GINGIVITA DE SARCINĂ

Sarcina este o perioadă unică în viața femeii și se caracterizează prin complexitatea de

schimbări fiziologice, care pot afecta negativ sănătatea orală.
Diagnosticul de certitudine al sarcinii se realizează prin examinarea ecografică pelvină,
asociată cu detectarea hCG-ului (hormonului corionic gonadotrop). Folosirea ecografiei
endovaginale permite vizualizarea sacului gestațional intrauterin la 4-5 săptămâni de la ultima
menstruație. Confimarea diagnosticului de sarcină intrauterină se face prin vizualizarea
ecografică a veziculei viteline în interiorul sacului gestațional. Prin urmare, examinarea
ecografică în primul trimestru de sarcină ajută la stabilirea cu acuratețe a vârstei gestaționale și la
calcularea termenului probabil al nașterii.
Sunt trei aspecte esențiale în menținerea sănătății orale a mamei și copilului: promovarea
sănătății orale în sarcină, prevenirea bolii prin consult regulat, depistarea precoce și intervenția la
timp. Potrivit studiilor, există o legatură între afecțiunile cavității bucale la femeia însărcinată și
complicații ale sarcinii, iar acestea pot fi: naștere prematură, greutate mică la naștere a fătului și
chiar frecvența mai ridicată în apariția cariilor la acești copii. Astfel, se recomanda și se
încurajează ca femeile să beneficieze de consult si tratament stomatologic pe parcursul sarcinii.
Factorii care acţionează în timpul sarcinii ducând la apariţia şi evoluţia afecţiunilor
stomatologice sunt: exogeni (noxe, neglijare igienei orale, modificarea gustului și regimului
alimentar), genetici, generali („terenul gravidei”), locali (flora microbiană cantonată în placa
bacteriană, aciditatea salivară, vărsăturile) .
Manifestările patologice oro-dentare pot fi localizate la nivel mucos, dentar şi salivar.
Patologia mucoasei orale cuprinde gingivita gravidică, epulisul gravidic (tumoră benignă a
parodonțiului) și aftoza recidivantă . În ceea ce privește patologia dentară, putem enumera boli
ca sensibilitatea dentinară, caria dentară, mobilitatea dentară și patologii ale molarului de
minte. Secreția excesivă de salivă, sialoreea, este un simptom care se asociază cu patologia
salivară și apare mai ales la debutul sarcinii, fiind frecvent însoțită de vărsături matinale
nealimentare.
 Gingivita de sarcină se manifestă prin inflamația țesuturilor gingiei, a papilei și a marginii
libere a gingiei. această inflamație survine în urma efectelor transformărilor hormonale.
Creșterea estrogenilor și progesteronului în sarcină stimulează multiplicarea unor specii
bacteriene asociate cu inflamația, incluzând Prevotella intermedia, Porphyromonas gingivalis și
Bacteoides. Ele pot utiliza progesteronul și estrogenii drept substrat nutritiv. Aceste bacterii se
regăsesc în cantitate crescută în șantul gingival la femeile însărcinate, ceea ce se coreleaza
pozitiv cu severitatea gingivitei de sarcină. Aceste modificari microbiene nu persista post-
partum. Cu toate acestea, s-a constatat că Prevotella intermedia poate rămane în cantități
crescute chiar și după perioada de gestație.
Secreția crescută de hormoni estrogeni este
responsabilă și de creșterea aportului de
sânge în toate țesuturile organismului,
inclusiv la nivelul cavității bucale. De aceea,
gravida prezintă eritemul și tumefierea
țesuturilor gingivale. Periajul devine astfel
superficial, gravida încercând să diminueze
disconfortul, însă astfel creând un cerc vicios.
Cum periajul nu este unul eficient, se ajunge
la o igienă precară, sporind numărul
bacteriilor, care agravează inflamația
existentă a gingiei. Variația acestor
hormoni este corelată cu evoluția gingivitei
de sarcină, astfel că în ultimul trimestru de graviditate, când nivelul lor este la apogeu,
inflamația este și ea accentuată. De asemenea, hipovitaminoza de vitamine A, B și în special C
este un factor important în determinarea gingivitei de sarcină.
Astfel, formele clinice pot evolua asimptomatic sau pot merge până la cazuri severe cu dureri
și sângerări gingivale accentuate ce împiedică igienizarea și chiar alimentația corespunzătoare.
Inflamația gingivală atinge un maxim în trimestrul III de sarcină, reducându-se spontan post-
partum până la 3 luni după perioada de gestatie. Formele clinice care persistă după această
perioadă își au explicația în prezența unei îmbolnăviri parodontale înainte de sarcină sau în
asocierea altor afecțiuni generale cu manifestari și la acest nivel, precum diabetul zaharat.
În principiu, sarcina nu este vinovată de apariția gingivitei, ci doar o favorizează prin
procesele interne care modifică structura țesuturilor parodontale, le face mai vulnerabile,
sensibile la acțiunea bacteriilor aflate în cavitatea bucală în mod obișnuit.
Ca tratament curativ se apelează la vitaminoterapie (A,C, complex B, K), extracte din drojdie
de bere, 2-3 mg/zi, 7-10 zile, masaj gingival, badijonări gingivale cu acid tricloracetic, lavaj oral
cu soluții slabe de apă oxigenată, permanganat de K 1% sau soluții Dakin. De asemenea, se
recomandă igienizările profesionale, detartrajul, periajul și airflow-ul și în general menținerea
unei igiene orale corespunzătoare.

Bibliografie:
1. Elemente de obstetrică ginecologie cu implicaţii în conduita reabilitării orale complexe /
Alexandra Pangal, Gabriel Costăchescu, Ion Constantin Fătu - Iaşi: Editura Gr. T. Popa,
2014
2. Morfopatologie vol. I, S. Teleman, Maria-Sultana Mihailovici, 153 pag, Edit. Dan, Iaşi,
2003, ISBN 973-8365-1.
3. Balan P, Brandt BW, Chong YS, Crielaard W, Wong ML, Lopez V, He HG, Seneviratne
CJ. Subgingival Microbiota during Healthy Pregnancy and Pregnancy Gingivitis. JDR
Clin Trans Res. 2021