SEMIOLOGIA TUBULUI DIGESTIV

→ Anamneza în bolile tubului digestiv şi glandelor

anexe
→ Tulburarile apetitului
→ Disfagia
→Greaţa, Vărsăturile
→Hemoragia digestivă
→Durerea abdominală
→Constipaţia
→Diareea
→Patologia esofagiană
 Anamneza în bolile tubului digestiv şi glandelor anexe

Datele personale

* vârsta
→ > 50 ani tulburări de tranzit → atenţie neo colon
→ 20-40 ani : boala ulceroasa
* sexul
→F → Ciroza biliară primitivă
Suferinte biliare

→B >50ani →cancerul esofagian

pancreatite, ciroza hepatica
*profesia
→ stress, mese neregulate, absenţa repausului
postprandial
* obiceiuri alimentare cu rol în patogenia unor boli digestive:
→ alimente sărate, afumate, uscate, conservate →cancer
gastric şi esofagian
→ ceaiul fierbinte → cancer esofagian

APF
*Număr ↑ de sarcini → pot favoriza afecţ. digestive → ptozele
viscerale, litiaza biliară
 APP
→ rol f. important în pat. digestivă
→ hepatita cu virus B sau C
→ TBC pulmonar
→ pancreatita acuta
→ diverse manevre chirurgicale
→ transfuzii de sânge
→ medicamente cu toxicitate hepatică

AHC
→boli care au cu mare probabilitate coeficient genetic:
- ulcerul gastric
- ulcerul duodenal
- litiaza biliară
- polipoza colonică
Debutul bolii

→ primele tulburări digestive

→ simptomatologia legata de orarul meselor
→ tipul alimentelor
→ obiceiurile alimentare
→ modul de preparare al alimentelor şi raportul lor cu
durerea şi celelalte manifestări
 Foamea, Apetitul, Anorexia

Foamea
→ fenomen elementar organic
→ nevoia organică de alimentaţie pentru a reface pierderile energetice si
nutriţionale
→ senzaţia internă de “gol epigastric”
→ fenomen cu valoare de “semnal” →reflectă ca organismul are nevoi
energetice, are nevoie de hrană fără selecţie sau preferinţe

Apetitul
→ fenomen elementar de ordin senzorial olfactiv (nu organic ca
foamea) → are la bază plăcerea de a manca pentru satisfacţia gustativă
(nu neaparat nevoia organică de a manca cum este foamea)
Anorexia - pierderea poftei de mancare
Tipuri de anorexie
1. Anorexia totala=suprimarea poftei de mancare pentru orice aliment
Cauze
a. digestive:
→ gastrite, duodenite
→ cancer gastric si colonic
→ boli hepatobiliare: ciroze, hepatite, icter
→ boli pancreatice
b. extradigestive
→ stări infectioase acute si cronice (TBC)
→ neoplasme indiferent de localizare
→ boli hematologice: anemii, leucemii
→ boli endocrine: hipotiroidism, b Addison
→ diabet zaharat decompensat → stări de deshidratare
→ boli de sistem → boli cardio-vasc: IC
→ stări nervoase, depresive, → medicamente: digitala
→ tumori cerebrale
2. Alte tipuri de anorexie
→ selectiva – pentru anumite alimente:
→ neo gastric → carne
→ hepatita cr. ciroza → grăsimi
→ sarcina
→ obiceiuri alimentare instalate din copilarie
→ anorexia nervoasa
→ are substrat psihic →slăbire extremă → ”piele si os”
→ anorexia conditionata, falsa inapetenta - data de teama de a ingera
alimente:
→ dureri la deglutitie - TBC sau cancer limba, esofag
→ durere legata de ritmul alimentar-ulcer gastric, hernie hiatala
→ tulburari respiratorii sau c-vasc ce apar dupa mese
→ factori psihici - frica de a fi otravit
→ dorinta de a slabi sau a muri
→ greva foamei - element de protest
Foamea exagerata - polifagie, hiperfagie = ingerarea unei cant. mari
de alimente
Cauze:
a)Fiziologice:
→ in perioada de crestere

→ stari emotive pozitive sau negative

→ convalescenta bolilor infectioase

→ efort muscular

b) Patologice:
→ ulcerul duodenal

→ parazitoze intestinale

→ hipertiroidism

→ diabetul zaharat

→ afectiuni neurologice cu interesarea hipotalamusului

Alte forme patologice de foame
* Bulimia
→senzatia imperioasa de a ingera alimente in cant.mari ce
depasesc nevoile organismului
→ apare in afectiuni psihice
* Acoria
→ pierderea senzatiei de satietate
→ pacientul mananca fara oprire
→ boli psihice
→ afectiuni neurologice: tumori cerebrale, dementa senila
 Parorexia = pervertirea apetitului, imbraca mai multe forme:
- malacia → foamea de alimente acide, cruditati
- pica → ingestia de produse nealimentare →nisip, var
- geofagia →foamea de pamant
- pagofagia →foamea de gheata

Cauze:
– copii, tineri cu deficite minerale, vitaminice, fier
– parazitoze intestinale
– afectiuni psihice
 DISFAGIA (d)
→ dificultate la deglutiţie, secundară unei tulburări a progresiei
alimentelor de la faringe spre stomac
→ frecvent întâlnită în patologia esofagiană

Tipuri de disfagie
→ d pt. solide → d pt. alimente semisolide → d pt. lichide →
pledează pt. obstrucţii organice
→ d de la început pt. solide şi pt. lichide → tulb. motilităţii
→ d pt. lichide, dar mai puţin pt. solide → d paradoxală şi
apare în achalazia cardiei
Cauzele disfagiei pot fi:

Afectiuni esofagiene

→ tulburări de motilitate:
→ acalazia cardiei
→ spasmul difuz esofagian
→ leziuni organice:
→ tumori esofagiene benigne şi maligne
→ BRGE
→ diverticuli esofagieni
→ corpi străini
→ stenoze esofagiene (peptice sau post caustice)
→ esofagita, leziuni esofagiene
Afecţiuni prin compresie esofagiană extrinsecă:
→ adenopatii mediastinale
→ afecţiuni cardiace (pericardită)
→ guşă plonjantă
→ tumori mediastinale
→ compresiuni vasculare

Boli sistemice:
→ boli neurologice (boala Parkinson, mistenia gravis, SM)
→ colagenoze majore (Sclerodermie, polimiozită)
→ anemia sideropenica ( Sd Plummer-Vinson)
→ boli metabolice (DZ)
 GREAŢA ŞI VĂRSĂTURILE

Greaţa
→ senzaţia neplăcută asociată cu repulsia faţă de ingestia de alim. şi cu
dorinţa iminentă de a vărsa, dar neurmată în mod oblig. de vărsătură
Este percepută iniţial ca o senzaţie de plenitudine epigastrică, dezgust faţă
de alim., asociat cu hipersalivaţie, hipersudoraţie, hipoTA şi paloare

Vărsătura
→ se defineşte prin eliminarea activă în exterior a conţinutului gastric şi,
uneori, chiar a celui intestinal, ca urmare a contracturii musculaturii
abdominale şi a diafragmei.

Greaţa şi vărsătura pot surveni independent una de cealaltă, dar cel mai
adesea sunt asociate.

Există situaţii în care vărsătura se produce şi fără greaţă, cum este cazul
vărsăturilor de origine neurologică.
Cauzele vărsăturilor pot fi:

1. Centrale:
→ tumori, abcese, hemoragii cerebrale, meningoencefalite, HT
intracraniană, migrene, sindrom labirintic, boli psihice;
→ b. endocrine (insuficienţă suprarenală, hipotiroidia);
→ intoxicaţii endogene (uremie, corpi cetonici, toxine de sarcină);
→ intoxicaţii exogene (digitală, teofilină, opiacee, alcool).
→ sarcina

Vărsăturile de cauză centrală au următoarele caractere:

→ apar prin excitarea directă a centrului vomitiv;
→ nu sunt precedate de greaţă;
→ au caracter exploziv;
→ dimineaţa;
→ fără greaţă prealabilă.
 Ex. neurologic complet şi ex.FO→obligatorii pentru depistarea
unei cauze cerebrale.
→ examen clinic
→ explorări complexe (puncţie lombară, tomografie, rezonanţă
magnetică)
2. Atentie la vărsăturile psihogene
- luate în consideraţie în cazul unor vărsături
→ îndelungate şi intermitente
→ adesea declanşate de perioade de anxietate
→ apar voluntar în cursul sau imediat după masă
→ evoluează fără alterarea stării generale
– Aceste vărsături cedează în general după spitalizarea bolnavului

- Evaluarea psihiatrică este utilă în aceste cazuri

 3. Cauze Periferice:

→ afecţiuni ale stomacului

→ gastrite
→ ulcere
→ cancer gastric
→ stenoză pilorică
→ afecţiuni intestinale:
→ enterocolite
→ sindroame obstructive
→ afecţiuni ale ficatului şi căilor biliare
→ hepatite acute
→ colecistite litiazice
→ colecistite nelitiazice
→ abdomen acut medico-chirurgical:
→ pancreatită acută
→ apendicită acută
→ ocluzie intestinală
→ infarct mezenteric
→ peritonită
→ abdomen acut medico-chirurgical:
→ pancreatită acută
→ apendicită acută
→ ocluzie intestinală
→ infarct mezenteric
→ peritonită
→ afecţiuni extradigestive
→ colici renale
→ colici ovariene
→ glaucom
→ infarct acut
→ cauzele metab. diverse
→ hiperazotemie
→ hipercalcemie
→ hiperglicemie
→ supradozaj
→ medicamentos: digitala, miofilin
→ sarcina
Văsăturile de cauză periferică au următoarele caractere:

→ au punct de plecare excitaţiile de la nivelul aparatului digestiv prin

mecanism reflex;
→ sunt precedate de greaţă.

Examenul obiectiv:
→ ± ↓G
→ deshidratare
→ modificări posturale TA
→ modificări posturale ale pulsului
 Paraclinic

Rx abdominal pe gol, EDS, irigografie pot evidentia

→ tumori gastrice
→ stenoze pilorice sau duodenale
→ obstrucţie la nivel colic

Explorările funcţionale digestive (manometrie esofagiană) →evidenţiaza

tulburări de motilitate:
→ gastropareză idiopatică sau
→ gastropareză secundară diabetului zaharat sau unei intervenţii
chirurgicale gastrice (vagotomie tronculară)
Complicaţiile vărsăturilor

Tulburări hidroelectrolitice:
* clinic → deshidratare extracelulară
* biologic → hemoconcentraţie, IR funcţională şi o alcaloză metabolică
cu hipopotasemie şi hipocloremie

Complicaţii respiratorii:
→ vărsăturile asociate cu tulburări de deglutiţie sau ale stării de
conştienţă (anestezie, etilism acut) pot fi responsabile de o pneumonie de
aspiraţie, cu sediul de obicei pe dreapta (sindrom Mendelson)
Complicaţii mecanice:
→ sindromul Mallory Weiss - este o ruptură longitudinală a
mucoasei situate la nivelul cardiei
→ complică vărsăturile violente şi repetate şi ele sunt iniţial
alimentare, apoi urmate de o hematemeză mai mult sau mai puţin
abundentă

→ ruptura spontană a esofagului

→ complicaţie excepţională şi gravă
→ apariţie bruscă în cursul efortului de vărsătură a unei
dureri toracice acute, care poate iradia în spate, asociată cu
disfagie, dispnee, hipotensiune
 HEMATEMEZA, MELENA, HEMATOCHEZIA

Hematemeza
→ eliminarea prin vărsătură a unei cantităţi de sânge roşu sau
digerat (aspect de „zaţ de cafea”), amestecat cu cheaguri, suc gastric şi
chiar resturi alimentare
→ semnificaţia unei surse de sângerare în etajul suprajejunal
→ sângele a stagnat puţin în stomac → sânge proaspăt
(hematemeză masivă)
→ sângele a stagnat mult timp la nivel gastric→ prin acţiunea
HCl asupra Hb → aspect negricios
Întotdeauna hematemeza este urmată de melenă
Melena
→ este eliminarea de scaune
→ negre, ca smoala
→ strălucitoare
→ moi
→ aderente
→ rău mirositoare, datorită conţinutului de sânge digerat
Este nevoie de cel puţin 50 ml de sânge pentru apariţia scaunului melenic
Melena este însoţită de hematemeză la mai puţin de 1/2 dintre cazuri

Hematochezia
→ este eliminarea de sânge roşu pe cale anală
→ sursă de sângerare inferioară (colon, rect) sau superioara daca
sangerarea este in cantitate f. mare sau/si tranzit rapid

Rectoragia: sângerarea din colonul distal, rect şi anus → rectoragie cu

sânge roşu deschis
Etiologie
Cauzele hematemezei sunt :

1.Digestive
– esofagiane:varice esofagiene, esofagite şi ulcere esofagiene, tumori
esofagiene, sindrom Mallory Weiss
- gastroduodenale: ulcer gastroduodenal, polipoza gastrica, cancer
gastric, hernie hiatală, ulcer de stres, gastrite acute hemoragice, sd
Zollinger-Ellison (ulcer multiplu+TT secretante de gastrina
- afecţiuni hepatobiliare: ciroza hepatică (ruptura de varice esofagiene)

2.Extradigestive
– afecţiuni hematologice: tulburări de coagulare, trombocitopenie,
leucemii, limfoame, hemofilie
- afecţiuni vasculare: teleangiectazie ereditară, hemangioame
cavernoase
- afecţiuni sistemice: sarcoidoză, amiloidoză, MM
Cauzele melenei

- toate cauzele care produc hematemeza

- ades hemoragii ale intestinului subtire
Cauzele enteroragiei si rectoragiei

-Hemoragiile colice si rectale → rectoragii

– Cancer de sigmoid
– Polipoza rectocolica
– Diverticuli colici, polipi colonici
– Inflamatii, infectii (RCUH, TBC intestinal, b Crohn)
– Leziuni ano-rectale
 Evaluarea gradului hemoragiei este importantă pentru
ierarhizarea măsurilor terapetice. Criteriile clinice şi de laborator ne ajută
să delimităm:
-hemoragii uşoare (sub 500ml):
→ nu sunt prezente simptome subiective de anemie şi
modificări hemodinamice
- hemoragii medii (între 500-1000 ml):
→ este prezent sindrom anemic evident cu:
- ameţeli
- astenie
- tahicardie
- eventual lipotimie la ridicarea în ortostatism
- pulsul este bine bătut, deşi TA scade
-hemoragii severe (peste 1000-1500ml):
→ apare stare de şoc cu:
- transpiraţii reci
- puls filiform
- prăbuşirea TA
- bolnavul este agitat, anxios, apoi devine obnubilat,
până la pierderea cunoştinţei
Examenul obiectiv general:
→ paloare
Cavitatea bucală şi nazală, faringele →inspectate cu atenţie
→ exclude o hemoragie la acest nivel, sângele putând fi înghiţit
Examenul obiectiv cardiovascular:
→ pulsul şi TA → ghidul cel mai bun dacă sângerarea s-a oprit
sau continuă
Examenul abdomenului trebuie să urmărească:
→ prezenţa sd. cutaneomucos: icter, steluţe vasculare etc.
→ hepato sau/şi splenomegalie
→ ascită
→ circulaţie colaterală
→ puncte dureroase abdominale
Explorările paraclinice

Hematocritul
Dacă hematocritul rămâne normal se consideră hemoragia oprită

Leucocitele
→ cresc ca răspuns la sângerare (16.000-20.000)
→ revenirea la normal → sângerarea s-a oprit
Ureea
→ creşterea ureei → indiciu al severităţii şi persistenţei
hemoragiei
→ revine la normal după 12 ore de la oprirea sângerării
Aspiraţia nazogastrică
→ ajută la urmărirea stării sângerării
→ sângele roşu în aspirat indică sângerare activă
→ „zaţul de cafea” indică o hemoragie lentă sau care chiar s-a
oprit

Examenul radiologic baritat

→ nu este indicat în explorarea HDS acute →nu poate evidenţia
cu acurateţe leziunea hemoragică

Esogastroendoscopia
→ examinarea de primă linie pentru dg. etiologic al HDS
→ ofera posibilitatea de tratament hemostatic
Diagnostic diferential
- epistaxis inghitit
- hemoptizie
- sangerare bucala

Complicaţiile HDS sunt reprezentate de:

→ encefalopatia hepatică (in CH)
→ insuficienţa hepatorenală pe care le poate induce la pacientii
cu CH
→ soc hemoragic
 Durerea abdominală
Simptomul dominant al patologiei abdomenului
Poate fi:
→ adevarată → viscerală, organică
→ reflectată → din zonele invecinate

Parametrii de precizat:
*Localizarea si iradierea durerii (in functie de regiunea abdominală)
*Calitatea durerii→ intepatură, arsură, greutate, lovitură de cutit
*Factori de agravare
→ afectiuni biliare-alimente colecistochinetice
→ b ulceroasă-AINS
*Factori paleativi
→ ulcer - ingestia de lapte, alcaline, de vărsături
→ colica biliară – comprese calde alcoolizate
→ pozitii antalgice
*Tipuri de debut
→ brusc - peritonita, pancreatita, colici
→ progresiv - ulcer

*Evolutia in timp
→ periodică
→ postprandial precoce-ulcer gastric
→ postprandial tardiv-ulcer duodenal
→ ritmată de anotimp
→ primavara si toamna - ulcerul duodenal
*Simptome asociate
→ greată, vărsături biliare, icter, febră →colica biliară
 Tipuri de durere abdominală

Durerea de cauză esofagiană

→ în 1/3 medie a esofagului

→ retrosternal
→ cu iradiere la nivelul gâtului şi al mandibulei
→ adeseori asociată cu dispneea
Durerea de cauză gastrică şi duodenală

→ este localizată la nivelul epigastrului

→ arsuri sau crampă transfixiantă
→ iradiată posterior sau retrosternal
→ apare în boala ulceroasă
→ are caracter sezonier
→ cu exacerbări primăvara şi toamna
→ persistă 3-4 săptămâni

Mica periodicitate a bolii ulceroase este legată de orarul meselor:

→ în ulcerul esocardial apare precoce
→ în ulcerul gastric la o oră după masă
→ în ulcerul duodenal, la 2 ore după masă
→ în ulcerul duodenal durerea poate fi şi nocturnă
Durerea din colica biliară

→ hipocondrul drept şi/sau epigastru

→ iradiere post. interscapulovertebrală şi în umărul drept
→ durata → câteva ore
→ + greaţă, vărsături bilioase, uneori subicter, meteorism
→ + febră → angiocolecistită
Durerea cu origine la nivelul intestinului subţire

→ de la jejun→la ileonul terminal

→ se localizează periombilical.
→ poate iradia posterior, în regiunea lombară
→ este însoţită de greaţă şi vărsături
→ este calmată de aplicarea de căldură sau apăsare

Cauze:
→ leziuni inflamatorii → enterite sau toxiinfecţii alimentare
→ cauze mecanice → stenoza tuberculoasă
→ sindroame aderenţiale
→ ischemia intestinală
→ infarctul intestinal
Durerea în ocluzia intestinală:

→ caracter de crampă
→ caracterul intermitent al durerii se pierde dacă ocluzia
este mai veche de 24 de ore
→ iniţial durerea este localizată apoi
→ devine difuză
→ însoţită de oprirea tranzitului intestinal pentru materii
fecale şi gaze
→ vărsături iniţial alimentare apoi bilioase şi în final
fecaloide

Durerea cu origine la nivelul colonului

→ este imprecis localizată
→ la nivelul hemiabdomenului inferior
Durerea pancreatică- în pancreatita acută

→ este violentă
→ iradiază în bară şi posterior
→ accentuată de decubitul dorsal
→ ameliorată de flexia ant. a abdomenului şi poziţia şezând
→ apare după mese abundente şi consum exagerat de alcool
→ însoţită de meteorism abdom. vărsături bilioase, anxietate şi
hipoTA→ la şoc.
Durerea pancreatică-în pancreatita cronică:

→ de intensitate medie
→ în epigastru sau supraombilical
→ iradiază în bară
→ durată → de câteva ore sau zile
→ nu mai răspunde la tratament
→ b. abuzează de medic. antialgice, sedative→efecte secundare
pot complica tabloul clinic cu HDS tulburări neuropsihice.
Durerea peritoneală

1.Durerea peritoneală acută

→ este de intensitate mare
→ atroce, continuă, imobilizează bolnavul
→ se accentuează progresiv
→ localizată iniţial în zona supraiacentă organului perforat sau a
viscerului afectat şi, ulterior, generalizată la întreg abdomenul
→ palparea şi percuţia → exacerbează durerea
Manifestările însoţitoare sunt:
→ sughiţ
→ polipnee
→ transpiraţii profuze, sete
→ febră
→ hipotensiune, stare de şoc
La examenul obiectiv:
→ hiperestezie cutanată
→ contractură musculară în zona parietală inflamată.
2.Durerea peritoneală cronică
→ imprecis localizată
→ percepută de bolnav ca având origine profundă
→ se modifică cu schimbarea poziţiei corpului, prin apăsarea sau
palparea profundă a abdomenului şi în cursul peristalticii crescute
postprandial

Cauze:
→ perivisceritele aderenţiale sau plastice care urmează unor
procese acute sau cronice
3. Durerea de origine vasculară – este produsă de:
→ tromboza
→ embolia arterelor mezenterice şi celiace
→ stenozarea

Caractere:
→ apare brusc
→ este intensă
→ situată paraombilical
→ însoţită de vărsături şi scaune melenice
Ulterior apar:
→ iritaţia peritoneală
→ oprirea tranzitului intestinal
Examenul obiectiv nu decelează modificări patologice în primele 8-10-
12 ore, în ciuda dramatismului simptomatologiei subiective.

După acest interval de timp apare:

→ balonare abdominală

→ apărare musculară

→ palpare → împăstare imprecis delimitată

→ percuţia → matitate sau aceasta poate fi mascată

de hipersonoritatea abdominală. Matitatea declivă în contextul unei
ocluzii intestinale este revelatoare pentru un infarct intestinal.

→ auscultaţia abd. → element clinic de mare

importanţă dg.→ „linişte abdominală” (în ocluzia intestinală acută
se constată zgomote hidroaerice).
 4. Durerea de origine parietală poate fi produsă de:

→ hernii → epigastrice, ombilicale, inghinale, femurale

→ dehiscenţe musculare sau ale liniei albe
→ infecţii neuro-cutaneo-musculare → zona zoster, celulita,
furuncule, abcese.
Factori care pot modifica tabloul clinic al durerii abdominale

Vârsta, statusul mental şi consumul de medicamente sunt cei

mai frecvenţi factori care pot influenţa tabloul clinic al pacientului
cu durere abdominală
La vârstnici
→ febra poate să fie absentă sau redusă
→ semnele de iritaţie peritoneală pot fi minime
chiar în cazul unei colecistite ac. sau a unei apendicite ac.
Demenţa sau orice alterare a statusului mental fac dificile
anamneza şi ex. obiectiv
Consumul de narcotice, sedative, alcool, corticosteroizi poate
afecta constatările obiective→steroizii maschează febra şi inflamaţia
 CONSTIPAŢIA

→ eliminarea întârziată, dificilă şi incompletă a materiilor fecale

Analiza celor trei parametri definitorii ai constipaţiei conduce

la concluzia că:
- întârzierea eliminării materiilor fecale > 48h de la ingestia
alimentelor → 3 scaune/sapt.
- dificultatea în eliminarea scaunelor→ eforturi contractile
rectale, dureroase, penibile, datorită consistenţei ↑ a bolului fecal şi
fragmentării sale
- incompleta evacuare face ca uneori bolnavii să aibă scaun
zilnic, dar în cantităţi ↓
În funcţie de contextul instalării constipaţiei, aceasta poate fi clasificată în:
→ habituală (primară, idiopatică)
→ simptomatică (secundară)

Constipaţia habituală – are etiologie multifactorială, în producerea ei

survenind o serie de factori generale, fiziologici şi psihologici:
→ sexul – constipaţia este mai frecvent la femei
→ vârsta – mai frecvent la vârstnici
→ terenul favorizant – reducerea funcţiei de presă abdominală,
ce apare la vârstnici, multipare, obezi
→ sedentarismul
→ factori psihologici şi comportamentali
→ factorul alimentar de risc→alimentaţie săracă în fibre
vegetale şi consumul ↓ de lichide
→ factorul medicamentos de risc – abuzul de laxative
Constipaţia simptomatică – apare în
→ boli metab. şi endocrine: hipotiroidism, diabet zaharat, sarcina
→ boli neurologice →boala Parkinson
→ leziuni anale: hemoroizi, tumori
→ leziuni colonice (tumori, diverticuli)
Tablou clinic
Constipaţia poate evolua mult timp fără simptome
În perioada manifestă, bolnavii pot acuza dureri abdominale:
→ mai frecvent în flancuri
→ cu caracter colicativ
→ însoţite uneori de balonări
→ cedează prompt după emisia de scaun
TR apreciază:
→ volumul şi consistenţa materiilor fecale
→ tonusul sfincterului anal
→ prolapsul rectal
→ hemoroizii
Scaunul de constipaţie:
→ are consistenţă dură
→ este fragmentat
→ uneori acoperit cu sânge provenit de la hemoroizi sau
fisuri anale
Examene paraclinice

Explorări endoscopice:
→ Rectoscopia – este indicată îndeosebi când se suspectează o leziune
anorectală sau rectosigmoidiana;
→ Fibrosigmoidoscopia – tinde să se substituie rectoscopiei şi poate
examina în totalitate sigmoidul
→ Colonoscopia – permite vizualizarea în întregime a colonului şi a
ultimei anse ileale

Examinări radiologice:
→ Radiografia abdominală simplă → detectează aerocolia sau masele
stercorale
→ Irigografia → precizează dimensiunile colonului (lungimea,
diametrul) colonului, malpoziţiile sau evidenţiază leziuni organice
intraluminale
→ Ecografia abdominală → poate vizualiza o formaţiune tumorală
abdominală sau modificarea de calibru intestinal
 DIAREEA

- ↓anormală a consistenţei scaunului şi ↑ numărului de evacuări >peste

3/24 ore
Clasificare
Din punct de vedere evolutiv:
→ diaree acută→evoluţie < 2 săpt.
→ diaree cronică > 2 săpt.
DIAREEA ACUTĂ
Cauzele diareei acute pot fi:
→ infecţioase
• bacteriene (stafilococ, salmonela)
• virale (virusuri Echo)
• parazitare (giardia)
→ alergice (lapte, fragi, căpşuni)
→ toxice (arsenic, fluor)
→ medicamentoase (purgative, digitală)
→ nervoase (stress, emoţii)
→ secundare unor boli: infecţioase, metabolice, endocrine
Tablou clinic

→ diareea infecţioasă
- dureri abdominale
- greţuri
- vărsături
- febră
→ dizenteria bacilară
- nr. scaunelor→10-20→ 40 de scaune/zi
- aspect afecal→mucus, striuri de sânge şi puroi
- colici intestinale violente
- stare generală alterată
- stare de deshidratare
- febră cu aspect septic
→ holeră
- scaunele sunt abundente
- conţinut apos sau mucoseros, comparate cu zeama de
orez, de unde denumirea de riziforme
- deshidratare este severă determinând colaps
→ diareea emotivă
- apare brusc→ la emoţii şi stress
- însoţită de colici intense

→ diareea alergică
- apare brusc
- este trecătoare
- legată de ingestia unui anumit aliment

→ diareea postmedicamentoasă datorita intoleranţei la anumite

medicamente, cunoscute în general de bolnav:
- digitală,
- salicilaţi
- preparate pe bază de mercur,
- abuzul de laxative,
- adm. de antib. în cure prelungite
→ Diareea secundară altor afecţiuni – diareea biliară apare la:
-cei cu dischinezii biliare
- colecistectomizaţi
- scaunul diareic:
- imediat după masă sau
- în cursul acesteia
- are culoare galbenă sau verde
-este de consistenţă redusă
DIAREEA CRONICĂ

Din punct de vedere fiziopatologic acest tip de diaree poate fi:

- inflamatorie
- osmotică
- secretorie
- prin modificări ale motilităţii
- autoindusă

→ Diareea inflamatorie – se caracterizează

→ prin prezenţa febrei
→ durerilor abdominale
→ sânge, PMN sau Eo în scaun
Este prezentă în:
→ bolile inflamatorii intestinale→colită ulceroasă, boală Crohn
→ enteropatia alergică
→ enterita cronică de iradiere
→Diareea osmotică
- apare atunci când un component alimentar nu este complet
absorbit în intestinul subţire → el persistă în lumenul intestinal→
exercită o presiune osmotică ce atrage fluidele în lumen
Diareea osmotică dispare în absenţa ingestiei alimentare.
• Malabsorbţia grăsimilor →determină steatoree :
→ scaune moi
→ deschise la culoare
→ grăsoase
→ lucioase
→ foarte abundente
• Malabsorbţia proteinelor sau a aminoacizilor determină creatoree
(creşterea azotului fecal).
Cauzele diareei osmotice pot fi :
- insuficienţa pancreatică
- boala celiacă
- suprapopulare bacteriană
- sindrom de intestin subţire
- ingestia de laxative
- postchirurgical (vagotomie, gastrojejunostomie)
→ Diareea secretorie →creşterea volumului fecal, produsă de o
hipersecreţie de fluide şi electroliţi la nivelul tubului digestiv.

Realizează 3 tipuri de tablouri :

- diaree apoasă, care răspunde la suprimarea ingestiei: diareea
postvagotomie
→ diaree cu răspuns variabil la suprimarea ingestiei: sindromul de
intestin iritabil, alergia alimentară
→ diaree care nu răspunde la suprimarea ingestiei:
- diareea diabetică
- carcinomul medular al tiroidei,
- gastrinomul
- sindromul intestinului scurt.
→ Diareea prin tulburări de motilitate – se datoreşte:
- unui tranzit intestinal rapid
- evacuare precipitată în colon a conţinutului intestinal,
depăşindu-se capacitatea de reabsorbţie a colonului
Cauzele care o determină sunt:
- boli endocrine – hipertiroidism, boală Addison, diabet
- colon iritabil
- tulburări neurogene – diaree emoţională
- tumori ale colonului

→ Diareea autoindusă – se suspicionează mai ales la pacienţii cu

tulburări psihice.
Explorări paraclinice

Examenul coprologic
→ - macroscopic şi microscopic
→ - sângerări oculte
→ - prezenţa exclusivă a sângelui→ orientează spre un neoplasm
de colon
→ - + puroi → proces inflamator.
Examenul bacterologic al scaunului (coprocultura):
→ - identificarea toxinelor bacteriene în materiile fecale
Examenul parazitologic şi micologic:
→ examenul parazitologic se practică în materiile fecale sau
conţinutul intestinal
ex. Micologic : - imunodeprimaţi prin boală sau tratament
- la diabetici
- corticoterapie
Explorări radiologice şi imagistice:
- irigografia
- ecografia abdominală
- tomografia computerizată
 Explorări morfologice:
→ rectoscopia
→ are indicaţie predominantă în diareele cronice
→ biopsia rectală – are un rol major în dg. unor sd. diareice de cauză
neprecizată, deoarece poate evidenţia şi un alt substrat cum ar fi
cancerul rectosigmoidian;
→ colonoscopia cu biopsie colică – utilă în ileita terminală, RCUH
Eructaţiile
- Eliminarea pe gura a gazelor provenite din stomac
- La persoanele care inghit aer

Halena
- Miros neplacut al gurii
- Putrid: stomatita scorbutica, angina ulcero-necrotica,
parodontoze
- Miros urat: afectiuni esofagiene, gastrointestinale
- Halena cetoacidozica: diabet dezechilibrat
- Foetor hepatic: insuficienta hepatica
 Semiologia esofagului

3 simptome importante: disfagie, durere, regurgitatie =

sd esofagian

În patologia esofagiană, disfagia se asociază adesea cu :

→ pirozis
→ hipersialoree
→ eventual sughiţ
→ disfonie
→ tulburări respiratorii
Investigaţiile paraclinice

1. Explorarea radiologică cu substanţă de contrast permite diagnosticarea:

→ cancerului esofagian
→ diverticulilor esofagieni
→ stenozelor cicatriciale postcaustice

Pot scapa examenului radiologic:

→ eroziunile
→ fisurile mucoasei
→ stadiile iniţiale ale esofagitei
→ varicele esofagiene
→ tulburările de motilitate
2. Endoscopia esofagiană permite
→ depistarea lez. mucoasei esofagiene
→ modificările de calibru esofagian
→ efectuarea de biopsii din tumori sau mucoasă

3. Ecoendoscopia
→ asociază ecografia cu endoscopia
→ utilă pentru stabilirea gradului de invazie a mucoasei în
tumorile esofagiene
→ utilă pentru decelarea adenopatiilor metastatice.
4. Manometria:
→ se realizează cu ajutorul unor catetere plasate la diferite
nivele
→ permite înregistrarea grafică a tonusului sfincterelor
esofagiene

5.Ph-metria
→ se realizează cu ajutorul unor electrozi plasaţi la nivelul
esofagului
→ permite înregistrarea pH-ului esofagian şi a RGE
patologic

6.Scintigrama esofagiană
→ foloseşte radiotrasori
→ pune în evidenţă modif. de motilitate cu perturbări ale
evacuării esofagiene
 Achalazia cardiei

→reprezintă o relaxare deficienta a sfincterului esofagian inf. → cu

împiedecarea transmiterii undei peristaltice primare.

Leziunea esenţială → degenerescenţă a celulelor ganglionare

ale plexului mienteric Auerbach

Clinic apar:
→ disfagia
- este atât pentru solide, cât şi pentru lichide
- uneori este mai importantă pentru lichide→ „disfagie paradoxală”

Un aspect particular (anamneză atentă) → ameliorarea disfagiei

la adoptarea unor poziţii de către bolnav → ridicarea braţelor,
îndreptarea spatelui, manevra Valsalva
 → dureri retrosternale → cu iradiere în umeri, spate, mandibulă
→ regurgitaţii
→ pirozis
→ sughiţ - apare în timpul meselor şi dispare după ce alimentele
reuşesc să ajungă în stomac
→ tuse nocturnă asociată cu wheezing

Radiologic:
→ absenţa contracţiilor peristaltice
→ dilatarea esofagului supraiacent cardiei
→ la nivelul cardiei aspect îngustat, simetric, axial în „cioc de
pasăre”
Manometria esofagiană:
→ ↑presiunii la nivelul sfincterului esofagian inferior fără
relaxare la deglutiţie
 Spasmul difuz esofagian inferior

→ afectare generalizată a motilităţii esofagului în care peristaltica

normală este înlocuită cu contracţii fazice nonpropulsive (contracţii
de amplitudine mare, simultan în regiuni diferite ale esofagului în
cursul deglutiţiei)
Clinic:
→ durere retrosternală
- cu iradiere în spate, umeri, mandibulă
- cu intensitate severă
- confundată cu durerea coronariană
- caracter intermitent, uneori legat de deglutiţie
- durată de la câteva minute la ore

→ disfagie
- atât pentru solide, cât şi pentru lichide
- nu este progresivă (comparativ cu achalazia)
- are caracter intermitent
Radiologic:
- aspect moniliform cu zone de îngustare alternând cu zone
de dilataţie

Manometria:
- contracţii de amplitudine mare, simultane, ce coincid cu
apariţia durerii retrosternale.

EDS
 Neoplasmul esofagian

→ determină o stenoză esofagiană organică

Clinic apar:
→ disfagie progresivă, iniţial pentru solide apoi pentru lichide
→ durere retrosternală
→ regurgitaţii
→ sughiţ, eructaţii
→ halena fetidă, hipersialoree
→ disfonie (paralizie de nerv recurent stâng)
→ tuse la alimentaţie
→ scădere ponderală

Examenul obiectiv
→ în stadiile incipiente este normal
→ mai târziu se constată semnele metastazelor (ggl, pulmonare,
hepatice)
Esofagoscopia cu biopsie ţintită
-principala metodă de dg.- evidenţiiază:
- leziune vegetantă
- leziune ulcerovegetantă
- stenoză asimetrică
Examenul radiologic evidenţiază:
- imagini lacunare
- nişă de aspect malign
- stenoză neregulată, excentrică

Ecoendoscopia şi computer-tomografia:
- precizează gradul de invazie a peretelui esofagian
- stabileşte extensia extraesofagiană a tumorii
 Stenozele postcaustice

→ disfagia acută (imediat după ingestie) se datorează esofagitei corozive

→ după 4-6 săptămâni de la ingestia causticului, ex. baritat precizează:
- sediul
- numărul
- diametrul stenozelor

Rx toracică şi abdominală sunt indicate în faza acută pentru a

depista semne de perforaţie:
- esofagiană (prez. aerului în mediastin)
- subdiafrag. în cavitatea abdominală)
 Esofagita peptică de reflux

→ este o consecinţă a refluxului secreţiilor gastrică, biliară şi pancreatică

în esofag.
Clinic:
→ disfagie cu evoluţie:
→ lent progresivă
→ capricioasă
→ intermitentă apărând la alim. cu consistenţă
crescută (biscuiţi, covrigi, fructe şi legume neprelucrate
termic) sau la lichide;
→ durere retrosternală;
→ regurgitaţii;
→ pirozis;
→ sughiţ;
→ tuse iritativă
Esofagoscopia:
- stabileşte gradul de severitate a esofagitei
- oferă posibilitatea prelevării biopsiilor

Examenul histopatologic al fragmentelor de biopsie evidenţiază :

- ulceraţii
- infiltrat cu PMN
- prelungirea papilelor care ocupă 2/3 din grosimea epiteliului
esofagian.
 Diverticulii esofagieni

→ sunt dilataţii sacciforme ce interesează :

- mucoasa
- submucoasa
- întreg peretele esofagian
După nivelul la care se dezvoltă se deosebesc 3 tipuri de diverticuli:
→ faringoesofagieni (în esofagul cervical)
→ parabronşici (în esofagul mijlociu)
→ epifrenici (în esofagul inferior)
 În diverticulul faringo-esofagian (Zenker) alimentele înghiţite se adună în
punga diverticulară care, mărindu-şi volumul, comprimă esofagul şi produce
disfagie

Alte simptome, semne:

→ regurgitarea alimentelor stagnate în punga diverticulară
→ accese nocturne de tuse ca urmare a inhalării bronşice a conţinutului
diverticular
→ voce bitonală (compresia recurentului)
→ hipersalivaţie

Diverticulii epifrenici dau:

→ disfagie intermitentă dar progresivă - regurgitaţii şi dureri
retrosternale.
Examenul radiologic
- imagine sacciformă care depăşeşte în afară lumenul esofagian de care
este legat printr-un colet mai larg sau mai îngust
 Sindromul Plummer-Vinson

–asocierea la disfagiei cu AF, glosodinie, stomatită angulară şi

koilonichie.

Disfagia are ca particularităţi clinice:

- localizarea superioară
- la început cu caracter intermitent, în special pentru solide
- ulterior progresivă şi continuă

→ substratul HP→ degenerarea ţesutului epitelial situat la joncţiunea

hipofaringelui cu esofagul;
→ evoluţia spre stricturi.

Esofagoscopia evidenţiază atrofia mucoasei esofagiene.

Ex. de lab.→ anemia hipocromă, microcitară, hiposideremică