceea ce priveşte consumul de alcool. Doza de alcool considerată
inofensivă pentru un om sănătos este, conform recomandărilor Organizaţiei
Mondiale a Sănătăţii, de 7g alcool pur pe zi.

I.6. ALCOOLISMUL (DEPENDENŢA DE ALCOOL)

Conform directivelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care au la bază
cercetările profesorului E.M. Jellinek pe baza studieri istoricului bolii a peste 2000
de pacienţi, comportamentul diferitelor grupuri sociale faţă de alcool se poate
clasifica duă cum urmează:
La acestă schemă observatorului neiniţiat i se va părea curioasă categoria
marcată cu sageată, care reprezintă categoria consumatorilor care beau excesiv din
obişnuinţă fără a-şi pierde însă autocontrolul asupra cantităţii consumate, ale căror
leziuni fizice pot corespunde cu cele ale alcoolicilor dependenţi sau pot fi chiar mai
grave.
Aici trebuie să facem o distincţie clară între consumatorul din obisnuinţă, care
încă mai are capacitatea să-şi controleze prin voinţă cantitatea de alcool consumat
sau chiar să se întoarca la un consum moderat şi alcoolicul dependent care nu este în
stare să se reîntoarcă la un consum controlat adică şi-a pierdut autocontrolul.
Dependent de alcool este cel care nu se poate opri din consum fără a suferi de
stări fizice sau psihice neplăcute sau cel care ingerează în mod repetat atât de mult
alcool încât î-şi dăunează sieşi şi celor din jur.
Caracteristica pentru dependenţă stă dorinţa nestavilită, continuă sau
temporară, de procurare şi ingerare a alcoolului, precum şi tendinţa de creştere a
dozei. Faptul ca dependentul de alcool este bolnav este evident pentru cei din jur însă
nu şi pentru el.
El crede multă vreme că nu se comportă altfel decât semenii săi sau caută vina
că bea în alta parte. Face parte din tabloul bolii faptul că cel în cauză nu acceptă să
fie ajutat nici atunci când apar complicaţii organice grave.
Puţini alcoolici corespund imaginii stereotipe şi plină de prejudecăţi a
beţivului jerpelit şi decăzut. De fapt în majoritatea cazurilor alcoolicul de rând este
un bărbat sau o femeie cu familie, servici şi răspundere.
Sunt oameni pe care consumul de alcool i-a adus în dependenţă psihică şi/sau
fizică, care nu mai pot să controleze cât beau, nici să judece felul cum se comportă
atunci când beau. Cel puţin temporar, dacă nu permanent, ei simt o dorinţă de
nestăpânit de a consuma alcool. Această dorinţă dobândeşte o importanţă cerscută în
viaţa lor, până când devine dominantă. Nu exisată un model comportamental care să
fie considerat tipic pentru un alcoolic. Manifestările acestora fiind diferit de la
persoană la persoană, la fel şi consecinţele.
 Dependenţa de alcool se înscrie în linia generală a dependenţei de substanţe
nocive însă are şi unele particularităţi.
În general se vorbeşte de dependenţă fizică abia atunci când apar fenomenele
de sevraj, dar modificările metabolice şi procesele biochimice cerebrale au loc mult
mai devreme. Din această cauză delimitarea dependenţei fizice de cea psihică este
destul de arbitrară.
Dependenţa fizică este o consecinţă a unui consum frecvent de alcool şi a
adaptării treptate a organismului cu acestă - creşterea toleranţei.
Dependentul fizic este cel al carui organism are nevoie de alcool pentru a-şi
îndeplini funcţiile.
Senzaţia trupească de normalitate se instalează abia atunci când alcoolul este
prezent. În schimb cel în cauză simte că-i lipseşte ceva atunci când trebuie să se
descurce fără alcool.
Dacă alcolemia - concentraţia de alcool în sange - nu este restabilită după ce
alcoolul a fost metabolizat, organismul nu se poate readapta rapid la lipsa acestuia.
Drept urmare apar fenomenele de sevraj: tremurături, senzaţie de vomă, sudoraţie
abundentă, tulburări de somn, nelinişte. Intensitatea acestor fenomene se extinde
de la o simplă stare de slăbiciune cu tulburări digestive până la manifestări grave,
uneori letale, aşa numitul Delirum.
Dar convulsiile epileptiforme apar tocmai în timpul pauzelor de băut sau în
faza de dezintoxicare. Între 5÷10% dintre cei dependenţi au cunoscut o astfel de
criză în timpul primelor 48 de ore, mai frecvent între 13 şi 24 de ore, de la atingerea
stării de luciditate.
Dependenţa psihică este iniţial dorinţa, iar apoi cerinţa obsesivă a unei
persoane de a se sprijini în cârja numită alcool, pentru ca astfel se crează o stare în
care problemele devin mai puţin de nerezolvat şi multe situaţii din viaţa de zi cu zi
devin mai plăcute sau în orice caz mai suportabile.
 Dependentul psihic este cel care se foloseşte de alcool pentru a obţine starea
dorită de confort psihic şi pentru a rezolva stările de stres sau indispoziţiile.
Atunci când tot mai multe situaţii de viaţă sunt resimţite ca fiind stresante,
plictisitoare sau frustrante, alcoolul câştigă în importanţă pentru echilibrul psihic.
Fiecare pierdere a controlului asupra băuturii este o înfrângere, astfel încât tot mai
multă energie psihică este irosită în efortul de a se controla.
I.7.CAUZE
Nu se ştie exact de ce unele persoane devin dependente de alcool, iar altele nu
dezvoltă niciodată această adicţie. Există anumite dovezi că această dependenţă are o
agregare familială (este transmisă genetic la descendenţi). Persoanele care suferă de
depresie sau cu alte afecţiuni psihiatrice, au o predispozitie aparte pentru a deveni
dependente de alcool.
În timp, majoritatea persoanelor care consumă alcool, regulat şi în cantităţi
mari, pot dezvolta dependenţă.
Inainte de toate, trebuie spus ca diagnosticul de alcoolism nu spune nimic
despre felul, cauza şi gradul afecţiunii de bază. Cercetări recente au evidenţiat faptul
că în cazul dependenţei de alcool nu este vorba de o boală uniformă ci de o maladie
fizico-psihică complexă.
Oameni din toate păturile sociale şi cu diferite meserii sunt dependenţi de
alcool. Există probleme de natură psiho-somatică, socială şi ideologică, adică trebuie
să existe anumite trăsături psihice şi fizice într-o anumită situaţie dată de anturaj în
corelaţie cu o anumită atitudine faţă de viată, ca toxicomania alcoolică să se poată
produce.
Se poate produce, dar nu şi trebuie. Alunecarea unei persoane dintr-o situaţie
conflictuală într-o boală, în sinucidere, în dependenţă sau în fapte culpabile,
presupune nişte trăiri şi un anume comportament, o tulburare a prelucrări trăirilor
necorespunzătoare normei, un dezacord între forţele voinţei şi dorinţa arzătoare de
rezolvare a unor relaţii tensionate insuportabile şi/sau o lipă a capacităţii de adaptare
la situaţia respectivă.
Dar de aici nu trebuie trasă concluzia greşită că la baza producerii dependenţei
ar sta factori determinanţi, care l-ar împinge în mod fatal pe cel afectat la un consum
excesiv de alcool.
Evoluţia dependenţei de alcool este strâns legată de structura caracterului său,
adică de trăirile şi comportamentul său în societate.
Responsibilitatea pentru ceea ce a devenit în mod caracteristic trebuie să o
aibă el însuşi, chiar dacă anturajul a contribuit considerabil la apariţia boli sale.
Dacă va continua să nu preia răspunderea
pentru ceea ce a ajuns şi pentru producerea
dependenţei sale şi insistă asupra faptului că este
victima oamenilor şi a împrejurărilor, atunci ajunge
într-o situaţie fără scăpare. Doar dacă î-şi va asuma
sarcina de a-şi schimba comportamentul şi
atitudinea faţă de viată, strădaniile sale, ale
aparţinătorilor, ale prietenilor şi ale altor ajutoare
specializate pot fi încununate cu succes. Doar atunci se poate curma răul din radacină
şi se pot lua măsurile necesare, plecând de la cauzele producerii dependenţei.

I.8. SIMPTOME
De cele mai multe ori, persoanele care au probleme legate de consumul de
alcool, nu realizează acest lucru. Este posibil ca aceste persoane să nu consume
alcool în fiecare zi sau să nu consume cantităţi excesive de alcool. Uneori poate să
treacă un interval de timp relativ mare între episoadele de consum excesiv de alcool.
 Majoritatea persoanelor care au dependenţă la consumul de alcool, spun că
beau doar ocazional.
Dacă o persoană nu
consumă alcool în fiecare
zi, nu înseamnă neapărat
că nu are o problemă
legată de consumul de
alcool şi de asemenea, că
nu are un anumit risc de
a dezvolta aceasta
adictie.
De multe ori,
persoanele care au o
astfel de problemă spun
că pot renunţa la acest
viciu în orice moment
doresc acest lucru, în
unele cazuri reuşesc, însă
doar pentru o perioada de câteva săptămâni sau luni, iar apoi revin la vechiul obicei.
În cazul persoanelor care nu pot să-şi controleze acest viciu, este important ca aceştia
să apeleze la ajutor medical şi psihiatric specializat.
Semne ale abuzului de alcool
 probleme apărute la şcoală sau servici (absenteism, imposibilitatea respectării
orarului impus, performanţe reduse);
 consumul de alcool în situaţii potenţial periculoase (de exemplu, înaintea
şofatului);
 episoade de pierdere a conştienţei, acest lucru însemnând că după un episod de
consum exagerat de alcool, persoana nu î-şi aduce aminte nimic despre ce s-a
întâmplat în această perioadă;
 probleme legate de consumul excesiv de alcool, precum arestarea pentru
şofatul sub influenţa alcoolului sau abordarea unui comportament violent,
secundar intoxicaţiei acute cu alcool;
 accidente personale sau accidentarea unei alte persoane;
 consumul alcoolului în ciuda prezenţei unor afecţiuni care pot fi agravate în
acest caz, de exemplu, ulcerul peptic;
 persoanele din anturaj şi din familie sunt ingrijorate pentru consumul exagerat
de alcool.
Semne ale dependentei sau adictiei la alcool
 dorinţa nestăpânită de a consuma alcool, pierderea controlului voliţional, chiar
şi în cazul în care se doreşte acest lucru;
 apariţia simptomelor de sevraj la întreruperea consumului de alcool (greaţa,
tremor, transpiraţii, anxietate);
 necesitatea consumului unor cantităţi tot mai mari de alcool pentru a obţine
efectele "plăcute" ale acestuia;
 în ciuda tuturor semnelor negative, se continuă consumul excesiv de alcool şi
nu se constientizează gravitatea acestui fapt;
 membrii familiei şi prietenii din anturaj, sunt ingrijoraţi în legatură cu acest
comportament;
 prezenţa semnelor fizice de dependenţă, precum pierderea constienţei în cazul
consumului excesiv de alcool;
 tendinţa de a ascunde faptul ca există o dependenţă de alcool (fie că persoana
în cauză consumă alcool pe ascuns, fie nu recunoaşte că bea în cantităţi
excesive);
  jenă, discomfort în situaţiile în care este implicat consumul de alcool (în
special cele sociale).
Persoanele care suferă de alcoolism cronic, au în cele mai multe cazuri şi
probleme de ordin psihic, precum depresia sau anxietatea. De asemenea, alcoolicii
sunt predispuşi la abuzul şi dependenţa pentru alte substanţe toxice, precum fumatul
sau drogurile de orice fel.
Simptomatologia, la anumite concentraţii de alcool (Stavros, 1988) :
 0,5 g la litru de sânge corespunde clinic prin voalarea personalităţii, cu o
uşoară stare de euforie;
 peste 0,5 g la litru sânge şi până la un gram alcoolemie, echivalează cu
tulburări de comportament, de echilibru şi ale funcţiilor motorii în general;
 la 1,5 g /l de sânge suntem în limitele beţiei;
 peste 1,5 g/l de sânge, individul intră în comă alcoolică;
 la 3,5 – 4 g/l sânge se instalează moartea clinică.

I.9. COMPLICAŢII
Consumul cronic de alcool poate cauza diferite probleme de sănătate, apărute
în special la nivelul anumitor organe, precum, ficatul, sistemul nervos central (în
special creierul) şi inima. De asemenea agravează hipertensiunea arterială, afecţiuni
ale sistemului digestiv (recidive ale ulcerului peptic), poate agrava osteoporoza sau
poate cauza diferite tipuri de cancer. Apar, de asemenea, probleme legate de
interacţiunile medicamentoase şi alcool sau probleme legate de activitatea sexuală
(disfuncţii erectile, scăderea libidoului sexual). Alcoolismul poate conduce la
apariţia unui comportament violent, accidente, izolare socială şi dificultăţi apărute la
locul de muncă sau în familie.
Alcoolismul poate cauza probleme grave în rândul adolescenţilor, femeilor
însărcinate şi în rândul persoanelor care prezintă diferite afecţiuni. Femeile
însărcinate nu trebuie să
consume alcool pe toată
perioada sarcinii, pentru a evita
apariţia problemelor legate de
devoltarea fizică şi psihică
normală a nou născutului.

I.10. MECANISM
FIZIOPATOGENIC
Abuzul sau dependenţa
la alcool poate apărea brusc sau
gradat, la diferite vârste. La
început, consumul de alcool
poate fi cvasinormal şi nu este
considerat neaparat patologic.
Unele persoane beau doar
ocazional, dar consumă cantităţi mari de alcool, astfel că sunt predispuse la a
dezvolta dependenţă de alcool. În timp, consumul de alcool poate fi considerat ca o
metodă de rezolvare a probemelor cotidiene sau familiale (sub forma unui "antidot").
Persoanele care continuă să consume alcool pentru o perioadă de timp
îndelungată (ani), pot dezvolta diferite afecţiuni, precum hepatita toxică şi ciroza
hepatică, depresia sau ulcerul peptic (ulcerul gastroduodenal). Apar, de asemenea,
probleme de ordin social sau chiar legal, deoarece alcoolicii adopta un comportament
violent şi irational.
Majoritatea persoanelor care au probleme legate de consumul de alcool, au şi
probleme psihiatrice, precum, depresia, tulburările bipolare, sindrom anxios-
depresiv. Cu toate că în unele cazuri, persoana în cauză are impresia că alcoolul îi
îmbunătăţeşte simptomele legate de astfel de afecţiuni, din contră acesta le
agravează.
Alcoolul interacţionează şi cu tratamentul medicamentos al acestor afecţiuni şi
poate inrăutăţii, de asemenea, simptomatologia.