Ion Neculce

Ion Neculce, a fost ultimul mare cronicar al Moldovei care continuă cronica lui
Miron Costin. Spre deosebire de ceilalți înaintași, Ion Neculce (1672-1745) nu a
avut o cultura sistematică. Faptul de a fi participat din plin la evenimentele
povestite si, mai ales, un mare talent fac din Neculce primul nostru cronicar artist,
in toata puterea cuvântului. Neculce a făcut pentru literatură mai mult decât pentru
istorie, astfel el este primul scriitor care a servite urmașilor nu numai izvor, dar
chiar ca model până zilele noastre.

Planul scriitorului a fost să împodobească letopisețul țării sale cu legende care

circulau pe atunci din gură în gură. Această idee este a unui scriitor care presus de
toate era un povestitor. El găsea în aceste elemente tradiționale trăsăturile
caracteristice istoriei țarii sale, care sunt povestite de bătrâni și cântate de popor.

Cronica este variată și conținutul ei este foarte bogat. Toate manuscrisele au

înfățișat istoria Moldovei astfel cum este arătată în introducerea
generală ,,Predislovie”. Lucrul care distinge Neculce de alți cronicari moldoveni
este faptul că el cunoaște direct oamenii și evenimentele despre care scrie. Ion
Neculce, din cei 82 de ani cuprinși în cronica lui, peste 50 conțin întâmplări la care
a asistat sau a participat el însăși.

Dragostea fierbinte de țară este idea principală a lui Ion Neculce și această stare
de spirit este o trăsătură fundamentală a cronicii sale.

„Deci, fraților cititorilor, cu cât veți îndemna a ceti, cu atât ști a vă feri de primejdii
și veți fi mai învățați a da răspunsuri la sfaturi ori la taină, ori de știre, ori de
voroave, la domni și la noroade de cinste.” (Ion Neculce)

Concluzie
Umanitatea este totalitatea valorilor culturale omenești, iar din punct de
vedere practic ea este un ideal etic, o tendință întru realizarea unei forme
superioare istorice și a unui alt om, cu sufletul organizat și o tendință către omul și
societatea perfectă. Așadar, umanitatea, indubitabil va rămâne mereu scopul
primordial al omului.