Caracterizarea personajului –

Vitoria Lipan
Baltagul – de Mihail
Sadoveanu

Romanul este specia genului

epic, in proza, de dimensiuni
vaste, actiunea desfasurandu-se
pe mai multe planuri narative,
avand mai multe personaje
implicate in conflicte complexe si
puternice.
Mihail Sadoveanu face parte
din generatia scriitorilor
interbelici ai literaturii noastre
alaturi de Liviu Rebreanu, Camil
Petrescu, George Calinescu si
Mircea Eliade. Dintre creatiile
sale pot aminti volumul de noua
povestiri “Hanul Ancutei” si
romanul “Fratii Jderi”.
Romanul “Baltagul” a fost
publicat in anul 1930 de catre
editura Viata Romaneasca.
Tema romanului face referire
la drumul parcurs de Vitoria
Lipan pentru aflarea adevarului
despre situatia sotului sau, fiind
urmata de savarsirea dreptatii si
pedepsirea criminalilor. Alte teme
prezente in cadrul romanului
sunt: a iubirii, a initierii, a
dreptatii, a banului si totodata a
realizarii monografiei satului
moldovenesc din zona de munte.

In ceea ce priveste statutul

social al Vitoriei, acesta nu este
unul fix. Ea este nevasta de oier,
din Magura Tarcaului, sotia lui
Nechifor Lipan si mama
Minodorei si lui Georghita. Dupa
ce sotul ei este plecat la Dorna
sa cumpere oi de prea mult timp,
afla ca a fost ucis si devine
vaduva.
Din punct de vedere moral,
prin situatiile la care este supusa,
ea dovedeste luciditate,
inteligenta, spirit intreprinzator, si
practic, stapanire de sine. Ea
este o fire puternica, o mama
iubitoare si o sotie puternica.
Psihologic, personajul
principal este
supus multor greutati. Nelinistea
ei este cauzata de faptul ca sotul
ei nu s-a mai intors acasa, fiind
plecat la Dorna sa cumpere oi.
Nelinistea sa interioara se
exteriorizeaza prin actiunile
savarsite pentru a afla
raspunsuri.

O trasatura definitorie a
Vitoriei Lipan este observatia
(uneori incisiva)
Prima scena ilustrativa pentru
aceasta trasatura reiese chiar din
incipitul romanului: Buna
cunoscatoare a naturii umane,
Vitoria ii spune lui Gheorghita
“Eu te cetesc pe tine, macar ca
nu stiu carte. Toate pe lumea
asta arata ceva”. In finalul scenei
leaga absenta barbatului ei cu
constatarea semnelor rau
prevestitoare: visul cu Nechifor
întors către apus, peste o
revărsare de ape, cântatul
cocoșului o singură dată,
întunecarea neașteptată a
cerului, înrăutățirea vremii.
A doua scena din care reiese
spiritul de
observatie dezvoltat al Vitoriei o
intalnim la sfarsitul romanului.
Aceasta reconstituie drumul
infaptuit de sotul ei, si se ia in
vorba cu oamenii din jur pentru a
afla informatii. Dupa ce isi
gaseste barbatul, se
concentreaza pe gasirea
criminalilor. Ea observa fiecare
participant de la praznic,
povesteste in amanunt
intamplarea pe care a pus-o cap
la cap si descopera criminalii.
Dintre elementele spre a fi
analizate am ales semnificatia
titlului si perspectiva narativa:
Titlul romanului are o
semnificatie dubla. Baltagul este
un topor cu doua taisuri fiind pe
de o parte arma crimei cu care
este ucis Nechifor Lipan cat si
instrumentul actului justitiar.
Principala trasatura a baltagului
este ca atunci cand este folosit
pentru infaptuirea dreptatii nu se
pateaza de sange.
 Perspectiva narativa adopta
formula clasica a romanului
bazat pe naratiunea cu aspect
obiectiv realizata la persoana a
treia de catre un narator
omniscient, extradiegetic. Lumea
satului de munte si actiunile
Vitoriei sunt reconstituite prin
tehnica detaliului si a observatiei.
Totusi, la parastasul lui Nechifor,
Vitoria preia rolul naratorului.

In concluzie, personajul
principal al operei, Vitoria Lipan,
este o femeie puternica,
hotarata, care este stapana pe
situatie si capabila pentru a-si
indeplini dorinta de a-si ingropa
barbatul si de a prinde criminalii.