II.

MOTIVUL CĂLĂTORIEI ( LA MODUL GENERAL)

Declanșarea acțiunii basmului

Acţiunea basmului se declanşează, de obicei,ca urmare a unui incident, adesea straniu: plânsul
care precedă naşterea feciorului ca în basmul “Tinereţe fără bătrâneţe”, furtul merelor de aur ca
în ”Prâslea cel voinic”, dispariţia de pe cer a soarelui şi a lunii ca în basmul “Greuceanu” etc.
La acestea se mai adaugă şi promisiunea venită din partea împăratului, care-i tentează pe unii
tineri, de a primi drept răsplată a faptelor lor jumătate din împărăţie şi pe fiică de soţie, dar care
nu reuşesc să ducă la bun sfârşit sarcina voluntar asumată.
Inițierea
Iniţierea are loc pe parcursul unei călătorii (al unui traseu iniţiatic) în timpul căreia personajul
ajunge chiar pe “tărâmul celălalt”, al imaginaţiei, având rolul de a trece eroii din planul
cotidianului în cel magic şi de a transforma spaţiul mărginit, obişnuit, al existenţei, într-unul care
prin deplasarea graniţelor realului (spaţiale şi temporale) se confundă cu cel fabulos, imaginar.
Călătoria presupune nu numai cunoașterea unui spațiu nou, ci și modificarea spirituală a celui
care o realizează. Din acest punct de vedere, orice călătorie înseamnă o inițiere în tainele lumii și
ale existenței. Orice scenariu inițiatic include o călătorie simbolică al cărui rezultat este
transformarea neofitul în inițiat.
Un exemplu în acest sens este reprezentat de basmul ” Povestea lui Harap-Alb”, scris de Ion
Creangă, având ca temă principală călătoria. Aceasta apare în stransă legătură cu cea a inițierii.
Călătoria pe care o realizează eroul este un act inițiatic, un proces de formare a tânărului, basmul
fiind considerat un veritabil buildungs roman fabulos. Călătoriaa lui Harap-Alb nu reprezintă un
drum fizic sau geografic, ci un drum spiritual, de perfecționare și purificare, un drum de inițiere,
ce formează valorile ideale unui adevărat moștenitor la tron.
Piedicile
Eroul este pus adesea în dificultate de nevoia alegerii itinerariului de urmat, decizia trebuind să
opereze între două variante prezentate într-o condiţie unică, oarecum absurdă: „Dacă vei apuca la
dreapta, te vei căi; dacă vei apuca la stânga iarăşi te vei căi”, ca în basmul “Greuceanu “ ,dar şi în
altele. Dificultatea hotărârii se face ecoul istoriei naţionale, poporul român fiind adesea pus în
situaţia de a decide care să fi e calea de urmat şi trebuind să aleagă între două variante ale
căinţei: cea în urma alianţei cu duşmanul sau căinţa în urma înfruntării acestuia.
Pentru a duce la bun sfârşit sarcina voluntar asumată, aceea de a pedepsi pe răufăcător şi
de a se pune în slujba binelui omului, eroul este atenţionat de la bun început să se ferească „a
pofti lucruri peste puterile lui” căci altfel nu va fi bine.
Pentru a-şi primi răsplata, o „fiică de împărat de soţie şi jumătate din
împărăţie” ,împăratul îl va supune pe tânăr unor încercări ce depăşesc capacitatea unui om
obişnuit, căci el, eroul, trebuie să dispună de calităţi care, obligatoriu, vor fi superioare
adversarilor săi: curaj, vitejie, isteţime a minţii, forţă fizică, etc. Isteţimea minţii este relativ
prezentă în toate acţiunile eroului.
Înfrânările
Personajul principal al basmului, ca simbol al binelui, trebuie să ştie să-şi înfrâneze pasiunile şi
dorinţele, în acest fel salvându-se adesea de la pierire. El ştie astfel să se ferească de a mânca
fructe ademenitoare din pomii întâlniţi în cale şi, deşi este obosit de drum, ştie să-şi înfrâneze
dorinţa de a se odihni la umbra unor copaci, care-l ademenesc cu răcoarea lor.
Abnegația și puritatea morală
Cu toate că ştie ce-l va aştepta ,dacă nu va reuşi în întreprinderea sa, tânărul dă dovadă de
abnegaţie faţă de cauza asumată, depunând toate eforturile pentru a o rezolva pozitiv. El ştie de
la început că va întâmpina greutăţi, dar continuă să-şi urmărească ţelul cu pasiune, riscându-şi
chiar viaţa.
Trăsătura care se evidenţiază cel mai clar în toate acţiunile la care ia parte eroul este
puritatea lui morală, trăsătură specifică omului din popor ,căci adesea eroul este un fecior sărac,
fiul unor oameni harnici, dar lipsiţi de avere. El este un „făt”(ca în Maramureş) , frumos din cale-
afară încât , aşa cum spune basmul „la soare te puteai uita, dar la dânsul, ba”. Este oare necesară
frumuseţea fizică unui erou înzestrat cu atîtea calităţi? Desigur, căci numai aşa omul poate fi
complet.
Răsplata
Abia după ce eroul basmului parcurge întregul traseu iniţiatic, după ce trece toate probele: cea a
curajului, cea a vitejiei şi cea a abnegaţiei faţă de cauză, cea a isteţimii minţii şi a spiritului
justiţiar, abia după ce face dovada că este deţinătorul tuturor acestor calităţi (la care se adaugă
altele, supranaturale, specifice basmului) , care se cer unui adevărat conducător, abia atunci eroul
primește cele promise.
Toate aceste calităţi ale eroului, dar şi deznodământul, întotdeauna fericit, precum şi
faptul că numai în basm situaţiile limită sunt rezolvate în consonanţă cu dorinţa ascultătorului
(cititorului) , au scopul de a-l învaţa pe copil ce e bine şi ce e rău în viaţă, oferind totodată şi
pilde spre a fi urmate de cei tineri.