Plan de lecție

Clasa a IX-a – Actorie

De Andi Biholar

In acest plan de lecție aș vrea să concep un prototip de antrenament pe care l-aș adăuga în fiecare
oră pe lângă subiectul din respectiva zi. Lecția pe care aș vrea să o dezbat în acest plan ar fi cea
despre “relația scenică și cum să ne simțim partenerul în scenă”. Drept obiective aș vrea să ating
următoarele.
 O1: Ca urmare a antrenamentului de la început, elevii de liceu, să înceapă să se
obișnuiască cu un antrenament aproximativ zilnic pentru artă actorului
 O2: Relația dintre scenă și actor este după părerea mea una din cele mai de bază lecții pe
care le poate învăța un elev de liceu. Îmi doresc ca prin trecerea acestui subiect și
practicarea unor exerciții, elevii să înceapă să simtă o siguranță pe scenă, un sentiment de
“acasă”
 O3: Relația dintre actori, fiecare actor trebuie să înțeleagă că într-un spectacol unul fără
altul sunt ca și morți pe scenă așa că la fel ca la obiectivul anterior prin practicarea unor
exerciții aș vrea ca elevul de liceu să înțeleagă importanța partenerului și cum să l
perceapă în scenă

Competențele pe care le vor dezvolta elevii o să fie

 Competențele de comunicare în limba română
 Competențe sociale și civice
 Competențe de sensibilizare și de expresie culturală

Lecția o să înceapă cu un scurt antrenament de 10/17 minute prin care o să încălzim mușchii
facial, vocalize și încălzire fizică
Antrenament încălzirea actorului
1. Încălzirea fizică(3 minute):
 Glezne
 Genunchi
 Coapse
 Umeri
 Mâini
  Gât
 Spate
2. Încălzirea mușchilor faciali(3 minute):
 Masarea obrajilor
 Se mișcă comisurile prin exercițiul “U. X. ”
 Se mișcă buza superioară în sus după care se scarpină pe interior cu dinții
superiori după care pe exterior cu cei inferiori
 Se mișcă buza inferioară în jos repetând scarpinatul
 Se aplică pupici în aer pentru relaxarea buzelor
 Masarea interioară a dinților cu limba
 Se pune un deget în fața gurii și se împinge ușor limba în afara ei încercând
prin încordarea ei atingerea degetului (atingerea degetului nu este un scop al
exercițiului ci doar un mijloc prin care practicantul se stimulează să incordeze
limba)
 La finalizarea exercițiilor faciale se pune o palmă în fața gurii și se practică un
tremurat al buzelor precum sunetul unui motor pentru relaxarea feței
3. Vocalize și exerciții de dicție( exercițiile de discuție sunt opționale depinde de lecție și zi)
(4/7 minute)
 Se începe prin conștientizarea respirației costo-diafragmatic și pentru asta se
aplica un minut de respirație pe partea inferioară a plămânilor adică pe burtă cum
se mai spune.
 După conștientizarea respirației, se umple corpul de aer și încep vocalize simple
pe M închis urmate de A, E, I, O, U.
 După trecerea prin toate, practicanții sunt puși să execute mersul braunian
folosind o vocaliză cu volumul în contrast cu viteza pe care o au. Fiecare
practicant are o viteză și un volum propriu, iar la bătăile din palme să schimbe
viteza și volumul aducându-le la un sincron pentru toți practicanții.
 Se iau seturile de exerciții
Ba-be-bi-bo-bu-ba (pe m, p, r)
Bab-beb-bib-bob-bub-bab (pe m, p, r)
Baba-babe-babi-babo-babu-baba (pe m, p, r)
Și se aplică la alegerea îndrumătorului exerciții fizice pe ele după o trecere
normală prin ele
După terminarea antrenamentului avem la dispoziție 10 minute să discutăm puțin despre ce
înseamnă relația pe scenă și experiența personală a elevilor cu scena și partenerul.

La finalul discuției inițiăm un exercițiu prin care toată clasa este legată la ochi și puși în zona
scenei, îndrumătorul are misiunea de a îi coordona pe elevi prin diferite zone(zăpadă, nisip, apă,
pietriș) și stări(frig, frică, căldură, umezeală, vânt) iar aceștia trebuie să și simtă partenerii de
scenă fiindcă vor fi într-un mers braunian, iar misiunea este să reușească să treacă prin mai multe
stări și zone simțindu-și partenerul de scenă și încercând să nu se încurce unul pe celalalt.
După terminarea exercițiului luăm o pauză de 5 minute unde bem apă și vorbim despre ce a
simțit fiecare în exercițiu.

În ultimele minute rămase din lecție, câțiva elevi o să fie puși în fața colegilor câte 2, unul pe un
scaun și celalalt în spatele scaunului, tot exercițiul este privit din profil. Elevul de pe scaun are
misiunea de a încasa încărcătură emoțională cu care elevul din spate o să vină în față, iar elevul
din spate are misiunea de a se gândi la o persoană din viața personală care i a adus tristețe sau
gânduri negative. Când elevul din spatele scaunului este pregătit trebuie să simtă cum vrea să i
spună ceva acelei persoane dar nu poate, trebuie să se chinuie să scoată cuvintele pe gură, dar in
același timp să le țină sub presiune. Atunci când îndrumătorul simte că a acumulat suficiente
sentimente, sau in anumite cazuri când însuși elevul simte asta, este pus să meargă în fața
elevului de pe scaun și să îi spună toate lucrurile pe care le ținea în el. Cel mai important lucru la
acest exercițiu este prezența unui public, mai exact restul elevilor care stau pe margine, deoarece
elevul care se încarcă și descarcă, o face cu încărcătură emoțională proprie, în acest fel se
deschide publicului și creează o siguranță pe scenă.

Metodele pedagogice pe care le-am folosit în această lecție au fost cele de explorare directă a
realității și cooperare
 Metoda de explorare directă a realității.
Discutând cu ei despre problemele și experiențele personale pe scenă sau cu partenerul de
scenă am creat o introducere pentru practicarea exercițiului cu scopul de a schimba ceva în viața
de zi cu zi nu numai în acel moment având un obiectiv pe termen lung. Punându-i în fața
obstacolului de a se deschide în fața unui public improvizat , în al 2 lea exercițiu, am încercat să
le rezolv atât problemele cu interpretarea naturală a unui text cât și conștientizarea problemelor
personale, stărilor și modul prin care abordează ei o problemă în viața de zi cu zi, toate astea
având ca scop acumularea de informații emoționale.
 Metoda de cooperare.
În primul exercițiu chiar dacă părea pentru fiecare că este pe cont propriu de fapt ei
trebuiau să funcționeze ca unul singur, mersul braunian este greu de realizat la perfecție chiar și
cu ochii deschiși, obstacolele aveau ca scop încercarea fiecăruia de a conștientiza partenerul prin:
mișcarea corpului, respirație și prezență, cu cât petreci mai mult timp în exercițiu simțul
partenerului se ascuțește și poți să dobândești un răspuns kinestezic foarte bun la ce se întâmplă
pe scenă.

În concluzia acestui plan de lecție mi am atins toate obiectivele și rezultatele dorite, aș vrea
să adaug că acest plan l-am folosit anul trecut pe când eram coordonator la fosta trupă a liceului
unde am învățat eu din suceava, iar rezultatele au fost unele surprinzătoare, cele 2 exerciții au
fost foarte folositoare pentru ei observând niște rezultate impresionabile la finalizarea lor.
Antrenamentul este conceput și testat de mine fiind varianta mai ușoară, cea pentru actorii
profesioniști incluzând mai multe exerciții și timp de lucru.