Smeu Radu-Andrei

Slavi migrație și origini

 problematica izvoarelor scrise
-lucrările autorilor contemporani nu au acordat o atenție
specială slavilor (ca și în cazul germanicilor și celților). Tacit şi Pliniu cel Bătrân
îi numesc venezi locuind
-folosesc, cu unele excepţii, informaţii de mâna a doua, în regiunea Vistulei şi la
având origini variate și se concentrează pe evenimentele nord de Dunărea de Jos.
relevante pentru istoria Imperiului.

Procopius îi împarte pe slavii în două

ramuri: Sclaveni și Anți, îi clasează Iordanes spune că venezii se
trag din acelaşi trib care poartă
drept nomazi, îi localizează în trei denumiri: venezi, anţi şi
apropierea frontierei Dunării a sclavini.De la raul Vistula,
Imperiului, susține că: „nu sunt mentionand ca nu sunt nomazi
conduși de un singur om, ci au trăit și ca Veneți trăiesc în mlaștini
dintotdeauna sub o democrație”. și păduri fiind conduși de un
rege sub o conducere militară.
 Procopius
-limitează istoria slavilor la primele raiduri în peninsula balcanica și la
prezența lor la Nord de Dunăre încă de pe la mijlocul secolului al VI-lea;
-identitate dublă "Sclaveni-Anți";
- împărțirea și numele slavilor au fost impuse de istoriografia bizantină
pentru a putea înțelege și da sens unei configurații complicate de etnii;

Argumente
În ciuda limbii comune, erau adesea în război unul cu celălalt. Pe de altă
parte, autorul Strategikonului știa că existau mai mulți regi sclaveni și că
„regatele” sclavene erau mereu în conflict unele cu altele. În ciuda
diferențelor evidente de statut, numele „slavi” se aplică atât celor care au
atacat Constantinopolul în ca aliați ai avarilor.
Cartea a 24-a din Miracolele Sfântului Dimitrie și cronica lui Fredegar ne
oferă o măsură a acestei complexități. Niciun "slav" nu se numea pe ei înșiși
cu acest nume, fapt ce indică că nu au acceptat eticheta impusă de străini,
care era mai degrabă o construcție decât rezultatul unei interacțiuni între
granițele etnice. Prima afirmație clară că "suntem slavi" apare abia în
secolul al XII-lea.
Așadar slavii au devenit slavi doar în contact cu frontieră română.
Iustinian și slavii
primul atac al anților are loc în timpul domniei lui Iustin I;
Aceste raiduri s-au intensificat în timpul domniei lui
Justinian I (527–565), Procopius notând că aproape în
fiecare an Illyria și Tracia au fost jefuite de huni, Sclaveni
și Anți, cauzând daune semnificative populației și
economiei rurale romane(545, 548, 549, 550, 551, 558)
Justinian ordonă construirea unui sistem de apărare al
Dunării cu o rețea de trei linii de fortificații interconectate
și paralele.
întreținerea sa ar fi necesitat eforturi mult peste
potențialul statului roman. Acesta este nevoit sa le
plătească subsidii și să încheie alianțe cu anții în 545.
a început să recruteze mercenari dintre Sclaveni și Anți
pentru războiul său din Italia.
 stabilirea în peninsula balcanică
Sclavenii continuă invaziile, împăratul Iustinian
cedează oraşul Turris pentru a împăca într-un fel pe
slavi şi a-i opri să avanseze în imperiu;
scavenii nu se opresc și întreprind expediţii de pradă
până la Marea Egee;
avarii panonieni i-au supus pe sclavenii și anții;
împăratul Justinian al II-lea (565–574) a încetat plata
subvențiilor către avari, declanșând un război de
aproape un secol. Intruziuni devastatoare din partea
avarilor și slavilor, de la nordul Italiei până în sudul
Greciei, ceea ce a dus la stabilirea slavilor în întreaga
regiune a Peninsulei Balcanice și a Peloponezului până
la mijlocul secolului al VII-lea.
acţiunile întreprinse de ei până în vremea lui Justinian
I sunt exclusiv de jaf, după fiecare expediție militară,
slavii reîntorcîndu-se în sălașurile lor semistabile.
 mauriciu
trimite împotriva slavilor mai multe campanii
datorită jafurilor acestora (578 579 581-584 585 586
588 593, 594) în 591, 592, 600 și 602 ce se încheie
ficare cu o victorie asupra slavilor.
nu s-a făcut niciun efort pentru a alunga slavii din
teritoriul roman ceea ce arată că pericolul era încă la
nord, nu la sud, de frontiera Dunării, urmăreau strict
să protejeze frontiera Imperiului.
slavii s-au stabilit în număr mare în Moesia,
Macedonia, Iliria și Tracia de Nord.
Sosirea slavilor a umplut vidul lăsat de campaniile
devastatoare ale goților, hunilor, bulgarilor, avarilor
și a triburilor slave mai vechi.
devin coloniștii, primesc pământ, subsidii,etc.
 stabilirea în spațiul românesc
slavii ajung pe teritoriul Daciei în număr foarte mare în
a doua jumatate a secolului al VI-lea d. Hr;
marea masă a slavilor stabiliți aici, se va reduce într-o
foarte mare proporţie şi într-un ritm rapid, prin
deplasarea lor la sudul Dunării;
o aşezare efectivă și mai îndelungată a slavilor se
stabilește în ultimul sfert al sec. al VI-lea, până atunci
erau doar baze temporare de jaf;
conviețuirea cu autohtonii, aşezări slave pure nu au
putut fi identificate;
slaba dezvoltare a forţelor lor de producție, a
meşteşugurilor şi a agriculturii a dus la asimilarea
slavilor la formele de civilizaţie romanică superioară,
această asimilare a slavilor s-a definitizat pe parcursul
a 5 secole, în urma căruia se întîlnesc şi forme hibride;
 concluzii
Originile slavilor se regăsesc în ce ar fi Polonia de astăzi, cu
granițele cuprinse între Vistula la vest, Nipru la est, Lacurile
Mazuriene la nord şi Carpaţii galiţieni la sud. Acestia au
coborât spre vest și au ajuns cel mai devreme în secolul al V-lea
în zona Cehiei de astăzi, iar în sud ei coboară în secolul al VI-
lea și se separă în decursul aşezării lor definitive în trei mari
grupuri:
- slavii de est: ruşi, ucrainieni, bieloruşi;
- slavii sudici: sloveni, croaţi, sârbi, bulgari;
- slavii de vest: cehi, slovaci, polonezi.

Slavii care s-au aflat pe teritoriul Daciei şi care au fost

asimilaţi de populaţia daco-romană aparţineau cel mai probabil
grupului slavilor de sud.
 Motive migrație
-legături cu hunii: triburile slave să fi fost recrutate
sau ar fi avut contact cu poporul hunic, întrucât au
învățat stilul de luptă hun și multe ori se
mentionează alături de aceste popoare nomade:
huni, avari.

-datorită oportunităților: toate triburile barbare

doreau și cunoșteau stilul de viață și bogăția
romană.

-schimbării climatice: perioada migrațiilor a fost o

eră de răcire globală și, pe măsură ce teritoriile din
nord și est deveneau ostile, oamenii se îndreptau
spre sud.
Bibliografie
Teodor Dan Gh., „Teritoriul Est-Carpatic în veacurile V-XI”, Iași,
Editura Junimea, 1978.
Curta Florin, „The Making of the Slavs: History and Archaeology
of the Lower Danube Region”, Cambridge University Press,
2008.

webografie
https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Slavi, accesat la 17.03.2024.
https://magazines.ulbsibiu.ro/arheologie/publicatii/cursuri/tiplic/8
b.htm, accesat la 19.03.2024.
https://www.laurlucus.ro/bibliotheca-lucus/lectograf/cronici-
recenzii/florin-curta-aparitia-slavilor, accesat la 18.03.2024.
https://youtu.be/EJmWbmcpTGI?feature=shared, accesat la
20.03.2024
mulțumesc!