”Învățătura trebuie să fie uneori un drum, întotdeuna un orizont”.

Nicolae
Iorga

Consider că nevoia omului de cunoaștere este fară limite, deoarece toată viață
pe care o parcurge este o învățare continuă, fie că vorbim de o învățare bazată pe
experiențe proprii, sau din experiențele altora, sau o învățare școlară.
În primul rând, vorbesc despre o cunoaștere fără limite, deoarece fiecare
persoană în parte are nevoie să se dezvolte cât mai mult.
În perioada copilăriei, omul asimilează cel mai ușor informația și ne dorim ca
fiecare copil să-și însușească deprinderi și competențe, astfel punem la dispoziția
elevilor diverse materiale informaționale, folosim metode care să le stârnească
acestora interestul pentru educație, totuși uneori putem eșua în acest sens dacă îi
încărcăm cu informație inutilă, multă sau obositoare.
Conform curriculumului naţional, competenţa școlară este definită ca ” un
ansamblu/sistem integrat de cunoștinţe, capacităţi, deprinderi și atitudini dobândite
de elevi prin învăţare și mobilizate în contexte specifice de realizare, adaptate vârstei
elevului și nivelului cognitiv al acestuia, în vederea rezolvării unor probleme cu care
acesta se poate confrunta în viaţa reală” .
În al doilea rând, elevii au nevoie de momente în care să cunoască lucruri noi,
îmbinate cu momente în care să se odihnească sau să se recreeze și momente în
care pot pune în practică ceea ce au învățat.
” Suficient de mult” reprezintă momentul în care simțim că ne aflăm în fața unei
clase de elevi obosiți, care raspund cu greu întrebărilor si nu reușesc să facă față
informațiilor date, deci trebuie să acceptăm situația, revenind mai târziu asupra
acestor lucruri.
Este normal să ne dorim ca elevii noștri să știe să scrie corect gramatical, să
citescă și să pronunțe corect, să cunoască semnele de punctuație și folosirea
cratimei, să cunoască, de asemenea ,elemente de geografie, matematică, istorie.
Aceste valori pun bazele inteligenței adultului puternic și stabil în ceea ce face, din
viitor.
 Totuși, trebuie să avem răbdare în procesul de învățare al elevilor și să nu punem
sarcini prea multe sau prea grele pe umerii lor, în ciuda dorinței de a depăși
nivelul actual de cunoștințe.
Așadar, în urma argumentelor menționate mai sus, opinia mea cu privire la
întrebarea ”cât de mult este suficient de mult?”, susține ideea de echilibrare a
conținutului informational, având în vedere și momentele de recreație și liniște
din programul elevilor.